UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”- BUCUREȘTI

FACULTATEA DE FINANTE-BANCI, CONTABILITATE SI ADMINISTRAREA

AFACERILOR
SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ
DE GESTIUNE, ID

PROIECT

Dobânda și rolul său în economie

Coordonator stiintific :

 Conf. Dr. Ioana Duca

Student :

Calin Andra

2019
Cuprins
1. Dobânda..................................................................................................................................................3
2. Forme ale dobânzii..................................................................................................................................4
3. Rolul dobânzii.........................................................................................................................................6
4. Fundamentarea ratei dobânzii..................................................................................................................7
5. Calculul dobânzii...................................................................................................................................10
6. Concluzii..............................................................................................................................................11
7. Bibliografie............................................................................................................................................12
 1. Dobânda

Starea economiei, în dezvolatrea sa liberă sau în încercările de orientare prin

politici economice și îndeosebi prin politici monetare și de credit, influențează
asupra nivelului dobânzilor, dar totodată nivelul dobânzilor, în dimensiunile sale
din fiecare etapă are o influență majoră asupra economiei, afectând dezvoltarea și
expansiunea economică, cheltuielile de consum și investițiile.

Dobânda reprezintă prețul care trebuie plătit pentru împrumutarea, respectiv

utilizarea, unei sume de bani pentru o anumită perioadă, mai precis suma pe care
un împrumutat (debitor) o plătește unui împrumutător (creditor), pentru banii
împrumutați.

 Asupra dobânzii și rolului acesteia s-au formulat, în cadrul economiei de

piață, mai multe accepțiuni, astfel: conceptul clasic (David Ricardo, Alfred
Marshall) - abordează dobânda că fiind reglementată de rata profitului ce se poate
obține prin folosirea capitalului sau ca preț care trebuie plătit pentru folosirea
capitalului, preț stabilit ca echilibru între cererea globală de capital și stocul de
capital oferit pe piață; conceptul neoclasic (Irving Fischer) - definește dobânda ca
reprezentând prețul banilor în momentul actual exprimat în banii de
mâine; conceptul Keynesist - definește dobânda ca o recompensă pentru
renunțarea la lichidități pe o anumită perioada de timp. Potrivit aceleași concepții,
rata dobânzii poate fi un instrument de influențare a volumului de investiții și de
combatere a recesiunii și șomajului.

Dobânda este în mod firesc comună cu conceptul de capital și cu elementele

timp și risc. Astfel, dobânda poate fi considerată oarecare și totodată o remunerare
a riscului pe care îl implică împrumutul sumei respective.

În interiorul fiecărei bănci se instituie de fapt o scară a dobânzilor

creditoare și debitoare care reflectă implicit raportul între cheltuielile și veniturile
băncii și posibilitățile sale de a obține profit. Pe de o parte, băncile procura resurse
prin depozite ce le constituie în relațiile cu clienții și de la furnizorii de resurse
(alte bănci sau banca de emisiune) pe care trebuie să le remunereze la nivelul dat,
de regulă la nivelul pieței. Pe de altă parte, față de debitorii săi fiecare banca aplică
un anumit nivel de dobânzi în măsură să-i acopere cheltuielile (cu dobânzile și de
funcționare) și implicit un anumit nivel al profitului.
 Dobânda stabilește un oarecare echilibru între cererea și oferta de capitaluri
monetare (fonduri de împrumut sau fonduri lichide). Fără acest factor, n-ar fi
posibil a se asigura o echilibrare monetară a pieței.

Dobânda este un instrument fundamental al politicii monetare, prin

intermediul modificării dobânzii, banca centrală influențând asupra expansiunii
creditului și monedei scripturale (bancare). De asemenea, dobânda este utilizată în
unele limite în influențarea inflației și deflației, în mobilizarea economiilor latente
și determinarea nivelului investițiilor.

Diferitele tipuri de dobânzi ce se utilizează pe piață potrivit destinației

economice productive sau de consum, sevesc pentru repartizarea masei monetare
disponibile între diferitele utilizări. Când o economie este în stadiul de expansiune
tipurile de dobânda depind de intensitatea cererii din fiecare ramură a producției
sau sfera de activitate de consum în dezvolatre.

2. Forme ale dobânzii

Diversitatea activității economice, precum și tipologia creditorilor și

debitorilor antrenează forme ale dobânzii. Există mai multe criterii în funcție de
care se face analiză tipurilor de dobânzi.

A. Din punct de vedere al băncii, se disting: dobânda bonificată și cea

percepută.

a) Dobânda bonificată: reprezintă nivelul dobânzii cu care sunt remunerate

disponibilitatile bănești ale celor care și-au constituit  depozite bancare.

Factorii care influențează nivelul acestei dobânzi sunt:

• rata inflației
• rata de refinanțare (taxa oficială a scontului)
• ratele dobânzilor practicate de celelalte bănci comerciale.

b) Dobânda percepută: exprimă dobânda încasată de bănci de la clienții care

beneficiază de creditele acordate.

Factorii de influență ai acestei dobânzi sunt:

• erodarea monetară
• nivelul cheltuielilor cu operațiunile bancare
 • gradul de risc
• profitul bancar
• rezerva minimă obligatorie.

B. Din punct de vedere al nivelului la care se practică dobânda, se disting:

- taxa oficială a scontului (tos);

- taxa privată a scontului (tps);
- dobânda practicată între întreprinzători;
- dobânda practicată pentru titluri guvernamentale și alte efecte de comerț
emise de societăți comerciale.

Scontarea: reprezintă una dintre principalele operații active ale băncilor

comerciale, prin care întreprinzătorul cedează băncii portofoliul de efecte
comerciale,în schimbul unei sume de bani, reprezentând valoarea nominală a
cambiilor, diminuată cu un nivel al dobânzii, numit scont.

Taxa oficială a scontului (tos) este acel nivel al dobânzii la care banca
centrală sconteaza cambiile prezentate de băncile comerciale și acordă
împrumuturi celorlalte bănci (dobânda de refinanțare). În condiții normale, rata
dobânzii percepută de banca centrală (tos) este mai mică  decât rata dobânzii
încasate de băncile comerciale (tps).

Dobânda practicată între întreprinzători se referă la dobânda practicată la

vânzarea mărfurilor pe datorie (creditul comercial) și are cel mai mare nivel din
economie.

Alte forme ale dobânzii în funcție de nivelul la care se practică se

concretizează în:
- dobânda la creditul de licitație ;
- dobânda la creditul lombard (este dobânda aferentă creditelor acordate
de banca centrală băncilor comerciale sub formă de refinanțare) ;
- dobânda la rezervele minime obligatorie .

C. Din punct de vedere al relației existente între rata dobânzii și rata

inflației, se realizează distincția între dobânda nominală și dobânda reală.

D. Din punct de vedere al perioadei pe care se acordă creditul și al

capitalizării dobânzii se poate face distincția între dobânda simplă și dobânda
compusă
 Economiștii moderni și în special Keynes, au acordat o atenție deosebită
dobânzii, nivelului acesteia, că instrument de influențare a dezvoltării
economice în asigurarea unui grad ridicat de utilizare a factorilor de producție și în
special a forței de munca, realizate îndeosebi prin reducerea dobânzii. Pe de altă
parte au apărut și voci care combateau această politică a banilor ieftini, considerată
negativă și defavorizantă pentru unele grupuri sociale.

Opțiunile în favoarea unei rate a dobânzii reduse se axează pe rolul dobânzii

în favorizarea investitiiilor reale. Această opțiune decugre din relația rată dobânzii
– eficientă marginală a capitalului.

În acest raport, orientarea către investiții este cu atât mai mare cu cât
dobânda este mai mică și cu cât eficienta marginală a capitalului este mai mare, o
politică a dobânzilor reduse favorizând, deci investițiile.

Dacă rata dobânzii la împrumuturile cu ipotecă este mai redusă, construcțiile

tind către o dezvoltare mai amplă și implicit industriile legate de această ramură se
folosesc indirect de această situație favorabilă, angajându-se într-un avant
economic. Același lucru este valabil și pentru comerțul cu bunuri de folosință
îndelungată (mașini agricole, autmobile, electrocasnice), unde rata dobânzii reduse
acționează favorabil pentru o serie de industrii și facilitează consumul.

 3. Rolul dobânzii

Rolul dobânzii în susținerea datoriei publice pornește de la constatarea că

atunci când rata dobânzii este scăzută, serviciul datoriei publice este, de asemenea
scăzut, ceea ce facilitează investițiile în folosul comunității.

Rolul dobânzii în formarea economiilor latente acționează că un factor de

sprijinire a nivelului scăzut, după Keynes trebuind să se evite a se plăti pentru
economii în țările dezvoltate puternic, economiile latente că un scop în sine
neputând  avea utilitate în scopul dezvoltării economice întrucât aceste venituri
ridicate tind a depăși tendința naturală spre investiții.

Rolul dobânzii în ocuparea factorilor de producție, a forței de muncă în

primul rând, se explică prin faptul că o dobânda redusă reprezintă și o soluție
pentru reglementarea raporturilor de muncă, ocuparea integrală a forței de muncă
fiind legată de reducerea nivelului salarizării.
 Reducerea salariilor pentru a soluționa șomajul, se prezintă ca o operație nu
numai impopulară, ci chiar dificilă, atunci când muncitorii sunt  bine organizați,
cum este situația în epoca contemporană ; afară de acestea, o diminuare a
veniturilor monetare ale muncitorilor determina întotdeauna o scădere a cererii și
consumului.

J. M. Keynes a argumentat extrem de solid că moneda și respectiv politica

monetară pot influență venitul (național) și nivelul șomajului, dar ele nu sunt deloc
atât de simplu predictibile cum au susținut neoclasicii.

Demersul său analitic, concentrat pe termen scurt (reamintind faimoasa sa

frază : „Pe termen lung vom fi cu toții morți”) rămâne nu numai impresionat prin
acuratețe și logică, dar, lucru extrem de important în această lume a nesigurantelor,
a fost validat de realitate, chiar dacă noi evoluții din ultimele decenii par să-l
contrazică.

Economiștii moderni înclină situația spre o scădere a dobânzii pentru a-și

soluționa situațiile decurgând din raporturile de muncă, prin intermediul
cunoscutelor metode ale politicilor monetare și financiare (taxa scontului, rezervele
obligatorii, operații pe piață liberă, impozitele) în scopul de a crește lichiditatea
generală și a obține fondurile necesare pentru investiții.

Evoluția dobânzii, decurgând din cerințele spontane ale dezvoltării

economice, sau derivată prin politicile monetare și de credit, are un rol deosebit în
orientarea și uneori dirijarea tendințelor economice în ansamblul și în diferitele
sale sfere. 

4. Fundamentarea ratei dobânzii

Rata dobânzii reprezintă una dintre cele mai “monitorizate” variabile din
economie,întrucât modificările nivelului acesteia afectează direct activitatea zilnică
și are importante consecințe asupra creșterii economice.

2.1.  Valoarea prezentă, produsul la maturitate, rata reală și rata

nominală a dobânzii

Instrumentele pieței financiare, la modul general, și instrumentele de credit,

în special sunt analizate și evaluate prin “produsul la maturitate”, concept care
reflectă cea mai bună măsură a ratei dobânzii.
 A. ♦ Conceptul “Valoare prezentă”

Dacă mobilizarea fondurilor disponibile din economie, de la unitățile

excedentare către cele deficitare, este posibil a se realiza pe calea împrumuturilor
bancare, sau pe calea emisiunilor de obligațiuni, este important din punct de vedere
al ratei dobânzii, a se cunoaște care dintre  aceste instrumente generează
investitorului cel mai mare venit. În acest scop se utilizează și se  calculează:
valoarea prezentă.

B. ♦ Determinarea ratei dobânzii nu este ușoară, motiv pentru care au fost
construite tabele care oferă informații cu privire la produsul la maturitate al
diferitelor tipuri de obligațiuni.

Din punct de vedere conceptual, noțiunea de rată a dobânzii este sinonimă cu

noțiunea de “produs la maturitate”.

C. ♦ Distincția dintre rata dobânzii și rata rentabilității este necesară,

întrucât aceasta din urmă da dimensiunea câștigului de capital obținut de către un
investitor.

Pentru orice tip de instrumente ale pieței financiare rata rentabilității este
definită în funcție de plățile către deținător la care se adaugă modificările de
valoare de-a lungul perioadei analizate.

D. ♦ Distincția dintre rata reală și rata nominală a dobânzii este necesară,
întrucât reflectă corect costul împrumutului, atunci când se ia în considerare rata
inflației.

Astfel, rata reală a dobânzii este definită prin ecuația Fisher, după numele
lui Irving Fisher, unul din cei mai mari economiști monetariști ai sec XX. Potrivit
acestei ecuații, rata nominală a dobânzii (rn) este egală cu rata reală a dobânzii (rr)
plus rata anticipată a inflației (rinf)

La modul general, atunci când rata reală a dobânzii este scăzută ca urmare a
unei inflații sporite, împrumuturile sunt eficiente pentru debitori și ineficiente
pentru creditori.

• Distincția dintre rata reală și rata nominală a dobânzii este importantă,

întrucât rata reală, care reflectă costul real al împrumuturilor este cel mai bun
indicator de exprimare a eficienței operațiunilor de împrumut. De asemenea,
reprezintă, pentru cetățeni, cea mai bună măsură a modificărilor produse pe piața
creditului. Totodată, estimarea ratei dobânzii în termeni reali, permite
investitorului să aprecieze dacă a realizat o operațiune profitabilă sau nu, și să o
compare cu celelalte oportunități oferite de piață.

Folosirea ratei dobânzii în economia modernă, ca obiectiv intermediar al

politicii monetare promovate de autorități, presupune fixarea de către banca
centrală a unei mărimi-țintă pentru rata dobânzii, care conferă politicii monetare un
caracter inflaționist sau deflationist ;

       dacă nivelul ratei dobânzii este prea redus are loc o creștere a cererii de
împrumuturi iar dacă banca centrală suplimentează această cerere pentru a menține
rata dobânzii redusă, vor crește prețurile și inflația ;

       dacă nivelul ratei dobânzii este prea ridicat, economia se contractă, iar
dacă banca centrală continuă să reducă oferta de bani, pentru a menține rata
dobânzii ridicată, aceasta va conduce la deflație, dar și diminuarea creșterii
economice.

Rată dobânzii reprezintă, deci, o pârghie economică care favorizează sau

frânează intensitatea cererii interne în unele sectoare ale economiei privind
investițiile și consumul.

Analizele economice au ajuns la concluzia că variațiile ratei dobânzii au o

incidență slabă asupra stocurilor, destul de moderată asupra consumului
gospodăriilor și puternică asupra investițiilor întreprinderilor și populației, acesta
din urmă constituind principalul canal de influență a sferei financiare asupra
activității economice.

Deși nici o țară nu reține, cel puțin oficial, ratele dobânzii ca obiectiv
intermediar, totuși, în practică, băncile centrale nu au pierdut din vedere niciodată
legăturile directe dintre ratele dobânzii și variabilele economice, stabilindu-și o
mărime țintă.

În plan extern, rata dobânzii poate stimula sau frâna fluxul de capital din
străînătate și intensitatea activității economice, conducând la creșterea sau
reducerea cursului monedei naționale.

Astfel, o rată a dobânzii prea ridicată poate atrage un aflux de capitaluri

străine (care caută o remunerare mare), ceea ce conduce la creșterea cursului
valutar, la revalorizarea (aprecierea) monedei naționale, cu efecte în relațiile cu
străinătatea.

O rată a dobânzii prea redusă conduce la ieșiri masive de capital, cu efecte

asupra cursului valutar (în sensul reducerii acestuia) și devalorizării (deprecierii
monedei naționale).

5. Calculul dobânzii

Determinarea dobânzii prezintă o deosebită importanță în activitatea practică

de creditare.

În cele ce urmează sunt prezentate metodele frecvent întâlnite în calcularea

dobânzii.

a) pentru creditele bancare acordate și depozitele constituite;

b) pentru scontarea și rescontarea efectelor de comerț;
c) pentru conturile curente.

a) Pentru creditele acordate și depozitele constituite se calculează

dobânda simplă sau dobânda compusă.

a1) dobânda simplă se calculează în cazul în care perioada analizată este

mai mică de un an, iar dobânda nu este capitalizată.

a2) dobânda compusă se practică atunci când perioada de creditare sau de

depunere este mai mare de un an, iar dobânda este reinvestită la fiecare scadență.

a3) Pentru dobânzile aferente conturilor curente

Se practică următoarele metode de calcul al dobânzilor la conturile curente:

- metodă directă;
- metodă indirectă;
- metodă în scară sau hamburgheza.

În general, conturile curente prezintă solduri creditoare, dar pot exista și

situații în care clienții pot efectua plăți mai mari decât disponibilitățile în cont
curent, caz în care contul clientului prezintă sold debitor.
 Băncile românești practică următoarea structura a Contului de profit și
pierderi.

Venituri din dobânzi :

– Cheltuieli cu dobânzile
= Cheltuieli nete din dobânzi
– Cheltuieli nete din provizioane pentru credite și avansuri cu risc
= Venituri din dobânzi diminuate cu cheltuielile din provizioane pentru
credit și avansuri cu risc
+ Venituri nete din speze și comisioane
+ Diferențe favorabile de conversie minus pierderi din tranzacții în valută
+ Alte venituri din operațiuni
– Alte cheltuieli cu operațiunile
= Profit înainte de impozitare și de pierderea datorată poziției monetare
– Pierderea datorată poziției monetare nete
= Profit înainte de impozitare
– Impozit pe profit
= Profit net după impozitare

În practica băncilor din alte țări, contul de rezultate permite gruparea

veniturilor și cheltuielilor în funcție de natura activității generatoare și
determinarea unor mărimi de referință în analiza rezultatelor denumite solduri
intermediare de gestiune.

6. Concluzii

Rată dobânzii este unul dintre instrumentele aplicate în sistemul economic al

instituţiilor care reprezintă oferta de credit, pentru a obţine profi t. Marja dintre
dobânda oferită şi dobânda primită constituie nucleul modelului de formare a profi
tului. Studiul diferitelor tipuri şi forme de dobândă a evidenţiat corelaţiile relevante
dintre indicatorii care descriu dobânda. Astfel, rată dobânzii reale şi rată dobânzii
nominale sunt direct proporționale, în timp ce rată dobânzii reale şi gradul de
depreciere monetară reprezentat de infl aţie sunt invers proporționale.
 7. Bibliografie

http://www.rasfoiesc.com/business/economie/finante-banci/Rolul-creditului-
si-dobanzii-i82.php

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dob%C3%A2nd%C4%83

http://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/DOBANDA-SI-
ROLUL-SAU-IN-ECONOM816.php

http://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/Rolul-si-formele-
dobanzii546.php

http://www.revistadestatistica.ro/supliment/wp-
content/uploads/2016/05/RRSS_04_2016_A08_ro.pdf