Tema6: Abordarea comparativa

1.Esenta si continutul abordarii prin comparative

Specificul abordarii comparative in ativitatea de evaluare consta in evaluarea valorii
intreprinderii pe de o parte bazata pe preturile de piata curente, pe de alta parte se bazeaza pe
rezultatele economico-financiare effective.
In abordarea comparative se atrage aentie la urmatoarelel elemente:1.argumentarea utilizarii in
activitatea de evaluare a abordarii comparative si a netodelor sale; 2.criteriile de selectare a
intreprinderiianalogice sau similare; 3.analiza celor mai importanti multiplicatori si specificul
utilizarii lor in activitatea de evaluare; 4.formarea valorii finale a intrerpinderii evaluate;
5.alegerea marimii si aplicarea multiplicatorilor in directia ajustarii valorii finale a intreprinderii
evaluate.
Abordarea comparative presupune ca valoarea intrerpinderii sau a activelor sale este determinate
de faptul de cit, la un moment dat pe piata, se da pentru o astfel de afacere, in conditia unei piete
financiare dezvoltate.
Argumentarea teoretica a acestei abordari este bazata pe urmatoarele presupuneri:
a)evaluatorul utilizeaza in calitate de indice pretul real format de piata la intreprindere analogical
sau similara, luind in consideratie totalitatea factorilor care sunt, ca de exemplu cererea si oferta
pt o afacere concreta, perspectivele de dezvoltare a ramurii; nivelul riscului; caracteristica
specifica a intrerpinderii.
b)abordarea comparative se bazeaza pe principiul investitiilor alternative, adica intreprinderea
comparind o parte sau toata afacerea cumparata nimic alt ceva decit veniturile sale viitoare.
Stocurile, mijloacele fixe a intreprinderii le intersecteaza pe investitori doar din pozitia generarii
lor asupra unor venituri viitoare. Tendinta de a investi la un profit maxim si la un nivel al riscului
accentuat asigura echilibrarea pretului de piata.
c)pretul intreprinderii evaluate reflecta capacitatea sa de productie, posibilitatile sale de finantare
are pozitia pe piata, respective la intreprinderile luate ca analogice, raportul dintre valori si acesti
parametric trebuie sa coincida.
Avantajele abordarii comparative:
1.evaluatorul in activitatea sa se bazeaza pe preturile effective de vinzare-cumparare a
intrerpinderilor analogice de la un moment dat. In acest caz pretul este format de piata, pe cind
rolul evaluatorului consta in efectuarea corectarilor si ajustarilor determinate de diferentele in
parametric ai intrerpinderii evaluate si cele analogice.
2.abordarea comparative se bazeaza pe informatia retrospective si prezenta a intrerpinderii,
respective reflectind rezultatele economico-financiare a ei, pe cind abordarea comparative a
veniturilor se bazeaza pe prognozele veniturilor viitoare.
3.consta in reflectarea reala a cererii si ofertei unei sau altei afaceri.
Dezavantajele abordarii comparative:
1.consta in faptul ca la determinarea valorii afacerii in baza acestei abordari se bazeaza pe
rezultatele obtinute de catre intrerpinderea retrospective, ignorind total perspectivele viitoare de
dezvoltare a afacerii.
2.utilizarea abordarii comparative este posibila doar in cazul existentei unei info ample privind
tranzactiile effectuate de pe piata din toate ramurile econoliei nationale, cee ace uneori este
impodibil de realizat, uneori evaluatorul trebuie sa efectueze niste ajustari sau corectari destul de
dificile la determinarea valorii afacerii evaluate.
Posibilitatea utilizarii abordarii comparative in activitaea de evaluare este posibila: cu prezenta
unei piaete financiar dezvoltate; transparenta piateti si accesibilitatea la informatiile economice
financiare privind tranzactiile effectuate; prezenta unor organizatii ce se ocupa cu evidenta
informatiilor financiare si de preturi.
Abordarea comparativa include 3 metode:
1.metoda companiei analogice( metoda pietei de capital) se bazeaza pe utilizarea preturilor
formate de pe piata de capital, respective, ca baza de comparative serveste pretul unei actiuni a
societatii pe actiuni, aceastametoda de obicei se utilizeaza in cazul cumpararii partiale a
intreprinderii.
2.Metoda tranzactiilor este orientate spre situatiile in care a re lor cumpararea sau vinzarea unei
intreprinderi in intregime.
3.metoda coeficientilor ramurali este bazata pe utilizarea unor coeficienti care exprima raportul
dintre pet si un parametru financiar, de regula coeficientul de ramura se determina in baza unor
informatii statistice pe un termen destul de lung ca rezultat, valoarea intrepr.este influentata de
principalele caracteristici economico-financiare a ei exprimati prin diversi parametri.
Metoda piatei de capital si metoda tranzactiilor aproape coincid, diferenta consta in informatia
initiala necesara evaluarii. In primul caz, pretul unei actiuni care nu da cumparatorului nici un
element de control, iar in al doilea caz, pretul unui set sau pachet de actiuni de control, care
include prima de control.
Multiplicator-raportul dintre pretul sau parametru.
Procesul evaluarii intrerpinderii in baza metodei tranzactiilor si metodei de capital include
etapele: 1.colectarea informatiei necesare pt aplicarea metodei respective; 2.alcatuirea listei a
intreprinderii analogice selectate; 3.efectuarea analizei financiare asupra intreprinderii analogice;
4.determinarea multiplicatorilor de pret; 5.alegerea sau formarea marimiimultiplicatorilor;
6.determinarea valorii finale; 7.introducerea ajustarilor si corectarilor necesare.
2.criteriile de selectare a intrepr. analogice sau similare.
Abordarea comparative se bazeaza pe utilizarea a 2 tipuride informatie:
Informatia de piata presupune info de preturile effective de vinzare-cumparare a actiunilor
intrerpinderilor analogice, calitatea si accesibilitatea informatiei care depinde de dezvotarea
pietei de capital din tara.
Informatia financiara include info reflectata in evidenta financiar-contabila a intreprinderii, cit si
a unor informatii adaugatoare care permit determinarea asemanarii dintre companii si de aplicat
ajustarile necesare. Informatia necesara se ia pe ultimii 5 ani,insa, perioada poate fi chiar si in
baza doua a unui singur an sau altimul an de gestiune. Aceasta info este supusa unei analize
diagnostic evaluate de evaluator.
Procesul selectarii companiilor analogice include 3 etape:
1.determinarea unei marimi maximale a numarului de intreprinderi analogice, cautarea acestor
companii de regula, incepe cu analiza principalilor operatori si concurenti din ramura respective.
La aceasta etapa nivelul de asemanare intre intrerpinderile analogice selectate si intreprinderea
evaluate sunt relative sau generale, rezumindu-se doar asemanarea ramurala, acelasi produs
fabricat, marimea cifrei de afaceri.
2.alcatuirea listei de candidate, evaluatorul are nevoie de informatii adaugatoare pe care le poate
obtine doar de la intrerpinderea respective, de aceea lista initiale a companiei analogice se poate
micsora cu refuzul unor companii in oferirea informatiei necesare sau din cauza unor informatii
nnecalificate sau nesigure.
3.se alcatuieste lista finala a intrerpinderii analogice care ar permite evaluatorului sa determine
valoarea intreprinderii avaluate. La aceasta etapa finala, evaluatorul innaspreste criteriile de
asemanare intre intrerpinderile analogice si cele de evaluare, luind in calcul niste factori mai
specifici care determina activele intrerpinderii evaluate.
Pricipalii factori care formeaza criteriile de corespundere sunt:
1.corespunderea de ramura-lista intrepr. analogice obligatoriu trebuie sa faca parte din aceeasi
ramura, pot fi considerate si alese ca intrerpinderile analogice. Evaluatorul dat trebuie sa ia in
calcul urmatorii factori:a)nivelul de diversificare a productiei; b)caracterul de inlocuire sau de
dubstituire a produselor fabricate; c)influenta de unii si aceeasi factori economici; d)stadiul de
dezvoltare a intrerpinderii.
2.marimea- evaluarea din punct de vedere al acestui criteriu, include asa parametric economico-
financiari ca: activul net; capitalul propriu; cifra de afaceri; profitul net; marimea dividendelor.
3.riscul financiar- evaluarea riscului financiar se efectueaza prin modalitatile de comparare si
analizare a structurilor capitalului, lichiditatii si solvabilitatii intreprinderii, capacitatii de
indatorare etc.
4.calitatea managementului intrerpinderii-acest criteriu este cel mai dificil de realizat deoarece
analiza lui se poate face doar in baza informatiilor indirecte. Obtinerea informatiei complete si
directe este imposibila.
In aprecierea comparabilitatii datelor si de corespundere intre intrerpinderea evaluate un
instrument important este analiza financiara. Aspectele specifice aleanalizei financiare sunt
reflectate prin:
1.cu ajutorul analizei financiare evaluatorul determina rangul de importanta a unei companii in
lista companiilor analogice.
2.analiza financiara da polibilitata evaluatorului sa determine nivelul de incredere intr-un
multiplicator din totalitatea multiplicatorilor, sa determine ponderea fiecarui multiplicator, sa
determine valoarea finala a intrerpinderii.

3.Multiplicatorii principali utilizati la apliarea abordarii prin comparative

Determinarea valorii de piata a intreprinderii prin abordarea comparativ este bazata pe utilizarea
multiplicatorilor de pret.
Multiplicator de pret-reprezinta relatia sau raportul intre un indicator de pret sau valoare si o
baza financiara.
Baza financiara a indicatorului este un indicator care reflecta situatia economico-finacnaira la
intreprindere. Pentru calcularea unui multiplicator este necesat determinarea pretului unei actiuni
a tuturor companiilor alese ca analogice, determinarea bazei financiare a unui parametru
financiar la un moment dat sau pt un interval de timp. In calitate de baza financiara trebuie sa fie
un parametru financiar care caracterizeaza ultima perioada de gestiune la intreprindere sau un
indicator care reflecta o medie a parametrului financiar pe ultimii citiva ani.
Tipuri de multiplicatori:
1.multiplicatori de interval- cum ar fi:pret pe profit; pret pe cash-flow; pret pe dividend; pret pe
cifra de afaceri.
.multiplicator de moment- putem referi:pret pe activul total, pret pe capitalul propriu.
4.Determitarea valorii finale a intreprinderii in baza abordarii comparative, include 3
metode:
1.Alegerea marimii multiplicatorului- este cea mai dificila etapa la determinarea marimii finale a
intrerpinderii prin abordarea comparative. Evaluatorul elimina marimile extrimale a
multiplicatorilor pt companiile analogice, apoi efectueaza analiza financiara a intreprinderii
analogice si prin intermediul coeficientilor financiari calculate putem determina rangul
intreprinderilor evaluate. In lista companiilor analogice de exemplu sunt 15 companii,
diapazonul multiplicatorul. Pretul total al activelor pe aceste companii analogice este in marime
de 0,92-5,67. Mai intii se determina marimea medie a multiplicatorului pt toate companiile
analogice, apoi calculam centrul diapazonului.
Abordarea comparatica permite evaluatoruli sa utilizeze un numar de multiplicatori pe care el
considera ca este necesar pt determinarea marimii finale a valorii intreprinderii. Daca evaluatorul
la calcularea marimii finale a intreprinderii va utiliza simpla medie a valorii calculate prin
intermediul multiplicatorilor utilizati, aceasta inseamna ca el in egala masura are incredere in toti
multiplicatorii.
Marimea finala a intreprinderii obtinuta in baza multiplicatorilor trebuie sa fie corectata in
dependent de urmatoarele conditii:
1.ajustarea ce tine de tinerea activului evaluat, unor active cu destinatii neproductive, respective
aceasta valoare scade.
2.daca in rezultatul analizei financiare intreprinderea duce lipsa de capital de lucru sau are nevoie
urgent de investitii capitale, valoarea finala iar se va diminua.
 Tema8: Intocmirea raportului de evaluare
1.Reconcilierea valorii
Principalul scop al procesului de evaluare al intreprinderii este stimularea valorii acesteia.
Fiecare din metodele de evaluare contine elemente ale previziunii. Metoda vinzarilor
comparabile este limitata de dificultatile associate cu estimarea deprecierii (amortizarii), in
special,pt bunurile economice invechite. Metodele venitului sunt bazate pe previziuni si estimari
subiective ale veniturilor anticipate si ratei rentabilitatii. In urma aplicarii diferitor metode pt
evaluare intrerpinderii evaluatorul obline mai multe rezultate. Astfel, primul pas care urmeaza a
fi intrerpins de evaluator este de a ajunge la un indicator unic al valorii intrerpinderii
evaluate,prin intermeniul analizei concluziilor alternative obtinute in procesul de evaluare.
Aceasta parte a procesului de evaluare este numita reconciliere. In procesul de reconciliere,
evaluatorul are posibilitatea sa revada datele folosite in evaluare sis a argumenteze estimarea
valorii finale a intreprinderii utilizind metodele respective de calcul.
Procedura de reconciliere este constituita din 2 etape:
1.revizuirea pozitiilor tehnice si conceptuale ale analizei, care include explicarea diferentelor
intre valorile estimate si determinarea celei mai credibile valori.
2.estimarea valorii finale.
Revizuirea pozitiei tehnice si conceptuale trebuie sa fie bazata pe urmatoarele aspecte:
corectitudinea bazei de evaluare selectate in raport cu scopul evaluarii; corectitudinea metodelor
applicate; profunzimea analizei elementelor poetei imobiliare; veridicitatea datelor utilizate in
analiza; corectitudinea interpretarii si utilizarii datelor; logica efectuarii ajustarilor individuale in
cadrul diferitelor metode.
Estimareavalorii finale a intrerpinderii evaluate este una din cele mai complicate sarcini ale
evaluatorului.
Valoarea finala a bunului evaluat va depinde de astfel de criterii precum:
-tipul valorii estimate;
-informatia disponibila la data evaluarii, relevanta scopului misiunii de opinie a evaluatorului.
Alte criterii care stau la baza reconcilierii sunt: adecvarea;exactitatea;cantitatea evidentelor.
Aplicind criterial de adecvare, evaluatorul apeciaza cit de potrivita este fiecare metoda scopului
evaluarii si utilizarii ulterioare a raportului de evaluare. Adecvarea metodei este legata de tipul
bunului evaluat si viabilitatea piatei.
Rezultatul unei evaluari depinde de confidenta evaluatorului in exactitatea datelor analizate si
corectitudinea ajustarilor applicate in procesul comparatiei intreprinderii evaluate cu intrepr
comparabile. Evaluatorul poate acorda un grad mai mare de confidenta exactitatiidatelor si
calculelor unei metode decit alteia.
Cantitatea evidentelor este privita prin prisma celor doua criterii prezentate mai sus. Chiar si
datele care corespuns criteriiloe de adecvare si exactitate pot avea o latura slaba care tine de
numarul lor limitat.
Valoarea finala a intrerpinderii poate fi estimate prin aplicarea a 2 metode:
-metoda mediei aritmetice;
-metoda mediei ponderate.
Utilizarea mediei aritmetice a dus de mai multe ori la subestimarea sau supraestimarea
rezultatelor finale ale evaluarii. Metodele de evaluare au la baza ipotezele, de regula, subiective
ale evaluatorului. Aplicarea mediei ponderate este considerate mult mai accesibila, deoarece
unele rezultate pot avea o justificare mai buna decit celelalte.
2.Continutul raportului de avaluare
Rezultatul lucrarilor de evaluare este prezentat in raportul de evaluare.=> Standardul European
de Evaluare; Standardul International de Evaluare.
Raportul de avaluare este un doc care explica procesul analitic intreprins de avaluator pe
parcursul evaluarii si care prezinta explicit informatia utilizatta in analiza, de asemenea, descrie
rezultatele analizei, ipotezele si calculele care au condus la formarea opiniei privind valoarea
estimata.
Exista mai multe tipuri de rapoarte:
Raportul verbal pe care evaluatorul il poate face cind circumstantele sau neviole clientului nu
permit sau nu justifica rezultatele unui raport scris.
Raport limitat se intocmeste cu consimtamintul prealabil al clientului tinind cont de anumite
imrejurari, dar si de prevederile Regulamentului din Standardete Internationala.
Raportul tip trebuie sa fie raportat la Stardardele de Tractica Profesionala de Evaluare din cadrul
Standardelor de Evaluare sis a contina descrierea complete a evaluarii.
Raportul explicative scris contine argumente si concluzii detaliate ale evaluatorului pentru a
convinge utilizatorii raportului in cee ace priveste valoarea finala estimate.
Legea RM cu privire la ativitatea de evaluare stipuleaza Raportul de evaluare explicative in
forma crisa sip e support electronic.
Raportul de evaluare trebuie sa contina urmatoarele elemente:data intocmirii raportului;
scopul evaluarii; denumirea intreprinderii de avaluare ai rechizitele ei; denumirea beneficiarului
si rechizitele ei; data la care a fost estimate valoarea; tipul si definitia valorii estimate care
explica sensul notiunii utilizate; descrierea obiectului evaluarii si datele privind proprietarul
ecestuia; standartele, metodele si surdele de informare utilizate pt evaluare si ipotezele
evaluatorului pe care se bazeaza evaluarea; etapele evaluarii si temeiul valorii recomandate,
factorii restrictive si limitele utilizarii valorii estimate.