Eul liric/ eul poetic este acea instanta (acelcineva, mai mult

sau mai putin identificabil) care comunica - prin textul poetic - idei, ganduri,
sentimente (similar naratorului dintr-o opera epica si reprezentand un fel de
,,voce aemitatorului, care este o abstractiune si care nu trebuie confundata cu
persoana fizica, respectiv cu poetul/ cu scriitorul/ cu autorul in carne si oase).
Simplificand lucrurile, eul liric este un alt chip al poetului (transpus intr-o
anumita ipostaza: contemplativul, meditativul, nostalgicul, observatorul,
indragostitul etc.) si care comunica, prin textul poetic (ce se caracterizeaza
prin sens figurat, prin varietatea figurilor de stil si a imaginilor artistice si
prin marea capacitate de sugestie a unor idei, ganduri, sentimente), cu un
potential cititor. Marcile lexico-gramaticale (insemne/ embleme, formate din
cuvinte si din structuri morfologice si sintactice) ale prezentei eului liric intr-
un text poetic pot fi urmatoarele:

- daca apar verbe, pronume si adjective pronominale de persoana I singular,

in situatia in care acestea sunt dominante, se poate vorbi de o confesiune
lirica(destainuire/ marturisire directa a gandurilor si a sentimentelor) sau
de elemente de confesiune lirica, cand acestea apar in mod sporadic; un
asemenea text poetic este obligatoriu marcat de perspectiva subiectiva(mod
propriu de a privi lucrurile, de a gandi si de a simti), ce se reflecta in ideile
poetice exprimate sau sugerate, in conturarea atmosferei poetice, in
preferinta pentru anumite figuri de stil si a anumitor imagini artistice,
chiar in specificul elementelor de versificatie (strofa, vers, ritm, rima,
masura) etc.;

- daca apar verbe, pronume si adjective pronominale de persoana a II-a

singular, verbe la imperativ, substantive in vocativ, interjectii
exclamative, atunci se poate vorbi de un discurs liric (de un monolog
adresat, cand nu exista replica de raspuns la ideile/ intrebarile/ gandurile si
sentimentele exprimate), respectiv de o adresare directa catre un ,,personaj
liric (precum in poezia Ce te legeni de Mihai Eminescu, in care codrul
joaca rolul unui asemenea ,,personaj liric); perspectiva subiectiva este
identificabila prin aceleasi elemente ca mai sus, cu observatia ca, mai ales
in interventia eului liric, pot aparea si elemente de confesiune,
de descriere sau deevocare (prezentare a ceea ce a fost si a cum a fost
candva/ undeva); de obicei,discursul liric presupune o organizare a
continutului pe o relatie de tipul: eu-tu, eu-voi, atunci-acum etc.;

- daca apar verbe, pronume si adjective pronominale de persoana I

plural, atunci ipostaza eului liric este cea de exponent/ de reprezentant al
unei colectivitati, in numele careia ,,vorbeste; aparent, eul liric nu este
decat un transmitator, cel mult un interpret, al ideilor/ al idealurilor/ al
aspiratiilor colectivitatii, ca atare perspectiva subiectiva in discursul
liric (ceea ce presupune o relatie de tipul: noi-voi, ale noastre-ale voastre)
pare ca apartine doar respectivei colectivitati (de fapt, perspectiva
 subiectiva implica insusi eul liric, prin selectia si organizarea ideilor in
textul poetic, prin mijloacele artistice care se sustin aceste idei, prin
mesajul transmis etc.);

- daca apar verbe, pronume si adjective pronominale de persoana a III-

a (singular sau plural), eul liric nu se mai resimte ca implicat afectiv
(adopta masca unei ,,voci impersonale, obiective, care emite idei si/ sau
descrie un peisaj, un cadru, o situatie etc.); intr-un asemenea caz, se
vorbeste despre lirism obiectiv (spre deosebire delirismul subiectiv, din
situatiile precedente); si aici se poate vorbi despre operspectiva subiectiva,
numai ca aceasta este implicita (ascunsa/ mascata/disimulata), dar avand
trasaturi similare celor precizate mai sus, prin care poate fi identificata.

In unele texte lirice, pot aparea diferite combinatii de ipostaze ale eului
liric, astfel incat se pot impleti elemente de confesiune cu cele de descriere, de
meditatie sau de evocare, interferente intre persoanele I, a II-a si a III-a ale
verbelor etc. In concluzie,lirismul marcat subiectiv implica persoana I si a II-a,
iar lirismul obiectiv presupune persoana a III-a.

Textele lirice dezvluie dou tipuri de eu liric: individual i colectiv.

Eul liric individual poate fi sesizat prin prezena pronumelor personale,

reflexive, a adjectivelor pronominale posesive la persoana nti i prin verbe la
persoana nti singular.

Prezena eului liric individual o putem sesiza n prima strof a poeziei Pstor
de fulgi de Ana Blandiana: ,,Mi-ar plce s m fac pstor de fulgi, s am n
grij turme mari de-omt, pe care s le port prin ceruri lungi i s le-aduc mai
albe ndrt''.

Eul liric colectiv poate fi sesizat prin pronumele personal la plural noi.
Exemplu: Noi de O. Goga. ,,La noi snt codri verzi de brad.../La noi atia
fluturi sunt.../La noi de jale povestesc.../Cci cntecele noastre plng.../n ochii
tuturora''