Modurile de a se recreea si de a petrece ale oamenilor erau, in majoritatea lor,

commune tuturor claselor si categoriilor sociale: ospetele, plimbarile si spectacolele

teatrale (religioase sau de bilci), dansul, cintul si muzica instrumentelor, jocurile de
noroc si cele de societate. In schimb vinatoarea, turnirele si jocul de sah erau
divertismente pe care le practicau numai nobilii.
Marile sarbatori religioase coincideau cu principalele date astronomice de care
erau legate muncile agricole. Manifestarile etnografice si folclorice ocazionate de aceste
sarbatori au constituit o bogata si variata cultura populara creind totodata taranilor
numeroase momente de repaus si de divertisment, data care marca inceputul anului (si
care, incepind din sec. al IV-lea, era si sarbatoarea nasterii lui Hristos), prilejuia-odata cu
taierea porcului-petreceri populare care tineau o saptamina, cu cintec, dansuri, jocuri de
noroc, spectacole religioase –liturgice in orase si jocuri de indeminare. La 1 ianuarie,
copii mergeau din casa in casa cu viscul si primeau daruri. Sarbatoarea Bobotezei,
inceputul postului mare, Rusaliile, inceperea muncilor agricole de primavara, secerisul,
culesul viilor, erau tot atitea ocazii de petrecere. La acestea se adauga evenimentele
familiale importante, in deosebi botezurile si nuntile, petreceri care adunau rudele,
prietenii, chiar satul intreg. In multe din asemenea imprejurari interveneau si obiceiuri
locale stravechi, si ritualuri magice pagine, pe care biserica si autoritatea laica se
straduiau zadarnic sa le interzica.
Dintre jocurile de societate, cel mai popular ( il jucau si calugarii in manastiri ) era
jocul cu zaruri. Joc de noroc (se juca cu bani; dar miza putea fi si un vesmint de pret, un
cal, o armura, si chiar un castel), jocul de zaruri a ruinat multi nobili. –O varietate a
jocului de zaruri erau tablele. Dar jocul cel mai nobil era sahul, introdus in Franta in sec.
al XI-lea; era jocul care intra in mod obligatoriu in educatia unui cavaler. Jocul de sah
avea alte reguli decit cele de azi; iar formele figurilor- de dimensiuni mari- variau dupa
regiuni.
Boierii citeau gazete frantuzesti sau nemtesti, aduse cu mare cheltuiala de la
Viena. Cei mai tineri isi petreceau timpul calarind sau vinind. La oras insa vizitarea
cluburilor, plimbarile in prcuri, dar mai ales cursele in trasuri, cumparate la mare pret in
strainatate si schimbate annual, alcatuiau marea parte a timpului de divertisment.
Contele de Laurençon scria: ‘’Viena vinde in Tara Romaneasca o multime de calesti
dintre cele mai elegante. Cred ca, daca tinem cont de populatie, in Europa sint putine
orase unde sa se gaseasca un numar atit de mare de echipaje ca la Bucuresti.” Era, de
aemenea, preferat jocul de carti. Un calator constata ca locuitorii din Bucuresti erau tot
atit de dedati jocului de carti si iubire de cheltuiala, ca si toti cei din capital Moldovei.
Boierii, la petreceri nocturne, jucau intre ei sau cu strainii mariage, cadril, pichet si alte
jocuri. Jocul de carti a devenit un adevarat viciu social, raspindirea caruia preocupa
autoritatile publice.