Formele monedei:Moneda marfa,moneda metalica,mod de hirtie,mod scripturala.

Mon.marfa-este efectuata pentru utilizarea platilor sau retragerea schimburilor.Este divizata in:mon
marfa-consumabila(putea fi aleasa dintre bunurile utilizate,cereal,animale,arme); mon marfa
neconsumabile(marfuri fara nici o valoare utilitara-cauri).Mon.metalica-piese din diverse metale,sub
forma de disc..se divizeaza in:mon intriseca(valoarea nominala corespunde cu valoarea metalul
pretios);mon fara valoare integral(nu contine metal pretios dar are o anumita valoare nomiala).Mon de
hirtie-bancnote sau bilete de banca.Primele apar in china.Are 2 forme:mon de hirtie reprezentativa(are la
baza o valoare reala);mon de hirtie conventionala(este emisa in circulatie de stat).Mon scripturala-
disponibilitatile inscrise in conturile bancare si care circula prin operatii de virament.(banii electronici-
bani fara existent materiala,disponibilitati aflate in conturi bancare;si cardurile-intrument modern de
plata).
Functiile banilor: 1.Functia de mijloc de scimb-banii ca mijloc de schimb sunt utilizati nu pentru ca au o
valoare intriseca,ci pentru ca pot fi schimbati contra altor bunuri. 2.Funct de etalon al valorii-cea mai
importanta functie,permite exprimarea valorii bunurilor economice in termini monetari si efectuarea de
comparatii intre preturile diferitor bunuri si servicii. 3.F de rezerva a valorii- 4.F de nitate de cont 5.F de
bani universali.

Circulatia monetara-procesul de mişcare a banilor în cadrul şi în scopul asigurării

circulaţiei bunurilor şi serviciilor. Circulatia banilor se realizeaza in 2 moduri: 1.circulatia in
numeral-se efectueaza cu ajutorul diferitelor forme ale banilor,are loc intre pers fizice si
juridice,populatie si org de stat etc. 2.circulatia prin virament-circulatia banilor fara utilizarea
banilor ci cu ajutorul altor instrumente:cecul,cardul,cambia. Functiile: funcţia de
instituţionalizare, prin care circulaţia monetară generează, dezvoltă sistemul monetar; funcţia de
subzistenţă, de emisiune, prin care se realizează punerea în circulaţie şi retragerea din circulaţie a
banilor. Circulaţia monetară poate fi privită sub două aspecte: Aspectul calitativ al ciculaţiei
monetare este caracterizat de expansiunea formelor monedei şi genurilor instrumentelor de plată
şi de amploarea diversităţii modalităţilor de achitare şi formelor de decontare. Aspectele
cantitative ale circulaţiei monetare sunt definite de indicatorii masei monetare şi ai circuitului
monetar. Circuitul monetar reprezintă suma tuturor plăţilor efectuate într-o anumită perioadă de
timp.
Masa monetara reprezintă un indicator ce desemnează totalitatea mijloacelor băneşti existente
în economia unei ţări la un moment dat. Masa monetară cuprinde numerarul şi banii
scripturali ambele componente având aceeaşi putere de cumpărare şi transformându-se curent
una în cealaltă. Pentru a determina nivelul masei monetare, se iau în calcul mijloacele băneşti
existente în conturile clienţilor, plus numerarul în circulaţie, respectiv elementele din pasivul
băncilor comerciale şi cele ale băncii centrale. In structura masei monetare sunt incluse
urmatoarele active: moneda efectivă sau numerarul(este solicitată de agenţii economici, nu în
calitate de marfă, ci pentru bunurile şi serviciile ce pot fi procurate în schimbul ei.) moneda de
cont (O sumă depusă în cont poate fi considerată monedă, întrucât titularul depozitului respectiv
poate să-şi achite datoriile sau să-şi procure bunuri şi servicii cu cecuri trase asupra sa)
Depozitele la termen(asupra lor nu pot fi trase cecuri şi efectuate plăţi imediate, dar pot fi
retrase după un preaviz.) Alte active(în structura masei monetare sunt incluse şi activele plasate
în diferite titluri, emise şi puse în circulaţie pe piaţa financiar-monetară, ele având un grad mai
mare sau mai mic de lichiditate).
Agregatul monetar reprezintă ansamblul omogen de active care sunt utilizate ca mijloc de plată.
Particularitatea agregatelor monetare este de a se include unele în celelalte, până când agregatul
cel mai mare le conţine pe toate celelalte.Agregatele monetare se impart in 3 categorii: 1.
Moneda primară (reprezintă moneda emisă şi controlată de banca centrală. Se defineşte ca
diferenţa dintre total activ şi total pasiv) 2. Moneda ca mijloc de plată(produsele monetare,
respectiv mijlocele de plată, create de banca centrală şi celelalte bănci şi instituţii financiar-
bancare). 3. Moneda ca avuţie netă include produsele monetare amintite, inclusiv acele active
care nu se utilizează ca mijloace de plată în mod curent, dar care se pot transforma mai rapid sau
mai lent în lichidităţi. M1 = numerar în circulaţie + depozite overnight; M2 = M1 + depozite
rambursabile după notificare la cel mult trei luni
+ depozite la termen cu scadenţă de maximum doi ani; M3 = M2 + împrumuturi de operaţiuni
repo + unităţi ale fondurilor de piaţă monetară + instrumente de îndatorare cu scadenţă de
maximum doi ani. L, regrupat cu M3, înglobează, în general, titluri emise pe termen mediu şi
lung negociabile şi care pot fi transformate mai rapid sau mai lent în mijloace de plată, respectiv
în lichidităţi.
Viteza de circulaţie a banilor arată cât de repede se irotesc banii într-o economie sau cât de
intens sunt ei folosiţi. Depozitele „overnight” sunt depozitele convertibile în numerar sau
transferabile la cerere prin cec, ordin de plată. Multiplicatorii monetari reprezintă indicatori
care măsoară capacitatea de creaţie monetară a economiei, a sistemului bancar al acesteia.

Sistem monetar- Ansamblul normelor legale şi al instituţiilor care reglementează, organizează şi

supraveghează circulaţia monetară dintr-o ţară . Elementele sist monet.- 1. Metalul monetar-
reprezintă metalul din care sunt confecţionate monedele care circulă în interiorul graniţelor unui
stat. 2.Unitatea monetara - uniforma naţională pe care o îmbracă banii.=> Valoarea paritară-
cantitatea de metal preţios care se atribuie prin lege unei unităţi monetare. Paritatea monetară
reprezintă raportul valoric între două unităţi monetare. Cursul de schimb- preţul unei monede
exprimat într-o altă monedă cu care se compară valoric. 3. Baterea şi circulaţia monedei- a)cu
valoare integral-confecţionate din aur şi argint; b)fara val integr-utilizarea unor monede de
valoare unică. 4.Emisiunea şi circulaţia bancnotelor convertibile, respectiv a banilor de hârtie-
statele au recurs la înlocuirea monedelor cu valoare integrală şi a bancnotelor convertibile cu
bani de hârtie, neconvertibili, reprezentativi. =>Monedele divizionare sunt piese metalice cu
valori nominale scăzute şi care au utilitate în realizarea plăţilor. 5.Emisiunea şi circulaţia
monedei scripturale - constituită din depozitele băncilor comerciale, respectiv din soldurile
creditoare ale agenţilor nebancari, transmise de la un agent la altul prin intermediul cecurilor şi a
viramentelor.
Clasificarea sistemelor monetare- 1) sist.monet.metaliste-au la bază metalul monetar, în
funcţie de care se poate realiza distincţia între bimetalism şi monometalism.Bimetalism-
etalonul monetar este confecţionat din două metale, aur şi argint, circulaţia lor – simultantă şi
paralelă.=>bimetallism integral,parallel,partial. Monometalism-rolul de metal monetar este
îndeplinit fie de aur, fie de argint.cele mai multe ţări au folosit etalonul aur ca bază a sistemelor
lor monetare naţionale. Sist.monet.etalon-aur- bazate pe etalon aur-moneda;etalon aur-
lingouri;aur-devize. 2)sist.monet.nemetaliste- eliminarea aurului din definirea unităţii
monetare,=> etalonul putere de cumparare-eliminarea definitivă a aurului de la baza sistemelor
băneşti.

Sistemul monetar international ansamblu de reguli, intsrumente, organisme şi pieţe

referitoare la crearea, valorificarea şi circulaţia monedelor internaţonale. Rolul sistemului
monetar internaţional decurge din funcţiile sale: asigurarea schimbului şi circulaţiei
monedelor; furnizarea de lichidităţi monetare internaţionale necesare derulării tranzacţiilor
internaţionale; ajustarea balanţelor de plăţi externe între încasările şi plăţile în valută înregistrate
în cadrul lor. Blocurile monetare- dorinţa marilor puteri de a institui un control asupra ţărilor
dependente. Au existat: blocul lirei sterline(asigurarea stabilităţii cursurilor de schimb al
monedelor componente.);blocul francului francez(moneda franceză având aceeaşi putere
circulatorie atât în Franţa, cât şi în ţările membre.);blocul dolarului American(a avut la bază
dolarul American). Acordurile de la Bretton Woods au instituit: aur-devize la baza sistemului
monetar internaţional;au reflectat poziţia dominantă a dolarului american faţă de celelalte
valute; în calitate de valută de rezervă, dolarul american, care era singura valută considerată
egală cu aurul şi declarată convertibilă oricând şi fără restricţii în aur. Fondul Monetar
Internaţional era însărcinat să supravegheze respectarea normelor de conduită monetară şi să
gestioneze rezerve monetare. Pentru atingerea obiectivelor urmărite, mecanismele sistemului de
la Bretton-Woods au avut la bază anumite principii: alegerea etalonului monetar;stabilitatea
parităţilor şi a cursurilor de schimb;convertibilitatea monedelor;constituirea de rezerve monetare
oficiale. Statutul actual al FMI prevede obligativitatea ţărilor membre de a colabora cu această
instituţie şi cu celelalte state membre în vederea asigurării menţinerii unor regimuri valutare
ordonate şi a promovării unui sistem stabil de cursuri de schimb.
DST-ul -reprezintă o monedă de cont emisă de FMI. De la 1 ianuarie 1999, ca urmare a
introducerii monedei euro, în structura DST-ului se cuprind următoarele valute: dolarul
american, moneda euro, yenul japonez şi lira sterlină. Coşul valutar presupune modalitatea de
crearea a unui etalon artificial de valoare şi a unui instrument de rezervă. DST îndeplineşte
următoarele funcţii: funcţia de etalon monetar internaţional – prin DST se exprimă parităţile
şi cursurile valutare;funcţia de instrument de credit – DST serveşte în calitate de mijloc de
procurare de valută convertibilă de la o ţară membră a FMI;funcţia de instrument de rezervă –
DST reprezintă un activ de rezervă; funcţia de mijloc de plată în anumite operaţiuni derulate
între FMI şi ţările membre.

Sistemul Monetar European (SME) reprezintă un ansamblu de reglementări, mecanisme şi

instituţii, adoptat la nivelul Comunităţii Europene în vederea realizării unei politici monetare
comune şi a unor cursuri de schimb relativ stabile între monedele ţărilor membre. Elementul de
noutate îl reprezintă ECU SME sa bazat pe 3elemente esentiale: 1. ECU – unitate de cont ; 2.
mecanismul de cursuri fixe-reprezentând componenta fundamentală a SME; 3. mecanismul de
susţinere financiară.. ECU constituie, în cadrul Sistemului Monetar European, un instrument de
reglementare a relaţiilor monetare dintre băncile centrale, valoare de rezervă şi valoare de schimb
contra numerar, în cadrul noului mecanism de plăţi şi credit.=>a cunoscut 3etape:1- a funcţionat
ca unitate de cont şi instrument de rezervă; 2-pătrunde în relaţiile economice şi financiare
private; 3-dobândeşte o dimensiune monetară mai largă. În cadrul SME, ECU a îndeplinit
următoarele funcţii: de monedă utilizată pentru calculul ratei de schimb ; de unitate de cont, de
valută de rezervă BCE- administrează moneda unică europeană euro şi asigură stabilitatea
preţurilor în UE. BCE colaborează cu băncile centrale din toate statele membre. Împreună
formează Sistemul European al Băncilor Centrale.

Echilibrul monetar- existenţa unui raport de concordanţă intre masa banilor in circulaţie, şi sumele de
bani solicitate de efectuarea normală a operaţiunilor economice care se realizează prin intermediul
monedei.
Inflaţia este un dezechilibru monetar, exces de bani fără valoare proprie in circulaţie, peste nevoile
economiei, manifestat prin creşterea generalizată, continua a nivelului mediu al preţurilor pe o perioadă
indelungată.
Rata inflaţiei este definită ca rata de creştere a nivelului preţurilor intr-o economie intr-o perioadă dată.
Inflatia se clasifica: In funcţie de ritmul de creştere a preţurilor=>inflatie moderata(ritmul de creştere a
preţurilor este de 2-3% pe an);inflatia medie(creşterea preţurilor este de pină la 15-20% anual); inflatie
galopanta(ritm anual de creştere a preţurilor de peste 25%); hiperinflatie(rata medie lunară a inflaţiei este
peste 50%). In funcţie de anticipările pieţei=> inflatie anticipata; inflatie neanticipata. In funcţie de tipul
de mecanism de funcţionare a pieţei=>inflatie deschisa- dezechilibrul dintre cererea şi oferta de bunuri şi
servicii are drept consecinţă imediată creşterea preţurilor şi a salariilor; inflatie reprimata-intervenţia
autorităţilor impiedică creşterea preţurilor şi a salariilor,
Dezinflaţia este o reducere a inflaţiei; economia se află in continuare intr-o perioadă cu o creştere
generalizată a preţurilor, inflaţia persistă, insă rata de creştere a este mai mică decit in perioada anterioară.
Deflaţia o scădere generalizată şi de durată a tuturor preţurilor intr-o economie.
Deflaţia monetară -diminuarea mijloacelor de plată in circulaţie.
Deflaţia financiară corespunde contractării creditului disponibil acordat prin sistemul bancar. Cauzele
deflaţiei pot fi reducerea vitezei de circulaţie a banilor sau reducerea cantităţii de monedă in circulaţie
Hiperinflaţia -o creştere extrem de rapidă a tuturor preţurilor dintr-o economie, in mod tradiţional cu
peste 50% lunar. Cauza fundamentală a inflaţiei: dezechilibrul dintre cerere şi ofertă(creşterea excesivă a
cererii faţă de ofertă); tipărirea de bani fără acoperire; emisiunea monetară excesivă;supracreditarea;
creşterea vitezei de circulaţie a banilor.

Politica monetară -ansamblu de acţiuni prin care autorităţile monetare influenţează asupra cantităţii de
monedă in circulaţie, nivelul ratelor dobinzii, cursurile de schimb valutar şi alţi indicatori economico-
monetari in vederea realizării obiectivelor generale ale politicii economice.
politica de credit – politica băncii centrale ce urmăreşte, să asigure, prin intermediul creditului, echilibrul
general economic. Politica monetară are un dublu caracter: monetar, urmărit la nivelul băncii centrale
prin modificarea volumului emisiunii monetare; de credit, urmărit la nivelul băncilor comerciale prin
modificarea volumului creditelor acordate in economie. Stabilitatea preţurilor constituie obiectivul
fundamental al politicii monetare.Obiectivele politicii monetare: creşterea masei monetare pină la un
nivel optim(determinarea de către autoritatea monetară a unui nivel de creştere a masei monetare, cвt mai
apropiat de rata de creştere reală a economiei); menţinerea ratei dobinzii la un nivel corespunzător
(menţinerea unui anumit nivel al cursului de schimb şi influenţează investiţiile agenţilor economici);
practicarea unui nivel optim al ratei de schimb( Menţinerea unui anumit nivel al cursului de schimb);
alocarea optimă a resurselor financiare (fonduri pentru creditare) in cadrul economiei. Strategia de
politică monetară- procedura şi modalitatea prin care banca centrală utilizează instrumentele primare
pentru indeplinirea obiectivelor de politică monetară. Pentru оndeplinirea obiectivelor de politică
monetară pot fi utilizate instrumente indirecte şi directe: instrumentele indirecte sunt utilizate de către
Banca Centrală оn relaţiile cu celelalte bănci şi cu agenţii nefinanciari., această categorie include
instrumente care permit controlul asupra costului şi asupra cantităţii de monedă centrală.
instrumentele directe sunt reprezentate de măsurile care ii afectează, in mod direct, pe utilizatorii
şi deţinătorii de monedă, inclusiv instituţiile financiare.