REZUMATUL UNUI TEXT NARATIV-LITERAR

Rezumatul este o compunere pe baza unui text literar, care are ca scop reținerea
esențialului, eliminându-se aspectele secundare și detaliile.
În redactarea rezumatului :
- în primul rând se citește foarte bine textul, pentru a fi înțeles, apoi se structurează pe fragmente,
pentru a putea extrage ideile principale;
-se prezintă,  pe scurt, întâmplările principale, fără comentarii, aprecieri. (textul trebuie să fie mai
scurt decât cel inițial);
- se folosește persoana  a III-a;
- se folosește doar vorbirea indirectă, așadar nu folosim dialogul;
- se recomandă folosirea verbelor la modul indicativ, timpul prezent sau perfect compus ( fără
imperfect și perfect simplu);
- se evită folosirea datelor despre autor sau despre operă, rezumarea portretelor personajelor;
- repetițiile pot fi reduse  prin sinonimie.

Exemplu- rezumatul operei literare "D-l Goe..." de I.L. Caragiale

 
O familie alcatuită din: mamița, mam’mare, tanti Mița și tânărul Goe pleacă de 10 mai la
București pentru a îndeplini o promisiune făcută băiatului, astfel încât acesta să nu rămână din
nou repetent. 
 
După venirea trenului, cucoanele găsesc cu greu loc, iar Goe, aflat pe coridor, scoate capul pe
fereastră și își pierde pălări în care avea și biletul. La venirea conductorului, din cauza neglijenței
copilului, doamnele trebuie să plătească din nou biletul și o amendă. Goe continuă năzdrăvăniile
și se blochează în toaletă, apoi trage semnalul de alarmă, provocând oprirea trenului. 
 
În cele din urmă, familia ajunge la București, iar Goe are pe cap un beret în locul pălăriei
pierdute. Cu toții se indreaptă, într-o birjă, spre boulevard.

Exercițiu: Realizați rezumatul următorului fragment în 10-15 rânduri:

"- Am copilărit într-un sat mic și familia mea era foarte săracă, zise în continuare Buni. Și sus, în
vârful dealului, se afla o vilă impunătoare, în care locuiau un lord și o lady. Lordul și Lady
Davenport. Era în perioada de după război și-n vremurile alea nu prea se găsea de mâncare. Îmi
era foame, așa că într-o noapte, pe la douăsprezece, când toată lumea dormea, m-am furișat afară
din căsuța părinților mei. Protejată de întuneric, mi-am croit drum prin pădure și am urcat până la
casa familiei Davenport.
- Nu-ți era frică ? întrebă Ben.
- Ba da, bineînțeles. Eram înspăimântată, singură în padure, în creierii nopții. În fața casei erau
câini de pază. 
Dobermani mari și negri. Așa că m-am cățărat pe un burlan fără să fac pic de zgomot, și am găsit
o fereastră care nu era încuiată pe dinăuntru. La unsprezece ani eram o fetiță foarte mică, foarte
plăpândă pentru vârsta mea. Așa c-am reușit să mă strecor printr-o crăpătură mică a ferestrei și
am ajuns în spatele unei draperii de catifea. Când am dat la o parte draperia, mi-am dat seama că
eram în dormitorul soților Davenport.
- Vai, nu! zise Ben.
- Ba da, continuă bătrânica. M-am gândit să iau doar niște mâncare, dar am văzut frumusețea asta
micălângă pat. Arătă către inelul cu diamante.
- Deci l-ai luat pur și simplu?
- Nu e niciodată chiar atât de simplu să fii un hoț internațional de bijuterii, tinere, spuse Buni.
Lordul și soția sa sforăiau de zor, dar dacă i-aș fi trezit, aș fi fost moartă. Lordul dormea mereu
cu o pușcă la capul patului. 
- O pușcă? intrebă Ben.
- Da. Era un om la modă și, fiind la modă, îi plăcea să vâneze fazani, așa că avea multe arme de
foc. 
Pe Ben îl trecuseră toate transpirațiile de emoție.
- Dar nu-i așa că nu s-a trezit și n-a ăncercat să te împuște?
- Ai răbdare, tinere, toate la vremea lor. M-am furișat pe lângă pat, pe partea unde dormea Lady
Davenport, și am luat inelul. Nu-mi venea să cred cât era de frumos. 
Nu mai văzusem niciodată unul de aproape. Mama mea n-ar fi visat niciodată să aibă așa ceva.
„Nu-mi trebuie bijuterii", ne spunea nouă, copiilor. „Micile mele diamante sunteți voi." Preț de-o
clipă, m-am uitat uluită la diamantul pe care îl țineam în mână. Era cel mai minunat lucru pe care
îl văzusem în viața mea. Apoi, dintr-odată, am auzit un zgomot formidabil. "
(Bunicuța hoțomană - David Walliams)