Rolul proprietatii private in conturarea economiei de piata in Romania

Croitoru Elena Necula Alice-Elena CONTA 5153 - Anul I Din cele mai vechi timpuri, oamenii au produs bunuri pentru consumul propriu, iar mai tarziu si pentru schimb.Atunci cand schimbul de marfuri a depasit etapa de troc, a aparut piata, unde schimbul de marfuri a fost masurat prin etalonul monetar. Piata a determinat apoi formarea preturilor in functie de cerere si oferta; a aparut astfel ceea ce numim astazi economia monetara. Intr-un anumit fel, asa cum ne invata descoperirea monedelor primitive, piata este un mijloc de productie si de schimb, ale carei origini se situeaza foarte departe in istoria omenirii. O perioada indelungata din istoria societatii, oamenii au participat la un schimb modest de marfuri, ca sa nu spunem marginal, in ansamblul activitatii lor. Ramane determinanta autoritatea familiala, tribala sau sateasca. Incepand cu secolul al XVII-lea asistam la inceput cu intreruperi iar, mai apoi, continuu la aparitia pietei ca mod dominant de organizare si regularizare a activitatii umane. Astazi ne aflam in situatia in care nu exista nici o activitate care sa scape de sub influenta pietei. Chiar si in activitatea din gospodarie, munca gospodinelor este inlocuita de roboti mecanici, produsi si raspanditi in cantitati mari pe suprafata pamantului. Piata a devenit modul de viata si de productie caracteristic societatii umane civilizate in care traim. Piata a nascut, de-a lungul istoriei, notiunea de proprietate. A intrat in viata cotidiana si in limbajul comun al oamenilor ca nimic nu poate fi schimbat in afara de ceea ce se poseda si a carui folosinta sau disponibilitate nu risca sa fie revendicata intr-o buna zi de altii. In aceasta optica, evocarea rolului pietii in economie nu poate fi disociata de studiul institutiilor legate de regimul juridic al proprietatii si deci de ceea ce economistii numesc economie de piata. Economia de piata reprezinta acel mod de organizare si desfasurare a vietii economice, bazat pe parghii economico-financiare, obiectiv determinate de relatiile cerereoferta, in care bunurile si serviciile create, in mod precumpanitor, in sectorul privat trec la consummator prin intermediul pietei concurentiale, intregul sistem fiind subordonat obtinerii de profit si realizarii bunastarii sociale. Caracterizarea economiei de piata actuale din trile dezvoltate presupune luarea in considerare si a acelor elemente care, fata de perioadele anterioare, reflecta schimbari in mecanismul relatiilor de piata. Economiile de piata moderne sunt economii mixte, deoarece in procesul general de functionare si dezvoltare a economiei nationale participa si statul, impletindu-se mecanismul de piata cu interventia statului in procesul general de reglementare macroeconomica, de asigurare a echilibrului economic si cresterii economice. 2

Intervenia statului in economie nu afecteaza, insa, ambianta de libertate economica, nu desfiinteaza piata; rolul hotarator in alocarea si utilizarea resurselor, in deciziile si comportamentul agentilor economici, apartine mecanismelor pietei. Ca si celelalte tri din Europa de Est, Romania se afl in perioada de tranzitie la economia de piata, al crui continut il constituie infaptuirea reformei economice - proces de mare complexitate, de profunde schimbri structurale in relatiile de proprietate, in formele de organizare si conducere a activitatii economice, in sistemul de instrumente economice si financiare etc. Odata cu desfiintarea vechilor structuri ale unei economii supercentralizate, se creeaza, treptat, noi structuri, parghii si mecanisme proprii economiei de piata, bazata pe autonomie decizionala a agentilor economici, pe libertatea economica, pe libera initiativa. In ansamblul transformarilor care au loc, rolul esential il are restructurarea proprietatii, in cadrul careia, pe baza reglementarilor existente, se realizeaz privatizarea, luand nastere un important sector privat, in intreaga noastra economie. Ca urmare, principala entitate economica, in structura economiei, o va constitui intreprinderea privata, care permite autonomie, stimuleaz libera initiativa si cresterea eficientei. De asemenea, in tara noastra, are loc procesul de retehnologizare, de inlocuire a tehnicilor i tehnologiilor invechite si de introducere a altora noi, perfectionate, care sa asigure randament economic superior si competitivitate. Comportamentul agenilor economici, orientarea activitatii in functie de propriile lor interese, au la baza raportul dintre cerere si oferta, la piata, in contextul luptei de concurenta. Totodata, reforma economica presupune cresterea rolului parghiilor economico financiare - pret, salariu, profit, dobanda, impozite si taxe etc. - in functionarea economiei, in stimularea agentilor economici pentru asumarea riscului in afaceri, pentru incurajarea investitiilor etc. In aceasta directie, s-a trecut la liberalizarea preturilor de desfacere a produselor si serviciilor catre consumatori, concomitent cu practicarea unor preturi controlate de catre stat la produsele de importanta vitala pentru populatie, pentru economia naionala. Economia de piata subliniau Sorica Sava si Eufrosina Ionescu se defineste ca o economie a carei functionare se realizeaza prin mecanismele pietei libere, bazata pe proprietatea private, fara existenta unor actiuni restrictive ale statului in domeniile productiei, schimbului, repartitiei, consumului, preturilor si circulatiei monetare. Actiuni restrictive impuse de stat exista doar in domeniul unor reguli generale cum sunt pastrarea ordinei publice, respectarea normelor sanitare, protejarea mediului inconjurator. In economia de piata continua urmatoarele mentionate, fiecare entitate economica de la individ pana la cea mai mare corporatie este libera sa cheltuiasca, sa economiseasca si sa contracteze relatii economice dupa propriul interes, tinand seama insa si respectand regulile impuse de societate. La aceasta se mai adauga si absenta completa sau prezenta minima a reglementarilor guvernamentale asupra economiei, ceea ce reprezinta o cerinta importanta a economiei de piata . Potrivit definitiei date de dictionarul economic britanic, economia de piata este un sistem economic ce se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: deciziile privind alocarea resurselor si produselor sunt adoptate pe baza preturilor generate, schimburi voluntare intre producatori, consumatori, muncitori si proprietari, factorilor de productie; intr-o asemenea economie deciziile sunt descentralizate adica ele sunt adoptate in mod independent de grupuri si indivizi mai degraba decat de planificatori centrali; economia de piata, in mod 3

obisnuit, implica existenta unui sistem al proprietatii private asupra mijloacelor de productie, economia de piata poate functiona si in cazul existentei in economia nationala a unei anumite fractiuni a proprietatii sociale, fiind obligatoriu insa ca cea private sa fie preponderenta. Sistematizand ideile de mai sus se poate concluziona ca economia de piata se defineste prin existenta urmatoarelor conditii si trasaturi principale: 1. Proprietatea privata, care asigura agentului economic dreptul de apropiere, de folosinta si de dispozitie asupra mijloacelor de productie, formeaza suportul material de baza al economiei de piata. Ea reprezinta, totodata, premisa si caracteristica esentiala a economiei de piata intrucat asigura libertatea, autonomia, interesul si deplina responsabilitate a agentilor economici pentru toate actiunile economice intreprinse de acestia. Dreptul inidividului, impreuna cu dreptul de proprietate ambele fiind asigurate si aparate prin lege dau garantia libertatii de actiune si imboldului creativ al agentilor economici. Acesti factori conditioneaza in mare masura ridicarea performantei intregului sistem economic. 2. Multipolaritatea reprezentata de pluritatea centrelor autonome de activitati economice, de gestiune si de decizie. Aceste centre reprezinta agenti economici aflati in relatii libere de schimb pe baza unor preturi formate pe piata prin mecanismul cererii si ofertei.Locul central il ocupa intreprinderea (firma) ca unitate economica ce asigura legatura dintre pietele de bunuri si servicii, pietele factorilor de productie si pietele banesti. Cu toata multitudinea agentilor economici, in economia contemporana exista tendinta formarii grupurilor de forta sau de presiune monopoluri, oligopoluri nationale si multinationale, sindicate profesionale, etc. care modifica din interior sistemul economic, in primul rand, raportul de forte intre agentii economici, intre diferiti poli in cadrul economiei. 3. Profitul constituie obiectivul principal al agentilor economici. In principiu, randamentul propriilor capacitati si competenta determina limita privind nivelul profitului. In conditiile liberei concurente si ale unui mare numar de producatori si cumparatori au loc schimburi echivalente, iar factorii de productie (reprezentati de forta de munca, pamant, capital financiar si capital fizic angajat in unitati de productie) sunt remunerate prin salarii, renta, dobanda, profit. Privind fenomenele in dinamica, concurenta determina agentii economici sa introduca imbunatatiri si inovari in procesele de productie si de schimb. Cei mai ingeniosi si mai tenaci agenti economici reusesc sa reduca costurile si, prin aceasta, sa sporeasca profitul. Desi sporirea puterii de actiune a monopolurilor si oligopolurilor distorsioneaza relatiile de piata, afectand nivelul preturilor si profitului, totusi , fondul general pe care se desfasoara activitatea agentilor economici ramane concurenta , iar obiectivul principalmaximizarea profitului. Spre deosebire de salarii, renta si dobanda - ca forme de remunerare a factorilor de productie (forta de munca, pamant, bani)- , ce au o anumita constanta in timp , profitul are un grad mai ridicat de risc fiind expus unor oscilatii in functie de conjunctura pietei. 4. Monetizarea economiei constituie dezvoltarea relatiilor monetare, avand ca scop general cresterea performantelor sistemului economic.Monetizarea se exprima si are ca principale obiective concrete: masurarea si compensarea tensiunilor provocate, pe de o parte, de raritatea resurselor si a produselor, iar pe de alta parte, de trebuintele consumatorilor, formarea si utilizarea eficienta a capitalurilor, flexibilizarea proceselor

economice prin inlaturarea frictiunilor si adaptarea unitatilor la nevoile pietei prin efectuarea de servicii bancare si de credit. 5. Descentralizarea este reprezentata de deciziile luate de catre agentii economici independenti, coordonarea si echilibrul economic realizandu-se in mod spontan prin intermediul relatiilor de piata. Preturile libere sunt principalii purtatori de informatii si de stimulare materiala ce determina actiunile si comportamentele agentilor economici. 6. Interventia indirecta a statului in economie, nu pentru a suplini functiile pietei, ci pentru a inlatura unele frictiuni si insuficiente in functionarea mecanismelor economice si a evita unele consecinte negative ale acestei functionari. Pentru a respecta libertatea de decizie a agentilor economici si a pastra cat mai nealterate concurenta si actiunile parghiilor si legilor economice de piata, interventia statului se face nu direct prin plan si pe cale administrativa, ci in mod indirect prin politica fiscala si monetara, precum si prin politica de protectie sociala. In conditiile economiei de piata, activitatea economica se desfasoara pe baza liberei initiative a agentilor economici, a pluralismului formelor de proprietate, pornindu-se de la cerintele pietei si urmarindu-se obtinerea de rezultate economico-financiare cat mai bune. Agentii economici isi intemeiaza activitatea si functiilor lor in economia de piata pe baza pluralismului formelor de proprietate si in conditiile in care proprietatea privata, in diversele ei modalitati concrete de manifestare, detine locul central. Intr-o larga acceptiune, proprietatea reprezinta raporturile dintre oameni in legatura cu insusirea bunurilor existente in societate sau realizate prin activitatea economica, relatii guvernate de norme sociale specifice diferitelor perioade istorice.Ea este baza puterii si controlului in intreprindere si in societate. Acest concept cuprinde, in interdependenta lor, mai multe laturi. In primu rand, sub aspect cantitativ, material, obiectul proprietatii 1 constitue bunurile, in intreaga lor tipologie. Un rol aparte il au bunurile de productie, deoarece de volumul si productivitatea lor depinde, in buna parte, gradul de multiplicare a obiectului proprietatii in viitor. In acelasi timp, proprietatea asupra bunurilor de productie are un rol hotarator asupra independentei economice a membrilor societatii. In al doilea rand, subiectii proprietatii sunt agentii vietii economice care isi exercita, prin modalitati variate, atributele in legatura cu obiectul proprietatii, rezultand, in consecinta, pluralismul formelor acesteia si impletirea lor. In calitate de subiecti ai proprietatii apar indivizii ca persoane fizice, familiile, sociogrupurile si organizatiile nationale si internationale. Indivizii apar ca subiecti in toate formele proprietatii; cei care sunt producatori isi valofifica liber forta de munca de care dispun si isi utilizeaza direct obiectul proprietatii; in cazul in care nu sunt si producatori, indivizii posesori de bunuri isi exprima calitatea de subiectii ai proprietatii in modalitati variate, in afara celei de folosire directa a obiectului acesteia, rezultatele folosirii productive a bunurilor repartizandu-se intre posesorii acestora si salariati. . Sociogrupurile, ca entiti complexe, delimitate dup criterii variate (locul in sistemul proprieti, incadrarea in diviziunea social a muncii etc.), sunt de o mare diversitate, de la cele mai simple, cum sunt asocierile de persoane, la cooperative si la multitudinea formelor de societati comerciale in toate domeniie. Organizatiile, ca subiect al proprietatii, in cadrul national-statal apar ca uniuni de intreprinderi constituite pe ramuri, sectoare de activitate, zone etc. Insusi statul, ca agent economic (producator, consumator etc.), poate fi considerat tot o astfel de organizatie in calitate de subiect al proprietatii. 5

Organizatiile internationale reflect participarea unor organizatii si intreprinderi din mai multe ri. Trebuie subliniat si faptul ca indivizii au posibilitati multiple de a se manifesta ca subiecti ai proprietatii, in si prin diferite sociogrupuri si organizatii. Astfel, una si aceeasi persoana poate s foloseasca individual obiectul proprietatii sale, poate participa, potrivit posibilitatilor si intereselor sale, la una sau mai multe cooperative sau societati comerciale, poate hotari intre a fi intreprinzator sau salariat, se poate asocia in diferite afaceri. Acest fapt este un suport fundamental al liberei initiative si o latura principala a afirmarii democratismului in viaa economic. In al treilea rand, parte integranta a conceptului de proprietate o constituie raporturile social economice dintre persoanele fizice si/sau juridice etc., deci intre subiectii proprietatii, cu privire la obiectul acesteia. Raporturile respective au, la randul lor, o structura complexa: raporturile cu privire la aproprierea, ca posesiune, a bunurilor; raporturile cu privire la utilizarea bunurilor; raporturile cu privire la gospodarirea, administrarea si gestiunea bunurilor, raporturile cu privire la dreptul de dispozitie asupra bunurilor; raporturile cu privire la culegerea roadelor utilizarii obiectului proprietatii. Toate aceste atribute se exercita in conditiile respectarii legilor statului de drept. Exercitarea tuturor acestor atribute constituie monopolul proprietarului, un drept al su esenial, iar instrainarea temporara a unora dintre ele poate fi, de asemenea, efectuata doar de catre proprietar, aparand raporturi specifice: raporturi de inchiriere, de arenda (cedare a dreptului de exploatare a unor bunuri pe un timp determinat, in schimbul unei plati), de credit, de locatie a gestiunii, raporturi manageriale, raporturi de uzufruct etc. In al patrulea rand, proprietatea include, odat cu aparitia statului, si o dimensiune juridica, concretizat in normele de drept prin care se statueaz si se constientizeaza atributele raporturilor de proprietate, norme care trebuie continuu perfectionnate pentru inlaturarea si prevenirea unor disfunctii si contradictii, astfel incat valentele proprietatii sa se manifeste cat mai deplin. In acest fel, categoria economica de proprietate a imbracat forma juridica, in sensul ca proprietatea a devenit un drept de insusire, un drept de apropriere, sanctionat si intarit cu puterea de constrangere a statului. Raporturile de proprietate care stimuleaza puternic libera initiativa a agentilor economici si reprezinta un suport real al dezvoltarii si afirmarii democratiei economice au urmri pozitive asupra randamentului activitatii economice, asupra cresterii productivitatii factorilor de productie. De aceea, asa cum arata experienta istorica, atunci cand proprietatea este disper-socializata prin practici monopoliste sau prin masuri dictatoriale, se reduce substantial interesul producatorilor pentru rentabilitate si eficienta, datorita instrainarii lor fata de procesul economic si de rezultatele sale. Constitutia Romaniei prevede ca statul ocroteste proprietatea, iar dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului sunt garantate. Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. In economia contemporana, odat cu progresul tehnico-stiintific si tehnologic, cu sporirea considerabila si diversificarea obiectului proprietatii, s-a imbogatit structura raportului de proprietate. Proprietatea evolueaza, adaptandu-se noilor conditii, permitand progresul continuu al economiei de piata. Astfel, evolutia proprietatii private in conditiile contemporane este puternic influentata, printre alti factori, de revolutia manageriala si de 6

amplificarea interventiei statului in economie. Primul determina trecerea puterii de decizie si a controlului de la proprietari la manageri, fapt reflectat si pe planul redistribuirii veniturilor. Al doilea isi face simtita tot mai mult prezenta prin parteneriat, adica prin transformarea statului intr-un veritabil partener pentru intreprinzatori. Alaturi de ceilalti agenti economici, statul participa activ la viata economica, integrandu-se organic in mecanismul economiei de piata, urmarind corectarea efectelor social-indezirabile(nedorite, neplacute) ale pietei si sporirea fortei productive a intreprinderii private; interventia statului devine un factor intern, organic integrat, in mecanismul de functionare al intreprinderii si pietei. Cu tot rolul deosebit al proprietatii private, sub diferitele ei modalitati concrete de existenta, ca temelie a economiei de piata, a legaturii de continut dintre acest tip de economie si proprietatea privata, economia de piata contemporana nu inseamna negarea virtutilor altor forme de proprietate, nu exclude, ci presupune in mod obiectiv si alte forme de proprietate, pluralismul lor. Orice conceptii reductioniste sunt in contradictie cu realitatea economica si pot avea urmari negative pe planul practicii sociale. Acest pluralism este, in realitate, o trasatura a economiei de piata, deoarece legitatile si mecanismul care-i sunt proprii se afla in contradictie cu interventii administrative, arbitrare, de comanda in procesul vietii economice. Libera initiativa cuprinde si competitia dintre diferitele forme de proprietate, modificari permanente, in spatiu si in timp, ale raportului dintre ele. Pluralismul formelor de proprietate antreneaza pe cel al intereselor economice, ai caror purtatori sunt agentii economici. Acestia, in lupta de concurenta, isi vor sustine si promova interesele cu mijloace economice si pe principii caracteristice economiei de piata. Pluralismul formelor de proprietate creeaza premisele stimularii initiativei, este temelia asigurarii democratismului autentic al vietii economice, deoarece ofera posibilitati neingradite de actiune si optiune tuturor agentilor economici prin instrumentele si mecanismele pietei. Daca agentul economic nu este activ, daca el este ingradit de structuri si sisteme rigide care-i limiteaz prerogativele ca subiect al proprietatii, el nu-si poate asuma riscuri pentru a se adapta in raport cu conditiile oferite de piata. Formele principale de proprietate care coexista in prezent in tarile cu economie de piata si care se combina si se interinfluenteaza in modalitati concrete in fiecare tara, in functie de factori si elemente specifice si in dinamica lor in timp si spatiu, sunt: proprietatea privata, in cadrul careia se disting mai multe modalitati de insusire a factorilor de productie si de exercitare a prerogativelor proprietatii de catre subiectul acesteia: - proprietatea individuala, in cazul micii productii mestesugaresti, micilor unitati comerciale, fermelor mici si mijlocii, unitatilor familiale prestatoare de servicii etc; - proprietatea privata in care proprietarul neproducator utilizeaza salariati; - proprietatea privata asociativa, in cazul societatilor comerciale, cooperatiei; propietatea public; proprietatea mixt. Fiecare dintre acestea are atat virtutile sale, cat si limite inerente, rezultatul competitiei dintre ele reflectandu-se in structura concreta, in timp si spatiu, a sistemului proprietatii, in conditiile economiei de piata.

Proprietatea privata ocupa locul central in sistemul de proprietate in tarile cu economie de piata. Constitutia Romaniei stipuleaza faptul ca proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila. Ea este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Avantajele proprietatii private sunt deosebit de importante: asigura autonomie deplina unitatilor economice de baza, permitand descentralizarea deciziilor; genereaza concurenta reala intre agentii economici, conditionand, in mod hotarator, elementele de baza ale mecanismului economiei de piata; stimuleaza libera initiativa in infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor; asigura o cointeresare inalta si o motivatie superioara in munca, promovand spiritul de economisire; permite o mai buna adaptare a activitatii economice la nevoile schimbatoare ale pietei; constituie fundamentul libertatilor individului si ale democratiei economice. Cu toate acestea, proprietatea privata nu este lipsita de unele limite: contine tendinte spre concentrare si centralizare si posibilitatea formarii de monopoluri, cu urmari negative asupra functionarii normale a mecanismului economiei de piata; determina tendinte de crestere a discrepantei dintre bogati si saraci, de polarizare a societatii; poate favoriza stari de nesiguranta materiala si neliniste in randurile proprietarilor mici si mijlocii in lupta de concurenta si supravietuire. Astfel de fenomene si tendinte pot fi insa atenuate sau inlaturate de catre interventia statului prin parghii economico-financiare. Proprietatea publica (de stat) este prezenta in toate tarile si se caracterizeaza prin faptul ca bunurile, in special factorii de productie, se afla in proprietatea organizatiilor statale, a diferitelor administratii publice. Proprietatea mixta, care rezulta din combinarea formelor de proprietate aratate mai sus, isi manifest prezenta in toate tarile cu economie de piata. Capitalul unitatilor respective se formeaz prin participarea, alaturi de intreprinderi publice si a unor societati comerciale, persoane fizice etc. Dezvoltarea proprietatii private in economia tarii noastre, drept componenta principala a reformei economice in procesul tranzitiei la economia de piata, este marcata prin: restabilirea dreptului de proprietate privata in agricultura, prin restituire; vanzarea locuintelor din fondul locativ de stat, construite din fondurile statului; infiintarea de mici intreprinderi private (micii intreprinzatori); promovarea investitiilor straine in Romania si asocierea societatilor comerciale cu capital de stat cu societati comerciale cu capital privat; vanzarea de active; privatizarea societatilor comerciale cu capital de stat prin vanzarea de actiuni; desprinderea din regiile autonome a activitatilor care pot fi organizate in cadrul societatilor comerciale (si deci cuprinse in privatizare). Astfel, prin aplicarea Legii nr. 18/1991, a fondului funciar, pana la 30 septembrie 1992 au aparut circa 5000 de noi proprietari, suprafata de teren trecuta in posesia lor fiind 8

de 7,8000 hectare. In urma aplicarii acestei legi, 80% din terenul arabil si 65% din cel agricol se afla in proprietate privata. Tot la aceeasi data, existau 362000 de intreprinderi cu capital privat, din care: 188000 asociatii familiale si persoane independente organizate conform Decretului lege 54/1990; 174000 societati comerciale cu capital privat organizate conform Legii 31/1990. De asemenea, numarul societatilor comerciale cu capital strain era de 16223, cu un aport de capital de peste 503 milioane dolari. Totodata, sunt in curs de infaptuire prevederile Legii nr. 58/1991 privind privatizarea societatilor comerciale cu capital de stat, trecandu-se efectiv, de la 1 iunie 1992, la redistribuirea, cu titlu gratuit, sub forma certificatelor de proprietate, a 30% din capitalul social al societatilor comerciale cu unic actionar statul roman, cetatenilor romani care pana la data de 31 decembrie 1990, impliniser varsta de 18 ani; distribuirea acestor certificate s-a incheiat la sfarsitul anului 1992. In cadrul sistemului relatiilor economice, raporturile de proprietate detin un loc si o importanta aparte, modul de organizare si desfasurare a intregii vieti economico-sociale avand la baza o forma sau alta de stapanire a bunurilor, deci de proprietate. Notiune foarte complexa, proprietatea poate sa fie abordata, nu numai din punct de vedere economic, ci si juridic si filozofic. Sub aspect juridic, proprietatea are in vedere dreptul de posesiune si folosinta, normele juridice reflectand relatiile dintre oameni si bunuri, in sensul apropierii, stapanirii de catre oameni a anumitor bunuri. Interpretarea filozofica a proprietatii, dezvaluie faptul ca insasi dezvoltarea si manifestarea personalitatii umane sunt dependente de proprietate. Pentru intelegerea sensurilor filosofice ale proprietatii, de o mare insemnatate sunt reflectiile lui Aristotel care arata ca exercitarea dreptului de libertate presupune existenta proprietatii, iar faptul ca numai proprietarul poate sa exercite atributele proprietatii inseamna ca insasi democratia este conditionata e existenta proprietatii private. Ca relatie economica, proprietatea are in vedere totalitatea raporturilor dintre oameni, cu privire la diferitele bunuri care formeaza bogatia societatii, relatiile dintre indivizi si rezultatele muncii lor, in conditii istorice date. Cu toate ca proprietatea este o relatie, un raport care apare fata de lucruri, ea este, insa, un fenomen social, deoarece existenta sa este imposibila in afara societatii. Pentru intelegerea continutului acestei categorii economice de baza, este necesara evidentierea celor doua dimensiuni ale sale si anume: obiectul proprietatii si subiectul proprietatii, prima dand raspuns la intrebarea : ce se stapaneste?, cea de-a doua dand raspuns la intrebarea: cine stapaneste?. Astfel, obiectul proprietatii il formeaza bunurile materiale si imateriale care sunt concretizate, atat in mijloace de productie, cat si in bunuri de consum, in timp ce, subiectul proprietatii vizeaza posesorii proprietatii, proprietarii, care pot fi: persoane fizice, grupuri socio-profesionale, diferite organizatii. Pentru ca un grup social sau organizatie sa poata avea calitatea de subiect de proprietate, trebuia ca, in prealabil, acestea sa detina calitatea de persoana juridical, dimensiune ce le confera numeroase drepturi sa vanda, sa cumpere, sa gestioneze patrimoniul, sa apara in fata instantelor judecatoresti s.a. In zilele noastre, in conditiile globalizarii vietii economice (si nu numai ale acesteia), in mod frecvent , se intalnesc si subiecti colectivi de proprietate, ca de exemplu : F.M.I., B.M. (B.I.R.D.), B.E.R.D. etc. 9

Esenta relatiei de proprietate este pusa in evidenta de dimensiunile sale structurale, cunoscute inca din antichitate, de romani, ca fiind attribute ale proprietatii si anume: dreptul de posesiune, dreptul de dispozitie (de a dispune), dreptul de utilizare, dreptul de a culege roadele (de uzufruct). Dintre componentele structurale care dau continut proprietatii, elementul fundamental il reprezinta dreptul de posesiune si aceasta deoarece din el decurg toate celelalte atribute. In decursul istoriei, cu privire la proprietate, s-au impus mai multe conceptii. Astfel, pentru biserica dreptul de proprietate este de esenta divina, in acest context remarcandu-se religia crestina care are o atitudine critica fata de imbogatitii prin asuprirea altora. Cea mai raspandita conceptie este aceea conform careia izvorul proprietatii este munca, in sensul ca obiectele proprietatii rezulta din prestarea de catre oameni la diverse activitati , corespunzatoare diviziunii muncii. De altfel, ideea dobandirii de bogatie, prin munca, se regaseste si in scrierile fundamentale ale crestinismului, Hristos laudandu-l pe cel care a reusit sa-si sporeasca talantii prin munca. Cu privire la originea marii proprietati s-au impus urmatoarele 3 explicatii : munca si economiile producatorilor; recompensele primite de la demnitari si regi pentru diferite fapte de vitejie; ruinarea unor mici producatori si absorbtia lor de catre marii latifundiari (mari mosieri). Cu toate ca firesc si moral este sa te imbogatesti prin munca, viata din trecut, cat si realitatea prezenta dovedesc ca mari proprietati sunt dobandite si pe seama altora, dar si prin jefuirea averii nationale. In acest context este de semnalat caracterul deosebit de periculos al tezei sarac dar cinstit, o asemenea judecata rudimentara facand loc resemnarii spiritului intreprinzator, a liberei initiative, blocand, in ultima instanta, afirmarea valorilor autentice. Cat priveste evolutia cronologica a formelor de proprietate, s-a pus si se mai pune, inca, intrebarea: ce forma de proprietate a aparut, mai intai, cea individuala sau cea colectiva? Majoritatea specialistilor in domeniu, considera, si pe buna dreptate, ca aceasta problema este falsa, deoarece, din cele mai vechi timpuri si pana astazi, nevoia de existenta, atat a individului, cat si a colectivitatii din care face parte, a facut sa existe si proprietate privata si proprietate colectiva. Astfel, hrana, imbracamintea, chiar daca ar fi fost in proprietate colectiva, in mod natural, pentru a fi consumate, in scopul asigurarii existentei, sunt individualizate, devenind, in acest fel, proprietate personala. In epoca moderna, predominanta este proprietatea privata capitalista, printre primii teoreticieni care vorbesc despre aceast forma de proprietate numarandu-se si B. Constant, consilier al imparatului Napoleon. Insui marele imparat, in cunoscutul sau Cod Civil, ce cuprinde 2281 articole si despre care acesta spunea ca: ... ceea ce nu va pieri niciodata, ceea ce va trai etern este codul meu civil - face valoroase aprecieri privind proprietatea, asa cum este si aceasta: ... proprietarul nu poate fi impiedicat de nimeni si nimic in exercitarea drepturilor sale . Cu privire la proprietate, sa amintim si aprecierile presedintelui Abraham Lincoln care, in 1860 adresandu-se Congresului American evidentia atat interdependenta dintre proprietate si prosperitate, precum si pericolul pe care-l reprezints descurajarea initiativei particulare. In acest cadru, se impune concluzia ca, proprietatea nu trebuie inteleas ca scop

10

in sine, ci ca baza de realizare a unui nivel inalt de bunastare si de formare a unor indivizi cinstiti, inventivi, motivati in desfasurarea unor activitati economice eficiente. Economia de piata reprezinta deci o forma moderna de organizare si functionare a activitatii economice, in care oamenii actioneaza in mod liber, autonom si eficient, in concordanta cu favorabilitatile si regulile universale si dinamice ale pietei, nu dupa obiceiuri si practici zonale si nici sub autoritatea vreunei comenzi din afara, fapt ce face posibila valorificarea maxima a resurselor limitate existente pentru satisfacerea nevoilor si dorintelor umane nelimitate. Economia de piata, prin sistemul de proprietate care ii este caracteristic, prin pluralismul formelor de proprieate si prin locul central pe care-l ocupa proprietatea privata, presupune in mod obiectiv multiplicarea si diversificarea centrelor de decizie, ca agenti economici legati intre ei printr-o vasta retea a actelor de schimb. Continutul economiei de piata contemporana este pus in evidenta prin caracteristicile ei esentiale. In ansamblul elementelor definitorii ale economiei de piata, o caracteristica de baza a economiei de piata, este reprezentata de proprietatea privata. In nici una din societatile antice si medievale nu s-a acordat, prin lege, tuturor persoanelor dreptul de a fi proprietari. Inviolabilitatea (proprietatea de a nu fi violat, incalcat, atins) dreptului de proprietate al fiecarei persoane si apararea acestui drept sunt principii de actiune a statului democrat in conditiile economiei de piata. Proprietatea individuala este premisa fundamentala a liberei initiative, a manifestarii tuturor celorlalte libertati economice. Desigur, caracteristicile economiei de piata au, mai ales functia de a contura modelul teoretic al acestui sistem economic, care in practica nu a existat niciodata in nici o tara. Importanta cunoasterii acestui model si intelegerea faptului ca el reprezinta doar un model si nimic mai mult este enorma.

Bibliografie:
Internet http://dexonline.ro/

Carti: Teorie economica generala, editura Economica Tratat de economie, volumul3, Piata.concurenta.Monopol., editura Expert Bucuresti Economia de piata, editua Tehnica Abc-ul economiei de piata moderne, epm Dileme ale tranzactiei la economia de piata, editua Ager-Economistul
11

 Fundamente economice, volumul1, editura Didactica si pedagogica R.A.-Bucuresti Cunostinte proprii

12