“Sania” de Ion Druta

Intr-o zi de
toamna, mos
Mihai se tot
invârtea in jurul
nucului sau batran
din ograda, si isi
imagina cum va
face din trunchiul
acestuia o sanie….
 Mos Mihail se gandeste cum
trebuie sa fie sania ideala,
pentru care sa fie tinut minte
mai multi ani inainte....

“O sanie — atîta îi trebuie omului si iar e om.

Numai sa-i faci o sanie pe care au visat-o toti
lemnarii de pe lume cîti au fost, o sanie pentru
care si ccl de sama ta ti-ar zice bade; o sanie care
ar plînge dupa drum si drumul dupa dînsa.”
Am sa fac
o sanie!

Peste ceva timp,

acesta a hotarat ca
va face sania
visurilor lui....
Si a rostit:
“Voi face o sanie!”
 Cand toti si-au
strans deja
poama mos
Mihail inca nu
a facut-o… Dar
a facuse cand
deja bruma a
scuturat
frunzele….
A venit iarna , iar
mosul se incuie in
camara pe ceva
timp, regatind-use
sa faca sania.
Dupa care iese din
camara si cheama
pe primul om vazut
la un pahar de
vin….
 A trecut un an, iar mos
Mihail inca nu s-a apucat de
sanie…
 Baba ii zice mosului
ca daca nu incepe
sania acum, va divorta
si va pleca…

Iar mosul, intre timp mosul

incepe sania...
 Baba pleaca de la
mosneag cand acaesta
aproape a terminat
sania.
 La primavara
sania visurilor era
gata. Era foarte
frumoasa. Lucea
la lumina soarelui
orbind ochii
orcaruia.Doar ca
zapada nu mai
era...
 Punîndu-si ca tel în viata lucrurile
materiale, Mos Mihail îsi construieste o
sanie. Dupa ce termina, constientizeaza
ca ograda a devenit pustie fara sotia sa.
La fel de orb însa, continuie sa viseze mai
departe, iar noul lui scop devine o caruta.