UNIVERSITATEA CRETIN "DIMITRIE CANTEMIR"

FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE - BRAOV

LUCRARE DE LICEN

Absolvent:
Marchidan Stefan
Conductor tiinific:
Prof./Conf./Lector univ. dr./drd. Danis Adriana

BRAOV
2015

UNIVERSITATEA CRETIN "DIMITRIE CANTEMIR"

FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE - BRAOV
SPECIALIZAREA: ECONOMIE I AFACERI INTERNAIONALE

Modalitati de finantare a
activitatii intreprinderii

Absolvent:
Marchidan Stefan
Conductor tiinific:
Prof./Conf./Lector univ. dr./drd. Danis Adriana

BRAOV
2015

UNIVERSITATEA CRETIN DIMITRIE CANTEMIR

FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE BRAOV

ABSOLVENT:

Specializarea:
ECONOMIE I AFACERI INTERNAIONALE

Forma de nvmnt:
ZI/FR
Durata studiilor: 3 ani
Promoia:
VIZA FACULTII:

CONDUCTOR TIINIFIC:

LUCRARE DE LICEN
1. TITLUL:

2. STRUCTURA LUCRRII:

3. BIBLIOGRAFIE SELECTIV:

4. APRECIEREA LUCRRII DE LICEN

Lucrarea de licen este/nu este unitar, are/nu are o structur corespunztoare, rezolv/nu rezolv
problemele enunate n tem, este/nu este de nivel tiinific ridicat/mediu/satisfctor/ nesatisfctor,
conine/nu conine contribuii i interpretri personale, nu este/este copiat dup o alt lucrare similar,
i n consecin poate/nu poate fi susinut n faa comisiei de licen.
Nota acordat are la baz urmtoarele criterii de apreciere:
Calificative / Note acordate*

Nr.
crt.

Criterii de apreciere

Foarte bine

10

1.
2.

Actualitatea, complexitatea i originalitatea temei lucrrii

de licen
Documentarea din literatura naional i internaional

3.

Documentarea practic pentru realizarea studiului de caz

4.

Utilizarea unor surse statistice din ar i din strintate

5.

Prelucrarea i sistematizarea informaiilor din literatura de

specialitate
Prezentarea informaiilor i rezultatelor n tabele statistice
i sub form grafic
Elaborarea i fundamentarea economic a propunerilor

6.
7.
8.

Satisfctor

Bine

Nesatisfctor

Concluziile finale ale lucrrii i contribuia personal a

autorului
Utilizarea surselor bibliografice i modul de trimitere la
sursele bibliografice
Modul de tehnoredactare a lucrrii i utilizarea
diacriticelor
Suma pe coloan a notelor acordate pe criterii:

9.
10.

Suma total a notelor acordate:

Nota acordat**:
Semntura conductorului tiinific:
*

Pentru fiecare criteriu de apreciere se trece semnul X, corespunztor calificativului i notei acordate.
Nota acordat de conductorul tiinific se calculeaz cu relaia: Suma total a notelor acordate / 10

**

5. Declaraia pe proprie rspundere privind autenticitatea lucrrii de licen

Subsemnatul / subsemnata ...................................................................................................................
declar pe proprie rspundere, sub rezerva sanciunilor legale i morale, c la redactarea
lucrrii mele de licen nu am folosit dect sursele bibliografice menionate n text i n
bibliografia de la finalul lucrrii de licen. Declar c nu am mai prezentat aceast lucrare n
faa unei alte comisii de examen de licen.
Semntura absolventului:

LUCRARE DE LICEN

CUPRINS
1
CAPITOLUL I
Generalitati privind finantarea activitatii unei intreprinderi-----1.2. Surse de finantare la dispozitia firmei------------------------------------------------1.3. Indicatori de analiza a surselor de finantarepe baza bilantului---------------------1.4. Indicatori de analizape baza Contului de Rezultate----------------------------------CAPITOLUL II FINANTAREA INTERNA SI EXTERNA------------------------2.1. Finantarea prin capitaluri proprii ------------------------------------------------------Cresterea capitalului social prin aport in numerar-----------------------------------------Cresterea capitalului social prin incorporarea rezervelor---------------------------------Cresterea capitalului social prin conversiunea datoriilor---------------------------------2..2. Finantarea prin capitaluri imprumutate----------------------------------------------Finantarea prin credite bancare --------------------------------------------------------------Finantarea prin emisiune de obligatiuni----------------------------------------------------Finantarea prin leasing-------------------------------------------------------------------------

4
5
7
15
25
25
25
27
28
31
31
33
34

LUCRARE DE LICEN

CAPITOLUL I
GENERALITATI PRIVIND FINANTAREA
ACTIVITATII UNEI INTREPRINDERI
1.1 Consideratii generale
Finantarea reprezinta procesul de asigurare a unor fonduri banesti necesare desfasurarii unor activitati
ale intreprinderilor, organizatiilor nepatrimoniale sau institutiilor.
Finantarea poate fi realizata fie apeland la surse interne (din interiorul firmei, institutiei) fie accesand
surse externe.
Sursele interne pot fi contributiile proprietarilor firmei, ale membrilor organizatiei, bugetul propriu al
intitutiei, sau rezultate execedentare ale activitatii firmei (rezerve, profit nedistribuit).
Sursele externe pot fi impartite in trei categorii: majorarea capitalului social, credit sau finantare
nerambursabila.
Sursele interne de finantare aduc o serie de avantaje firmei printre care se numara:
Mentinerea independentei si autonomiei financiare deoarece nu se creaza obligatii suplimentare cum ar
fi dobanzi, comisioane, garantii.
Pastrarea capacitatii firmei de a contracta credite.
Constituie un mijloc sigur de acoperire a necesitatilor financiare ale firmei.
Dezavantajul major pe care il comporta finantarea din surse interne este insa acela ca proprietarii nu
dispun de fonduri sau dispun de fonduri reduse pentru a investi in alte activitati mai profitabile decat activitatea
din care a rezultat excedentul financiar.
Finantarea externa se poate realiza in trei moduri: majorarea capitalului social prin emisiune de noi
actiuni sau majorarea valorii nomianale a actiunii, imprumuturi care pot lua diverse forme si finantarea
nerambursabila.
Majorarea capitalului social prin aporturi in numerar, in natura sau emisiune de noi actiuni cu plata in
numerar. Aceasta oportunitate de a obtine finantare este utilizata de firmele care sunt cotate la bursa, ale caror
actiuni sunt tranzactionate pe o piata financiara, insa nu este accesibila societatilor comerciale nou infiintate sau
care nu indeplinesc conditiile de a fi acceptate pe o piata reglementata.
Creditul este o denumire generica, respectiv o generalizare a diverselor operatiuni care pot imbraca
forma unui credit cum ar fi: creditul bancar, leasing-ul, emisiunea de obligatiuni (sau credit obligatar), capital de
risc.

LUCRARE DE LICEN
Finantarea nerambursabila concretizata in subventii guvernamentale, programe de finantare
nerambursabila publice sau private, este o metoda alternativa de finantare prin care se asigura resursele necesare
demararii unor proiecte de investitii. Finantarile nerambursabile sunt destinate sprijinirii desfasurarii unor
activitati importante pentru anumite segmente ale societatii sau pentru dezvoltarea de ansamblu a organismului
economic si social, din domenii pentru care, din cauza situatiei conjuncturale, nu exista resurse financiare
suficiente accesibile in mod curent (de exemplu, reabilitarea infrastructurii in regiuni sarace, recalificare
profesionala, sprijinirea dezvoltarii sectorului ONG in calitate de partener al autoritatilor publice) sau din
domenii in care exista in mod traditional o nevoie de resurse financiare mai mare decat disponibilitatile (de
exemplu, activitatile cu caracter social, agricultura, etc.). Cele mai multe finantari nerambursabile sun acordate
Romaniei de Uniunea Europeana sau institutii internationale.

1. 2. Surse de finantare la dispozitia firmei

In acceptiunea teoriei financiare clasice, firma era considerata un sistem omogen, cu functionare
armonioasa, lipsita de contradictii interne, si avand ca unic obiectiv maximizarea averii actionarilor.
In acest context, resursele umane care conlucreaza la desfasurarea activitatilor firmei, sunt privite ca
mijloace care servesc interesele actionarilor- proprietarii firmei.
Managerii au ca obiectiv supravietuirea firmei, in conditiile unui mediu economic instabil, intr-o
economie capitalista aflata la inceput de drum si binenteles dezvoltarea economica a firmei, realizarea de
investitii care sa sustina activitatile viitoare si obtinerea de beneficii.
Actionarii, in schimb, isi doresc recuperarea capitalului investit prin obtinerea de beneficii cat mai mari,
materializate in dividende, intr-o perioada cat mai scurta de timp. In desfasurarea activitatii de administrare a
afacerii, managerii trebuie sa tina seama de conflictele ce ar putea aparea din multitudinea de interese reunite
sub acelasi acoperis.
Supravietuirea unei firme, implica accesul la resurse financiare.
Aceste surse financiare pot fi grupate, in functie de provenienta, in doua categorii:
Surse interne, care, prin natura lor sunt pe termen lung, si acestea se constituie din fondul de amortizare
(amortizarea activului imobilizat) si profitul reinvestit.
Surse externe, care pot fi abordate prin prisma a doua criterii de clasificare astfel:
Dupa criteriul de provenienta se recunosc doua mari categorii:

surse externe atrase concretizate in cresteri de capital

surse externe imprumutate;

Dupa criteriul de durata de accesare sursele externe se pot clasifica in

surse externe pe termen scurt;

surse externe pe termen mediu si lung.

Desi, pentru o firma, apelul la sursele de finantare interne, nu implica riscuri, acest fapt poate genera
nemultumirea actionarilor, care au de ales intre un castig imediat cert din dividende si un castig viitor incert din
reinvestirea profitului in cresterea viitoare a firmei. Exista posibilitatea ca randamentul cresterii de capital sa fie
superior randamentului din dividende, dar decizia de reinvestire a profitului este influentata de gradul de

LUCRARE DE LICEN
aversiune fata de risc al actionarului. Daca actionarul prefera o investitie mai putin riscanta, va decide
distribuirea dividendelor, alegand sa sacrifice un castig viitor mai mare.
Managerii firmei trebuie sa cunoasca politica pe care o agreeaza actionarii referitoare la modul de
repartizare a profitului, pentru a preintampina consecintele nedorite ale unor operatiuni efectuate in necunostinta
de cauza. Astfel, daca s-ar realiza vanzarea unui volum prea mare de actiuni, pe pietele reglementate, acest lucru
ar duce la devansarea cererii de catre oferta, scaderea cursului bursier al actiunii si implicit la scaderea
atractivitatii firmei fata de investitori.
Finantare interna
(autofinantare)

Profit reinvestit
Amortizare

Aporturi in natura
Modalitati de
finantare
Emisiuni de actiuni
contra numerar
Finantare externa
Credit bancar
Credit obligatar
Leasing
Capital de risc

Fig. 1.2. Prezentarea schematica a surselor de finantare la dispozitia unei firme

1.3. Indicatori de analiza a surselor de finantarepe baza bilantului

Patrimoniul firmei este prezentat scriptic in bilantul contabil. Conform Ordinului Ministrului Finantelor
Publice nr. 1752/17.11.2005, pentru aprobarea reglementrilor contabile conforme cu directivele europene, cu
toate modificarile si completarile ulterioare, Bilanul este documentul contabil de sintez prin care se prezint
elementele de activ, datorii i capital propriu ale entitii la sfritul exerciiului financiar, precum i n celelalte
situaii prevzute de lege. In bilantul contabil, elementele de activ sunt grupate dupa natura si lichiditate, in
ordinea crescatoare a lichiditatii, iar elementele de pasiv sunt grupate in functie de exigibilitate.

LUCRARE DE LICEN
Conform IAS 1, Prezentarea situatiilor financiare, bilantul prezentat n list (Tabelul 1.2.) are drept
scop de a reflecta fidel informatii despre pozitia financiara a intreprinderii, respectiv, capacitatea de a se adapta
schimbarilor mediului, cu ajutorul resurselor economice controlate (activele), structurii de finantare (datorii si
capitaluri proprii), precum si cu ajutorul unor indicatori economico-financiari specifici (lichiditatea si
solvabilitatea).
Prin intermediul bilantului contabil se stabilesc criteriile de apreciere a echilibrului financiar la un
moment dat dar si baza de calcul pentru elaborarea bugetelor intreprinderii.
Bilantul contabil armonizat in forma prescurtata se prezinta astfel:

Denumirea indicatorului (mii lei)

A.
I
II
III
B.
I
II
III

Active imobilizate total (02+03+04)

Imobilizari necorporale
Imobilizari corporale - total
Imobilizari financiare
Active circulante - total
Stocuri - total
Creante - total
Investitii financiare pe termen scurt

IV Casa si conturi la banci

C. Cheltuieli n avans
D. Datorii ce trebuie pltite pn la 1 an
E. Active circulante nete, respectiv datorii
curente nete (05 + 10 11 16)
F. Total active minus datorii curente(01 +
12)
G. Datorii ce trebuie pltite peste 1 an
H. Provizioane pentru riscuri i cheltuieli
I. Venituri n avans
J Capital si rezerve
I Capital (subscris varsat)
II Prime de capital
III Rezerve din reevaluare
IV Rezerve
V Rezultatul reportat Sold C
- Sold D
VI. Rezultatul exerciiului Sold C
Repartizarea profitului
Total capitaluri proprii (18 + 20 + 21 + 22
23)
Patrimoniul public
Capitaluri total (26 + 27)

Nr.
rnd
01
02
03
04
05
06
07
08

Exerciiul financiar
Precedent

Curent

09
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28

Fig. 1.3. Bilantul contabil conform OMFP 1752/2005

Lichiditatea crescatoare a posturilor de activ este disponibilitatea acestora de a deveni lichide i de a
acoperi nevoile intreprinderii. In fruntea activului se afla valorile imobilizate, cele mai putin lichide, iar la
sfarsit disponibilitatile, cele mai lichide.

LUCRARE DE LICEN
Clasarea posturilor de pasiv n ordinea exigibilitatii crescatoare semnifica faptul ca exigibilitatea unei
surse de finantare este legata de scadenta sa, primele posturi fiind cele mai lent exigibile, (capitalurile proprii),
iar ultimele cele mai rapid exigibile (datoriile pe termen scurt).
Constructia bilantului financiar implica respectarea unor principii si reguli care permit ordonarea
posturilor de bilant dup criteriul pe termen scurt si pe termen lung. Printre elementele constitutive ale bilantului
se face distinctie intre cele care raman la dispozitia intreprinderii pe termen lung (peste 1 an) si cele care nu ii
apartin decat pe termen scurt (sub 1 an).
Schematic, bilantul financiar se prezinta astfel:
Necesar permanent
Activ imobilizat net > 1 an

Capitaluri permanente (Cp)

1. Capitaluri proprii (C)

Necesar temporar
1. Activ circulant net < 1 an
2. Imobilizari financiare < 1 an
3. Disponibilitati (Trezorerie activa)
Total Activ

2. Datorii cu scadente > 1 an

Resurse temporare
1. Datorii cu scadente < 1 an
2. Credite bancare (Trezorerie pasiva)
Total Pasiv
Fig. 1.3.1. Bilantul financiar

O gestiune financiara sanatoasa trebuie sa reflecte paritatea maturitatii activelor si pasivelor astfel
nevoile permanente (imobilizarile) sa se acopere din sursele permanente, iar nevoile temporare (activele
circulante) sa se acopere din sursele temporare. Cu cat sursele permanente sunt mai mari decat nevoile
permanente cu atat intreprinderii ii ramane la dispozitie o marja de securitate care o apara de evenimente
neprevazute. Surplusul de surse permanente, degajat de ciclul de finantare a investitiilor poate fi cheltuit pentru
reinnoirea stocurilor, creantelor si lichiditatilor se numeste fondul de rulment. Acesta este expresia realizarii
echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la finantarea activelor curente fata de datoriile
curente.
Datorita acestei destinatii fondul de rulment mai este denumit si capital de lucru net.
Fondul de rulment (FR) este partea din capitalul permanent care ramane la dispozitia firmei pe o
perioada mai mare de un an capital social, rezerve, amortizare, provizioane destinata si utilizata pentru
finantarea activitatii curente de exploatare.
Fondul de rulment arata care este echilibrul financiar al firmei, permitand aprecierea, pe termen scurt a
riscului de nerambursare a datoriilor, si, in cele din urma a riscului de faliment.
Intre activele circulante ca lichiditati potentiale (obtinute din vanzarea stocurilor, incasarea creantelor
si pastrarea unor disponibilitati banesti) si exigibilitatea potentiala a pasivelor (timpul pana la scadenta), firma se
poate afla in una din urmatoarele situatii:
1.

Echilibru financiar fragil, care poate fi spulberat de orice dereglare in realizarea creantelor sau a stocurilor,
conform relatiei:

Active circulante = Datorii pe termen scurt sau Fond de rulment = 0

2.

Capacitate buna de plata sau echilibru financiar stabil, in cazul in care se inregistreaza un excedent de
lichiditati potentiale pe termen scurt (sume de bani care pot fi obtinute in termen mai mic de un an, din
vanzarea diverselor categorii de active), conform relatiei:

LUCRARE DE LICEN
Active circulante > Datorii pe termen scurt sau Fond de rulment > 0
3.

Dezechilibru financiar, cand lichiditatile potentiale nu acopera in totalitate exigibilitatile potentiale, firma
intampina dificultati in efectuarea de plati catre diversele categorii de creditori cu datorii exigibile intr-o
perioada mai mica de un an. Situatia care semnaleaza acest dezechilibru este:

Active circulante < Datorii pe termen scurt sau Fond de rulment = 0

Fondul de rulment reprezinta marja de siguranta a firmei, avand in vedere decalajele care se creeaza
intre momentul incasarii creantelor de la clienti si cel al efectuarii platilor catre furnizori si creditori. Un fond de
rulment acceptabil, trebuie sa acopere in proportie de 2/3 volumul stocurilor.
Fondul de rulment imbraca mai multe forme:
Fond de rulment total (FRT);
Fond de rulment financiar (FRF) ;
Fond de rulment propriu (FRP);
Fond de rulment net (FRN);
Fond de rulment strain (FRS)
Fondul de rulment total (FRT) se calculeaza dupa formula:
FRT = Capital permanent - Active imobilizate sau
FRT = (Capitaluri proprii+Datorii financiare)-Imobilizari nete(fara amortizari)
Fondul de rulment se mai poate exprima sub forma surplusului activelor circulante nete nefinanate din datoriile
temporare, evideniind excedentul de lichiditate potenial, ca o marj de securitate privind solvabilitatea
ntreprinderii, si se mai numeste si fond de rulment financiar
FRF= (Active circulante+Cheltuieli in avans) (Datorii curente + Venituri in avans)
FRF = Active curente nete sau
FRT = Active circulante Datorii pe termen scurt
Fondul de rulment propriu (FRP) reprezinta sursele interne ale firmei si se calculeaza prin diferenta
(excedentul) dintre fondul de rulment total si datoriile pe termen mediu si lung (cu scadenta peste un an,
respectiv 5 ani) sau datoriile pe termen scurt (cu scadenta sub un an). Fondul de Rulment propriu pune n
evidenta influenta structurii de finantre asupra constituirii sale, adic masura in care echilibrul financiar se
asigura prin capitalurile proprii, ceea ce reflecta gradul de autonomie financiara.
Fondul de rulment propriu (FRP) poate fi exprimat astfel:
FRP tl = FRT Datorii pe termen lung sau
FRP ts = FRT Datorii pe termen scurt
Fondul de rulment net este o estimare mai exacta a surplusului care ramane dupa finantarea potentiala a
activelor imobilizate, deoarece acestea sunt luate in calcul la valoarea lor actuala reala, dupa scaderea amortizarii
si provizioanelor aferente.
Fondul de rulment net (FRN) se exprima prin urmatoarea relatie:
FRN = Capital permanent Active imobilizate nete
Fondul de rulment strain (FRS) reprezinta surse atrase de la parteneri (plati in avans) sau sume imprumutate de
la banci. Fondul de Rulment imprumutat reflecta gradul de indatorare pe termen lung pentru a finanta nevoi pe
termen scurt.
Fondul de rulment strain se exprima prin relatia:

LUCRARE DE LICEN
FRS = FRN FRP
Conducerea intreprinderii poarta o mare responsabilitate in privinta elaborarii unei politici de finantare
in masura sa asigure dezvoltarea echilibrata a tuturor sectoarelor de activitate. Alocarea fondului de rulment
trebuie sa se realizeze eficient, in functie de necesitatile de finantare a activitatii de investitii, de productie.
Finantarea investitiilor are efecte sub forma beneficiilor viitoare, pe termen lung, insa nu trebuie neglijate nici
necesitatile aparute din activitatea de productie, care genereaza efecte imediate. Preponderenta finantarii
activului fix in detrimentul finantariii productiei poate genera dezechilibru financiar cu implicatii negative asupra
capacitatii de plata si a trezoreriei intreprinderii.
Cresterea fondului de rulment este determinata de cresterea capitalurilor proprii (prin emisiuni de noi
actiuni, noi imprumuturi pe termen lung) si de reducerea imobilizarilor nete (vanzari de titluri, dezinvestire,
cesiuni de imobilizari). O data cu fondul de rulment creste marja de securitate a intreprinderii, ceea ce se traduce
in faptul ca o parte tot mai insemnata din activele circulante este finantata din resurse permanente).
Reducerea fondului de rulment este ocazionata de scaderea capitalurilor proprii (rascumparare de
actiuni proprii si anularea acestora, rambursari de imprumuturi pe termen lung) si de cresterea valorii
imobilizarilor nete.
Fondul de rulment trebuie sa fie pozitiv, dar asta nu inseamna ca nu poate sa fie si negativ, fara a
compromite buna functionare a intreprinderii. Totusi, un fond de rulment negativ constituie un semnal de alarma
pentru intreprindere, pentru ca aceasta va fi lipsita de capitaluri permanente necesare sa-i asigure finantarea
imobilizarilor (Capitaluri permanente < Imobilizari nete) sau are active circulante inferioare datoriilor pe termen
scurt pe care nu le va putea plati (Activ circulant < Datorii sub un an).Calculul fondului de rulment se poate
efectua schematic conform tabelului:

Nr.
Indicatori
crt.
1.
Capitaluri proprii (Cpr)
2.
Datorii cu scadena peste 1 an
3.
Provizioane pt. riscuri - cheltuieli
4.
Capitaluri permanente (Cp) (1+2+3)
5.
Active imobilizate (Ai)
6. Fond de Rulment Financiar (FRF) (4-5)
7.
Active circulante (Ac)
8.
Cheltuieli n avans (Ch av)
9.
Datorii pe termen scurt (Dts)
10. Venituri n avans (Vav)
11. Fond de Rulment Financiar (FRF) (7+8-9-10)
12. Total active - Datorii curente (F*)
13. Active imobilizate (A*)
14. Fond de Rulment Financiar(F A) (12-13)
15. Active circulante nete/datorii curente nete (E*)
(*) Literele notate astfel semnifica indicatorii din bilantul contabil armonizat.
Fig. 1.3.2. Calculul fondului de rulment
Nevoia de fond de rulment

(NFR) este diferenta dintre necesitatile de finantare ale ciclului de

exploatare si datoriile de exploatare. Ea este expresia realizarii echilibrului financiar pe termen scurt, echilibrul
dintre necesarul de capital circulant si resursele de capitaluri pe termen scurt.

LUCRARE DE LICEN
Daca aceasta diferenta este pozitiva, atunci ea exprima un surplus de stocuri si / sau de creante in raport
cu sursele temporare posibile de mobilizat care pot fi rezultatul unei activitati profitabile sau poate fi expresia
accelerarii platilor aferente datoriilor pe termen scurt in acelasi timp cu incetinirea ritmului de incasare a
creantelor sau de transformare in lichiditati a stocurilor.
Daca nevoia de fond de rulment este negativa, atunci ea exprima un surplus de resurse temporare in
raport cu nevoile de capitaluri circulante si poate reflecta o accelerare a vanzarii stocurilor si a incasarii
creantelor in aceleasi timp cu incetinirea platilor pentru stingerea datoriilor pe termen scurt, sau poate reflecta
intreruperea activitatii de aprovizionare, reinnoire a stocurilor care poate afecta negativ activitatea intreprinderii
in perioada urmatoare.
Formula de calcul a necesarului de fond de rulment (NFR) este:
NFR = Active circulante Datorii curente sau
NFR = (Stocuri+Creante)-Datorii curente
Pe baza bilanului necesarul de fond de rulment se determin ca diferen:
NFR =(Active circulante + Cheltuieli n avans Casa i conturi la bnci) - (Datorii ce trebuie pltite ntr-un an
+ Credite bancare de trezorerie + Venituri n avans).

Nr.
Crt.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

Indicatori
Active circulante
Cheltuieli n avans
Casa i conturi la bnci
Total I (1 + 2 3)
Datorii cu scadena de pn la 1 an
Credite bancare de trezorerie
Venituri n avans
Total II (5 + 6 + 7)
Necesarul de fond de rulment (NFR)(4 8)
Fig. 1.3.3. Calculul necesarului de fond de rulment

Pornind de la relatia care trebuie sa existe intre necesarul temporar si resursele temporare, nevoia de
fond de rulment (NFR) constituie un indicator de echilibru financiar, care poate fi pozitiv sau negativ, dupa cum
urmeaza:
a) Daca NFR > 0, aceasta semnifica existenta unui surplus de necesar temporar fata de resursele temporare ce
pot fi mobilizate, fiind o situatie normala daca este consecinta unor investitii privind cresterea necesarului de
finantare a ciclului de exploatare. In caz contrar, NFR > 0 arat un decalaj nefavorabil intre lichidarea stocurilor
si creantelor si exigibilitatea datoriilor de exploatare, in sensul incetinirii incasarilor si accelerarii platilor.
b) Un NFR < 0 reflecta un surplus de resurse nete temporare fata de capitalurile circulante, necesitatile
temporare fiind mai mici decat resursele temporare ce pot fi mobilizate. Aceasta situatie este favorabila daca este
consecinta accelerarii rotatiei activelor circulante, a urgentarii incasarilor si relaxarii platilor.
Necesarul de fond de rulment reflecta echilibrul curent al intreprinderii, este mai fluctuant, mai instabil
decat fondul de rulment si depinde de cifra de afaceri), durata de rotatie a stocurilor, decalajul dintre termenul de
recuperare a creantelor si termenul de plata a furnizorilor.

LUCRARE DE LICEN
Trezoreria neta (TN) reprezinta diferenta dintre fondul de rulment (FR) si nevoia de fond de rulment
(NFR). Trezoreria neta se gaseste sub forma disponibilitatilor aflate in conturile bancare sau in casieria
intreprinderii, si apare ca expresie a desfasurarii unei activitati echilibrate si eficiente. Acest indicator arata
calitatea echilibrului financiar general al intreprinderii, atat pe termen lung cat si pe termen scurt.
Formula de calcul a trezoreriei nete (TN) este:
TN = Fondul de rulment Nevoia de fond de rulment sau
TN = Disponibiliti Credite de trezorerie sau
Se poate calcula pe baza bilantului financiar
TN = Trezoreia activ Trezoreria pasiv
Calculul trezoreriei nete (TN) se prezinta schematic:

Nr.
Crt.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Indicatori
Fondul de rulment financiar(FRF)
Necesarul de fond de rulment (NFR)
Trezoreria net (TN) (1 2) (a)
Disponibiliti bneti
Credite bancare de trezorerie
Trezoreria net (TN) (4 5) (b)
Active circulante / datorii curente nete (E)
Trezoreria net (TN) (7 2) (c)
Fig. 1.3.4. Calculul trezoreriei nete

Trezoreria neta pozitiva evidentiaza faptul ca exercitiul financiar s-a incheiat cu un surplus monetar
care, intr-o proportie, dificil de determinat, se datoreaza obtinerii de profit net precum si altor acumulari banesti.
Trezoreria neta negativa da imaginea unui dezechilibru financiar, deficitul monetar al exercitiului fiind
acoperit prin angajarea de credite (de trezorerie sau de scont).
Cresterea trezoreriei nete de la un exercitiu la altul reprezinta cash-flow-ul exercitiului financiar si se
explica prin variatia fondului de rulment si a nevoii de fond de rulment, dar si prin accesarea de capital
imprumutat. Astfel, un cash-flow pozitiv exprima o crestere a capacitatii reale de autofinantare a investitiilor, o
imbogatire a activului net contabil o majorare a averii actionarilor. Un cash-flow negativ reprezinta o
diminuare a capacitatii reale de autofinantare a investitiilor, fapt ce se traduce intr-o saracire a activului net
contabil si o reducere a valorii intreprinderii.

1.4. Indicatori de analiza pe baza Costului de rezultate

Transpunerea scriptica a modului in care a evoluat intreprinderea in cursul unui exercitiu financiar,
respectiv cum s-a ajuns la starea patrimoniala de la sfarsitul anului financiar este reflectat in contul de profit si
pierderi. Pe baza acestui tablou se determina capacitatea de autofinantare a intreprinderii ca diferenta intre
intrarile si iesirile de resurse, generate de operatiuni curente de gestiune.

LUCRARE DE LICEN
Capacitatea de autofinantare reprezinta acele resurse proprii, aflate la dispozitia intreprinderii care se
concretizeaza in rezultatul net al exercitiului (dupa impozitare) si cheltuielile care nu au antrenat plati
(amortizari, provizioane).
Pentru a calcula capacitatea de autofinantare degajata de intreprindere, se impune calcularea
excedentului brut degajat de activitatea de exploatare, precum si rezultatului net al execitiului.

Nr. crt.
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25

Solduri intermediare de gestiune

Exercitiul financiar
Precedent
Curent

Abateri +
()

Indici
%

Vnzri de mrfuri (Vmf)

Costul mfurilor vndute (Chmf)
Marja comercial (Mc)(1-2)
Producia vndut (Pv)
Cifra de afaceri net (CA)(1+4)
Variaia stocurilor (S)
Producia imobilizat (Pi)
Producia exerciiului(Pex)(4+6+7)
Consumuri intermediare (Ci)
Valoarea adugat (Vad)(3+8-9)
+ Subvenii de exploatare
- Alte impozite i taxe
- Cheltuieli cu personalul
= Excedent brut de exploatare(EBE)
+ Alte venituri din exploatare
- Ajustare valori imobilizri
- Alte cheltuieli de exploatare
= Rezultatul din exploatare (Rexp)
Venituri financiare
- Cheltuieli financiare
= Rezultatul financiar (Rfin)
Rezultatul curent (Rcrt)(18 + 21)
Rezultatul extraordinar (Rextr)
Rezultatul brut (Rbr)(22 +23)
- Impozitul pe profit

26

= Rezultatul net (Rnet)(24 - 26)

Fig. 1.4.1 Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Capacitatea de autofinantare

(CAF) reflecta potentialul financiar al firmei de a-si remunera

capitalurile proprii si de a-si autofinanta politica de investitii. Capacitatea de autofinantare reprezinta, de fapt, o
resursa interna aflata la dispozitia firmei, resursa care se determina la sfarsitul exercitiului financiar si pe baza
careia se fundamenteaza planul de investitii viitoare.
Scopurile autofinantarii sunt:
finantarea unor nevoi ale gestiunii curente;
cresterea fondului de rulment, finantarea totala sau partiala a noilor investitii;
rambursarea imprumuturilor contractate;
remunerarea capitalurilor investite.
Capacitatea de autofinantare este un sold rezidual al fluxurilor generate de ansamblul operatiunilor de
exploatare si financiare, precum i de unele operatiuni extraordinare. Are caracterul unei resurse degajate n
cursul exerciiului, putandu-se calcula generic ca diferenta intre intrarile si iesirile de fonduri, potrivit relatiei:

10

LUCRARE DE LICEN
CAF = Venituri incasabile Cheltuieli platibile
Capacitatea de autofinantare se poate determina prin doua metode: deductiva (sau metoda fluxurilor) si
aditionala, conform urmatorului tabel:

1. Metoda fluxurilor
Exercitiul financiar
Nr. crt.
Indicatori
Precedent
Curent
1.
Excedent brut de exploatare (EBE)
2.
+ Alte venituri din exploatare
3.
- Alte cheltuieli de exploatare
4.
+ Venituri financiare
5.
- Cheltuieli financiare
6.
+ Venituri extraordinare
7.
- Cheltuieli extraordinare
8.
- Impozitul pe profit
9.
Capacitatea de autofinantare (CAF)
10.
- Dividende distribuite
11.
Autofinantarea (AF)
2. Metoda aditiva
Exercitiul financiar
Nr.
Indicatori
Crt.
Precedent
Curent
1.
Rezultatul net (Rnet)
2.
+ Ajustare valori imobilizri
3.
Capacitatea de autofinantare(CAF)
4.
- Dividende distribuite
5.
Autofinantarea (AF)

Abateri +
()

Indici
%

Abateri +
()

Indici
%

Fig. 1.4.2. Structura si calculul capacitatii de autofinantare prin cele doua metode
Indiferent de metoda de calcul CAF reflect resursele poteniale de finanare create de ntreprindere din
gestionarea afacerii sale.
Autofinantarea (AF) partea din capacitatea de autofinanare care rmne la dispoziia ntreprinderii
dup deducerea dividendelor distribuite acionarilor.
Formula de calcul a autofinantarii (AF) este:
AF =

CAF Dividende Cota managerului Participarea salariailor la profit.

Autofinanarea reprezint imbogatirea ntreprinderii, fiind un mijloc propriu de

finantare care si va intari structura financiara prin marirea fondului de rulment.
Sunt situatii n care ntreprinderea are capacitate de autofinantare n schimb nu are
autofinantare suficienta si astfel apeleaz la imprumuturi de toate felurile cu repercusiuni in
prezenta unui volum important de datorii in pasivul bilantier. Asa cum rezulta din formula de
calcul, cresterea autofinantarii este posibila numai prin reducerea totalului dividendelor
distribuite, ceea ce nemultumeste actionarii sau asociatii care asteapta remunerarea capitalului
pe care l-au investit.

11

LUCRARE DE LICEN

Nivelul ideal de autofinantare al ntreprinderii este dificil de apreciat, totusi pot fi

mentionate trei situatii posibile privind autofinantarea, i anume:
1- Autofinantarea minim cuprinde numai amortismentele si n acest caz ntreprinderea
isi poate produce numai sumele necesare reinnoirii mijloacelor de productie la costuri
istorice;
2- Autofinantarea de mentinere cuprinde n afara de amortismente si compensarea
cresterii preturilor si astfel, mijloacele de productie vor fi inlocuite de altele noi la
preturi actuale;
3- Autofinantarea de dezvoltare se regaseste n cazul n care intreprinderea doreste
cresterea productiei, fiind o autofinantare de mentinere plus un supliment pentru
achizitionarea de mijloace de productie mai performante, de ultima generatie. Acest
nivel de autofinantare poate fi asigurat prin completarea de alte resurse de finantare
precum cele provenite din noi aporturi la capital ale actionarilor sau asociatilor.
Echilibrul financiar patrimonial are la baza trei reguli:
1. Regula echilibrului financiar minim
Aceasta regula presupune ca resursele utilizate pentru finantarea activelor sa ramana la dispozitia
intreprinderii pe perioada egala cu cea de imobilizare a activelor. Astfel, resursele care finanteaza activele
circulante trebuie sa se afle la dispozitia intreprinderii pentru o durata egala cu ciclul de exploatare (care incepe
cu aprovizionarea si se incheie cu incasarea creantei comerciale aparuta la vanzarea stocurilor). Activele
imobilizate trebuie finantate din surse permanente, sau care se afla la dispozitia intreprinderii o perioada cel
putin egala sau apropiata cu durata normala de functionare a acestora. Regula echilibrului financiar minim se
poate exprima:
Fond de rulment pozitiv (> 0) ; Lichiditate pozitiva (> 0)
2. Regula indatorarii maxime
Indatorarea maxima se refera la indatorarea pe termen mediu si lung si trebuie sa se incadreze intre
urmatoarele limite:
- Suma datoriilor pe termen lung nu trebuie sa depaseasca suma capitalurilor proprii:
Datorii pe termen lung >= Capitaluri proprii
- Suma datoriilor pe termen lung si mediu nu trebuie sa depaseasca autofinantarea medie calculata la o perioada
de trei ani.
3. Regula finantarii maxime
Acesta regula este produsul primelor doua reguli. Astfel, pentru fiecare investitie angajata de
intreprindere, ponderea capitalului utilizat din surse proprii nu trebuie sa depaseasca 75% din valoarea
investitiei.
Fonduri proprii investite < = 75%
In situatia realizarii echilibrului financiar al intreprinderii, o parte din capitalurile permanente este
destinata acoperirii nevoilor ciclice, reinnoibile in cadrul ciclurilor de exploatare succesive ale intreprinderii.
Existenta fondului de rulment arata ca resursele permanente, degajate din partea de jos a bilantului, sunt

12

LUCRARE DE LICEN
superioare activelor circulante din partea superioara a bilantului, fiind considerat cel mai important indicator al
echilibrului financiar, si totodata rezultatul optimizarii finantarii pe termen lung si pe termen scurt.
Relatia de echilibrul financiar este:
FR = NFR + TN
Pe de alta parte, nevoia de fond de rulment este componenta principala a echilibrului financiar, intrucat
de marimea ei depind fondul de rulment si trezoreria neta. Indicatorul (NFR) arata surplusul acelor nevoi
temporare (creante si stocuri) care se reinnoiesc permanent in cadrul ciclurilor de exploatare. Acest indicator
trebuie sa fie egal sau inferior fondului de rulment.
Analiza echilibrului financiar al intreprinderii se poate realiza prin metoda ratelor (ratios). Ratio este un
raport intre doua posturi din bilant, din contul de rezultat, sau din bilant si contul de rezultat, echivalent cu
termenul de rata, coeficient.
Analiza ratelor de structura ale bilantului reflecta structura de finantare a intreprinderii si se defineste
prin proportiile posturilor din activul si pasivul bilantului in raport cu totalul acestuia.
Structura pasivului degaja politica de finantare a intreprinderii, evidentiind gradul de stabilitate a
finantarii si autonomia financiara pe care le asigura combinatia de resurse cu maturitati si origini diverse.
Autonomia financiara a intreprinderii, sau ponderea capitalurilor permanente in total pasiv, se poate
calcula astfel:

Scp

Capitaluri permanente
* 100
Pasiv

Acest indicator de structura a pasivului reflecta ponderea pe care o au capitalurile proprii si capitalul imprumutat
pe termen lung in totalul surselor de finantare ale intreprinderii.
Autonomia financiara globala exprima ponderea capitalurilor proprii in totalul pasivelor bilantiere,
respectiv, resursele puse la dispozitie intreprinderii de catre actionari (capital social) precum si cele degajate de
intreprindere (rezerve din profit nedistribuit, rezultatul net al exercitiului) si se calculeaza dupa formula:

Scp

Capitaluri proprii
* 100
Pasiv
Autonomia la termen exprima ponderea datoriilor pe termen lung in total pasiv, putand fi considerata o

forma de calcul a indatorarii intreprinderii:

Scp

Datorii pe termen lung

* 100
Pasiv
Cu cat este mai mare ponderea capitalurilor proprii in totalul pasivului bilantier cu atat este mai mare

autonomia si independenta financiara a intreprinderii.

Analiza pe verticala a bilantului vizeaza corelatiile dintre posturile din activ si din pasiv, structura
pasivului trebuind s fie adecvata structurii activului. In cazul unei intreprinderi din sectorul industrial,
capitalurile permanente sunt mai importante fata de o intreprindere din sectorul de distributie comercial, ceea
ce se reflecta prin rate de sinteza referitoare la conditiile de ajustare intre utilizarile si resursele atrase de
intreprindere in activitatea sa.
Ratele de sintez reflecta echilibrul financiar in marimi relative:
1.

Rata de finanare stabila a imobilizrilor:

Capitaluri permanente
Rfi =
1
Activ imobilizat net

13

LUCRARE DE LICEN
masoara stabilitatea resurselor afectate finantarii activelor durabile, din care:
a) Rata de finantare din resurse proprii:
Rfp =

Capitaluri proprii
1 exprima autonomia financiara de care dispune ntreprinderea;
Activ imobilizat net

b) Rata de finantare din resurse straine:

Rfs =
2.
R lg =

Datorii / termen lung + mediu

exprima gradul de insecuritate financiara a intreprinderii.
Activ imobilizat net
Rata de lichiditate generala:
Activ circulant
1 exprima gradul de lichiditate potentiala (echilibrul financiar pe termen
Datorii / termen scurt

scurt), din care:

a) Rata de lichiditate rapida (Testul acid):
Rlr

Activ circulant Stocuri

1 exprim capacitatea intreprinderii de rambursare a datoriilor pe
Datoriitermen scurt

termen scurt;
b) Rata de lichiditate imediata (Testul acid):
Rli

Disponibilitati
exprima aptitudinea intreprinderii de rambursare a datoriilor cu scadena sub
Datorii/termen scurt

1 an.
Ratele de sinteza se coreleaza cu ratele de finantare si reflecta indirect structura financiara a
intreprinderii.
Ratele de sinteza ale bilantului sunt expuse in tabelul urmator:

Nr.
crt.
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Ratele de echilibru financiar

Rata de finantare stabila a imobiliz. (Rfi)
Rata de finantare din resurse proprii (Rfp)
Rata de finantare din resurse straine (Rfs)
Rata de lichiditate generala (Rlg)
Rata de lichiditate rapida (redusa) (Rlr)
Rata de lichiditate imediata (Rli)

Formula de calcul
Rfi = Cp / Ain
Rfp = Cpr / Ain
Rfs = Dtl / Ain
Rlg = Ac / Dts
Rlr = (Ac Stoc) / Dts
Rli = Disp / Dts

Fig. 1.4.3. Ratele de echilibru financiar

Rata de finantare stabila a imobilizarilor este o dovada a existentei fondului de rulment pozitiv. Acest
indicator poate fi confirmat si valorile pozitive ale ratei de finantare din resurse proprii echivalent cu fondul de
rulment propriu, asa cum valoarea pozitiva a ratei de finantare din surse straine reflecta existenta fondului de
rulment strain, pozitiv.
O valoare supraunitara a ratelor de lichiditate generala si de lichiditate redusa (rapida) confirma
echilibrul financiar pe termen scurt, respectiv capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile pe termen scurt.
Acest fapt nu se confirma insa prin scaderea ratei de lichiditate imediata sau valoarea subunitara a acesteia, fapt
care inseamna ca disponibilitatile banesti nu sunt sufuciente pentru acoperirea datoriilor pe termen scurt.

14

LUCRARE DE LICEN
Analiza ratelor de structura a bilantului permite studiul structurii financiare a intreprinderii, respectiv
examinarea modului in care sunt repartizate sursele de finantare a activelor intre capitalurile proprii si aporturile
externe, de unde rezulta autonomia (independenta) financiara a intreprinderii.
Structura financiara este un concept fundamental in gestiunea financiara a intreprinderii, deoarece
determina costul capitalului si are influenta asupra politicii de investitii, afectandu-i rentabilitatea.
Sursele de finantare trebuie adaptate naturii activelor pe care le finanteaza: resursele utilizate pentru
finantarea unui activ imobilizat trebuie sa poata ramane investite in intreprindere o durata cel putin egala cu
durata de viata a acestuia. Exigibilitatea capitalurilor trebuie armonizata cu lichiditatea activelor finantate, adica
imobilizarile trebuie finantate din capitaluri stabile (permanente), iar activul circulant trebuie finantat din
datoriile de exploatare. Numai in aceste conditii poate fi vorba de o structura financiara echilibrata care poate
asigura independenta financiara a intreprinderii.
In gestiunea financiara se utilizeaza atat notiunea de structura financiara cat si cea de structura a
capitalului, cu precizarea ca structura financiara desemneaza compozitia pasivului bilantului financiar, in timp ce
structura capitalului arata compozitia finantarii intreprinderii pe termen lung: actiuni (ordinare, privilegiate),
obligatiuni (ordinare, convertibile), imprumuturi bancare.
In privinta unor structuri financiare ideale sau acceptabile exista cateva principii esentiale de care
trebuie sa se tina seama n gestiunea financiara.
Activele stabile (ciclice sau aciclice) nu trebuie sa fie finantate din datorii pe termen scurt (de trezorerie); numai
activele ocazionale (nestabile) pot fi finantate tranzitoriu din asemenea datorii.
Finantarea activelor stabile prin indatorarea pe termen mediu si lung este admisa cu conditia ca aceasta sa nu
reprezinte mai mult de 50% din capitalurile permanente si sa poata fi rambursata progresiv prin autofinantare,
pana intreprinderea ajunge la autonomie financiara (finantarea din capitaluri proprii).
Structura finantarii reflectata prin ratele de structura a pasivului, care in optica bilantului financiar
grupeaza posturile dup criteriul scadentei, vizeaza raportul intre capitalurile proprii (C) si datorii (D), pasivul
fiind egal cu suma:
Pasiv = Capitaluri proprii (Cpr) + Datorii (Dt),
Pasiv = Capital permanent (Cp) + Datorii pe termen scurt.
in care:
Dt = Datorii pe termen lung (durata peste 1 an) + Datorii termen scurt (sub 1 an)
Cp = Capitaluri proprii (C) + Datorii pe termen lung (durata peste 1 an)
Raportul dintre datoriile totale (Dt) si capitalurile proprii (Cpr) exprim rata indatorarii globale, fiind
cunoscut sub denumirea de levier financiar si prezinta importanta atat pentru manageri cat si pentru creditori,
deoarece reflecta, pe de o parte, gradul de independenta financiar si, pe de alta parte, posibilitatea intreprinderii
de a recurge la capitaluri externe (noi imprumuturi).
Definirea structurii financiare implica si determinarea raportului ntre fondurile pe termen lung
(capitalurile permanente) si fondurile pe termen scurt (datoriile sub 1 an), care depinde de natura activelor
intreprinderii, sursele permanente de finantare trebuind astfel structurate incat sa maximizeze valoarea
intreprinderii (capitalurile proprii).
Autonomia financiara reprezinta aptitudinea intreprinderii de a face fata angajamentelor financiare,
aceasta masurandu-se cu ajutorul unor rate care exprima gradul de indatorare si gradul de lichiditate-

15

LUCRARE DE LICEN
solvabilitate. Acest autonomie este amenintata de existenta unei structuri financiare inadecvate, prin raportul
Datorii/Capitaluri proprii, care poate conduce la incetarea de plati sau la pierderea controlului de catre actionari.
Autonomia financiara poate fi estimata prin intermediul mai multor rate:
1.

Rata indatorarii globale:

Rig

Datorii totale
0,5 exprima dependenta intreprinderii de diversi creditori, precum si sansele de
Pasiv

rambursare a datoriilor.
a) Levierul financiar:
Datorii totale
depinde de structura finantarii, cu efecte asupra ratei rentabilitatii capitalurilor
Capitaluri proprii

LF=

proprii, fiind un indicator de risc financiar in corelatie cu randamentul activelor si rata dobanzii.
b) Rata autonomiei financiare:
Raf =

Capitaluri proprii
>1, fiind in relatie inversa cu levierul financiar (Raf = 1/LF).
Datorii totale

c) Rata indatorarii la termen:

Rit
2.
Ci

Datoriitermen lung
>1 exprima dependenta fata de creditori si este afectata de inflatie.
Capitaluri proprii
Capacitatea de indatorare:

Capitaluri proprii
0,5 exprim posibilitatile de indatorare ale intreprinderii.
Capital permanent

3) Capacitatea de rambursare: Cr =

CAF
0,25 exprima capacitatea intreprinderii de a-si rambursa
Datorii totale

datoriile totale.
Ratele de autonomie financiara calculate pe baza bilantului sunt prezentate in tabelul urmator:

Nr.
crt.
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Ratele de finantare
Rata indatorarii globale
Levierul financiar
Rata autonomiei financiare
Rata indatorarii la termen
Capacitatea de indatorare
Capacitatea de rambursare

Formula de calcul
(Rig = Dt/Pasiv)
(LF = Dt/Cpr)
(Raf = Cpr/Dt)
(Rit =Dt.lg/Cpr)
(Ci = Cpr/Cp)
(Cr = CAF/Dt)

Fig. 1.4.4. Ratele de finantare autonomia financiara

O rata a indatorarii globale sub 0,5 arata o pondere redusa a datoriilor in total pasiv, fiind compensata
de o pondere mai mare a capitalurilor proprii in structura finantarii.
Levierul financiar subunitar reflecta gradul de indatorare redus si este o reflectare a gradului mare de
autonomie financiara a intreprinderii, finantarea activitatii realizandu-se preponderent din capitalurile proprii.

16

LUCRARE DE LICEN

CAPITOLUL II
FINANTAREA INTERNA SI EXTERNA
17

LUCRARE DE LICEN

2.1. Finantarea prin capitaluri proprii

Cresterea capitalului social al unei firme este o decizie strategica, ce poate fi materializata prin una din
modalitatile urmatoare: aport in numerar, incorporarea rezervelor sau conversia datoriilor (obligatiuni, datorii
comerciale, etc.). Avand in vedere ca, prin incorporarea rezervelor in capitalul social, respectiv prin conversia
datoriilor in actiuni nu se genereaza resurse banesti noi, se va prezenta in continuare majorarea de capital social
prin emisiune de actiuni contra numerar (sau aport in numerar).

Cresterea capitalului social prin aport in numerar

Se poate realiza prin cresterea numarului actiunilor sau cresterea valorii nominale a actiunilor existente.
Caracteristicile majorarii de capital social prin aport in numerar sunt:
Este o finantare prin resurse proprii externe, aportul fiind depus de actionarii societatii;
Are ca efect monetar cresterea lichiditatilor firmei cu consecinte favorabile exprimate in cresterea
productiei, cresterea profitului, cresterea dividendului, cresterea ratei dividendului;
Ofera un acces sporit la credite bancare; firma devine atractiva pentru creditori prin prisma cresterii
capitalului social;
Are efecte asupra structurii actionariatului in sensul ca daca toti vechii actionari isi finalizeaza dreptul
de subscriere, structura actionariatului nu se schimba; Nefinalizarea dreptului de subscriere inseamna ca
vechii actionari nu cumpara integral sau partial actiunile care li se cuvin din noua emisiune, adica isi
vand integral sau partial dreptul de subscriere actionarilor noi.
Are efecte asupra structurii de piata in directia reducerii cursului actiunilor; acest fapt este un rezultat al
cresterii numarului de actiuni sau a cresterii valorii nominale mai repede decat a profitului;
Efectul cresterii de capital asupra randamentului actiunilor este de reducere a ratei dividendului (in
cazul cresterii valorii nominale a actiunii) daca valoarea nominala creste mai repede decat profitul
ulterior.
Dreptul de subscriere apare in cazul unei emisiuni suplimentare de actiuni care este destinata vanzarii,
si consta in dreptul vechilor actionari de a cumpara cu prioritate actiuni din noua emisiune.
Cursul bursier nou (CBN) al tuturor actiunilor respectivului emitent (atat cele vechi cat si cele nou
emise) are valoare teoretica si se calculeaza dupa formula:
CBN = (N0*CBV + N1*Pe)/ (N1+N0)
Unde

N0 = numarul de actiuni vechi

N1 = numarul de actiuni nou emise
CBV = cursul bursier al vechilor actiuni
Pe = pretul de emisiune al noilor actiuni
Conditia care trebuie indeplinita pentru ca firma sa aiba o emisiune de actiuni reusita este ca CBV >>

VN si VN << Pe << CBV

18

LUCRARE DE LICEN
Unde

VN = valoarea nominala a actiunilor (care este aceeasi pentru toate actiunile)

>> = este evident mult mai mare
Aceasta relatie reprezinta sintetic situatia in care firma emitenta de actiuni reuseste sa-si plaseze

titlurile cat mai convenabil, la un pret de emisiune mai mare decat valoarea nominala (la care se vor rascumpara
actiunile) dar mai mic decat cursul bursier al actiunii, pentru a atrage cat mai multi investitori.
Efectul emisiunii de actiuni asupra evolutiei cursului bursier este de scaderea a acestuia astfel ca CBN
< CBV adica noul curs bursier va fi mai mic decat vechiul curs bursier.
Consecinta emisiunii de noi actiuni pe piata, este aceea ca vechii actionari vor pierde din capitalizarea
lor bursiera. Compensarea pierderii se face prin dreptul de subscriere a carui valoare este:
DS = CBV CBN =[N1 / (N0+N1)] * (CBV Pe)
Unde

DS = valoarea dreptului de subscriere

Dreptul de subscriere poate fi vandut. Acest fapt este practicat in tarile cu piata bursiera puternica, unde

exista un segment aparte al pietei pe care se negociaza numai drepturi de subscriere.

Un drept de subscriere vandut reprezinta transmiterea posibilitatii de achizitie de actiuni,
cumparatorului dreptului de subscriere care va deveni astfel actionar al societatii emitente. Prin urmare,
actionarul care isi vinde / renunta la dreptul de subscriere nu va mai putea achiztiona actiuni noi.
Pe piata bursiera, cumpararea actiunilor noi se face la pretul de emisiune.
Cresterea capitalului social prin incorporarea rezervelor
Este o operatiune care se poate realiza prin incorporarea partiala a fondului de rezerva in capitalul
social si nu este generatoare de noi surse de finantare. Aceasta operatiune se realizeaza prin emisiunea de noi
actiuni care se atribuie gratuit vechilor actionari. Actiunile nou emise vor avea aceeasi valoare nominala ca cea a
actiunilor deja existente.
Caracteristicile majorarii de capital prin incorporarea rezervelor sunt:
Este o operatiune conditionata de faptul ca fondul de rezerva care se poate incopora in capitalul social
este format din toate celelalte rezerve, mai putin rezervele legale si cele statutare;
Operatiunea de incorporare a rezervelor din reevaluarea imobilizarilor este reglementat de Legea
societatilor comerciale acest fapt permitand capitalizarea unui castig obtinut din reflectarea activului
imobilizat la valoarea de piata actuala;
Este o finantare din resurse proprii interne, respectiv profit net nedistribuit actionarilor in anii anteriori
cand s-au facut varsaminte in contul fondului de rezerva;
Are ca efect monetar accesul sporit la credite bancare existenta unei garantii mai mari ca urmare a
cresterii capitalului social;
Dezavantajul acestei operatiuni este ca nu aduce lichiditati firmei;
Atribuirea de noi actiuni ca urmare a incorporarii rezervelor nu modifica structura actionariatului;
Totusi, daca unii actionari isi vand dreptul de atribuire, actionariatul se va modifica, in sensul aderarii
de noi actionari;
Efectul de piata este de reducere a cursului bursier, pe motivul cresterii numarului de actiuni si al
diminuarii dividendului pe actiune si a ratei dividendului, ca o consecinta a stagnarii productiei la un

19

LUCRARE DE LICEN
anumit nivel, deoarece aceasta modalitate de majorare a capitalului social nu aduce disponibilitati
firmei;
Efectul operatiunii asupra randamentului actiunii este de reducere a ratei randamentului, in cazul in care
profitul nu creste corespunzator / direct proportional cu cresterea capitalului social.
Dreptul de atribuire apare in cazul unei emisiuni suplimentare de actiuni, care este destinata distribuirii
gratuite actionarilor existenti. Aceste drept de atribuire consta de fapt in dreptul actionarilor de a primi cu titlu
gratuit noile actiuni, ca rezultat al faptului ca in anii in care s-au facut varsaminte la fondul de rezerva ei ar fi
putut primi un dividend majorat, dar nu l-au primit tocmai datorita optiunii de a constitui rezerve.
Cursul bursier nou al tuturor actiunilor respectivului emitent (atat cele vechi cat si cele nou emise) are
valoare teoretica si se calculeaza dupa formula:
CBN = (N1*CBV) / (N0+N1)
Unde

N0 = numarul de actiuni vechi

N1 = numarul de actiuni nou emise
CBV = cursul bursier al vechilor actiuni
CBN = cursul bursier al noilor actiuni
Conditia care trebuie indeplinita pentru ca firma sa aiba o emisiune de actiuni reusita este ca CBV >>

VN .
Efectul emisiunii de actiuni asupra cursului bursier este de scaderea a acestuia astfel ca CBN < CBV
adica noul curs bursier va fi mai mic decat vechiul curs bursier.
Compensarea pierderii se face prin dreptul de atribuire a carui valoare este:
DS = CBV CBN = (N0 * CBV) / (N0+N1)
Unde

DA = valoarea dreptului de atribuire

N0 = numarul de actiuni vechi
N1 = numarul de actiuni nou emise
CBV = cursul bursier al vechilor actiuni
CBN = cursul bursier al noilor actiuni
Cumparatorul dreptului de atribuire poate cumpara actiuni de la emitent la o valoare egala cu noul curs

bursier teoretic.
Cresterea capitalului social prin conversiunea datoriilor
Modul de realizare a acestei operatiuni este emisiunea de titluri numite obligatiuni convertibile in
actiuni, sau emisiunea de actiuni a caror valoare acopera datoriile ce se doresc a fi convertite, si distribuirea
acestora catre creditorii firmei, avand drept consecinta anularea datoriilor firmei.
Caracteristicile majorarii de capital social prin conversia obligatiunilor / datoriilor in actiuni sunt:
Este o operatiune conditionata de faptul ca emitentul trebuie sa aiba cel putin doua bilanturi anuale
incheiate;
Imprumutul are caracter obligatar si respecta toate regulile unui astfel de imprumut (elemente tehnice,
regulament de derulare, modalitate de emisiune, etc.)
Imprumutul are caracter convertibil. Ca urmare acestui lucru sunt obligatorii urmatoarele elemente:
a. Precizarea ratei de conversie (numarul de actiuni ce revine unei obligatiuni care se
converteste, respectiv unei datorii);

20

LUCRARE DE LICEN
b. Precizarea termenului de conversie (pana la data sau in intervalul);
c. Precizarea caracterului conversiei obligatorie sau nu;
Efectul operatiunii asupra randamentului obligatiunii se concretizeaza in urmatoarea relatie: RDOC <
RDOS unde RDOC este rata dobanzii la obligatiunile convertibile iar RDOS este rata dobanzii la
obligatiunile simple;
Efectul monetar : emitentul are acces la un imprumut mai ieftin iar la scadenta nu apar fluxuri de plati
decat daca conversia nu este obligatorie;
Efectul patrimonial: la scadenta capitalul social creste cu valoarea obligatiunilor / datoriilor convertite;
se modifica structura capitalului propriu si a capitalului permanent.
In cadrul operatiunilor de majorare a capitalului social, pot fi emise atat actiuni ordinare cat si actiuni
preferentiale. Conform prevederilor Legii 31/1990 actiunile preferentiale au dreptul la un dividend prioritar insa
nu confera drept de vot titularului in cadrul adunarilor generale a actionarilor:
(1) Se pot emite aciuni prefereniale cu dividend prioritar fr drept de vot, ce confer titularului:
a) dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exerciiului financiar, naintea
oricrei alte prelevri;
b) drepturile recunoscute acionarilor cu aciuni ordinare, inclusiv dreptul de a participa la adunarea
general, cu excepia dreptului de vot.
(2) Aciunile cu dividend prioritar, fr drept de vot, nu pot depi o ptrime din capitalul social i vor avea
aceeai valoare nominal ca i aciunile ordinare.
Emisiunea de actiuni - Avantaje din punct de vedere al firmei:
Pot fi atrase finantari pentru proiecte importante, de mare anvergura, deoarece actiunile ordinare au o
rentabilitate mai mare si reprezinta un titlu de proprietate asupra firmei;
Nu obliga firma la plati periodice fixe, indiferent de evolutia profiturilor si fluxurilor de numerar;
Nu se returneaza banii investiti ci se platesc doar dividendele, anual, din profitul net;
Nu exista scadenta deci actiunile nu trebuie rascumparate niciodata;
Scade costul indatorarii si asigura flexibilitatea optiunilor viitoare de finantare pe termen lung;
Firma prezinta garantii prin simplul fapt ca este cotata la bursa;
Firma, cotata la bursa este vizibila, deschisa publicului, are parte de publicitate in mediul economic.
Emisiunea de actiuni - Dezavantaje din punct de vedere al firmei
Dilutia puterii de control in firma;
Cresterea numarului de actionari beneficiari ai profiturilor superioare potentiale;
Costuri de emisiune mari;
Marimea costului mediu ponderat al capitalului poate deveni ne-optima, in cazul in care ponderea
capitalurilor proprii se modifica;
Transparenta exagerata, care poate duce la pierderea unor oportunitati prin faptul ca subtilitatile de
gestiune sunt facute publice;
Crearea unei atmosfere conflictuale in cazul in care persoane ostile conducerii ar intra in posesia unui
numar mare de actiuni ale firmei;

21

LUCRARE DE LICEN
Adunarea generala a actionarilor este organul suprem de conducere hotararile acesteia trebuie
respectate si uneori ele nu sunt in concordanta cu planurile de dezvoltare care au generat de fapt
emisiunea de actiuni.
Emisiunea de actiuni - Avantaje din punct de vedere al investitorilor
Dreptul de vot care confera controlul legal asupra firmei (partii din capitalul social detinuta);
Dreptul la o parte din veniturile firmei;
Castiguri mai mari pe actiune vanduta datorita rentabilitatii mai mari oferite.
Emisiunea de actiuni - Dezavantaje din punct de vedere al investitorilor
La lichidare, actionarii care detin actiuni ordinare sunt ultimii in ordinea de prioritate a drepturilor;
Pot exista perioade in care sa nu existe sau sa nu se distribuie dividende;
Riscul asumat de investitori este mai mare decat in cazul achizitiei de obligatiuni de la stat.

2.2. Finantarea prin capitaluri imprumutate

Finantarea prin credite bancare

Finantarea prin credite bancare este o modalitate de asigurare a necesarului de capital, fara imixtiuni in
conducerea firmei din partea unor institutii sau terte persoane.
Avantajele acestei optiuni de finantare rezida in pastrarea structurii actionariatului firmei si a capitalului
social fara a imparti proprietatea cu alti actionari si evitarea unei proceduri anevoioase de urmat in cazul
emisiunii de obligatiuni, si binenteles a controlului statului.
Contractarea unui credit bancar poate fi evitata daca firma isi poate acoperi necesitatile de finantare din
surse mai ieftine cum ar fi:
Amanarea platii furnizorilor;
Contracte de livrare a materiilor prime si materialelor cu plata la termen;
Amanarea platii dividendelor;
Discounturi acordate clientilor fideli care achizitioneaza cu plata imediata.
Bancile, ca institutii specializate, se ocupa de atragerea de depozite si acordarea de imprumuturi, avand
ca obiect principal gestionarea fondurilor atrase si a imprumuturilor acordate, iar scopul final obtinerea de
profit bancar. Principala activitate a institutiilor bancare este cea de creditare si comporta o multitudine de
aspecte rezultate din varietatea tipurilor de credite acordate.
Creditele pe care o banca le poate acorda se clasifica in functie de perioada de acordare in:
Credite pe termen scurt
Credite pe termen mediu

22

LUCRARE DE LICEN
Credite pe termen lung
Creditele pe termen scurt se acorda pe o perioada de cel mult un an si pot avea optiuni de rambursare in
rate, cu scadenta stabilita prin contractul de credit sau rambursare integrala la scadenta. Dobanda stabilita pentru
acest tip de credit este platibila lunar dar se poate opta pentru alte modalitati de plata (trimestrial, la scadenta).
Destinatia acestui tip de credit este, in principal asigurarea finantarii activitatii curente a firmei
activitatea de productie / comert.
Creditele pe termen scurt se pot prezenta in una din urmatoarele forme:
Avansurile in cont curent cu destinatia de acoperire a necesitatilor curente, a cheltuielilor imprevizibile.
Aceste credite nu au un termen fix de rambursare, acordarea lor fiind conditionata de existenta unor depozite
bancare sau incasari probabile compensatorii, cu care se garanteaza rambursarea creditului.
Liniile de credit permit accesul firmei la sume a caror valoare se inscrie in limita unui plafon maxim
aprobat de banca; Tragerile (luarea banilor in transe) nu se fac la termene dinainte stabilite, ci in momentul
in care firma are nevoie de bani; astfel nu apare riscul ca firma sa ia un imprumut pentru care trebuie sa
plateasca dobanda, pe care sa nu mai fie nevoie sa-l foloseasca integral;
Creditele pe stoc se acorda pe baza unei garantii reale, adica pe baza stocului de marfa din depozitele fimei.
Evident, conditia pe care banca o pune este ca aceste stocuri sa fie vandabile, sa aiba desfacerea asigurata.
Creditele pe termen mediu au scadenta de rambursare intre 1 si 5 ani. Ele se acorda pentru activitatea de
import / export, pe baza de contracte ferme, sau pentru activitatea de investitii cu eficienta dovedita. Aceste
destinatii, insa nu sunt limitative, bancile putand crea produse noi credite pe termen mediu pentru finantarea
activitatii de exploatare.
Creditele pe termen lung au scadenta de rambursare mai mare de 5 ani. Ele se acorda pentru investitiile
pe termen lung, cu durata de folosinta indelungata, cum ar fi cele pentru constructii de hale industriale, depozite,
achizitii de utilaje, echipamente, masini, etc. Rambursarea acestora se face esalonat: lunar, trimestrial, semestrial
sau anual, in baza unui grafic de plati stabilit prin contractul de credit.
Garantarea creditelor
In cadrul oricarei operatiuni de credit bancile iau in calcul un risc cert. Riscul legat de credit consta in
riscul insolvabilitatii firmei care poate conduce la pierderea sumei imprumutate si a dobanzilor aferente si in
riscul imobilizarii banilor imprumutati, in cazul in care firma nu respecta angajamentul achitarii la scadenta a
sumei convenite.
Riscurile care rezulta din insolvabilitatea firmei pot fi asigurate prin constituirea de garantii in favoarea
bancii.
Pentru acordarea unui imprumut banca cere garantii reale, care sa acopere valoarea creditului acordat
precum si valoarea dobanzilor si a celorlalte costuri implicate (comisioane si speze bancare). Garantia reala
confera creditorului un drept real asupra unor elemente din patrimoniul firmei sau al girantilor, fapt care consta
in dreptul de a vinde bunul cu care se garanteaza si de a incasa contravaloarea acestuia, pana la acoperirea
datoriei.

23

LUCRARE DE LICEN

Finantarea prin emisiune de obligatiuni

Obligatiunile reprezinta valori mobiliare care certifica detinatorului calitatea de creditor al firmei
emitente a acestora. Obligatiunile constituie, un mijloc de atragere a resurselor financiare disponibile pe piata
financiara. Comparativ cu actiunile, obligatiunile ofera posibilitatea de a investi cu asumarea unui risc mai redus
si un castig ce nu depinde de rezultatele firmei. In cazul in care firma intra in lichidare, cei dintai despagubiti
sunt creditorii, deci riscul obligatiunilor se dovedeste a fi mai redus decat cel asociat actiunilor.
Obligatiunile pot fi emise fie la o rata fixa a dobanzii, fie la una variabila. In ambele cazuri, dobanda se
calculeaza prin aplicarea ratei dobanzii la valoarea ramasa (nerambursata) a imprumutului.
Obligatiunile comporta un castig fixat sub forma de dobanda, platibila anual.
Obligatiunile pot fi convertibile in actiuni, in cazul in care firma decide acest lucru, conferind
detinatorilor aceleasi drepturi de care se bucura ceilalti actionari.
Imprumutul obligatar este caracterizat printr-o serie de elemente tehnice:
Valoarea nominala a obligatiunii

este suma inscrisa pe obligatiune. Aceasta valoare sta la baza

calcularii cursului bursier si a ratei nominale a dobanzii.

Pretul de emisiune reprezinta suma cu care o obligatiune se vinde la momentul emisiunii si poate fi
inferior valorii nominale, pentru a creste atractivitatea titlului, caz in care se poate calcula prima de
emisiune:
Prima de emisiune = Pretul de emisiune Valoarea nominala
Rata nominala a dobanzii este de fapt rata de dobanda cu care se remunereaza imprumutul.
Cuponul consta in suma dobanzii cu care se remunereaza imprumutul. Formula de calcul a cuponului
este:
Dobanda (cuponul) = Rata nominala de dobanda * Valoarea nominala
Durata imprumutului este perioada pana la scadenta finala a imprumutului, cand obligatiunile trebuie
rascumparate de catre emitent;
Prima de rambursare este diferenta intre pretul de rascumparare a obligatiunii, mai mare si valoarea
nominala, mai mica si se calculeaza dupa relatia:
Prima de rambursare = Pretul de rascumparare Valoarea nominala
Pretul de rascumparare reprezinta suma anuntata in momentul emisiunii, la care se va rascumpara, la
termen, de catre emitent, o obligatiune.
Anuitatea este suma totala platita creditorului obligatar, si se compune din rata de rambursare aferenta
anului t si cuponul (dobanda anuala) platit in anul t.
Anuitatea t = Rata de rambursare t + Cuponul t
Imprumuturile obligatare se pot clasifica in functie de modalitatea de rambursare astfel:
Imprumuturi cu rambursare in final;
Imprumuturi cu rambursare sub forma de anuitati;
Imprumuturi cu rambursare in rate constante;
Imprumuturi sub forma cuponului zero.
Imprumuturile obligatare cu rambursare la final sunt considerate forma clasica de rambursare. Anual,
sau la intervale de timp stabilite prin contract, se plateste cuponul calculat prin aplicarea ratei dobanzii la

24

LUCRARE DE LICEN
valoarea nominala, iar la scadenta este rambursat intregul imprumut la valoarea nominala sau la pretul de
rascumparare, in cazul in care se doreste oferirea primei de rambursare.
In cazul in care se adopta rambursarea sub forma anuitatilor constante, dobanzile platite vor scadea ca
marime pe parcursul perioadei de rambursare, in timp ce ratele de rambursare vor creste astfel incat anuitatea sa
se mentina constanta in fiecare perioada.
In cazul rambursarii sub forma ratelor constante, anuitatile vor fi din ce in ce mai mici, dobanda
calculandu-se in fiecare perioada, prin aplicarea ratei dobanzii la valoarea ramasa nerambursata.

Finantarea prin leasing

Actul normativ care reglementeaza vanzarea de bunuri in sistem leasing este Ordonanta Guvernului nr.
51 din 28 august 1997 , republicat, privind operaiunile de leasing i societile de leasing aprobata prin Legea
nr. 90 din 28 aprilie 1998 pentru aprobarea Ordonanei Guvernului nr. 51/1997 privind operaiunile de leasing i
societile de leasing.
Operatiunea de leasing permite firmei sa obtina bunuri pe care le poate utiliza exclusiv in desfasurarea
activitatii sale. Firma nu este obligata sa cumpere aceste bunuri a caror proprietara nici nu este.
Din aceste considerente, leasingul reprezinta pentru firma o modalitate avantajoasa de a obtine
mijloacele fixe necesare de regula bunuri de folosinta indelungata, cu valoare mare, uzura morala rapida, cum
ar fi utilaje grele, masini, combine agricole, dar nu numai. Operatiunile de leasing pot avea ca obiect si
cumpararea de proprietati imobiliare, cladiri, etc.
In general, leasingul presupune ca firma inchiriaza un bun pe o anumita perioada de timp, de la o firma
de leasing, care ramane proprietara bunului, urmand ca la terminarea contractului, firma utilizatoare locatara sa
opteze pentru:
Returnarea bunului
Cumpararea sa la valoarea reziduala (ramasa)
Incheierea unui nou contract de leasing.
Societatea de leasing achizitioneaza bunul respectiv pentru clientul care urmeaza sa foloseasca acel bun.
Pe durata derularii contractului de leasing, societatea de leasing pastreaza dreptul de proprietate, in timp ce firma
utilizatoare a bunului dispune de dreptul de folosinta a acestuia.
Intr-un contract de leasing sunt implicate trei parti:
Locatorul, care este proprietarul bunului societatea de leasing;
Locatarul, cel care inchiriaza bunul;
Furnizorul, care poate fi ales de catre locatar.

25

LUCRARE DE LICEN

Banca

Furnizor

Firma de leasing

Chirias

Fig. 1.2.3.2.1. Circuitul operatiunii de leasing

Pe relatia furnizor firma de leasing se efectueaza vanzarea bunului de catre furnizor catre firma de
leasing. Astfel, furnizorul incaseaza contravaloarea bunului vandut, iar firma de leasing devine proprietara
bunului.
Pe relatia firma de leasing banca se incheie un contract de finantare a achizitiei bunului respectiv,
banca oferind credit banii necesari achizitionarii bunului, iar firma de leasing asigura plata ratelor si a dobanzii
creditului acordat.
Pe relatia chirias firma de leasing, chiriasul intra in posesia bunului inchiriat, fara a i se transfera
dreptul de proprietate, angajandu-se sa plateasca firmei de leasing ratele de leasing stabilite la incheierea
contractului de leasing.
In acceptiunea Codului fiscal, operatiunea de leasing este definita la art. 7 astfel:

7. contract de leasing financiar - orice contract de leasing care ndeplinete cel puin una dintre urmtoarele

condiii:
a) riscurile i beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt
transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;
b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul
leasingului ctre utilizator la momentul expirrii contractului;
c) utilizatorul are opiunea de a cumpra bunul la momentul expirrii contractului, iar valoarea rezidual
exprimat n procente este mai mic sau egal cu diferena dintre durata normal de funcionare maxim i
durata contractului de leasing, raportat la durata normal de funcionare maxim, exprimat n procente;
d) perioada de leasing depete 80% din durata normal de funcionare maxim a bunului care face obiectul
leasingului; n nelesul acestei definiii, perioada de leasing include orice perioad pentru care contractul de
leasing poate fi prelungit;
e) valoarea total a ratelor de leasing, mai puin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egal cu valoarea
de intrare a bunului;
8. contract de leasing operaional - orice contract de leasing ncheiat ntre locator i locatar, care transfer
locatarului riscurile i beneficiile dreptului de proprietate, mai puin riscul de valorificare a bunului la valoarea
rezidual, i care nu ndeplinete niciuna dintre condiiile prevzute la pct. 7 lit. b) - e); riscul de valorificare a
bunului la valoarea rezidual exist atunci cnd opiunea de cumprare nu este exercitat la nceputul
contractului sau cnd contractul de leasing prevede expres restituirea bunului la momentul expirrii
contractului;

26

LUCRARE DE LICEN
Cea mai mare diferenta dintre cele doua tipuri de leasing este aceea referitoare la modul de inregistrare
in contabilitate a ratelor lunare de leasing.
Pentru o firma care ia in leasing operational un bun, intreaga suma pe care o plateste lunar este
deductibila si este considerata ca fiind o cheltuiala (rata de leasing, dobanda de leasing, beneficiul firmei de
leasing).
In cazul leasingului financiar, suma platita lunar nu mai este deductibila in totalitate. Se deduc numai
dobanda de leasing si beneficiul firmei de leasing. Rata de leasing propriu-zisa nu este deductibila, deoarece
exista optiunea de cumparare a bunului la sfaritul contractului. In schimb se calculeaza si se inregistreaza, in
contabilitatea locatarului, amortizarea bunului luat in leasing.

27