Sunteți pe pagina 1din 13

Descoperind raul

de Fanus Neagu

In aceasta opera literara, scriiitorul Fanus Neagu, ne infatiseaza peripetiile unui copilas care merge
impreuna cu bunica sa Parascheva la rau.
Banica o insoteste pe bunica Parascheva la rau. Banica. Banica fusese luat de rau cu tot cu albie si a
fost dus in ,,Ţara Povestilor”. Banica este recunoscut de catre fata si scos la tarm. La aparitia berbecului,
Banica se sperie dar fata il sfatuieste sa se imprieteneasca cu acesta. Banica s-a imprietenit cu berbecul si i-a
promis in dar clopotelul de la sania ei.
Catre seara, Banica este dus acasa de catre fata si viseaza ca este intr-o trasura trasa de 4 iepuri.

Hotarul nestatornic
de Ionel Teodoreanu

In aceasta opera literara, scriitorul Ionel Teodoreanu ne descrie tristetea unei mame de copilul
acesteia, fata de anii ce vor urma.
Doamna Deleanu privi cu nostalgie la podoaba capilara a fiului ei Danut. Buclele lui Danut aveau
nuante variate: castanii pe dinafara, ruginii pe dinauntru si aramii pe la marginea suvitelor. Dimineata, parul
lui Danut rasarea ca o gramada de lalele inflorite in gradinile somnului.
Mama se gandi la infatisarea copilului care nu va mai fi aceeasi odata cu trecerea la adolescenta. In
timp ce atipise pe dormeza, mama i-a taiat o suvita in semn pentru anii ce vor urma.
Danut se servi cu ciocolata din sifonier si merse in sufragerie sa-l intampine pe unchiul Puiu.

Amintiri din copilarie


de Ion Creanga

In aceasta opera literara, scriitorul Ion Creanga ne infatiseaza peripetiile sale din copilarie.
Humulestiul era asezatpeste apa Neamtului si cuprindea trei parti: Vatra satului, Delenii si Bejenii.
Humulestenii erau oameni gospodari, tot unul si unul, flacai voinici si fete mandre, carora le placea atat
horele cat si munca, biserica frumoasa, cu preoti, dascali si enoriasi deosebiti.
In grija preotului si a baditei Vasile, s-a construit la poarta bisericii, o chilie, unde vor invata copiii
satului. Preotul cu badita Vasile au mers din casa in casa si au sfatuit pe oameni sa dea copiii la scoala. In
zilele urmatoare, s-au adunat la scoala o multime de copii, printer care si Nica, un baiat prizarit, rusinos si
fricos si de umbra sa. Cea dintai scolarita a fost fiica preotului, Smarandita, o copila foarte inteligenta, care-i
intrecea mai pe toti baietii si la invatatura dar si la “nebunii”.
Parintele adusese-n dar de scoala noua, doua obiecte foarte importante: “Calul Balan” si biciul
botezat “Sf. Nicolai”, dupa hramul bisericii. Copiii s-au inspaimantat cand au aflat ca darurile primate, vor fi
folosite la pedepsirea celora care vor comite greseli, dar si in ceea ce priveste invatatura si comportamentul.
Cea care a facut “poginogul” obiectelor primite, a fost chiar fiica preotului Smarandita, iar copiii
speriati de patania acesteia, au fost imblanziti de catre preot cu pitaci si colacei. Copiii nu au incetat cu
poznele, mergeau in cimitir si prindeau muste si bondari cu ceasloavele. Verificandu-le ceasloavele si
vazandu-le insangerate, preotul le dadea drept lectie cu o urcare pe “Calul Balan” si cate un “Sf. Nicolai”.

Gandacelul
de Emil Garleanu

In aceasta opera literara, scriitorul Emil Garleanu ne prezinta peripetiile unui gandacel.
Pe gandacel il framanta gandul, cum aparuse pe lume si al cui era. Gandacelul parasise frunza care
il adapostise si incerca sa cerceteze locurile din jurul sau. Incercand sa priveasca in sus, gandacelul ramase
uimit de imensitatea boltii ceresti si a stralucirii soarelui. Gandacelul crezu ca el ar fi o faramita de lumina
inchegata ratacita pe pamant. Gandacelul incerca sa-si puna visul in aplicare, pornindu-si calatoria pe
tulpina unui crin. Drumetul obosise in lunga sa calatorie si se consola cu gandul ca se va odihni pe frunzulita
crinului.
Soarele scapatase de amiaza si gandacelul nu parcursese nici un sfert din sfertul drumului. Voinicul
a stat o clipa si s-a gandit ca pentru indeplinirea visului sau nastrusnic, i-ar trebui: zile, saptamani, luni
intregi de umblat.

Vizita
de I. L. Caragiale

In aceasta opera literara, este vorba despre comportamentul unui copil pe nume Ionel Popescu, in
timpul unei vizite.
Scriitorul face-o vizita d-nei Maria Popescu, cu ocazia onomasticii fiului ei Ionel si-i duce-n dar, o
minge de cauciuc, foarte mare si elastica. Din discutiile purtate de d-na Popesu cu musafirul, reiese faptul
ca aceasta era foarte preocupata de educatia fiului ei.
In timpul vizitei, Ionel are o comportare necuviincoasa si era sa rastoarne masina de gatit, in timp
ce jupaneasa pregatea cafeaua. Dup ace si-a imprastiat peste tot jucariile, Ionel urca pe cal, cu toba atarnata
de gat si cu trambita in gura, face-o galagie incat nu se mai aude nimic. La sugestia musafirului, Ionel
arunca trambita si toba, ia sabia si-ncepe s-atace tot ce intalneste in cale. La strigatele jupanesei, de a nu fi
data jos cu tava pe care se aflau dulcetile si cafelele, intervine d-na Popescu, care primeste din partea fiului,
o puternica lovitura de spada-n obraz, dedesubtului ochiului drept.
Pentru toate obrazniciile sale, Ionel nu este certat, ci din potriva, sarutat si-apreciat. Ionel primeste
observatii de la musafir, ca tutunul este-o otrava, si nu este bine ca la varsta lui fiind copil sa fumeze.
Neluand in seama sfaturile musafirului, Ionel fumeaza toata tigara pana la carton, ceea ce-i aduce starea de
lesin.
Comportamentul urat al copilului, are loc sub privirea ingaduitoare a mamei. Mingea adusa in dar
de catre musafir, este trantita si loveste ceasca de cafea a musafirului, aceasta pateaza pantalonii de vizita ai
scriitorului. Dup ace musafirul l-a ajutat pe Ionel sa-si revina din starea de lesin, spre bucuria mamei care-si
saruta fiul, scriitorul se-ndreapta spre casa.
Ajungand acasa, scriitorul si-a dat seama, de ce Ionel a iesit cu cheseaua in vestibul: ca sa-i toarne
dulceata in sosoni.

Bunica
de Barbu St. Delavrancea

Scriitorul prezinta portretul bunicii sale: inalta, uscativa, cu parul alb si cret si cu o privire blanda.
Bunica-si iubea nespus de mult nepotelul si-i aducea tot felul de bunatati, dar nu i le daruia pana nu ghicea.
Insotita de nepotel, bunica-si petrecea timpul la umbra dudului din fundul gradinii torcand si
istirisind basme acestuia. Istorisind basme despre imparatul care nu avea copii, bunica primeste un raspus
neasteptat din partea nepotelului, ceea ce o face sa se amuze si s ail sarute in mijlocul capului.
In timpul depanarii basmului, pleoapele copilului ii cadeau incarcate de lene, de somn, de
multumire, el simtindu-se ca un fulg, plutind pe o apa curgatoare.
In poala fermecata a bunicii, copilul adormea de fiecare data, nereusind sa asculte un basm pana la
capat.

Caracterizarea mamei lui


Ionel

Alt personaj al acestei opera literare, este d-na Maria Popescu, mama lui Ionel, care facea parte dintr-o
familie de oameni bogati. Fiind ziua fiului ei Ionel, a venit in vizita la el scriitorul Ion Luca Caragiale.
In timpul vizitei, d-na Popescu, ii tot spunea musafirului ca ea-si educa copilul foarte bine si ca nu a
avut niciodata probleme cu el. Auzind aceasta, scriitorul si-a facut o impresie buna despre acel copil.
Dintr-o data din bucatarie, o voce ragusita de femeie batrana, se-aude din bucatarie, strigand dupa
ajutor (“-Uite conita, Ionel nu s-astampara!”). In acel moment, mama lui Ionel il striga sa vina la ea, dar
copilul nu o asculta. In cealalta camera, mama lui tot il lauda (“-Nu stii ce strengar se face…si destept…” ,
“Dar vocea de dincolo adauga: - Conita, uite Ionel! Vrea sa-mi rastoarne masina!”. Dupa aceste fapte,
madam Popescu se ridica si se duse in bucatarie sa vada ce-I face maiorasul. Cand il vazu, ea il lua in brate
si-l saruta, fara sa-l certe pentru ceea ce a facut.
Mai tarziu, Ionel o lovi pe mama lui cu spada, dar nici de aceasta data nu a fost pedepsit. Imediat
dupa aceasta intamplare, Ionel lua o tigara in gura o fumeaza pana la carton, fara sa tina cont de sfaturile
musafirului ca tutunul dauneaza grav sanatatii si lesina. Cand s-a trezit, mama lui, iarasi l-a sarutat, fara sa-l
pedepseasca.
Din aceste fapte, reiese faptul ca d-na Popescu, nu si-a educat copilul asa cum a spus musafirulu, ci
din potriva, mai mult l-a alintat.

Cele trei zeite

In aceasta opera literara, este vorba despre un baiat pe nume Misu Guvidu si despre cele trei zeite ale
lui: Juno, Minerva si Venus.
Tanarul Misu Guvidu, dadea examene pentru clasa a-a7-a, la cele 3 obiecte: matematica, istorie si
morala, Misu Guvidu nu a obtinut note de trecere. Scolarul nu invata, dar se baza pe protectia celor 3 zeite:
Juno, Minerva si Venus. Juno era mama lui, Minerva era sora mai mare a mamei si Venus sora mai mica a
mamei lui. Cele 3 surori s-au sfatuit cum sa procedeze, pentru ca fiul si nepotul lor, sa obtina nota de trecere.
Juno a intrat pe langa profesorul de istorie si a obtinut pentru fiul ei nota 6. Minerva a intrat pe langa
profesorul de matematica, care a schimbat nota din 3 in 8. Venus a intrat pe langa profesorul de morala, care
din nota 1, i-a dat elevului nota 10.
Cu protectia celor 3 zeite, tanarul scolar, a promovat examenul de clasa a-sapte-a.

Istoria se repeta

La Ploiesti, au avut loc alegeri electorale. Pentru a alege deputatii, lupta se tinea intre doua partied:
Partidul Liberal, reprezentat de Stan Popescu si Partidul Conservator, reprezentat de Tache Pandrare. Tache
Pandrare, era prim-redactor la: Ziare romanesti si a scris un articol, in care ii critica pe ciocoiii care
dintotdeauna, au sugerat vointa altora.
Stan si Pandrav, au mers sa dejuneze si cei doi vechi prieteni vorbesc despre castigul altora. Pandrav
sustinea ca ar fi mare sanse de reusita, spre deosebire de Stan Popescu, care si-ar fi dorit acest lucru.
Cei doi, ajung la contraziceri si la jicniri, nestiind insa care va fi rezultatul final al alegerilor.
Pilda pomului bun si a pomului rau
( Evanghelia dupa Matei)

Din aceasta pilda, noi intelegem ca oamenii care ni se infatiseaza cu chip de mile si care se crede a fi
slujitori a Lui Dumnezeu, defapt sunt lupi rapitaroi. Adica: dupa cum fructele bune se culeg din pomii buni,
asa si roadele omenesti se culeg de la cei buni se-ntelepti. Dupa cum orice om face poame bune, asa si omul
cel rau se comporta urat.
Oamenii sunt asemanati cu plantele. Oamenii buni, intelepti, savarsesc fapte bune, pornite din inima si
din judecata mintii. Faptele lor, sunt demne de urmat de ceilalti semeni. Strugurii si smochinele, sunt
plantati in pamant bun, si ingrijiti pentru a da roade bogate. Pe terenurile pline de scaieti si ciulini, niciodata
nu vei putea culege struguri buni si smochine.
Pomul bun, este ingrijit cu drag, de catre om, pentru ca ne rasplatesc cu roadele sale. Copacii care nu
dau roede de calitate, sunt tacuti si folositi doar ca lemne pentru foc. Asemenea lucru se poate intamla si cu
oamenii cu un comportament negativ pentru societate si de aceea societatea il respecta prin toate sacrificiile
sale facute de acel om.
Ajungand om de nimic, neluand in consideratie nici unul din sfaturile semenilor sai, acel om va fi
sortit pieirii.

Povestea unui om lenes


de Ion Creanga

In aceasta opera literara, este vorba despre un om care era lenes.


Intr-un sat, locuia un om grozav de lenes, care nici macar bucatura nu si-o mesteca. Pentru a nu mai
da pilda de lenevie si altora, satenii au hotarat sa-l puna intr-un car cu boi, ca pe-un butuc nesimtitor si sa-l
duca la spanzuratoare. Satenii, intalnesc in drum, o cucoana milostiva, care-I oferea lenesului, culcus si
hrana la conacul ei. Crezand ca este bolnav, cucoana, si-a aratat bunatatea zicand ca suntem datori in fata
Lui Dumnezeu ca suntem datori sa ne ajutam unii pe altii.
Satenii, ii aduc la cunostinta vestea cea buna lenesului, dar acesta in loc sa-I multumeasca cucoanei ca
l-a scapat de la moarte, a intrebat daca pesmetii sunt muiati. Auzind de la sateni intrebarea pusa de lenes,
cucoana a ramas uimita, zicand acestora, sa faca ce stiu ei mai bine cu lenesul. Oamenii i-au explicat
cucoanei ca nu sunt ei atat de haini si satul intreg a-ncercat sa-l ajute, dar nu a reusit.
Lenesul a fost dus la spanzuratoare si din acel moment, nimeni nu a mai indraznit sa leneveasca,
deoarece stiau ce-i asteapta.

Poveste
de Ion Creanga

Mama-si plange copilul, ca daca acesta si-ar pierde zilele, daca pisica ar rostogoli dropul de sare de pe
soba. La bocetele celor doua femei intervine sotul, om intelept, care se mira de prostimea celor doua.
Pentru a scapa de “atata prostime”, barbatul, a plecat in lume. Prima intrevedere, a avut-o cu un satean,
care-ncerca din rasputeri sa-si bage-n bordei lumina soarelui. Invatandu-l sa-si faca restre, ca soarele sa intre
in casa, omul intelept isi nota primul tont si pleca. Un lucru cu totul iesit din comun, I se arata drumetului,
cand un rotar si-a injghebat un car in casa si acum nu-l putea scotea pe usa afara. Dandu-I povata, de a
dezmembra carul si al scoate afara, pentru ca apoi sa fie reasamblat, omul intelept pleca. Numarand inca un
dobitoc, daduse peste un satean care incerca din rasputeri sa urce-n pod nucile cu zavoiul. Invatandu-l si pe
acesta sa ia un vas in care sa puna nucile pentru a le putea urca-n pod, drumetul numara inca un tont si pleca
mai departe. Cea mai mare prostie, a intalnit-o la un satean, care era-n stare sa-si omoare vaca pentru a urca-
o in sura sa manance fan. Omul intelept, la sfatuit si pe acesta sa coboare fanul din pod, ca sa-si hraneasca
vaca. Dupa toate peripetiile, omul isi lua inima-n dinti si se reintoarce la casa lui, zicand in sinea sa: “ca pe
langa prostii intalniti, ai lui par oameni cujudecata. Omul intelept s-a gandit c-ar fi fost posibil ca drobul de
sare ar fi putut fi urnit din loc, dar cele vazute de el sunt lucruri care-ntrec orice imaginatie.
Drumetul reveni la locuinta sa, a petrecut multi ani fericiti langa ai sai, rostind multumit ca ai sai sunt
mai buni si mai inteligenti fata de ceea cea vazut in calatoria sa.

Ion Creanga
(1839-1889)

S-a nascut la 10 iunie 1839 la Humulesti in tinutul Neamtului.


-in 1875 se imprieteneste cu Mihai Eminescu si isi face debutul in “Convorbiri literare” din 1
octombrie 1875 cu povestea Soacra cu trei nurori.
-activitate literara, alcatuita din:
• Povesti: “Soacra cu trei nurori”, “Capra cu trei iezi”;
“Punguta cu doi bani”; “Danila Prepeleac”; “Povestea
porcului”; “Povestea lui Stan Patitul”; “Fata babei si fata
mosneagului”; “ Ivan Turbinca”’; “Povestea lui Harap-Alb”.
-roman autografic:
• “ Amintiri din copilarie”.
-povestiri:
• “Mos Ion Roata” si “Ion Roata si Voda Cuza”; “Popa
Duhu”; “Poveste”; “Povestea unui om lenes”; “Inul si
camesa”.
-nuvele:
• “Mos Nichifor Coţcariul”.
Moare la 31 decembrie 1889.

Mihai Eminescu
(1850-1889)

S-a nascut la Botosani, pe 15 ianuarie 1850.


-in 1858 se inscrie direct in clasa a-III-a, la scoala primara greco-orientala din Cernauti;
-in 1860 isi incepe studiile gimnaziale in acelasi oras;
-in 1863 intrerupe studiile si, un timp, insoteste o trupa de teatru, isi ia o slujba de copist, la Botosani,
apoi isi reia studiile gimnaziale, ca privatist, in 1864;
-in 1866 publica primele sale poezii: “La mormantul lui Aron Pumnul”; “D-as avea”.
-intre 1869-1872 isi completeaza educatia spirituala la Viena si isi incepe colaborarea cu revista:
Convorbiri literare.
-intre 1872 si 1874 se inscrie la Universitatea din Berlin.
-din 1874 se stabileste la Iasi, unde are diferite slujbe temporale;
-in anul 1877, vine la Bucuresti si timp de sapte ani lucreaza in redactia ziarului Timpul. Acum scrie
marile creatii: “Scrisorile”; “Luceafarul”.
-in 1883, apare singurul volum de poezii publicat in timpul vietii, sub ingrijirea lui T. Maiorescu. Din
acest an, pana la sfarsitul vietii, este macinat de boala;
Moare in zorii zilei de 15 iunie, 1889.
Mihail Sadoveanu
(1881-1961)

Nascut la 5 noiembrie la Pascani.


- operele lui s-ar putea grupa tematic in:
• romane istorice si de aventuri: “Nicoara Potcoava”;
“Neamul Soimarestilor”; “Fratii Jderi”; “Zodia cancerului”;
“Creanga de aur”.
- scrieri de factura mitica: “Ochi de urs; “Nopti de Sanziene”; “Creanga cu aur”; “Baltagul”;
- opere cu caracter social: “Judet al sarmanilor”; “Bordeienii”; “Dureri inabusite”;
- monografii ale unor locuri si intamplari prozaice: “Venea o moara pe Siret”; “Locul in care nu
s-a intamplat nimic”; “Crasma lui Mos Pecu”;
- scrieri de elogire a naturii din perspective vanatorului sau a pescarului: : “Tara de dincolo de
negura”; “Nada florilor”; “Haia Lanis”; “Apa mortilor”.
Publica aproape o suta de volume din care unele marcheaza momente esentiale in istoria literaturii
romane.
Moare in anul 1961.

Sinonime

nemaiintalnit,-ã= nemaipomenit;
nemaipomenit,-ã=1.extraordinar,unic, nemaivazut, fenomenal, nemaiauzit,nemaiintalnit, neobisnuit;
2. grozav, enorm, imens, uimitor;
nemarginire= infinit;
nepatat= curat;
noutate= 1.veste, stire, informatie;
2.originalitate, inedit, inovatie;
desteptaciune= inteligenţa;
devia= 1. a abate, a muta, a schimba, a indeparta, a merge alaturi;
2. a o lua razna, a bate campii, a divaga;
dihanie= 1. fiara, jivna, bestie, lighioana;
2. namila, monstru;
dimensiune= mãrime, întindere, calibru, gabarit, volum;
doini= a cânta, a hori;
finante= bani, resurse, sprijin;
finisa= definitiva;
fluid= curgator;
fora= a sapa, a sonda, a escava;
fojgãi= misuna;
cingatoare= brau, chinga, centura, cordon, curea, betelie;
chinga= 1. chimir, brau, cingatoare;
2. incheietura, catusa, stinghie, cocarla, punte, curmezis;
ciob= ţandara, spartura;
apel= chemare;
apucat= smintit;
Neologisme

Cuvintele nou aparute in limba se numesc neologisme.


Exemple:
• elice, entuziasm, ratiune, constitutie, petitie, container,
calculator, design, computer, aeronava, racheta, televizor,
hangar.

Arhaisme
Cuvintele care au fost candva folosite in limba si nu se mai intrebuinteaza astazi in vorbirea curenta se
numesc arhaisme.
Exemple:
• logofat, vornic, sulger, cneaz, vel-vistiernic, vel-jitnicer,
postelnic, hatman, voievod, paharnic, armas, stolnic.

Regionalisme
Cuvintele specifice vorbirii din una sau mai multe regiuni se numesc regionalisme.
Exemple:
• cucuruz(Transilvania-Banat)-porumb;
• curechi(Moldova-Transilvania)- varza;
• lebedeu(Transilvania-Banat)- cearsaf.

Scrisoarea

Scrisoarea este cel mai raspandit mijloc de comunicare scrisa. Prin intermediul scrisorii, oamenii isi
comunica unii altora ganduri, idei, opinii, impresii, informatii, sentimente etc.

Subiectul

Subiectul este partea principala de propozitie care arata cine savarseste actiunea exprimata de
predicatul verbal ori cui i se atribuie insusirea sau caracteristica exprimata de predicatl nominal.

• Substan
Subiectul poate fi exprimat prin: tiv in
cazul N:
Exemple:
-Randunelele au venit la fereastra.
-S-a auzit mormaitul ursului.
-Povestea este interesanta.
-Copiii erau speriati.
• Pronume in cazul nominativ:
Exemple:
-Tu nu asculti?
-Ei au alergat spre corturi.
-Dumneaei este colega mamei mele.
• Numeral cu valoare substantivala in cazul nominativ:
Exemple:
-Doi s-au urcat in stejar.
-Primul l-a tras pe al doilea spre varful copacului.

Atributul

Partea secundara de propozitie, care determina un substantiv sau un substitut al acestuia, se


numeste atribut.

Felurile
atributului:
• adjectival: exprimat prin: -adjectiv propriu-zis;
-adjectiv provenit din verb, la participu;
• substantival:
- genitival(substantiv in cazul G);
- prepozitional(substantiv in cazul Ac, cu prepozitie)
- opozitional(substantiv in cazul N, ac. caz cu substantiv determinat).

Antonimele

Cuvintele care au sensuri opuse si forme diferite se numesc antonime.

Exemple:
• batranete-tinerete;
• bun-rau;
• inalt-scund;
• corect-incorect;
• respectuos-nerespectuos;
• mare-mic;
• umflat-desumflat;
• plin-gol;
• curat-murdar;
• dezordine-curatenie;
• profesionist-neprofesionist;
• profesional-neprofesional;
• cariat-necariat;
• spart-nespart;
• prafuit-neprafuit.
Predicatul

Partea principala de propozitie care arata: ce face? Ce este? Cum este? Cine este?, sau ce se
spune despre subiect, se numeste predicat.

Felurile predicatului:
• predicat verbal: exprimat printr-un verb predicativ, la un mod personal(indicativ,
conjunctiv, conditional-optativ, imperativ);
• predicat nominal: verb copulativ (leaga numele predicativ de substitutul propriuzis);
• nume predicativ: (substantive, numeral, prenume, adjectiv, verb, adverb)

Omonimele

Arie =suprafata;
=compozitie muzicala;

avar =zgarcit;
=persoana care face parte dintr-o populatie turca;

ban =unitate monetara;


=mare dregator in Tara Romaneasca;

banc =anegdota scurta cu poante hazlii;


=masa sau platforma de lucru;

corn =arbore mic, cu fructe comestibile;


=instrument muzical;

dieta =regim alimentar;


=adunare legislativa sau politica in unele tari;

han =conducator tatar;


=local turistic;

lira =instrument muzical;


=unitate monetara in unele tari;

top =clasament al preferintelor;


=pachet de hartie;

tura =piesa la jocul de sah;


=schimb de lucru.
Proverbe si zicatori

• A fi domn e o intamplare, a fi om e lucru mare.


• Banii nu aduc invatatura, invatatura aduce bani.
• Branza buna in burduf de caine.
• Bun de gura, rau de lucru.
• Bunaziua, caciula, ca stapanul n-are gura!
• Buturuga mica rastoarna carul mare.
• Cainele latra nu musca.
• Cand doi se cearta, al treilea castiga.
• Ce poti face astazi, nu lasa pe maine.
• Ce inveti la tinerete, aceea stii la batranete.
• Cine face bine, bine gaseste.
• Cine sapa groapa altuia, cade singur in ea.
• Dusmania, strica omenia.
• Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti.
• Nu te bucura de munca altuia.
• Scoala face pe om, om.
• Ziua buna se cunoaste de dimineata.
• Omul harnic, muncitor, de paine nu duce dor.
• Lenea e cucoana mare, care n-are de mancare.
• Unde nu intra soarele, intra doctorul.
• Cine umbla dupa doi iepuri, nu prinde nici unul.
• Lupul isi schimba parul, dar naravul niciodata.
• Vorba dulce, mult aduce.
• Lucru bine inceput, e bine terminat.
• Mana care nu stie sa scrie, da vina pe condei.
• Munca e bratara de aur.
• Omul cat traieste invatatura de-ajuns nu dobandeste.
• Cine se scoala de dimineata, departe ajunge.
• Paza buna trece primejdia rea.

Ghicitori

Drept, inalt si subtirel, Miezul e doar de mancat,


Cu vesmant de lemn pe el, Coaja e de aruncat
Are varful de carbune, Si in sac se pot pastra
Pe hartie multe spune. Sparte doar se pot manca.
(creionul) (nucile)

Cand nu e zapada Sus pe coama muntilor,


Doarme in ograda, Muntilor, caruntilor,
Dar cand ninge-afara, Sta voinicul cel tepos,
Cu copiii zboara! Vesnic verde si frumos.
(sania) (bradul)

Sta in apa pan` la brau Primavara te vesteste


Si trece peste rau. Vara te umbreste,
(podul) Iarna te-ncalzeste,
Poftim de ghiceste.
Am un copac cu douasprezece ramuri (copacul)
In fiecare ramura cate patru cuiburi
Si in fiecare cuib cate sapte oua. Blana roscata, frumoasa,
(anul) Coada-i lunga si stufoasa,
Vine noaptea prin gradini,
Doua fete-mi poarta salba: Fura rate si gaini.
Una-i neagra, alta-i alba, (vulpea)
Neincetat se tot alunga
Si nu pot sa se ajunga. Cine zboara printre flori
(ziua si noaptea) In zigzag de-atatea ori:
Uite-aicea pe o floare
O cetate luminoata Doua aripi galbitoare.
Sta cu poarta descuiata, (albina)
Dar in ea nu pot pasi
Decat cei ce stiu citi.
(cartea)
Complementul

Partea secundara de propozitie, care determina un verb, se numeste complement.

Felurile complementului:
• necircumstantiale: -C direct;
-C indirect.
• circumstantiale: -de loc;
-de timp;
-de mod.

Complementul care arata obiectul caruia i se atribuie o actiune, o insusire, o stare, o caracteristica,
complementul indirect.

• Intrebari: cui?, la cine?, cu cine?, cu ce?, despre ce?, de la


cine?, de la ce?

Complementul care exprima circumstanta, imprejurarea in care se desfasoara actiunea exprimata de


verb determinat, se numeste complement circumstantial.

Complementele circumstantiale, pot fi:


• De loc: unde?, de unde?, incotro?
• De timp: cand?, de cand?, cat timp?
• De mod: cum?, in ce fel?, in ce chip?