Centrul de Excelență în Informatică și Tehnologii Informaționale

Referat

Tema: Analiza efectelor de extindere la

scara producției.

Catedra:Economie
Specialitate:Contabilitate
Profesor:Popa Aliona
Elev:Glatchii Marcela

Nota____

Chișinău 2018
Analiza pe termen lung (cu toti factorii de productie variabili) a comportamentului producatorului capata o
semnificatie speciala atunci cand firma doreste sa-si extinda scala de operatii, sa intre in afaceri intr-un
anumit domeniu de activitate sau sa patrunda pe alte piete de desfacere. In aceste situatii, capata relevanta
efectele produse de cresterea dimensiunii factorilor de productie asupra rezultatelor firmei, respectiv
cunoasterea asa-numitelor randamente de scara.
Deciziile firmei referitoare la extinderea afacerilor sale sunt luate, desigur, in limitele constrangerilor date de
resursele disponibile. In conditiile in care producatorul dispune de un volum sporit de resurse, activitatea
firmei tinde, in mod firesc, sa se extinda pentru a-si mari profiturile obtinute. Aceasta relaxare a
constrangerii de buget va deplasa linia izocostului spre dreapta si paralel cu cea initiala. Evident ca o
diminuare a resurselor (o accentuare a constrangerii de buget) va deplasa linia izocostului spre stanga.
Ansamblul liniilor de izocost reprezentate intr-un singur grafic alcatuiesc o familie sau o harta a
izocosturilor. Folosind rationamentul cunoscut, putem defini, pentru fiecare nivel al resurselor (bugetului) ce
pot fi investite, echilibrul producatorului in punctul de tangenta al izocuantei cu linia izocostului
corespunzatoare. Daca unim toate aceste puncte care definesc echilibrul producatorului, obtinem ceea ce se
numeste calea de expansiune a firmei sau linia de scara a acesteia.
Calea de expansiune a firmei exprima cresterea cantitatilor de factori utilizati pe masura sporirii productiei,
in conditiile mentinerii constante a nivelului preturilor factorilor de productie. Cand factorii de productie (L
si K) cresc in aceleasi proportii, calea de expansiune a firmei este o dreapta, intrucat schimbarea de scara a
acesteia se produce fara substituire de factori . In aceasta situatie, producatorul alege scara activitatii (talia
sau marimea firmei) nu si proportia combinatiei intre factori; poate fi, de exemplu, cazul complementaritatii
stricte a factorilor de productie in care substituirea lor este exclusa. Atunci cand intervine procesul de
substituire a factorilor, ca urmare a modificarii raportului dintre productivitatile lor marginale, calea de
expansiune poate lua forma unei curbe cu panta pozitiva, dar care evolueaza sinuos pe parcursul schimbarii
de scara sau de talie a firmei.
In procesul expansiunii firmei, sporurile de productie inregistrate pot fi diferite in raport cu cresterea
dimensiunii factorilor de productie in care s-a investit. Astfel, sporuri de productie de marimi egale (rate
egale de crestere a productiei) presupun cantitati constante, descrescatoare sau crescatoare din factorii de
productie utilizati, dupa cum randamentele acestor factori sunt constante, crescatoare sau descrescatoare.
Randamentele de scara sunt constante atunci cand modificarea dimensiunii factorilor de productie determina
o modificare in aceeasi proportie a volumului productiei; in aceasta situatie, o dublare a volumului
productiei necesita o dublare si a cantitatii factorilor utilizati. Randamentele de scara sunt crescatoare daca
cresterea factorilor de productie determina o crestere intr-o proportie superioara a volumului productiei; in
acest caz, dublarea nivelului productiei necesita cresterea intr-o proportie mai redusa a factorilor de
productie. Invers, in cazul randamentelor descrescatoare, volumul productiei creste intr-o proportie mai
redusa decat cresterea factorilor utilizati; de exemlu, o dublare a volumului productiei implica o crestere mai
mare (mai mult decat dublu) a cantitatii factorilor de productie. De retinut faptul ca, randamentele de scara
descrescatoare reprezinta o problema diferita de ipoteza randamentelor marginale descrescande pe termen
scurt. Dupa cum se cunoaste, legea randamentelor descrescatoare arata ca sporurile de productie ale
intrarilor din factorul variabil (tehnologia si capacitatea de productie ramanand nemodificate) se vor diminua
in cele din urma. Pe termen lung, cand toti factorii de productie sunt variabili, este posibil ca randamentele
in scadere sa nu se produca atata timp cat firma poate ajusta intrarile din toti factorii utilizati.
In consecinta, randamentele de scara reprezinta o problema distincta de ipoteza randamentelor (sau
productivitatii) marginale descrescande. Cheia intelegerii lor se refera la distinctia intre termenul scurt si
termenul lung in analiza comportamentului producatorului.
Legea randamentelor de scara se refera la scara de activitate sau dimensiunea firmei si releva efectele
cresterii simultane a factorilor productiei. Importanta ei consta in faptul ca, in cazul randamentelor
crescatoare se produc economii de scara (de crestere, de dimensiune). Cresterea dimensiunii firmei poate
spori profitabilitatea acesteia ca urmare a economiiilor realizate in procesele de aprovizionare, desfacere,
transport, a economiilor tehnologice, de marketing, de publicitate etc. Dimpotriva, extinderea dimensiunii
firmei este limitata in conditiile unor randamente de scara descrescatoare, care conduc la cresteri de costuri
si pierderi de eficienta – asa-numitele deseconomii de scara. Se explica, astfel, cauza faptului ca intr-o serie
de domenii de activitate unde posibilitatile realizarii economiilor de scara sunt in general limitate,
predomina firmele mici si mijlocii.
Rezulta ca exista o dimensiune optima a firmei, care poate fi o intreprindere mica, mijlocie sau mare.
Dimensiunea optima a firmei poate fi considerata acea marime care se adapteaza cel mai bine la realizarea
scopului sau, astfel incat sa-i asigure stabilitate si un grad normal de profitabilitate pe o perioada cat mai
indelungata de timp. Potrivit definitiei echilibrului producatorului, dimensiunea firmei este optima cand
realizeaza un anumit volum al productiei cu cele mai mici costuri.