Răspuns la variantele 71-80 de subiecte pentru testare naţională

2007

VARIANTA 71
Partea I (48 de puncte)
A. Limba română
1. Despărţirea cuvintelor în silabe: e-du-ca-ţi-e, su-pe-ri-or, în-tâm-plat, in-ter-zis.4 puncte
2. Transcrierea antonimelor: negru/ alb. 4 puncte
3. Transcrierea cuvintelor derivate: zdrobitor, acuzator, neconvins, poruncitor, scrisoare etc.
4 puncte
4. Transcrierea pronumelui unui pronume interogativ: ce, de ce şi a verbului la modul
imperativ nu te osteni. 4 puncte
5. Valoarea morfologică a cuvintelor subliniate: îţi - pronume personal; când - adverb relativ
de timp; trec - verb predicativ; trenurile - substantiv comun. 4 puncte
6. Funcţia sintactică a cuvintelor subliniate: dumitale - atribut pronominal genitival; ceva -
subiect. 4 puncte
7. Alcătuirea enunţurilor indicate: Acoperişul şcolii noastre e din tablă. 4 puncte
8. Identificarea propoziţiei subordonate şi precizarea felului acesteia: că n-a ştiut -
propoziţie subiectivă. ' 4 puncte
] 2
9. Alcătuirea frazei indicate: El intră în sală,/ dacă nu a început spectacolul./ 4 puncte
B. Înţelegerea textului
10. Modul de expunere folosit în textul dat: dialogul. 2 puncte
11. Spaţiul acţiunii: la gară; numele elevei: Zamfirescu. 2 puncte
12. Exemple de răspuns: Mama... vreau să spun tata... Adică o mătuşă a mea... 2 puncte
13. Exemple de răspuns: Elevele au copiat de şaptezeci şi cinci de ori textul afişului în care
era consemnată interdicţia. La ora de educaţie au învăţat pe de rost acel text. 2 puncte
14. Profesorul deschide uşa, dă să intre, dar se opreşte în prag, zice pardon şi vrea să plece.
Domnişoara Cucu îl opreşte pe domnul Miroiu ca să vadă cu ochii dumnealui. Acesta intrând
o întreabă dacă s-a întâmplat ceva şi ce s-a întâmplat. 4 puncte
Partea a Ii-a (18 puncte)
Redactarea unei scrisori care să prezinte impresii de la un concurs.
Exemplu de răspuns:
Mangalia, 18.06.2007
Dragă Mariana,
După terminarea anului şcolar, m-am hotărât să merg a bunici, la Mangalia, pentru
a-mi petrece vacanţa. îţi scriam data trecută că m-am înscris în luna mai la concursul pe
teme de literatură „Cine ştie câştigă". Am participat, obţinând chiar premiul întâi. Trebuie
să-ţi comunic neapărat impresiile de la acest concurs, deoarece el a fost foarte important
pentru mine.
Au participat la concurs 35 de elevi din toată ţara, juriul fiind alcătuit din 5 scriitori
întrebările date au fost selectate din bibliografia recomandată. Organizatorii concursului au
avut grijă ca totul să se desfăşoare foarte bine. Am fost întâmpinaţi cu bucurie, fiind cazaţi
la un hotel modern din oraş. După susţinerea probelor de concurs, am vizitat oraşul, am
vizionat un spectacol de teatru şi am participat la o întâlnire cu câţiva scriitori din
localitate. Festivitatea de premiere s-a desfăşurat la un liceu din localitate, fim primit multe
cărţi şi rechizite.
 Pentru că mă interesează din ce în ce mai mult domeniul literaturii, mă gândesc că
trebuie să particip şi anul viitor la acest concurs. Poate vei dori şi tu să te înscrii, ştiind
foarte bine că te pasionează literatura.
La bunici, în vacanţă, mă simt relaxat/ relaxată, am reuşit deja să mă odihnesc.
Aştept să-mi scrii şi tu despre felul în care îţi petreci vacanţa.
Cu drag,
Andrei/Andreea Ştefănescu
Partea a III-a (24 de puncte)
Argumentare că textul citat aparţine unei opere dramatice: Steaua fără nume de Mihail
Sebastian.
Exemplu de răspuns:
1. Precizarea a trei caracteristici ale genului literar în care se încadrează textul: (3p.)
• textul este destinat reprezentării scenice
• indicaţii scenice
• dialogul
• aşezare specifică în pagină
2. Exemplificarea caracteristicilor pe baza fragmentului dat: (3p.)
• structura specifică textului dramatic
• dialogul
3. Prezentarea secvenţelor reprezentative/ a întâmplărilor existente în fragmentul dat: (3p.)
• tema discuţiei dintre personaje
• trăsăturile personajelor
4. Prezentarea unui personaj feminin, prin raportare la două situaţii semnificative/ la celelalte
personaje şi cu precizarea a două mijloace de caracterizare: (3p.)
5. Concluzia

Aparţin genului dramatic operele literare scrise cu scopul de a fi reprezentate pe

scenă. Textul este împărţit în acte şi scene, modul de expunere care predomină este
dialogul, singurele intervenţii ale autorului în text găsindu-se în indicaţiile scenice, aşezate
între paranteze, prin care se fac precizări referitoare la decor sau la jocul actorilor,
(marchează atitudinea, mimica, gesturile personajelor etc.) Deseori indicaţiile dintre
paranteze reprezintă şi un mijloc de caracterizare a personajelor.
Datorită faptului că este destinat reprezentării scenice, textul dramatic se diferenţiază
de textul epic şi de cel liric şi printr-o aşezare în pagină specifică. Textul dramatic este
precedat de lista personajelor care apar în piesă; numele personajelor sunt scrise atât la
începutul fiecărei scene, cât şi înaintea fiecărei replici. Fiind destinată reprezentării scenice,
creaţia dramatică impune anumite limite temporale şi spaţiale.
Fragmentul din textul Steaua fără nume, de Mihail Sebastian aparţine genului
dramatic. Posibilitatea încadrării în genul dramatic este evidenţiată în primul rând prin
structură şi prin aşezarea în pagină. Astfel, înainte de textul propriu-zis, se precizează scena
şi personajele: fragmentul citat face parte din scena VI, iar personajele sunt Domnişoara
Cucu, eleva, profesorul. Numele fiecăruia apare în faţa replicii, iar în paranteză există
indicaţii scenice.
Acţiunea se deduce din replicile personajelor, dialogul fiind principalul mod de
expunere.
Domnişoara Cucu îl opreşte impacientată pe profesorul Miroiu să vadă cu ochii lui
ceea ce văzuse şi ea. Profesorul mirat de atitudinea Domnişoarei Cucu, rămâne pe loc
crezând că s-a întâmplat ceva grav, lucru susţinut de dubla interogaţie S-a întâmplat ceva?
Ce s-a întâmplat?
Tema discuţiei dintre cele două personaje o reprezintă încălcarea regulei de către eleva
Zamfirescu, regulă care interzicea elevelor să se plimbe la gară ziua sau seara , dar mai
ales... în orele când trece automotorul.
Profesorul îngăduitor încearcă să o scuze pe elevă, spunând că aceasta poate nu a ştiut
de această regulă. înverşunată, Domnişoara Cucu folosind un ton poruncitor, îi cere elevei să
redea conţinutul regulei pe care, de altfel o afişase la şcoală şi pe care elevele fuseseră
obligate să o copieze de şaptezeci şi cinci de ori şi să o înveţe pe dinafară în ora de educaţie.
Eleva, surprinsă pe peron, îi răspunde Domnişoarei Cucu ca la lecţie. întrebată ce caută la
gară, aceasta speriată nu reuşeşte să fie coerentă, fapt evidenţiat de replica: Să vedeţi,
domşoară... Mama ... vreau să spun tata... Adică o mătuşa a mea... O scrisoare... Un colet...
da, un colet...
În ajutorul elevei intervine profesorul Miroiu care încearcă să tempereze severitatea
exagerată a Domnişoarei Cucu, care, autoritară, nici nu-i permite elevei să răspundă la
întrebările pe care i le adresa: Dac-o întrebi, las-o să răspundă.
Ultima replică a fragmentului îi aparţine profesorului care, pentru a pune capăt
zbuciumului elevei, îi găseşte acesteia motivul pentru care se afla pe peron Nu te mai osteni.
Să-ţi spun eu de ce ai venit. Pentru că-ţi place să vii la gară. Iţi place să te uiţi când trec
trenurile.
Trăsăturile celor trei personaje se conturează, în fragmentul citat, prin procedeul
caracterizării indirecte, fiind deduse din dialog, din fapte, atitudini, din precizările aflate în
indicaţiile scenice şi prin nume.
Nu există referiri la portretul fizic, replicile dezvăluind doar elemente de portret moral.
Deducem doar că Domnişoara Cucu este o profesoară severă, din felul în care se poartă faţă
de eleve, profesorul Miroiu este un om blând şi îngăduitor, iar eleva Zamfirescu este
visătoare, atrasă fiind de mirajul călătorilor necunoscuţi.
Domnişoara Cucu, pe care o întâlnim vociferând pe peronul gării este tipul profesoarei
severe. Eleva Zamfirescu este supusă unei severităţi excesive. Judecata Domnişoarei Cucu cu
privire la greşeala acestei fete atrasă de farmecul gării este sugerată de gesturile acuzatoare şi
de tonul zdrobitor, poruncitor cu care i se adresează acesteia. Ca profesoară Domnişoara
Cucu nu este ataşată de eleva sa, spunându-i ironic „Zamfirescu".
Limbajul este o altă modalitate de caracterizare a personajului, tonul poruncitor cu care
formulează întrebările sugerează ideea că aceasta încearcă să o intimideze pe tânăra elevă.
Succesiunea replicilor rostite pe un ton afectat creează o situaţie comică, ce rezultă din
contrastul dintre aparenţă şi esenţă.
Intervenţia salvatoare a profesorului Miroiu care tratează problema omeneşte, simplu, aşa
cum este sugerat în indicaţiile scenice, estompează şi mai mult figura severă a Domnişoarei
Cucu.
Fragmentul citat din piesa Steaua fără nume de Mihail Sebastian, aparţine unei
opere dramatice, deoarece textul este destinat reprezentării scenice, este structurat în acte şi
scene, iar modul de expunere predominant este dialogul, singurele intervenţii în dialog fiind
cuprinse în indicaţiile scenice

VARIANTA 72
Partea I (48 de puncte) A. Limba română
1. Exemple de răspuns: cuvinte care conţin vocale în hiat - păunii, pârâul. 4 puncte
2. Exemple de răspuns: sinonim: veşnic, antonim: niciodată 4 puncte
3. Exemple de răspuns: înflorire, înflorit, floricică. 4 puncte
4. Transcrierea cuvintelor: adjectiv provenit din verb la participiu: oglindite, verb la
conjugarea a III-a: rămân. 4 puncte
5. Valoarea morfologică a cuvintelor subliniate: când - adverb relativ de timp, toamna -
substantiv comun, cu - prepoziţie simplă, -i- pronume personal. 4 puncte
6. Exemplu de răspuns: Prăjitura ta este dulce. - adjectivul dulce nume predicativ. 4 puncte
7. Funcţia sintactică a cuvintelor subliniate: Pârâul - subiect simplu, nopţii - atribut
substantival genitival, curge - predicat verbal, (prin) podgorii - complement circumstanţial
de loc. 4 puncte
8. Prima propoziţie principală a textului: ...cu frunţile-oglindite-n heleşteie/rămân, în-
singuraţi pe culme plopii... 4 puncte
9. Exemplu de răspuns: Auzeam acel cântec/ pe care mi-l fredona deseori şi mama./2PA (P2
1PP

- propoziţie subordonată atributivă). 4 puncte

B. Înţelegerea textului
10. Rima poeziei este încrucişată. 2 puncte
11. Exemplu de răspuns: ...şi toamna-nchide bolţile tristeţii... 2 puncte
12. Exemplu de răspuns: inversiunea - vechea... cheie 2 puncte
13. Exemplu de răspuns: imagine auditivă - Chemaţi de cântec dulce de prigorii...2 puncte
14. Exemplu de răspuns: Structura dată ...strugurii sunt lacrimile nopţii conturează sugestiv,
printr-o metaforă, imaginea nopţii. Se asociază, surprinzător, culoarea strugurilor cu
întunericul nopţii pentru a surprinde un cadru de natură nocturn, toamna. 4 puncte
Partea a II-a (18 puncte)
Compunere narativă, cu început şi titlu dat.
Exemplu de răspuns:
O faptă bună
Era într-o dimineaţă răcoroasă de iarnă. Mergeam grăbit spre şcoală. L-am zărit pe
colegul meu Andrei, care mergea încet. Nu ştiam ce i s-a întâmplat. M-am grăbit să ajung la
el. Şchiopăta puţin. Am traversat strada şi l-am întrebat ce-a păţit. A tăcut o vreme. Apoi mi-
a povestit.
Mi-a spus că ieri plecase la cumpărături, în piaţa de lângă casă. Mama lui avea nevoie
urgentă de zarzavaturi pentru a găti. A colindat pe la mai multe tarabe până să cumpere ceva.
A luat şi un buchet de maci pentru mama lui, pentru că erau florile ei preferate. Din
neatenţie, a alunecat şi s-a lovit la un genunchi. Nimic grav. Tocmai atunci a zărit un copil
care plângea. L-a întrebat ce i s-a întâmplat, iar copilul, printre lacrimi, i-a spus că s-a rătăcit
de părinţii săi şi că nu mai ştie cum să ajungă acasă. L-a luat de mână şi-au început să colinde
piaţa. îl întreba din când pe micuţ dacă-şi zăreşte părinţii sau dacă mai ştie cum erau
îmbrăcaţi. Era şi puţin sâcâit de lovitura de la genunchi, se uita şi la ceas. Nu avea prea mult
timp la dispoziţie. S-au plimbat cam un sfert de oră, până când copilul şi-a zărit tatăl, care
umbla de acolo până acolo în căutarea fiului. întâi l-a luat în braţe, apoi a vrut sa-i tragă o
urecheală. L-a ţinut puţin de vorbă şi s-a calmat. Şi uite aşa, mi-a zis, am scăpat piciul de o
„mustrare" dureroasă. Eu însă am primit o mulţime de reproşuri. Mama credea că am umblat
hai-hui în loc să învăţ pentru examen. M-a mai văzut şi cu piciorul julit. Cum s-o fi convins
că nu are dreptate
Partea a III-a (24 de puncte)
Motivarea apartenenţei la genul liric a poeziei; început de toamnă de Gheorghe Tomozei.
Exemplu de răspuns:
Precizarea a trei caracteristici ale genului liric
Exemplificarea trăsăturilor
Evidenţierea rolului mijloacelor artistice în conturarea tabloului de natură
Exprimarea unei opinii despre text
Poezia început de toamnă de Gheorghe Tomozei aparţine genului liric, în primul rând
pentru că poetul comunică în mod direct ideile, sentimentele, trăirile interioare generate
de sosirea toamnei.
Pentru conturarea imaginilor cadrului de natură, se folosesc diferite figuri de stil,
poetul folosind ca mod de expunere descrierea.
Poezia este un pastel autumnal, ca moment al anotimpului fiind surprins începutul
acestuia. Ideea este evidenţiată chiar din titlu -început de toamnă - care, pe parcursul textului
devine mai mult decât un reper temporal, caracterizând perfect starea de tristeţe a eului
liric.
Cele trei catrene, cu rimă încrucişată, cu ritm iambic, compun în mod gradat
tabloul de natură. Sentimentele sunt comunicate, de asemenea, treptat, fiind înscrise în gama
clasică de trăiri generate de toamnă, oricând şi oriunde: tristeţe, melancolie, frică de
moarte.
Metafora are rolul principal în acest discurs liric, ea fiind prezentă în fiecare strofă.
în prima strofă, ideea poetică este aceea că toamna acoperă orice urmă de viaţă, aducând cu
sine încremenirea naturii: Când toamna cu mănăstireasca-i cheie/ închide-n urmă bolţile cu
dropii... Plopii, ca simbol al legăturii dintre planul terestru cu cel cosmic, personificaţi
rămân ca unic reper al nesupunerii la trecerea timpului: rămân, însinguraţi pe culme, plopii...
într-un peisaj dezolant.
Semnele toamnei sunt aceleaşi pretutindeni, păsările pleacă, lăsând în urma lor o
linişte vecină cu moartea: Chemaţi de cântec dulce de prigorii/ la asfinţit s-au stins de mult
păunii ... Noaptea, timp al despărţirilor, integrată şi ea în recuzita autumnală, este prezentată
prin două metafore sugestive: pârâul nopţii curge prin podgorii/ şi strugurii sunt lacrimile
lunii...
Cromatic, pastelul are tonuri întunecate, evidenţiate metaforic, în acord cu fondul de
idei. Ultima strofă apare în contrast cromatic cu secvenţele anterioare ale tabloului zugrăvit,
printr-o imagine de o strălucire stranie, sugerată tot metaforic: Se-aşterne flori prin bruma
dimineţii, îmbogăţită de o alta, intensă a întârziatelor curcubeie. Intuim aici discreta dorinţă
de lumină, de căldură a poetului.
Versurile finale, cu valoare de concluzie, construite cu ajutorul unei personificări,
...toamna-nchide bolţile tristeţii/ cu vechea şi mănăstireasca-i cheie... reiau metafora-
simbol din prima strofă, întărind ideea atotputerniciei toamnei şi conferind poeziei o
tonalitate elegiacă.
Prin elementele analizate, poezia aparţine genului liric, impresionând prin sinceritatea
sentimentelor transmise .
VARIANTA 73
Partea I (48 de puncte)
A. Limba română
1. Transcrierea unui cuvânt care conţine vocale în hiat: poetul şi a unui cuvânt care conţine
diftong: noi. 4 puncte
2. Sinonime pentru: învingător - biruitor, cuceritor, singur - solitar. 4 puncte
3. Transcrierea substantivelor cu sens figurat: mătase, înălţimi. 4 puncte
4. Pronumele din versul: ne- - pronume personal, se - pronume reflexiv. 4 puncte
5. Transcrierea unui substantiv cu articol hotărât: poetul, a unui substantiv cu articol
nehotărât: o mătase. 4 puncte
6. Funcţia sintactică a cuvintelor subliniate: din inimă - complement circumstanţial de loc,
lui - atribut pronominal genitival, devastată - atribut adjectival, codrii - subiect. 4 puncte
7. Alcătuirea enunţului: Discutau despre poetul studiat ora trecută la limba română.
4 puncte
8. Transcrierea propoziţiei: Poetul vine spre noi, învingător, (principală) 4 puncte
9. Expansiunea părţii de propoziţie în propoziţie subordonată atributivă: care este
fremătătoare. 4 puncte
B. Înţelegerea textului
10. Măsura primului vers este de 11 silabe. 2 puncte
11. Structura poetul vine spre noi, învingător conţine epitet. 2 puncte
12. In versul Poetul vine spre noi există o imagine motorie. 2 puncte
13. Textul aparţine genului liric, deoarece se exprimă în mod direct gânduri şi sentimente;
este prezent eul liric şi mărcile lexico-gramaticale. Textul este structurat într-o singură strofă,
cu versuri inegale, ca măsură, accentuându-se ideea singurătăţii poetului în lume. 2 puncte
14. Versul Ne-a îmbogăţit, risipindu-se face referire la elementele pe care poetul le aduce în
cultura unui popor, îmbogăţind-o cu diverse opere literare. în acelaşi timp, dedicându-se
celorlalţi, pare a uita de sine şi rămâne solitar, cufundat în gândurile proprii şi în propria
lume. 4 puncte
Partea a II-a (10 puncte)
Exprimarea unui punct de vedere despre mesajul textului liric dat la partea I.
Exemplu de răspuns:
1. Structurarea adecvată acestui tip de compunere (formularea clară/ logică a punctului
de vedere/ a opiniei, prezenţa argumentelor care să justifice punctul de vedere/ opinia
exprimată): (4p.)
2. Adecvarea conţinutului şi stilului cerinţei date (dezvoltarea argumentelor):
3. Respectarea normelor de exprimare corectă, de ortografie şi de punctuaţie: (4p.)

Mesajul textului O statuie pentru Luceafăr de Gheorghe Tomozei se exprimă în ideea

menirii poetului în această lume, a îmbogăţirii spirituale pe care o aduce, dar şi a solitudinii
sale.
Încă din primul vers al textului se poate nota diferenţa între poet şi noi, care îi
întindem/ ca pe o mătase fremătătoare,/ marea... Se poate nota prezenţa epitetelor, iar
punctele de suspensie sugerează continuarea ideii poetice şi a antitezei dintre poet şi lume.
Poetul se gândeşte mai mult la sine decât la ceilalţi, de aceea uită de sine Ne-a îmbogăţit,
risipindu-se,/ şi din inima lui devastată cresc codrii. Aspiraţia spre înalt şi spre absolut este
evidentă în versurile următoare, el rupe limitele contingentului, apropiindu-se de stele,
găsindu-şi loc în eternitate.
În concluzie, poetul este un însingurat, dar concluzia textului este optimistă, Statuia
[..,]/ nu trebuie să fie nici ea, singură, aşadar poezia reprezintă un elogiu adus acelora care
îmbogăţesc spiritual cultura unui popor.
Partea a III-a (32 de puncte)
Caracterizarea personajului principal dintr-o baladă populară studiată: Toma Alimoş. Alte
balade populare studiate: Monastirea Argeşului, Pintea Viteazul.
Exemplu de răspuns:
1. Prezentarea însoţită de exemple a patru mijloace/ procedee de caracterizare a personajului
principal
• personajele sunt caracterizate în antiteză
2. Numirea a patru trăsături (fizice/ morale) ale personajului
3. Ilustrarea trăsăturilor prin referire la întâmplări/ la situaţii semnificative
4. Prezentarea relaţiilor dintre personajul principal şi celelalte personaje din baladă

Toma Alimoş este o baladă haiducească, relatând o acţiune eroică. Desfăşurarea

acţiunii este liniare, iar naraţiunea fixează un moment dramatic, o situaţie limită.
Personajele operei sunt două: Toma şi Manea, caracterizate în antiteză. Toma
întruchipează un ideal uman de vitejie, are atribute excepţionale, care îmbină realul cu
imaginarul.
Personajul principal este haiducul Toma, caracterizat direct de către narator încă din
expoziţiune: Sade Toma Alimoş,/ Haiduc din ţara de Jos,/ Nalt la stat,/ mare la sfat/ Şi viteaz
cum n-a mai stat. Sunt, astfel, evidenţiate atât portretul fizic - statura impunătoare -, cât şi
portretul moral - înţelepciunea şi vitejia.
Dimpotrivă, Manea, personajul secundar, deţine toate trăsăturile negative şi el fiind
caracterizat în mod direct: Stăpânul/ Moşiilor/ Şi domnul Câmpiilor/ Manea, slutul/ Şi
urâtul;/ Manea, grosul/ Ş-arfă-gosul. Este, astfel, pusă în lumină urâţenia fizică şi morală a
personajului.
Trăsăturile morale ale celor două personaje sunt, în special, conturate cu ajutorul
caracterizării indirecte. Toma se arată de la început ataşat de natură, prin faptul că trăieşte în
mijlocul ei de atâta vreme, dar este stăpânit şi de un sentiment al singurătăţii, deoarece nu are
nici o fiinţă umană care să-i fie apropiată. Este motivul pentru care se arată încântat de
apariţia boierului Manea, pe care-1 primeşte ospitalier, cu toate că acesta este impulsiv şi
caută un motiv de ceartă: Ia să-mi dai tu mie seamă,/ Ia să-mi dai pe murgul vamă! Toma
răspunde civilizat: Ce-ai văzut/ Om mai vedea,/ Ce-am făcut/ Om judeca;/ Pân-atuncea, măi
fărtate,/ Dă-ţi mânia la o parte/ Şi bea ici pe jumătate,/ Ca să ne facem dreptate!
Manea îşi dovedeşte ipocrizia şi laşitatea prin felul în care răspunde la această primire
ospitalieră; el îl înjunghie pe haiduc: „Manea stânga/ Şi-ntindea/ Să ia plosca/ Şi să bea,/ Iar
cu dreapta/ Ce-mi făcea?/ Paloş mic că răsucea,/Pântecele/I-atingea,/ Maţele/ I le
vărsa/Şipe cal încălica/ Şi fugea, nene, fugea,/ Vitejia/Cu fuga!...
Pentru o clipă de neatenţie, Toma plăteşte cu viaţa, dar nu înainte de a-şi demonstra
vitejia şi de a face dreptate, deoarece Manea a reuşit să declanşeze ura în sufletul haiducului.
Acesta i se adresează batjocoritor boierului: - D-alelei, fecior de lele/ Şi viteaz ca o muiere,/
Nu fugi, că n-am dat vamă,/Nu fugi, c-o să-mi dai seamă!
Haiducul îşi adună ultimele puteri şi îndeplineşte actul justiţiar cu ajutorul calului său,
legătura dintre cei doi fiind foarte puternică: - Murgule, murguful meu,/ Datu-mi-te-a taică-
tău/ Ca să-mi fii de ajutor/ La nevoie şi la zor,/ Să te-ntreci cu şoimii-n zbor/ Pân-o fi ca să
nu mor. Toma nu se răzbună, ci face dreptate prin uciderea lui Manea.
Sentimentele lui faţă de natură sunt desprinse din dorinţele testamentare: Iar la cap, şi
la picioare/ Pune-mi, pune-mi câte-o floare!/ La cap, floare/ De bujor,/ Să mi-o ia mândra
cu dor,/ La picioare,/ Busuioc,/ Să mă plângă mai cu foc.
Profundele sentimente de prietenie, pe care haiducul le are sunt puse în evidenţă tot în
punctul culminant, atunci când îi spune calului său despre haiducul de care să se lase
stăpânit: Numai el frâul să-ţi puie/ Şi pe tine să se suie,/ Tu să-l porţi şi pe el bine,/ Cum m-
ai purtat şi pe mine!
 Haiducul priveşte cu seninătate moartea, deoarece nu o vede ca pe un sfârşit, ci ca pe o
continuare a vieţii în codrul care 1-a apărat întotdeauna.
Având în vedere caracteristicile acestui text, deznodământul tragic, îmbinarea realului
cu miraculosul, antiteza între personaje, se poate afirma că în opera literară Tonta Alimoş
eroul are un comportament excepţional, este tipul haiducului care, trăind în armonie cu
natura, este neînfricat în lupta cu răul.

VARIANTA 74
Partea I (48 de puncte)
A. Limba română
1. Transcrierea cuvintelor cu diftongi: frumoasă, pădurea, mea, moarte etc. 4 puncte
2. Alcătuirea propoziţiilor cu omonime:
Am cumpărat mine pentru creion.
In munţii noştri sunt multe mine de cărbune. 4 puncte
3. Termeni din familia lexicală a substantivului frunză - frunzar, frunzăreală, (a) frunzări,
frunzărime, frunzică, frunziş, frunzişoară, (a) înfrunzi etc. 4 puncte
4. Transcrierea cuvintelor indicate: conjuncţii coordonatoare - şi, iar, prepoziţii - de, în, cu,
subt etc. 4 puncte
5. Valoarea morfologică a cuvintelor subliniate: mea - adjectiv pronominal posesiv; rară —
adjectiv propriu-zis. 4 puncte
6. Alcătuirea propoziţiei indicate (de exemplu): Vorbim despre pădure. 4 puncte
7. Funcţia sintactică a cuvintelor subliniate: eu — subiect; străbat — predicat verbal;
huceagul - complement direct; des - atribut adjectival. 4 puncte
8. Transcrierea propoziţiei subordonate şi precizarea felului acesteia: Când strălucesc subt
rouă grea/ Cărări de soare pline. — subordonată circumstanţială de timp. 4 puncte
9. Realizarea expansiunii: ...singură/ cum sunt eu./ - subordonată circumstanţială de mod.
4 puncte
B. Înţelegerea textului
10. Măsura versurilor este de 7-8 silabe; rima este încrucişată. 2 puncte
11. Precizarea unei figuri de stil: comparaţia, inversiunea etc. 2 puncte
12. Imagine vizuală: Când strălucesc sub rouă grea/ Cărări de soare pline 2 puncte
13. Precizarea anotimpului descris: Anotimpul prezentat de poet este primăvara. 2 puncte
14. Exemplu de răspuns: Versul citat aduce o precizare asupra momentului surprins:
începutul primăverii, când natura abia revine la viaţă, iar crengile sunt desfrunzite. Adverbul
încă subliniază aceeaşi idee, dar face trimitere, prin sensul pe care îl are, la o durată limitată.
4 puncte
Partea a II-a (18 puncte)
Compunere narativă cu început dat.
Exemplu de răspuns:
Prieteni buni
Sunt aşa de îngrijorat! Alexandru lipseşte de la şcoală de două ore! El, care nu a lipsit
de la şcoală decât o singură dată...
În clipa când l-am auzit pe colegul meu, Mihai, rostind aceste cuvinte, mi-am dat
seama că şi eu eram la fel de îngrijorat şi mi-am amintit deodată cu câtă patimă îmi vorbea
ieri Alexandru despre jocurile pe calculator, pasiunea lui cea nouă.
Am uitat pe loc de toate regulile şi de toate sfaturile părinţilor: cu sentimentul clar că
prietenului i se întâmplă un lucru rău, am vrut să plec de la şcoală chiar în clipa în care
soneria vestea sfârşitul pauzei; la poartă însă am întâmpinat rezistenţa încăpăţânată a unui
portar „neînţelegător".
- Trebuie să ies chiar acum, e vorba de o problemă urgentă, nu am timp să mai anunţ
dirigintele, nu, nu mă aşteaptă mama la ieşire, dar...
Replica nu a mai venit, căci apariţia profesorului de serviciu a pus capăt încercării
mele de a fi convingător.
În timpul orelor care au urmat, privirea îmi era atrasă ca de un magnet de locul rămas
liber în banca lui Alexandru. La începutul ultimei pauze am hotărât că ar fi bine să-i
mărturisesc şi lui Mihai gândul care mă frământă. Când a înţeles despre ce este vorba, am
stabilit să mergem după ore la cel mai apropiat internet cafe pentru a-1 căuta.
Şi l-am găsit: palid, cu o sticlă mare de cola aproape goală în dreapta lui, învăluit în
ceaţa de fum ce domnea într-o încăpere prea mică pentru numărul calculatoarelor, printre alte
chipuri obosite, l-am regăsit pe prietenul care ... nu lipsise până acum niciodată de la şcoală.
Pe chipul lui marcat de oboseală s-a ivit nu numai o umbră de jenă, ci şi bucuria că nu
a rămas singur, cu noii lui „prieteni". Şi-a luat ghiozdanul şi am plecat împreună spre casă.
Ne-a promis că nu va mai repeta această experienţă şi sper să se ţină de cuvânt.
Partea a III-a (24 puncte)
Argumentarea apartenenţei la genul liric a poeziei Cântec de George Topîrceanu. Exemplu
de răspuns:
Precizarea a trei caracteristici ale operei lirice
• exprimarea directă a gândurilor şi sentimentelor.
• prezenţa eului liric şi a mărcilor lui în text
• structura specifică textului liric
Explicarea acestor caracteristici pe baza textului indicat
• tema
• textul este construit sub forma unui monolog liric;
• mărcile lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric;
• singurătatea fiinţei
Evidenţierea rolului a trei imagini/ procedee artistice din textul dat
Exprimarea unei opinii despre semnificaţiile/ despre mesajul textului dat
• relaţia om-natură văzută din perspectiva fiinţei care proiectează asupra naturii sentimentele
proprii.

Aparţin genului liric creaţiile literare în care se exprimă în mod direct idei, gânduri,
sentimente. „Vocea" care comunică prin intermediul imaginilor artistice gânduri şi
sentimente este eul liric, ale cărui mărci lexico-gramaticale sunt: limbajul expresiv,
frecvenţa verbelor şi a pronumelor de persoana I şi a Ii-a singular şi plural, punctuaţia
expresivă etc. O altă trăsătură a textului liric este structura specifică: e scris de regulă în
versuri grupate în strofe, iar expresivitatea e sporită de muzicalitatea realizată prin rimă,
ritm şi măsură.
Cântec de George Topîrceanu, aparţine genului liric deoarece exprimă în mod direct
gânduri şi sentimente, este prezent eul liric şi mărcile lui lexico-gramaticale.
Textul este alcătuit din trei strofe, fiecare strofă având patru versuri (catren).
Muzicalitatea e realizată prin rima încrucişată, ritmul este iambic, iar măsura de şapte-opt
silabe.
Construit sub forma unui monolog adresat, textul are ca temă singurătatea fiinţei.
Mărcile lexico-gramaticale ale prezenţei eului liric sunt uşor de identificat încă din primul
vers, atât prin construcţia în cazul vocativ şi prin admiraţia desprinsă din adresarea directă,
cât şi prin prezenţa verbului la persoana a Ii-a şi a adjectivului pronominal posesiv:
Frumoasă eşti, pădurea mea.
Surprinsă în prag de primăvară, pădurea nu e văzută cu ochiul fericit al fiinţei care
percepe miracolul reînvierii, ci pare încă un spaţiu pustiu, aspect reliefat de adjectivul cu
valoare de epitet rară din versul Când frunza-i încă rară.
Viaţa se naşte parcă timid, urmele iernii sunt încă prezente: Când de sub frunze moarte
ies/ în umbră viorele, fiinţa poetică trăieşte mai degrabă sentimentul propriei singurătăţi,
în mijlocul pădurii în care adie-abia un vânt de primăvară. Epitetul moarte şi substantivul
umbră anticipează sentimentul de tristeţe, exprimat în versurile Iar eu străbat huceagul des/
Cu gândurile mele. Prezenţa eului liric este evidenţiată de perspectiva subiectivă asupra
pădurii, de pronumele personal şi adjectivul pronominal posesiv folosite cu forma de singular
{eu, mele).
Lumina ce pune stăpânire pe natură nu are puterea de a înlătura conştiinţa singurătăţii
eului. Imaginea vizuală din versurile Când strălucesc de rouă grea/ cărări de soare pline
creează impresia unui peisaj luminos, dar sentimentul dominant rămâne tristeţea; „Povara"
sufletului ar putea fi sugerată de epitetul grea, asociat substantivului rouă.
În ultimele două versuri se nuanţează sentimentul exprimat încă de la început şi se
evidenţiază structura simetrică a textului. Dacă în prima strofă, adresarea directă exprimă
admiraţia şi ataşamentul faţă de pădure prin numele predicativ frumoasă, aceeaşi structură,
aflată la finalul textului e însoţită de un nume predicativ multiplu urmat de o comparaţie:
Frumoasă eşti, pădurea mea/Şi singură ca mine...
Relaţia afectivă stabilită între eul poetic şi pădure este ilustrată de epitetul
personificator singură şi de comparaţia care include forma de acuzativ a pronumelui de
persoana I folosit la numărul singular.
Intensitatea trăirii este pusă în evidenţă şi prin reluarea adverbului relativ de timp
când la începutul câte unui vers în fiecare dintre cele trei strofe ale textului: Când frunza-i
încă rară, Când de sub frunze moarte ies, Când eu străbat huceagul des, Când strălucesc de
rouă grea.
Un rol important în conturarea atmosferei poetice îl are folosirea unei punctuaţii
expresive: atât virgulele care încadrează structurile în vocativ, cât şi punctele de suspensie
aşezate la sfârşitul fiecărei strofe, impun o tonalitate ce sporeşte muzicalitatea versurilor şi
creează impresia că starea sufletească nu poate fi exprimată de cuvinte, că mai rămâne ceva
de spus.
Lectura poeziei Cântec transmite tristeţea, melancolia fiinţei care asociază propria-i
singurătate cu singurătatea pădurii surprinse în momentul dintre două anotimpuri: pădurea nu
are nici măreţia iernii, nici freamătul şi explozia de viaţă specifice primăverii. Comparaţia
din versurile: Frumoasă eşti, pădurea mea/Şi singură ca mine accentuează lirismul textului,
prin evidenţierea percepţiei subiective: trăirile proprii sunt proiectate asupra naturii,
singurătatea nu este a pădurii, ci a fiinţei.
Textul aparţine, aşadar, genului liric, deoarece exprimă în mod direct idei şi
sentimente, este prezent eul liric şi mărcile lui lexico-gramaticale.

VARIANTA 75
Partea I (48 de puncte)
A. Limba română
1. Despărţirea cuvintelor în silabe: ploa-ia, cas-ca-de, ne-guri, al-bas-tre. (1p. + 1p. + 1p. +
1p.) 4 puncte
2. Sinonimele cuvintelor: larmă - gălăgie, zgomot, zarvă; bate - loveşte etc. (2p. + 2p.)
4 puncte
3. (Exemple de răspuns:) Familia lexicală a substantivului argint - argintiu, argintar,
argintat, argintărie etc. (2p. + 2p.) 4 puncte
4. Conjugările verbelor: a bate - conjugarea a III-a; a cânta - conjugarea I; a scădea -
conjugarea a II-a; a răsări - conjugarea a IV-a. (1p. + 1p. + 1p. + 1p.) 4 puncte
5. Valoarea morfologică a cuvintelor subliniate: dar — conjuncţie coordonatoare
(adversativă); treptat - adverb de mod; cu - prepoziţie (simplă); potolită - adjectiv provenit
din participiu/ adjectiv participial/ participiu cu valoare adjectivală. (Punctajul nu se acordă
pentru identificarea la nivel primar a valorii morfologice, de tipul: dar - conjuncţie; treptat -
adverb;potolită - adjectiv.) (1p. + 1p. + 1p. + 1p.) 4 puncte
6. (Exemplu de răspuns:) S-a adăpostit din cauza ploii. (Corectitudinea enunţului: 2p.;
exemplificarea corectă a funcţiei sintactice: 2p.; punctajul nu se acordă pentru corectitudinea
enunţului dacă funcţia sintactică nu este selectată în mod corespunzător.) 4 puncte
7. Funcţia sintactică a cuvintelor subliniate: mută - atribut adjectival; cad — predicat verbal;
lumini - subiect; (de) vis - atribut substantival (prepoziţional). (Punctajul nu se acordă pentru
identificarea la nivel primar a funcţiei sintactice, de tipul: mută — atribut; cad - predicat;
(de) vis - atribut.) (1p. + 1p. + 1p. + 1p.) 4
puncte
8. Exemplu de răspuns: Ploaia bate-n geamuri,/1 streşinile cântă./2 (Transcrierea corectă/
completă a celor două propoziţii principale: 2p.; delimitarea propoziţiilor: 2p. Se acceptă şi
transcrierea, pe rând, a fiecărei propoziţii: Ploaia bate-n geamuri, streşinile cântă.)
4 puncte
1 2
9. Exemplu de răspuns: Cine va fi selecţionată,/ va cânta la concert./ (Corectitudinea
enunţului: 2p.; exemplificarea corectă a relaţiei verb regent-subordonată subiectivă: 2p.;
punctajul nu se acordă pentru corectitudinea enunţului dacă exemplificarea relaţiei verb
regent-subordonată subiectivă nu este făcută în mod corespunzător.) 4 puncte
B. Înţelegerea textului
10. Rima este pereche/ împerecheată. 2 puncte
11. Figura de stil: personificarea. 2 puncte
12. Exemple de răspuns: umbre vii răsar, scânteieri albastre, lumini de vis etc. 2 puncte
13. Exemple de răspuns: figuri de stil şi imagini artistice prin care se sugerează stări,
atitudini/ transfigurarea artistică a elementelor tabloului descris; structură specifică operei
lirice; perspectiva contemplativă asupra tabloului descris etc. (1p. + 1p.) 2 puncte
14. Exemplu de răspuns: Versurile Iar acum din taina cerului deschis,/ Peste firea mută cad
lumini de vis sugerează imaginea cerului pe care norii se risipesc, lăsând să apară luna. După
ploaie, cerul, metaforic, se deschide, iar razele lunii luminează misterios universul tăcut
sugerat de epitetul firea mută. etc. 4 puncte
Partea a II-a (10 puncte)
Exprimarea unui punct de vedere în legătură cu o modalitatea artistică din textul dat la partea
I: Noapte de toamnă de George Topîrceanu.
Exemplu de răspuns:
Din punctul meu de vedere modalitatea în care este descrisă apropierea treptată a
nopţii este făcută în mod expresiv şi deosebit de sugestiv.
 Această afirmaţie este susţinută de faptul că poetul foloseşte un limbaj plastic, realizat
cu ajutorul numeroaselor figuri de stil ce creează imagini artistice deosebite.
Prin imagini auditive şi vizuale este prezentată ploaia care scade în intensitate odată cu
venirea serii: streşinile cântă, cu larmă potolită scade/ cântecul, umbre vii răsar, streşinile
plâng. Expresivitatea limbajului este susţinută în continuarea poeziei de figurile de stil care
conturează imaginea nocturnă a tabloului descris, perspectiva spaţială mutându-se de la
spaţiul terestru, inundat de ploaie, către spaţiul cosmic inundat de razele lunii. Epitetele rază
de argint, scânteieri albastre, cerul deschis, personificările streşinile cântă, streşinile plâng,
metaforele straturi de ninsoare, boabe de lumină, susţin limbajul plastic al textului.
Aşadar, descrierea apropierii treptate a nopţii impresionează cititorul prin modalitatea
expresivă în care este realizată.
Partea a III-a (32 de puncte)
Argumentarea apartenenţei unui text literar studiat la specia epică roman: Baltagul de Mihail
Sadoveanu.
Alt roman studiat: Cireşarii de Constantin Chiriţă.
Exemplu de răspuns:
Precizarea a patru caracteristici ale romanului:
• specie a genului epic, de mare întindere;
• acţiune amplă, structurată pe momentele subiectului, desfăşurată pe mai multe planuri
narative;
• număr mare de personaje;
• prezintă aspecte complexe ale vieţii.
Exemplificarea acestor caracteristici pe baza operei alese (Baltagul, de Mihai Sadoveanu)
• structura romanului;
• modalităţile de receptare Prezentarea succintă a subiectului
Precizarea momentelor subiectului
Prezentarea succintă a personajelor romanului
Prezentarea unui personaj, punând în evidenţă comportamentul acestuia
Modurile de expunere
Concluzia

Scris în numai şaptesprezece zile, Baltagul a apărut în 1930, fiind considerat o

capodoperă a prozei româneşti. De altfel, Mihail Sadoveanu este considerat, pe bună
dreptate, unul dintre cei mai importanţi prozatori români, fapt demonstrat în cele şase decenii
de activitate literară, timp în care a publicat numeroase creaţii: nuvele, povestiri, romane
(Hanul Ancuţei, Fraţii Jderi).
Romanul este o specie a genului epic în proză cu o acţiune mai complicată şi de mai
mare întindere faţă de celelalte opere epice în proză, desfăşurată, de obicei, pe mai multe
planuri narative, cu personaje numeroase, prezentând aspecte complexe ale vieţii.
Romanul Baltagul preia nucleul epic al baladei populare Mioriţa, pe care îl dezvoltă
într-o naraţiune densă, structurată în şaisprezece capitole. Acţiunea romanului este plasată la
intersecţia dintre lumea satului moldovenesc de munte şi universul oraşului invadat de
elementele noii civilizaţii, de la începutul secolului al XX-lea.
Opera este simplă numai în aparenţă, ea putând fi receptată în diverse feluri. Dacă
avem în vedere sursa de inspiraţie (balada populară Mioriţa), Baltagul poate fi considerat un
roman mitic, a cărui acţiune porneşte de acolo de unde se încheie balada. Romanul se
constituie şi ca o oglindă a satului de munte, de aceea putem spune că poate fi privit şi ca
roman monografic. În roman, Vitoria Lipan caută să desluşească cauzele şi circumstanţele
morţii soţului său, pentru a-i descoperi şi a-i pedepsi pe făptaşi. Din acest punct de vedere,
Baltagul, poate fi privit şi ca un roman poliţist. în Baltagul, personajele principale suferă
transformări lăuntrice pe parcursul drumului, Vitoria iese din spaţiul cunoscut al satului de
munte fiind nevoită să se adapteze la civilizaţia oraşului, iar Gheorghiţă se formează şi se
maturizează pentru a lua locul lui Nechifor Lipan. Din acest punct de vedere, romanul a fost
receptat ca un roman iniţiatic, de formare a unei personalităţi.
Acţiunea romanului este simplă. Nechifor Lipan, oier înstărit din satul Măgura pleacă
la Dorna pentru o afacere cu oi. Soţia sa, îngrijorată că Nechifor nu s-a întors, pleacă pe
urmele lui pentru a afla ce s-a întâmplat cu el, fiind convinsă de unele presimţiri ce o fac să
bănuiască moartea soţului.
Hotărâtă să plece în căutarea soţului, Vitoria îşi cheamă flăcăul acasă de la stână şi se
roagă la mănăstirea Bistriţa, mănăstire unde o lasă pe Minodora, fiica ei, pe timpul călătoriei
sale. împreună cu Gheorghiţă străbate itinerariul presupus a fi urmat şi de Nechifor. Pe drum
cunosc oameni şi locuri noi, întâlnesc obiceiuri (nuntă, botez), conformându-se în fiecare caz
tradiţiei.
Ajungând în ţara Domelor, după ce stă de vorbă cu oamenii, întreabă şi judecă, Vitoria
constată că Lipan dispăruse între localităţile Suha şi Sabasa. De la un cârciumar află că soţul
ei se întovărăşise cu alţi doi oieri precum şi numele lor. Găsirea lui Lupu, câinele soţului ei, o
ajută să descopere osemintele lui Nechifor şi ale calului într-o prăpastie. Urmând tradiţia,
pentru a cinsti amintirea soţului, Vitoria organizează înmormântarea şi praznicul de
pomenire. La praznic îi invită şi pe cei doi presupuşi asasini, iar Vitoria conduce discuţia cu
abilitate şi îi determină să mărturisească crima. După împlinirea datoriei faţă de cel dispărut,
Vitoria face planuri de viitor pentru familia ei.
Firul epic al romanului este linear, surprinzând desfăşurarea în timp, într-o anumită
succesiune a întâmplărilor, crescând în intensitate de la expoziţie până la deznodământ.
Astfel, în expoziţie aflăm locul (satul Măgura), timpul (toamna târziu) şi cunoaştem câteva
dintre personaje (Victoria şi Nechifor Lipan). Intriga este constituită de hotărârea femeii de a
pleca în căutarea soţului care întârziase prea mult. Drumul făcut cu Gheorghiţă, după ce pe
fiica sa, Minodora, o lasă în grija maicilor de la mănăstirea Bistriţa, reprezintă desfăşurarea
acţiunii. Punctul culminant este momentul descoperirii osemintelor lui Nechifor, iar
deznodământul este reprezentat de scena praznicului de după înmormântarea lui Nechifor.
Personajele din acest roman, nu atât de numeroase, sunt bine conturate şi capătă valori
simbolice.
Nechifor Lipan ilustrează destinul de muritor al tuturor oamenilor. Vitoria este un tip
reprezentativ pentru lumea arhaică a satului de munte. Gheorghiţă şi Minodora sunt
reprezentanţi ai noii generaţii care va asigura continuitatea vieţii. Cei doi ucigaşi (Calistrat
Bogza şi Ilie Cuţui) sunt instrumente ale destinului.
Prin Vitoria Lipan, Sadoveanu lasă literaturii române un personaj feminin complex. Ea
este cea care luptă pentru păstrarea tradiţiilor, ea este cea, care, dând dovadă de energie şi de
o inteligenţă deosebită, îndeplineşte justiţia, descoperindu-i şi pedepsindu-i pe ucigaşii
soţului ei. Deşi suferă cumplit, Vitoria nu se lasă doborâtă de moartea soţului, are cugetul
împăcat că şi-a făcut datoria de soţie şi de creştină, înlesnind contopirea cu pământul a
osemintelor celui dus, readucându-1 într-un perimetru sacru: Să nu rămână între lupi, să-l
aduc între creştini. Ea plănuieşte să-i arate mormântul Minodorei şi să recupereze turma
pierdută, găsind în sine puterea de a duce mai departe viaţa cu toate responsabilităţile ce-i
revin.
 Autorul foloseşte în roman toate cele trei moduri de expunere, îmbinând armonios
naraţiunea cu descrierea şi dialogul. Descrierea conturează locul acţiunii (satul Măgura,
drumul) şi schiţează portretul personajelor în trăsăturile lor dominante (portretul Vitoriei
lipan din expoziţiune). Dialogul dinamizează acţiunea, aducând un plus de dramatism în
desfăşurarea faptelor (dialogul de la praznicul lui Nechifor).
Din toate cele arătate mai sus rezultă că Baltagul este un roman.

VARIANTA 76
Partea I (48 de puncte)
A. Limba română
1. Transcrierea cuvântului care conţine diftong: vremea: foametii: cuvânt care conţine vocale
în hiat: căuş; grăunţe. 4 puncte
2. Termeni din familia lexicală a cuvântului om (de exemplu): omenesc, neomenesc,
omeneşte, neomeneşte, (a) omeni, omenire etc. 4 puncte
3. Enunţ cu un sens al verbului a bate diferit de cel din text - a lovi (de exemplu): Când este
viscol, vântul bate cu putere, (a sufla, a adia); Musafirul a bătut de două ori la uşă. (a
ciocăni). Filmul era despre nişte oameni şi extratereştri care se bat pentru cucerirea unei
planete, (a se lupta). 4 puncte
4. Transcrierea unui substantiv în cazul vocativ: omule; nucă; verb la modul imperativ: nu
te mai duce; deschide-te. 4 puncte
5. Valoarea morfologică a cuvintelor: pe la - prepoziţie compusă; acela – adjectiv
pronominal demonstrativ. 4 puncte
6. Funcţia sintactică a cuvintelor: s-astup — predicat verbal; vântului - atribut substantival
(genitival); un nebun — complement direct; mi- — complement indirect. 4 puncte
7. Alcătuirea enunţului în care substantivul vânt să aibă funcţia de complement
circumstanţial de cauză: de exemplu: Acoperişul s-a dărâmat din cauza vântului. 4 puncte
8. Transcrierea ultimei propoziţii subordonate din text şi precizarea felului acesteia: De a
ajuns veste pân' la-mpăratul. - propoziţie subordonată consecutivă. 4 puncte
9. Alcătuirea frazei în care să existe o propoziţie subordonată predicativă, având ca regent
verbul a ajunge (de exemplu): Muncind din greu, a ajuns/1 ce şi-a dorit./2 4 puncte
B. Înţelegerea textului
10. Modurile de expunere folosite în text sunt naraţiunea şi dialogul. 2 puncte
11. Transcrierea fragmentului care arată cât a muncit omul sărac pentru grăunţe: vo
săptămână. 2 puncte
12. Omul sărac se întâlneşte cu Dumnezeu de trei ori. 2 puncte
13. Textul aparţine genului epic deoarece cuprinde o acţiune povestită de un narator, pusă pe
seama unor personaje. Prezentarea acţiunii se face prin îmbinarea naraţiunii cu dialogul.
2 puncte
14. Exemplu de răspuns: Replica Nu mă las eu aşa cu una cu două evidenţiază atât
încrederea omului sărac în propriile forţe, cât şi naivitatea şi lipsa de simţ practic a acestuia,
deoarece crede că va putea recupera făina împrăştiată de vânt. 4 puncte
Partea a II-a (18 puncte)
Compunere de tip argumentativ.
Exemplu de răspuns:
Premisa
Primul argument
• oferă găzduire omului sărac, dar îi fură nuca, înşelându-1
Al doilea argument
• oferă băutură omului sărac pentru a avea mai mult timp să profite de darurile primite de
acesta de la Dumnezeu
Concluzia
Omul viclean şi soţia acestuia dovedesc prin comportamentul lor atât prefăcătorie, cât
şi răutate.
Omul sărac călătorea şi îl apucase noaptea departe de casă. Deşi la început omul
viclean şi soţia lui se arată ospitalieri, deoarece răspund solicitării acestuia de a-1 primi să
doarmă la ei, totuşi îi schimbă nuca, înşelându-1. în calitate de gazde, cei doi îi oferă adăpost
şi conversează cu el, întrebându-1 de unde vine, cu scopul de a afla detalii prin care să îşi
pună în aplicare viclenia de a-1 păcăli.
A doua şi a treia oară când omul sărac înnoptează la casa celor doi, aceştia îl ospătează
şi-i dau să bea vin, tocmai pentru a-1 putea înşela, schimbându-i măgarul şi cârja. Sub masca
ospitalităţii, cei doi ascund răutate şi dorinţă de înavuţire prin înşelăciune. A treia oară îi
oferă omului sărac un ospăţ şi mai straşnic, pentru a se asigura că îl vor putea înşela şi mai
tare, având timp suficient să obţină de la cârja magică avantaje cât mai multe. Dacă iniţial
doar femeia se dovedeşte vicleană, a doua şi a treia oară bărbatul acesteia se dovedeşte a fi şi
mai lacom. Oferă băutură călătorului ca să poată avea cât mai mult timp la dispoziţie pentru a
profita de darurile pe care obiectele deţinute de acesta le oferă în mod miraculos.
Omul cel viclean şi soţia sa dovedesc nu numai viclenie şi răutate ascunse sub masca
ospitalităţii, ci şi lipsă de compasiune, deoarece ei doresc tot mai multe bogăţii, profitând de
naivitatea omului sărac şi necăjit.
Partea a III-a (24 de puncte)
Rezumarea unui text dat.
Exemplu de răspuns:
Era în timpul foametei şi un om sărac a muncit aproape o săptămână pentru a aduna un
coş de grăunţe. S-a dus la moară să le macine, dar, când a ieşit, vântul i-a spulberat făina.
Omul s-a hotărât să meargă la borta vântului ca să recupereze făina luată de vânt.
Pe drum s-a întâlnit cu Dumnezeu şi cu Sfântul Petru. întrebat de aceştia unde se duce,
omul sărac le-a spus scopul călătoriei sale. Dumnezeu i-a cerut omului să nu se mai ducă şi i-
a dat în dar o nucă pe care să o deschidă doar acasă.
Deoarece s-a făcut noapte, omul sărac a cerut găzduire la o casă unde locuiau un
bărbat şi soţia lui. în timpul nopţii, femeia a schimbat nuca. După ce a plecat musafirul,
femeia i-a spus nucii să se deschidă şi au ieşit din ea o mulţime de vite, oi şi cai. Ajuns acasă,
omul sărac i-a spus şi el nucii să se deschidă şi a rămas nedumerit când a văzut că aceasta era
o nucă obişnuită.
A plecat din nou la drum şi s-a întâlnit cu Dumnezeu, pe care nu 1-a recunoscut
deoarece era altfel la faţă. A primit în dar un măgar. înnoptând iar la gazda sa, măgarul a fost
schimbat cu unul obişnuit, cumpărat de la nişte ţigani. După ce a ajuns acasă, i-a cerut
măgarului să facă bani, dar nu a primit nimic.
A treia oară, când a plecat să caute borta vântului şi să-1 întâlnească pe moşneagul
care 1-a tot întors din drum, a primit de la Dumnezeu o cârjă. A înnoptat iar la aceeaşi gazdă,
aceştia ospătându-1 cu vin. Bărbatul şi femeia s-au dus în pivniţă cu cârja, dar aceasta a
început să îi lovească. Când s-a trezit omul sărac, cei doi l-au rugat să oprească cârja să nu-i
mai lovească, promiţând că îi vor da nuca şi măgarul înapoi.
Omul sărac a lăsat cârja să îi bată pe cei doi, apoi şi-a luat nuca, măgarul şi cârja şi a
plecat acasă, devenind atât de bogat încât vestea a ajuns şi la împărat.
 VARIANTA 77
Partea I (48 de puncte)
A. Limba română
1. Două cuvinte care conţin diftongi în prima propoziţie: rău, pietruită, boierul. 4 puncte
2. Mijloacele de îmbogăţire a vocabularului prin care s-au format cuvintele: bătălios -
derivare cu sufix; cincizeci - compunere prin contopirea termenilor; portiţă - derivare cu
sufix; (se strecură) uşor - conversiune. 4 puncte
3. Antonime ale cuvintelor subliniate: deasupra - dedesubt; albe - negre; 4 puncte
4. Transcrierea părţilor de vorbire indicate: toată - adjectivul pronominal nehotărât; nimeni -
pronume negativ. 4 puncte
5. Valorile morfologice ale verbului a fi: Casa mea-i pustie? (i — verb copulativ); mă rog,
nimeni nu-i într-însa? (i - verb predicativ). 4 puncte
6. Alcătuirea propoziţiei în care cuvântul boierul să fie complement indirect (de exemplu):
Nu te gândi la boierul acela!; Boierului nu-i place munca. 4 puncte
7. Funcţia sintactică a cuvintelor subliniate: pe uliţa - complement circumstanţial de loc;
pietruită - atribut adjectival; trecea - predicat verbal; priviri - complement direct. 4 puncte
8. Transcrierea şi precizarea felului subordonatei: în care crescuse - propoziţie subordonată
atributivă. 4 puncte
9. Alcătuirea frazei indicate (de exemplu): N-am început lucrul/ fiindcă sunt prea obosit./2
1

4 puncte
B. Înţelegerea textului
10. Personajele individuale care apar în text sunt: boierul Furtună, coana Măndiţa, Lenta.
2 puncte
11. Transcrierea fragmentului care ilustrează comportamentul celorlalţi în momentul
întoarcerii boierului acasă: Ca prin farmec, ograda se pustii... Toţi intrară prin toate
ungherele. 2 puncte
12. Figura de stil existentă în fragmentul indicat: epitetul, comparaţia. 2 puncte
13. De exemplu: Textul aparţine genului epic, deoarece există un narator care prezintă
întâmplările la persoana a IlI-a, modul de expunere predominant fiind naraţiunea; există
personaje şi acţiune plasată în timp şi spaţiu; gândurile şi sentimentele sunt exprimate în mod
indirect. 2 puncte
14. De exemplu: Enunţul citat evidenţiază, printr-o intervenţie a naratorului, teama coanei
Măndiţa în momentul venirii soţului ei acasă. Construcţia incidenţă ce vreţi, inclusă în enunţ,
accentuează afirmaţia, prin folosirea persoanei a II-a plural; referirea la porecla boierului este
o altă modalitate de exprimare sugestivă a trăirilor personajului: coana Măndiţa se teme de
soţul ei chiar mai mult decât de furia naturii dezlănţuite, în faţa căreia fiinţa umană e fără
nicio putere. 4 puncte
Partea a II-a (18 puncte)
Redactarea unei scrisori cu descrierea unui eveniment.
Exemplu de răspuns:
Neptun, 18.06.2007
Dragă Ioana,
După cum ştii, sunt de peste o săptămână la mare, împreună cu familia şi cu nişte
prieteni, într-o vacanţă atât de mult aşteptată, după efortul depus în clasa a VIII-a.
Gândul de a-ţi scrie această scrisoare mi-a venit aseară, în timpul unui concert al
formaţiei mele favorite, „Adolescenţii". Mi-am amintit de seara minunată pe care am
petrecut-o împreună atunci când formaţia a fost în oraşul nostru şi doream să ştii că m-am
gândit şi aseară la tine şi că mi-aş fi dorit să fii şi tu aici
Concertul mi-a plăcut foarte mult, mai ales că în deschidere a cântat formaţia
„Kumm", ale cărei melodii eu le fredonez tot timpul, aşa că mi-a plăcut să cânt împreună cu
ei Marea mea surpriză a fost ci ambele formaţii au interpretat şi câte o melodie în primă
audiţie.
Atmosfera a fost cu totul deosebită, interpretarea vocală şi instrumentala a pieselor
fiind una de excepţie. La concert au participat peste trei mii de oameni, dintre care cel puţin
jumătate au cântat împreună cu formaţia.
La sfârşitul concertului, ambele formaţii au dat autografe, au stat de vorbă cu noi,
fanii, şi am făcut fotografii. Am luat şi pentru tine autografe, sunt sigură ca te vei bucura să
le ai, aşa că ţi le pun în această scrisoare, cu fotografia în care sunt şi eu, alături de
membrii formaţiei.
Despre acest eveniment, care pe mine m-a bucurat mult, vom mai discuta când mă
întorc acasă.
Cu drag, fosta ta colegă,
Alexandra Ştefănescu
Partea a III-a (24 de puncte)
Caracterizarea personajului principal al textului reprodus la partea I: Boierul Furtună de
Emil Gârleanu.
Exemplu de răspuns:
1. Stabilirea tipului de personaj şi a .mijloacelor/ procedeelor de portretizare
• directe - de către naratorul-personaj, de către alt personaj;
• indirecte - caracterizare desprinsă din gânduri, fapte, atitudini, comportament, din relaţiile
cu celelalte personaje, din limbaj, din nume etc.
2. Precizarea, în textul selectat, a trei trăsături ale personajului şi a semnificaţiei acestora
3. Ilustrarea trăsăturilor, prin raportarea la text
4. Precizarea relaţiilor dintre personajul indicat prin cerinţă şi alt personaj din text
5. Formularea unei concluzii despre personaj

Selectat din opera literară Boierul Furtună, scris de Emil Gârleanu, fragmentul dat are
ca temă evidenţierea comportamentului autoritar, dur, al unui bărbat, cap de familie.
În firul epic, apar trei personaje: boierul Furtună, coana Măndiţa, soţia lui, Lenta,
fiica lor.
După cum se reflectă şi în titlu, boierul Furtună este personajul principal, atenţia
cititorului fiind captată, pe tot parcursul fragmentului, de reacţiile rapide şi de
comportamentul autoritar al acestuia.
Trăsăturile sale sunt evidenţiate atât prin mijloace de caracterizare directă, cât şi
prin mijloace de caracterizare indirectă. încă de la început, naratorul precizează statutul
lui social de boier şi porecla (Furtună) primită ca o consecinţă a nervozităţii sale reflectate în
manifestări.
Atitudinea ironică a naratorului la adresa personajului este marcată încă din prima
frază printr-un epitet hiperbolizant priviri grozave, surprinzător prin ineditul asocierii
termenilor. într-un limbaj specific limbii vorbite, prin structura modală la drept cuvânt, prin
adjectivul pronominal posesiv persoana I plural şi printr-o expresie cu sens nehotărât:
boierul nostru îşi îndreptăţea porecla dată de cine ştie ce glumeţ norocos la spuse, naratorul
se implică în universul epic, ridiculizând unele reacţii ale personajului.
 Naratorul acordă o deosebită importanţă aspectelor fizice şi vestimentare, prin care îl
individualizează. Prin descriere, insistând pe detalii, creează, în aceeaşi tonalitate umoristic-
ironică, imaginea unui bărbat trecut bine de anii tinereţii: scurt, spătos, rumen la faţă, bo-
ierul Furtună purta barbişon - pieptănat ascuţit ca un vârf de lance mustăţi lungi şi învârtite
la capete; supt fruntea largă îi străluceau, ca doi licurici, luminile verzi ale ochilor;
deasupra sprâncenele albe frumos arcuite, singurele păreau două semne de pace pe chipul
său bătălios. Ridicolul acestuia este accentuat prin comparaţia referitoare la pieptănătură;
asocierea ochilor cu doi licurici, semn al agilităţii, demonstrează faptul că este preocupat în
mod excesiv de orice amănunt. Comparaţia prin care sprâncenele sunt asociate cu două
semne de pace accentuează, prin contrast, pornirile violente oglindite pe chipul lui bătălios.
Prin raportarea la evenimente istorice însemnate (apucase vremurile tulburi ale Revoluţiei,
luptase din răsputeri pentru unire) se dezvăluie în mod indirect vârsta sa.
Fire conservatoare (rămase până azi boier adevărat, ca acum cinzeci de ani în urmă:
îşi ţinea obiceiurile şi credinţa în care crescuse, îşi păstrase banii şi moşia), păstrează
concepţia arhaică privind comportamentul unui bărbat în familie. Redată de către narator,
prin expresii populare (în casa lui nu cânta găina, iar când bătea o dată din picior,
[,..]fugeau toţi în toate părţile de nu-i prindea nici glonţul) aceasta menţine tonalitatea
ironică a fragmentului, mai ales prin hiperbolele existente în structura acestor expresii.
Relevant pentru nervozitatea şi duritatea personajului este momentul intrării în curte,
când izbeşte portiţa cu putere de se prinse singură în clanţă. Expresia populară din structura
comparaţiei, dublate de inversiune {Ca prin farmec, ograda se pustii), pronumele nehotărât
toţi, repetat cu valoare adjectivală (toate părţile), dau amploare sentimentului de teamă trăit
de ceilalţi la vederea sa.
Cu obiceiuri şi concepţii vechi, încearcă să impună un regim autoritar, ceea ce produce
panică în jur, îndepărtându-i chiar şi pe cei mai apropiaţi: nevasta coana Măndiţa a lui şi
Leanţa fiica dumnealor. Cu tot comportamentul lui autoritar, se creează impresia că nu-i sunt
ascultate poruncile, ceea ce-i sporeşte nemulţumirea, exprimată printr-o înşiruire de întrebări:
Pentru Dumnezeu! Casa mea-i pustie? Mă rog, nimeni nu-i într-însa? Se poate comedie ca
asta? Cuvântul comedie din ultima întrebare este relevant în privinţa modului în care el
reuşeşte să-şi impună autoritatea. Faptul că nu este întâmpinat de nimeni îl face să-şi piardă
controlul: răcni boierul, luându-şi nevasta la rost: Bine, ce-nseamnă asta, Măndiţo?
Contrariantă prin nuanţa de uşoară îngăduinţă este ameninţarea neterminată: Mă rog
dumitale, altă dată când oi veni...
Voinţa de a controla tot este exprimată prin enumeraţii şi comparaţii hiperbolizante:
fără a-şi isprăvi spusa, se întoarse, scoborî scara şi se îndreptă spre grajd. Apoi începu
inspecţia: şură, bucătărie, spălătorie — toate trecură pe sub scânteierea de licurici a ochilor
lui. Amplificarea reacţiilor, extinderea acestei autorităţi şi pe la vecini dezvăluie până la
urmă lipsa de autoritate. Agitaţia continuă este un semn că nu ştie să-şi impună regulile.
Felul în care e văzut de lumea din afara familiei este evidenţiat de porecla care-i fusese
atribuită de cine ştie care glumeţ norocos la spuse. Aceasta exprimă firea nestăpânită a
boierului, care produce teamă tocmai prin faptul că nu poate fi influenţată de nimic, e ase-
menea naturii în faţa dezlănţuirii căreia omul e silit să-şi recunoască neputinţa.
Relaţia cu ceilalţi este tocmai expresia autoritarismului exagerat care-1 transformă
într-un personaj ridicol. Coana Măndiţa îl cunoaşte bine pe Furtună al ei. De aceea se teme
de el mai mult decât de furtuna adevărată. Relevantă pentru tensiunea pe care o creează şi o
menţine în familie boierul Furtună, este atmosfera de la masă: fiica şi soţia, îl aşteaptă în
sufragerie ţinându-şi răsuflarea, teama de-a nu face cumva vreun gest sau de-a spune vreun
cuvânt care ar putea să dezlănţuie furtuna, fiind marcată şi prin precizarea naratorului: toată
vremea nu scosese nimeni nicio vorbă.
Prezentat prin procedee ale caracterizării directe şi indirecte, prin descriere, naraţiune
şi dialog, boierul Furtună întruchipează tipul individului impulsiv, respingător, atât prin felul
în care arată, cât şi prin felul în care se comportă. Prezenţa lui creează în jur o atmosferă
tensionată, de aceea, la venirea lui acasă, fugeau toţi în toate părţile, de nu-i prindea nici
glonţul.

VARIANTA 78
Partea I (48 de puncte)
A. Limba română
1. Despărţirea cuvintelor în silabe: ni-cio-da-tă/ nici-o-da-tă, da-că, din-tre, năz-dră-van.
4 puncte
2. Cuvânt compus: niciodată, cuvânt derivat: linguriţă. 4 puncte
3. Sinonime (exemple de răspuns): şiretenie - viclenie, nu pricepe - nu înţelege, nu-şi dă
seama. 4 puncte
4. Pronumele personale sunt: mă, pe mine, i, eu. 4 puncte
5. Valorile morfologice ale cuvintelor subliniate: bine — adverb de mod, mă - interjecţie de
adresare, amândoi - numeral colectiv, zăriră - verb predicativ. 4 puncte
6. Funcţia sintactică a cuvintelor: atunci - complement circumstanţial de timp, de frică -
complement circumstanţial de cauză, coasele - subiect simplu, zise - verb predicativ.
4 puncte
7. Exemple de răspuns: Acesta este zmeul din poveste, (sau) Capcana întinsă era pentru
zmeu. 4 puncte
8. Transcrierea propoziţiilor principale aflate în raport de coordonare adversativă: Roman
Năzdrăvan simţi şiretenia zmeului,/ dar se făcu... 4 puncte
9. Exemplu de răspuns: atributul cel mai mare se transformă în propoziţie subordonată
atributivă: ...care era cel mai mare... 4 puncte
B. Înţelegerea textului
10. Modurile de expunere prezente în text sunt naraţiunea şi dialogul. 2 puncte
11. Transcrierea fragmentului: cu gând să vie peste noapte, să le taie capetele... 2 puncte
12. Fratele cel mare îi îndeamnă pe ceilalţi doi fraţi să înceapă să cosească. 2 puncte
13. Exemplu de răspuns: Textul dat aparţine unui basm deoarece are formula iniţială
specifică acestei specii literare (A fost odată ca niciodată), are o tipologie tipică basmului
(personaje reprezentând binele, cei trei fraţi, şi răul, zmeul, aflate în conflict), elementele
reale se întrepătrund cu cele fantastice (de ex. zmeul), sunt prezente motive literare repre-
zentate în basme (motivul cifrei trei, cei trei fraţi, motivul probelor) etc. 2 puncte
14. Exemplu de răspuns: Titlul basmului, Roman Năzdrăvan, anunţă personajul principal al
basmului, cel ce reprezintă forţele binelui, cu rolul de înfrunta pe cele ale răului, zmeul.
Personajul are şi puteri supranaturale (o spune chiar numele lui Năzdrăvan), fiind învestit de
narator să învingă răul. 4 puncte
Partea a II-a (18 puncte)
Exprimarea unei opinii despre comportamentul zmeului din textul de la partea I.
Exemplu de răspuns:
Exprimarea opiniei
Motivarea opiniei cu referire la situaţii/ secvenţe din text
Concluzia
 Fragmentul din Roman Năzdrăvan de Nicolae Filimon conţine o situaţie specifică
basmelor, dezvoltând ideea conflictului dintre bine şi rău. Scriitorul opune celor trei fraţi,
ce reprezintă forţe ale binelui, un zmeu, ca simbol al răului. Zmeul constituie, în opinia
mea, ipostaza sub care se poate înfăţişa maleficul în lume. Aceasta motivează toate acţiunile
lui, comportamentul său. Are faţă de oameni un sentiment de ură, dat, după cum menţionam,
de eterna confruntare a binelui cu răul. Conform convenţiei basmului, aceste forţe vor fi
întotdeauna învinse de cele ale binelui. Apreciez că zmeul acţionează şi din dorinţa de a-şi
dovedi superioritatea în faţa oamenilor, de a-i anula.
Râul ia pentru zmeul Stan Ghindă (consider că şi numele îi sugerează obtuzitatea,
închistarea) diferite forme. Mai întâi, după părerea mea doreşte să le dovedească celor trei
fraţi că nu pot trece peste o situaţie limită. După ce îi umileşte pe cei trei acuzându-i că i-au
călcat pământurile, asemenea lui Manea, personajul din balada Tonta Alimoş, le permite să-i
cosească fânul, transformând, ironic, acuzaţia în iertare: Ai, sculaţi-vă, că vă iert, zise zmeul
cu şiretlic, dar fiindcă aţi început livedea, cosiţi-o toată şi diseară să veniţi acasă să vă
plătesc.
În opinia mea, o altă formă a răului este aceea care vizează eliminarea adversarilor,
pe care eu consider că zmeul intuieşte a-i fi superiori. Ignoră totuşi un element. Tot
convenţia basmului presupune un personaj cu forţe supranaturale, sigur în izbânda din lupta
cu răul. În cazul naraţiunii date este vorba despre Roman Năzdrăvan care are îndrăzneala să-
1 înfrunte pe zmeu: Nu vă temeţi, măre, lăsaţi-mă pe mine, că-i vin eu de hac.
Capcana pe care le-o întinde, bucatele otrăvite, puse alături de cele neotrăvite, dar
modeste, o consideră suficientă, de exemplu, pentru omorârea celor trei. Văzându-se
descoperit, zmeul pune pe altcineva să-i omoare, ducându-i în beci. Convertind răsplată în
moarte, zmeul dă o reprezentare totală a maleficului.
Dar, intuiţia, curajul, stăpânirea de sine, trăsături ce-1 caracterizau pe Roman
Năzdrăvan, constituie argumente suficiente pentru demontarea planului diabolic pus la cale
de zmeu.
Refuzând bucatele bogate, luând doar strachina cu apă, pâinea şi plosca, cei trei intră
în jocul întins de zmeu, urmându-1 pe vătaful pus de acesta să-i ducă într-un beci, pentru a-i
omorî. Observ că zmeul nu are curajul de a-i înfrunta direct pe cei trei, aceasta
demonstrându-i laşitatea.
În concluzie, comportamentul zmeului, nu mă surprinde, dacă ţin seama de
convenţiile basmului, el reiterând schemele cunoscute din lecturi.
Transferând, printr-un joc al imaginaţiei această situaţie în planul realităţii, sunt de
condamnat defecte ale lumii dintotdeauna, precum: invidia, răutatea, ura.
Partea a III-a (24 de puncte)
Rezumatul textului de la partea I: Roman Năzdrăvan (fragment) de Nicolae Filimon.
Exemplu de răspuns:
Respectarea fidelităţii faţă de textul dat:
Concordanţa între textul care trebuie rezumat şi rezumatul propriu-zis
Respectarea convenţiilor specifice rezumatului (relatarea la pers. a III-a, timpurile verbale
corespunzătoare, trecerea vorbirii directe în vorbire indirectă, relatarea obiectivă)

Odinioară au existat trei fraţi olteni, dintre care unul a fost năzdrăvan.
 Într-o zi, după ce şi-au ascuţit coasele, au plecat să cosească. După ce au mers o bucată
de drum, au întâlnit o livadă cu fân mare. La propunerea fratelui cel mare, s-au hotărât să o
cosească .
Fraţii cei mari s-au apucat de treabă, dar la un moment dat au văzut că spre ei se
îndrepta zmeul Stan Ghindă barbaiop. Oltenilor li s-a făcut frică. Unul dintre ei, Roman
Năzdrăvan, fratele cel mic, şi-a încurajat fraţii, garantându-le că va reuşi să-1 înfrunte pe
zmeu.
La toate întrebările şi acuzaţiile zmeului aduse flăcăilor, el a primit ca răspuns replici
pline de respect şi de smerenie. Aceasta a făcut ca zmeul să le propună fraţilor să-i cosească
tot fânul, promiţându-le o răsplată pentru munca lor. Până seara, cei trei fraţi au terminat de
cosit, zmeul venind să-i ia acasă pentru a le plăti. Acasă, la un semn, s-a întins o masă
împărătească, cu bucate otrăvite înadins de zmeu pentru a-i omorî pe olteni. N-a otrăvit, însă,
o pâine, o strachină cu apă şi o ploscă cu vin.
Zmeul i-a invitat pe cei trei flăcăi la masă, dar Roman Năzdrăvan i-a mulţumit,
spunându-i că pentru condiţia lor de oameni săraci se mulţumesc doar cu pâinea, cu strachina
cu apă şi cu plosca cu vin. Zmeul a înţeles viclenia lui Roman Năzdrăvan, a tăcut şi, după ce
a ridicat masa, a chemat un vătaf şi i-a poruncit să-i ducă pe cei trei într-un beci, pentru a-i
omorî.
Roman Năzdrăvan intră în jocul zmeului şi ia cu sine plosca, urmându-1 pe vătaf în
beci, împreună cu fraţii săi.

VARIANTA 79
Partea I (48 de puncte)
A. Limba română
1. Exemple de răspuns: Axentie - 7 litere, 8 sunete; tuciuriu - 8 litere, 7 sunete, (1p. + 1p.+
1p. + 1p.) 4 puncte
2. Exemple de răspuns: omenos, neomenos; omenesc; omeneşte; (a) omeni; omenire etc.
(2p. + 2p.) 4 puncte
3. Exemple de răspuns: bătrână - tânără; moartea - viaţa. (2p. + 2p.) 4 puncte
4. Transcrierea adverbului de timp acum şi a adverbului de loc aici. (2p. + 2p.) 4 puncte
5. Exemple de răspuns: stai - modul imperativ; la împletit - modul supin; face - modul
indicativ; e - modul indicativ, (1p. + 1p.+ 1p. + 1p.) 4 puncte
6. Exemplu de răspuns; Mă gândesc la boierul din poveste./ îi dă boierului birul. 4 puncte
7. Funcţia sintactică şi cazul cuvintelor subliniate: sub fereastra - complement
circumstanţial de loc, cazul acuzativ; aleanurile - subiect, cazul nominativ, (1p. + 1p. + 1p. +
1p.) 4 puncte
8. Transcrierea propoziţiei subordonate şi precizarea felului acesteia: ...pe cari îi învârtea
toată ziua în cap, cu neastâmpăr... - propoziţie subordonată atributivă. 4 puncte
9. Exemplu de răspuns': Alexandru a venit la ziua mea,/ deşi ne-am certat în aiun.l2
1

4 puncte
B. Înţelegerea textului
10. Transcrierea cuvintelor prin care se fixează timpul - într-o zi şi spaţiul acţiunii - în
Focşani, (1p.+1p.) 2 puncte
11. Exemple de răspuns: femeie bogată şi dată dracului: de spaima ei fugeau ciorile; femeie
aprigă, pe care vicleşugurile tinereşti n-o farmecă uşor etc. 2 puncte
12. Exemple de răspuns: Rândunel este trimisă la Focşani de tatăl ei. 2 puncte
13. Precizarea a două trăsături care să justifice afirmaţia că textul aparţine genului epic (de
exemplu):
• în textul citat există acţiune plasată în timp şi în spaţiu;
• acţiunea este realizată de personaje;
• prezenţa naratorului;
• exprimarea indirectă a gândurilor şi a sentimentelor;
• îmbinarea naraţiunii cu dialogul etc. (1p. + 1p.) 2 puncte
14. în enunţul Inima îi năpârlea, sufletul i se schimba ca pielea şarpelui... se prezintă
transformările sufleteşti prin care trece boierul Axentie, îndrăgostit de Rândunel. Verbul a
năpârli, folosit cu sens figurat şi uşor ironic, sugerează schimbarea radicală petrecută în
inima boierului, schimbare evidenţiată şi prin comparaţia ca pielea de şarpelui. 4 puncte
Partea a II-a (18 puncte)
Compunere de tip descriere.
Exemplu de răspuns:
A trecut ceva timp de când m-am întors din excursia organizată de doamna dirigintă la
Pârâul Doamnei. Deşi acolo am stat doar două zile, peisajul m-a impresionat atât de tare,
încât parcă îl văd şi acum înaintea ochilor.
Dimineaţa am fost trezită de susurul râului care curgea în apropierea cabanei unde am
fost cazaţi. Aerul tare de munte m-a înviorat instantaneu şi m-am repezit afară cu dorinţa de a
mă bălăci în râu. N-am făcut decât un pas şi m-am retras repejor în iarba moale de pe mal,
căci apa era rece ca gheaţa, bună doar pentru a te spăla pe faţă ca să te trezeşti.
Chiar dacă nu am reuşit să mă scald, spectacolul oferit de râu a fost minunat. Apa era
atât de clară, încât vedeam nu doar pietrele din albia râului, ci şi peştii care lunecau printre
ele.
Aş fi stat lângă râu mult şi bine, dar doamna dirigintă avea şi alte planuri pentru acea
zi petrecută la munte.
Peste tot am descoperit locuri spectaculoase, dar imaginea râului m-a impresionat cel
mai mult.
Partea a III-a (24 de puncte)
Caracterizarea personajului feminin din textul de la partea I.
Exemplu de răspuns:
Stabilirea tipului de personaj (principal, secundar) şi a două mijloace de caracterizare
Precizarea, pe baza textului dat, a trei trăsături (fizice/ morale) ale personajului
Ilustrarea trăsăturilor, prin raportare la trei secvenţe/ situaţii din text
Prezentarea relaţiilor dintre personajul caracterizat şi celelalte personaje din text
Concluzie

Duduia Rândunel este personajul principal al fragmentului din opera O cântare a lui
Barbu Lăutaru de Victor Eftimiu. În acest fragment, Rândunel este caracterizată atât
direct, cât şi indirect. Rândunel, fata serdarului Stoica, ajunsă la vârsta adolescenţei (abia
împlinise şaptesprezece ani), este trimisă de tatăl său din Bucureşti la Focşani, la o mătuşă,
deoarece în jurul ei roiau foarte mulţi peţitori, iar tatăl hotărâse că ea mai avea patru ani până
la măritiş.
Rândunel este considerată foarte frumoasă, renumele ei stârnind interesul boierului
Axentie: ...fată cu nume de băiat şi renume de Cosânzeană.......o femeie tânără şi frumoasă.
Portretul fizic al fetei este realizat prin caracterizare directă, făcută de narator: Rândunel
avea nişte ochi negri, şireţi, pe cari îi învârtea toată ziua în cap, cu neastâmpăr...; ...avea
gropiţe în obraz şi-o gură mică roşie — cuibul celor mai ştrengăreşti surâsuri.
Trăsăturile morale ale fetei sunt evidenţiate prin caracterizare indirectă, ele
rezultând din faptele şi atitudinile fetei faţă de flăcăii de neam ce roiau în jurul caselor ei
părinteşti.
Conştientă de farmecele ei, Rândunel era mândră {ţinea fruntea sus, ca o domniţă) şi
nu roşea, sfioasă, ca alte fete de vârsta ei: când se uita cineva mai lung la ea, surâdea şi
făcea gropiţe în obraz.
Ştrengara Rândunel din Bucureşti se schimbă în pustietatea Focşanilor, fiindcă viaţa
lângă mătuşa ei bătrână, tristă şi rece ca moartea nu se compara cu viaţa de acasă, îndulcită
de stihurile şi cofeturile azvârlite în grădina sa de tinerii amorezi şi de cântările de dragoste şi
dor venite din uliţă.
Deşi sufletul ei se întristează odată cu sosirea în Focşani, frumuseţea îi rămâne
neschimbată, lucru evidenţiat prin caracterizarea directă făcută de una dintre cele două
ţigănci, puse de boierul Axentie să o urmărească şi care îi spune acestuia c&fata e ruptă din
rai.
Chiar dacă este o tânără zburdalnică, ştrengara, Rândunel acordă respectul cuvenit
persoanelor din jurul ei. Faţă de tată are o atitudine respectuoasă, supunându-i-se acestuia
atunci când el îi hotărăşte viitorul, deşi nu este încântată de decizia luată: mai ai patru ani
până la măritiş — că mie nu-mi arde de socrie acum. Fă bine şi te du la Focşani, la mătuşă-
ta Stavrica....
Relaţia fetei cu mătuşa Stavrica, femeie aprigă pe care vicleşugurile tinereşti n-o
farmecă uşor este una rece: Fata plânge. Baba o ceartă.
Rândunel suportă capriciile mătuşii bătrâne, sperând că cei patru ani până la vremea
măritişului vor trece repede.
O modalitate indirectă de caracterizare este şi numele ales, surprinzător prin forma sa
de masculin, dar în concordanţă cu firea ei zburdalnică.
Prin frumuseţe, zburdălnicie şi plăcerea de a se simţi admirată, Rândunel întruchipează
farmecul specific adolescenţei.

VARIANTA 80
Partea I (48 de puncte)
A. Limba română
1. Cuvintele despărţite în silabe: por-niţi, prin-tre, şu-ru-buri, fă-ră-de-legi. 4 puncte
2. Exemplu de substantiv derivat cu prefix: neodihnă. Exemplu de verb derivat cu prefix:
(se)-ncrucişă. 4 puncte
3. Construirea unui enunţ în care cuvântul a trăsni are alt înţeles decât cel din text (de
exemplu): A trăsnit deodată, apoi a început să plouă. 4 puncte
4. Exemple de verbe: conjugarea întâi - Dete (a da); conjugarea a doua - nu puteau (a putea);
conjugarea a treia - s-(o) petreacă (a petrece); conjugarea a patra - dormi (a dormi).
4 puncte
5. Valoarea morfologică a cuvintelor subliniate: când - adverb relativ de timp; el - pronume
personal; sătenii - substantiv comun; tii - interjecţie. 4 puncte
6. Alcătuirea unui exemplu de enunţ, în care substantivul ger are funcţia sintactică de atribut
substantival: Prezenţa gerului în timpul nopţii este o caracteristică a iernii. 4 puncte
7. Funcţia sintactică a cuvintelor subliniate: din sat - complement circumstanţial de loc; te -
complement direct; se-ntinse - predicat verbal; lungit - nume predicativ, 4 puncte
8. Exemplu de propoziţie subordonată circumstanţială de timp din text: Când văzu aşa
Păcală.... 4 puncte
9. Alcătuirea frazei în care există o propoziţie subiectivă, având ca regent verbul a se aşeza
(de exemplu): Cine este obosit/ISB se aşază repede pe scaun./2PP 4 puncte
B. Înţelegerea textului:
10. Modul de expunere folosit în fragmentul citat: naraţiunea. 2 puncte
11. Versul care sugerează bucuria sătenilor, convinşi că au scăpat de Păcală: Bine că
scăparăm, frate! Slavă Tatălui de sus!. 2 puncte
12. Ideea principală din expoziţiune: Păcală, obosit, se aşază într-un sat, cu gândul de a-şi
petrece iarna acolo. 2 puncte
13. Textul aparţine genului epic, deoarece modul predominant de expunere este naraţiunea.
Acţiunea este făcută de personaje: Păcală şi sătenii. 2 puncte
14. Exemplu de răspuns: Enunţul redă stilistic forţa crivăţului, stârnind senzaţia unui frig
înspăimântător. 4 puncte
Partea a II-a (10 puncte):
Exprimarea unei opinii despre comportamentul lui Păcală.
Exemplu de răspuns:
1. Structurarea adecvată acestui tip de compunere
(formularea clară/ logică a punctului de vedere/ a opiniei, prezenţa argumentelor care să
justifice punctul de vedere/ opinia exprimată): (4p.)
2. Adecvarea conţinutului şi stilului cerinţei date
(dezvoltarea argumentelor):
3. Respectarea normelor de exprimare corectă, de ortografie şi de punctuaţie:
(4p.)

(De exemplu:) Titlul Isprăvile lui Păcală precizează, graţie substantivului propriu,
cine este personajul principal.
Inteligent, Păcală intuieşte repede că nu este binevenit în satul în care ar vrea să-şi
petreacă iarna şi, imediat, pune la cale un plan: „ Mă voi face mort!" îşi zise. „Asta are să le
placă!"
De fapt, protagonistul este curios să vadă comportamentul acelor oameni, hoţi cu toţii,
într-o situaţie nemaiîntâlnită.
Păcală nu pregetă în a-şi pune ideea în aplicare şi, pe un ger cumplit, se întinde în
zăpadă, pe drum. Sătenii sunt fericiţi că au scăpat de el şi, imediat, îi fac un sicriu.
Comportamentul lui Păcală îmi stârneşte admiraţie, mai ales pentru că intuise antipatia
oamenilor faţă de el. De asemenea, este de apreciat maniera amuzantă în care răspunde
personajul, acelor nelegiuiţi.
Prin urmare, comportamentul lui Păcală se dovedeşte o lecţie pentru noi toţi. în viaţă
putem să ne opunem răului nu în acelaşi fel, ci realizând o ispravă cu tâlc.
Partea a III-a (32 de puncte):
Argumentarea apartenenţei unui text literar studiat la specia literară imn: Imn lui Ştefan cel
Mare de Vasile Alecsandri.
Alt imn studiat: Deşteaptă-te, române! de Andrei Mureşanu.
Exemplu de răspuns:
1-2. Caracteristici ale imnului cu exemplificări:
- adresare directă, trăsătură a imnului
- temă, mesaj patriotice
3. Sublinierea rolului mijloacelor artistice în exprimarea ideilor poetice
- enunţuri exclamative, îndemnuri patriotice coordonate ale imnului
- îndemnul la unitate, des întâlnit în imn, precum şi relaţia trecut - prezent
- semnificaţia titlului
4. Exprimarea unei opinii despre mesajul textului.

Imn lui Ştefan cel Mare a fost publicat în revista „Convorbiri literare" la 15 august
1871 şi este un strigăt de revoltă pentru obţinerea libertăţii şi unităţii. Poetul evocă figura lui
Ştefan cel Mare, tocmai pentru a oferi poporului un model de erou naţional, care să conducă
spiritual spre realizarea idealurilor naţionale.
Preţuirea, adoraţia faţă de marele voievod sunt redate în prima strofa prin adresare
directă (vechiul tău mormânt, Carpaţii te păzesc), prin sintagma erou sfânt şi prin dativul
posesiv sublima-ţi glorie.
Evocarea trecutului vitejesc constituie un îndemn patriotic pentru urmaşi. Patriotismul
nemuritorului Ştefan este demn de admirat: Cu drag privindu-ţi patria/ Şi moartea cu
dispreţ. Neînfricatul voievod, surprins în luptă, trezeşte respect, după cum o sugerează
repetiţia epitetului măreţ (Măreţ în sânul luptelor,/ Şi-n pace-aifost măreţ) şi îndeamnă la
continuarea luptei pentru independenţă, la păstrarea
speranţei şi a încrederii într-un viitor mai bun.
Ştefan cel Mare rămâne, aşadar, simbolul soarelui nemuritor, ce nu apune în veci,
numit metaforic: ...soare-nvingător,/ Lumini cu raze splendide. Enunţurile exclamative (O!
Ştefan, erou sfânt!) şi invocaţiile metaforice {erou al românilor, erou sfânt) surprind
imaginea unui domnitor-simbol al libertăţii şi al unităţii.
Alternarea trecut-prezent aminteşte de idealul voievodului: Visai unirea Daciei/ Cu-o
turmă şi-un păstor, realizat mai târziu. Neamul românesc a urmat, încrezător, drumul spre
unitate naţională, deschis de marea umbră-eroică (metaforă), după cum o relevă repetiţia
verbului a uni: Uniţi suntem în cugete,/ Uniţi în Dumnezeu şi legământul: Un gând s-avem în
numele/ Românului popor,/ Aprinşi de-amorul gloriei/ Ş-al patriei amor Tonul este solemn,
grav, pios chiar, accentuând tema poetică: proslăvirea unei personalităţi.
Titlul este, de asemenea, sugestiv în acest sens. Substantivul imn, alături de
substantivul propriu, Ştefan cel Mare, anunţă că poezia este vrea un cântec de laudă închinat
personalităţii marelui domnitor român, trezind în sufletul nostru mândria că-i suntem urmaşi.
Prin versurile create, Vasile Alecsandri reînvie patriotismul, spiritul de sacrificiu,
vitejia, mândria naţională.