Sunteți pe pagina 1din 9

Cuprins

Capitolul I. Introducere ............................................................................................................................................... 3 Capitolul II. Analiza fundamentala .............................................................................................................................. 4 Capitolul III. Analiza fundamentala vs. analiza tehnica ............................................................................................... 6 Concluzii ...................................................................................................................................................................... 9 Bibliografie ................................................................................................................................................................ 10

Capitolul I. Introducere
Plasarea disponibilitatilor pe burse nu trebuie facuta intamplator, nu trebuie considerata un joc, ci trebuie facuta pe baza unor analize aprofundate asupra activitatii companiei. Majoritatea specialistilor considera ca exista doua tipuri de analize: analiza fundamentala si analiza tehnica, desi sunt autori care considera si al treilea tip de analiza, analiza bursiera. Cea din urma se poate incadra cu usurinta in analiza fundamentala. Piata bursiera se prezinta sub forma bursei de valori propriu-zise, a pietelor interdealeri sau ca bursa electronica fiind componenta a pietei titlurilor financiare. Menirea sa este de a concentra cererea si oferta de hartii de valoare si de a asigura realizarea de tranzactii in mod operativ, in conditii de corectitudine si transparenta. Asadar, piata bursiera sau bursa in sens larg indeplineste un rol de concentrare a cererii si a ofertei de titluri, dar a unei cereri si oferte derivate, care se manifesta dupa ce piata titlurilor s-a constituit. O caracteristica a ultimelor doua decenii este faptul ca piata bursiera tinde sa se extinda. Deoarece, pentru a fi tranzactionate la cota bursei, firmele trebuie sa raspunda unor conditii mai restrictive s-au creat piete bursiere noi, piata titlurilor necotate, unde accesul este permis in conditii mai putin limitative. Totodata s-au dezvoltat si asa numitele piete terte, unde pot fi tranzactionate actiunile firmelor tinere, constituite, de regula, in domenii cu mari promisiuni de profit, dar si cu riscuri investitionale mari. Mai mult, o data cu progresele tehnologice se vorbeste despre un nou tip de piata bursiera, piata electronica, respectiv aceea in care informatia se transmite si se prelucreaza prin utilizarea unor sisteme de computer. De multe ori in ultimul deceniu s-a vazut piata crescand cu 20% si aceasta a avut ca rezultat cresterea interesului investitorilor care doreau sa cumpere. In mod similar, atunci cand piata cade brusc, pesimismul creste si investitorii vor supraincarca piata din teama ca pretul sa nu scada chiar mai mult. In aceste situatii investitorii se misca in concordanta cu orientarea generala si aceasta miscare a maselor are ca rezultat o investitie gresita. De aceea, aceasta dispozitie sufleteasca a pietei depaseste in importanta, la un moment dat analiza parametrilor fundamentali. In aceasta situatie intervine riscul investitorului, adica cel aferent increderii acordate emitentului. Acesta poate sa nu inregistreze rezultatele scontate si sa nu plateasca dividende sau pretul titlurilor sa scada sub cel la care au fost cumparate. Aici totul tine de analiza temeinica, fundamentala si tehnica a titlurilor in care urmeaza sa se plasaze banii.

Capitolul II. Analiza fundamentala


Analiza fundamentala reprezinta un studiu al raportarilor financiare, al managementului si pozitiei pe piata a unei companii. Este o metoda de evaluare care are ca scop determinarea valorii intrinseci a unui titlu, prin examinarea datelor economice, financiare si a altor factori calitativi si cantitativi. Pentru a efectua analiza fundamentala pentru o societate cotata la bursa, este nevoie de: situatii financiare actualizate, respectiv trimestriale, semestriale si anuale care includ si notele de bilant; balante sintetice sau analitice; raportul administratorilor si rapoarte curente care ofera informatii privind piata de desfacere, planul de afaceri pentru perioada urmatoare, situatia creantelor si a datoriilor, planul de investitii, politici de dividend, etc; situatii privind evolutia pretului pentru perioadele analizate; articole din presa care fac referire la emitentul in cauza. Criteriile avute in vedere in analiza fundamental sunt: performanta financiara; politica de dividend; planul de investitii; pozitia pe piata si concurenta; portofoliul de client; dependenta de furnizori; statutul juridic al activelor; cine sunt actionarii; experienta echipei de management. Scopul este acela de a determina pretul corect al actiunii pe perioada de viata a societatii. Este utila analiza companiei pe o perioada de cel putin 3 ani comparativ, astfel incat sa poata fi determinata evolutia indicatorilor. Analiza sectoriala este o componenta a analizei fundamentale si studiaza sectorul de activitate din care face parte compania analizata (bancar, medicamente, petrol, constructii de masini, comert alimentar, chimie etc.). Analiza fundamentala consta in studierea situatiilor financiare si a conjuncturii economice, scopul fiind estimarea cat mai exacta pe baza acestor informatii financiare a cursului si a riscurilor valorilor mobiliare. In mod concret analiza fundamentala se refera la studiul comparativ al unor indicatori financiari ai firmei emitente. Acesti indicatori economico-financiari sunt calculati pe baza informatiilor oferite de situatiile financiar-contabile ale firmei: bilantul contabil, contul de profit si pierderi etc. In plus trebuie avut in vedere calculul unora dintre acesti indicatori si pretul de piata al valorii mobiliare respective care reflecta interesul investitorilor pentru titlul respectiv si este format prin confruntarea cererii cu oferta. Se calculeaza pe baza acestor situatii financiare un curs teoretic al valorilor mobiliare (se mai numeste si valoarea contabila) si se compara cu valoarea de piata. Din aceasta comparatie rezulta daca respectivele valori mobiliare sunt supraevaluate sau subevaluate, acest lucru fiind un prim semn pentru investitor in adoptarea deciziei potrivite. In urmatoarea etapa se elaboreaza o serie de previziuni privind cash-flow-urile viitoare si divindendele sperate. In sfarsit, aceste rezulate obtinute se coreleaza cu efectele pe care mediul economic, politic, national si international le are asupra firmei analizate (sau asupra ramurii din care face parte) precum si cu modul cum se comporta aceasta in diferite faze ale ciclului de afaceri.
4

Analiza fundamentala implica, asadar, in primul rand analiza situatiei financiare a societatii emitente, dar ia in calcul si alte aspecte importante: domeniul de activitate din care face parte societatea analizata; ciclicitatea afacerii sau activitatii societatii; analiza calitativa a produselor si a pietei de desfacere; determinarea factorilor de risc care sunt implicati in operarea curenta (de afacere, de mediu, inflationist, politic etc.); calitatea managementului societatii analizate; structura actionariatului societatii analizate; strategia stabilita pentru viitor; care sunt punctele tari si punctele slabe ale societatii; daca societatea este solida, care este secretul succesului ei,iar in caz contrar, care este cauza rezultatelor sale slabe. Indicatorii de analiza fundamentala pot oferi informatii despre companie si se pot clasifica dupa mai multe criterii, dupa cum urmeaza: indicatori bilantieri (active totale, datorii totale, capital propriu, valoare contabila); indicatori de activitate (cifra de afaceri neta, profit net, viteza de rotatie a activelor imobilizate, EBITDA-profitul inaintea impozitului, deprecierilor si amortizarilor, viteza de rotatie a debitelor-clienti, viteza de rotatie a creditelor-furnizori); indicatori de profitabilitate (rentabilitatea capitalului angajat, rentabilitatea capitalurilor proprii, marja profitului net, marja profitului operational); indicatori de indatorare (gradul de indatorare financiara, solvabilitatea); indicatori de lichiditate (lichiditatea generala, lichiditatea imediata, lichiditatea curenta); indicatori pe actiune (profitul net/actiune, valoarea vanzarilor pe actiune, rata pret/castig, raport prt/valoare contabila, valoarea intreprinderii, valoarea intreprinderii/vanzari); indicatori de dividend (rata de alocare a dividendului, randamentul dividendului), etc.

Capitolul III. Analiza fundamentala vs. analiza tehnica


Portofoliul de valori mobiliare poate fi definit ca fiind totalitatea activelor financiare nebancare pe care le poseda un investitor si se concretizeaza in titlurile financiare negociabile pe pietele bursiere: actiuni si obligatiuni, dar si derivate financiare precum contractele futures sau contractele pe optiuni. Managementul portofoliului de titluri financiare este o activitate foarte importanta deoarece o strucutura potrivita si o buna administare sunt acei factori care conduc la performantele cele mai bune pentru investitia respectiva. Primul pas in constituirea unui portofoliu este alegerea potrivita a titlurilor in care se doreste sa se investeasca, precum si a momentului de intrare pe piata (a momentului de cumparare). In acest sens, se va incerca prevederea evolutiei viitoare a titlurilor si a trendului pietei bursiere. Acest lucru se face pe baza a doua tipuri de analize operationale a valorilor mobiliare care sunt vizate: analiza tehnica si analiza fundamentala. Analiza tehnica sau chartista consta in studierea evolutiei trecute a valorilor mobiliare si pe baza acesteia se incearca a se prevedea evolutia viitoare a acestora. Se mai numeste si analiza grafica deoarece instrumentele principale cu care se lucreza sunt graficele si diferite statistici privind istoricul cursului valorii mobiliare studiate. Se considera de catre sustinatorii acestei metode de analiza ca exista, in trecut, suficiente informatii pentru a se putea estima evolutia viitoare a cursului valorilor mobiliare. Studiul graficelor releva momentele potrivite pentru cumparare si vanzare, mai precis indica acele puncte de intoarcere in evolutia unei actiuni foarte interesante si utile pentru cel care urmareste acele titluri. Prin analiza tehnica se urmaresc in principal trei obiective: proiectarea in viitor a comportamentului trecut si actual al cursului, utilizandu-se in acest sens regresia liniara; cercetarea si urmarirea miscarilor cicilice ale pietei; se pleaca de la ideea ca orice titlu care se afla in crestere va ajunge sa si scada; urmarirea tendintei actuale pentru a se stabili cand o variatie de pret va indica un punct de intoarcere. In scopul realizarii acestor obiective se utilizeaza o varietate de grafice, diagrame si alte figuri chartiste: grafice cu bare, grafice in zig-zag M, grafice in zig-zag W, conformatia cap-umeri, conformatia tendinte si tunele, graficul prin metoda punctelor si crucilor (0 si X), graficul prin candlesticks (graficul lumanare) etc. Spre deosebire de adeptii analizei fundamentale, chartistii elimina cauzele si analizeaza doar efectul acestora in evolutia preturilor. Analiza fundamentala, esentiala in alegerea portofoliului are in vedere cateva metode de evaluare a actiunilor intreprinse de investitori, dintre care amintim: 1. Criteriul valorii O parte din investitorii pe termen lung doresc sa determine valoarea afacerii in care urmeaza sa-si plaseze economiile, folosind criteriul valorii. Asa incat se urmaresc actiuni cu o capitalizare cat mai mica in raport cu valoarea activelor nete ale companiei. Acest fapt implica evaluarea elementelor de activ (terenurile, mijloacele fixe, activele circulante) la un pret corect de piata, la care se adauga lichiditatile disponibile, fiind utilizati indicatori precum pret/valoare contabila (P/BV) sau capitalizare de piata/capitaluri proprii. Acestia arata care este multiplul fata de valoarea patrimoniului net pe care investitorii sunt dispusi sa-l plateasca. Acest raport depinde, in general, de eficienta companiei respective, de domeniul in care activeaza si, in unele cazuri, de orizontul investitional al majoritatii participantilor. O simpla comparare a pretului cu valoarea contabila nu este suficienta pentru a stabili modul in care este evaluata o societate de catre piata. O societate cu o eficienta slaba are, de regula, o capitalizare sub valoarea inregistrata in contabilitate deoarece pentru investitorii interesati de plasamentul pe un an nu este rentabila plata intregii valori contabile.
6

2. Alegerea companiilor in crestere Un alt criteriu este cel al expansiunii, utilizat de investitorii preocupati de identificarea unor societati din domenii cu perspective de crestere si de patrundere pe noi piete. In acest caz, se urmareste in special ritmul de evolutie a cifrei de afaceri si a profitului, fiind calculate ratele de crestere in termeni reali (luand in calcul rata inflatiei). Trebuie avut in vedere si faptul ca asemenea societati nu acorda dividende, ceea ce implica un castig aproape exclusiv din diferenta de curs. Nu trebuie neglijat nici riscul unei astfel de investitii, acestea fiind cele mai riscante din cauza lipsei dividendelor si a incertitudinii privind evolutia activitatii in parametrii de crestere estimati. 3. Acordarea dividendelor O alta metoda de evaluare a actiunilor prin analiza fundamentala este venitul potential. Asadar, investitorii prefera actiuni ale companiilor care acorda dividende, datorita nevoii de a avea o anumita certitudine privind un beneficiu. Sunt recomandate actiuni cu un randament ridicat al dividendului (dividend estimat/pret), apartinand unor companii stabile din punct de vedere financiar si ajunse la maturitate. Astfel, se poate determina un prag sub care pretul de pe piata nu ar fi rational sa scada, motiv pentru care astfel de societati raman ca variante de plasament si in perioade de declin prelungit al unei piete bursiere. In principiu, orizontul investitional al detinatorilor unei astfel de actiuni este de un an. Pe piata romaneasca de capital exista si investitori de dividend care pastreaza o actiune pe termen de mai multi ani, conditia fiind ca acele dividende sa aiba o anumita rata de crestere. Acest tip de abordare consta in selectarea actiunilor pe baza informatiilor privind situatiile financiare ale companiei, domeniul in care activeaza, situarea pretului in raport cu diferite repere care tin de companie si de piata in ansamblul sau. Este utila pentru investirea in actiuni pe termen mediu si lung (minimum 1 an). Cei care utilizeaza acest tip de analiza au la randul lor diferite obiective de randament si de lichiditate, utilizand cu prioritate anumite criterii. Acest tip de analiza consta in selectarea actiunilor pe baza informatiilor privind situatiile financiare ale companiei, domeniul in care activeaza, situarea pretului in raport cu diferite repere care tin de companie si de piata, in general. In analiza fundamentala exista doua tipuri de abordari: top-bottom si bottom-top. Primul tip de analiza incepe studierea de la nivel macroecomic, se continua cu domeniul de activitate in care se inscrie activitatea firmei studiate si se incheie cu analiza detaliata a firmei propriuzise. In cazul analizei de tip bottom-top analiza fundamentala a societatii se desfasoara asemanator, dar in sens invers. Cel mai important loc in cadrul analizei fundamentale il ocupa analiza financiara care isi propune sa determine performantele financiare ale firmei, punctele forte si punctele slabe ale managementului financiar. Analiza financiara vizeaza cu precadere urmatoarele: analiza echilibrului financiar (fondul de rulment net, necesarul de fond de rulment net, trezoreria neta); analiza marjelor de rentabilitate (valoarea adaugata, profitul din exploatare, profitul net); diagnosticul financiar: diagnosticul rentabilitatii (economice si financiare) si diagnosticul riscului (de exploatare, financiar, de faliment); analiza cash-flow-ului. Este dificil a spune care din cele doua tipuri de analiza (tehnica sau fundamentala) este mai buna, deoarece fiecare are punctele sale forte si de asemenea ambele au neajunsuri. Este la latitudinea fiecarui analist sau broker sa aleaga una sau cealalta metoda, insa se considera ca cel mai potrivit este folosirea ambelor tipuri de analiza in vederea constituirii si gestionarii unui portofoliu de titluri de valoare deoarece acestea se completeaza reciproc.
7

Analiza fundamentala incearca sa determine o valoare cat mai corecta a actiunilor pe baza informatiilor privind situatiile financiare ale companiei, domeniul in care activeaza, investitiile efectuate, activele detinute etc. Scopul acestei analize este selectarea acelor actiuni pentru care la momentul respectiv pretul de piata este mai redus decat valoarea rezultata din analiza, creand astfel premisele ca in viitor piata sa recunoasca valoarea aceasta si pretul sa creasca. Altfel spus, analiza fundamentala incearca sa previzioneze directia de evolutie a pretului actiunii pe termen mediu si lung pornind de la realizarile trecute si prezente ale companiei precum si de la estimarile privind viitorul acesteia. Analiza tehnica studiaza evolutia pietelor financiare. Teoretic putem aplica analiza tehnica pentru orice tip de instrument tranzactionat pe o piata organizata, atata vreme cat exista un numar destul de mare de date pentru analiza, mai exact, pentru actiuni lichide. Chartistii studiaza numai formatiunile grafice (double top, cap-si-umeri etc) sau trendurile, in timp ce analistii tehnici utilizeaza pe langa formatiunile grafice si indicatorii de analiza tehnica (formule matematice/statistice derivate din miscarile de pret). Analiza tehnica presupune ca toata informatia relevanta pentru piata este deja inclusa in pret, cu exceptia evenimentelor soc de tipul dezastrelor naturale, declaratiilor de razboi etc. Analiza fundamentala mizeaza pe o relatie directa de tip cauza-efect intre valoarea economica a unui activ si evolutia pretului sau de piata. Analiza tehnica insa isi propune sa identifice schimbarile de trend care preced modificarile fundamentelor economice pentru ca intotdeauna piata anticipeaza evolutia economica viitoare. Se poate observa ca psihologia investitorilor este surprinsa foarte bine de analiza tehnica.

Concluzii
Putem conclude faptul ca analiza fundamentala este cea care asigura filtrarea emitentilor si gasirea acelor companii solide, cu potential de profit pe termen mediu si lung sau, din contra, care nu au indicatori buni. Pe de alta parte, analiza fundamentala nu este suficienta pentru motivarea alegerii unei actiuni. Tinand cont de faptul ca pretul de piata se stabileste ca urmare a intalnirii dintre cerere si oferta, interesul jucatorilor poate fi diferit si atunci trebuie combinata analiza fundamentala cu analiza tehnica care determina momentul de intrare si de iesire. Asadar analiza fundamentala vizeaza in principal explicarea miscarii cursurilor pe termen mediu si lung. Ea se realizeaza atat la nivelul actiunilor individuale, respectiv al firmelor emitente, cat si la nivelul pietei actiunilor (bursa), respectiv al vietii economice in general. In primul caz se urmareste estimarea, in fiecare secventa de timp, a unui curs teoretic al actiunilor (valoarea intrinseca), plecand de la date de baza privind compania emitenta (evolutie, management, strategie de afaceri, situatie financiara etc.), precum si de la climatul economic in care aceasta isi desfasoara activitatea. In al doilea caz, obiectivul este evaluarea factorilor care determina si exprima starea si evolutia de ansamblu a vietii economice si aprecierile cercurilor de afaceri in legatura cu perspectivele de dezvoltare. Indicatorii de analiza fundamentala pot fi distorsionati si datorita unor factori externi, independenti de companie, cum ar fi: inflatia, politicile fiscale impredictibile, etc., si de asemenea trebuie privit si in contextul macroeconomic. Concludem ca primul pas pentru a face o alegere buna in ceea ce priveste actiunile pe care le vom include in portofoliu este aplicarea analizei fundamentale, adica selectarea actiunilor pe baza informatiilor privind situatiile financiare, domeniul in care activeaza, situarea pretului in raport cu diferitele repere care tin de activitatea emitentului si de piata. Trebuie mentionat insa ca o asemenea abordare este utila pentru o investitie pe termen mediu si lung, adica un an. Luarea in considerare a criteriilor de analiza fundamentala depinde asadar de obiectivele fixate de investitor privind rentabilitatea si de riscul pe care doreste sa si-l asume, incluzand frecventa cu care intentioneaza sa tranzactioneze.

Bibliografie
Ioan Popa Bursa, vol I, Ed. Adevarul, Bucuresti, 1993 Ioan Popa Bursa, vol II, Ed. Adevarul, Bucuresti, 1994 www.asociatiabrokerilor.ro www.avocatnet.ro www.bursier.ro www.business.rol.ro www.idd.euro.ubbcluj.ro

10