Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Management Brasov

Program Master: MANAGEMENTUL STRATEGIC AL ORGANIZAłIEI ÎN ECONOMIA BAZATĂ PE CUNOASTERE
Disciplina: MANAGEMENT FINANCIAR STRATEGIC SI INVESTIłII FINANCIARE

REFERAT DE EVALUARE
Cu tema:

STRUCTURA FINANCIARA A INTREPRINDERII

SC TONIS TRADE SRL

Conducator stiintific:
Lector.univ.dr. Gica CRUCERU

Masterand:

Forma de învătământ: zi/online : Zi

Localitatea de înscriere la Master : Brasov
Locul de muncă (angajator):-----
Email : ady_deea2001@yahoo.com
Cuprins

1. Introducere
2. Structura financiara a Intreprinderii
2.1 Continutul structurii financiare a intreprinderii
3. Elemente componente ale structurii financiare a intreprinderii
3.1. Capitalurile permanente
3.2. Capitalurile proprii
3.3. Capitaluri imprumutate

4. Datorii pe termen scurt in structura financiara

5. Fondul de rulment
6. Structura financiara a intreprinderii SC Tonis Trade SRL
6.1. Bazele intocmirii situatiilor financiare la SC Tonis Trade SRL

7. Prezentarea elementelor patrimoniale care determina structura financiara la SC Tonis

Trade SRL
7.1. Capitalul propriu
7.2. Capitalul social
7.3. Diferente din reevaluare
7.4. Fondul de rezerva
8. Conturile de imobilizari
9. Capitalul imprumutat – componenta a capitalului permanent
10. Datorii pe termen scurt in structura financiara a firmei Tonis Trade
11. Indicatori de structura financiara
12. Indicatori de lichiditate
13. Indicatori de risc
14. Indicatori de profitabilitate
15. Indicatori de activitate (de gestiune)
16. Echilibrul financiar al firmei Tonis Trade
17. Concluzii
18. Bibliografie
1.Introducere
S-a demonstrat, de nenumarate ori, ca functionarea unui intreprinderi fara un capital adecvat
este una din cauzele cele mai raspandite ale esecului in afaceri. Pe langa un capital suficient,
intreprinderea trebuie sa aiba si o structura a capitalului adecvata, adica o combinatie corecta de
capital propriu si imprumuturi.
Orice intreprindere are posibilitatea, cel putin teoretic, sa apeleze la doua tipuri de finantari :
finantare interna si finantare externa. Finantarea interna cunoscuta si sub denumirea de autofinantare
cuprinde fluxurile de numerar rezultate din profitul retinut pentru dezvoltare si din cheltuielile cu
amortzizarea suportate de intreprindere. Finantarea externa se refera la suma imprumuturilor
(datoriilor) pe termen lung, mediu si scurt si la capitalul propriu nou emis de catre intreprindere ca
sursa de procurare a fondurilor necesare, precum si la operatiunile de leasing.
Daca, in general, capitalul se defineste ca fiind orice bun sau stoc de bunuri – financiare sau
fizice – capabile sa genereze venit, prin structura capitalului unei intreprinderi se intelege proportia
relativa a capitalului propriu si a imprumuturilor pe termen lung utilizate la finantarea activelor
acesteia. Cu alte cuvinte, structura capitalului unei intreprinderi reflecta compozitia capitalurilor ei.
Daca insa vorbim de structura financiara a intreprinderii, atunci ne referim la raportul existent intre
finantarea interna si finantarea externa, precum si intre finantarile pe termen scurt si cele pe termen
lung.
Orice intreprindere dispune de capital propriu, format din capitalul social adus de
actionari/asociati, din profitul nedistribuit ca dividende si reinvestit si din anumite rezerve pe care ea
le constituie potrivit legii sau actului sau constitutiv. Dar, aproape in toate cazurile, intreprinderile nu
se finanteaza in proportie de 100% prin capitaluri proprii, ci recurg concomitent si la finantari externe.
Selectarea tipurilor de finantare externa si ponderea acestora in raport cu finantarea interna
reprezinta un aspect principal al politicii financiare a intreprinderii.
Deciziile privitoare la stabilirea surselor corespunzatoare de fonduri, interne sau externe,
afecteaza atat politica dividendelor platite, cat si structura financiara. Aceste decizii depind, de
asemenea, de o serie de factori. Astfel, din punctul de vedere al intreprinderii si al actionarilor
acesteia, factorii care determina apelarea la o anumita sursa noua de finantare sunt :
1) costurile administrative si legale ale cresterii finantarii (cu emisiunea de actiuni, obligatiuni,
cu contractarea imprumuturilor bancare) ;
2) costul serviciului finantarii, sspre exemplu platile de dobanda ;
3) nivelul obligatiei de a face plati de dobanda si altele asemenea (gradul de indatorare) ;
4) nivelul obligatiei de a rambursa finantarea ;
5) deductibilitatea fiscala a costurilor legate de finantare ;
6) efectul unei noi finantari asupra nivelului de control al intreprinderii de catre actionarii
existenti si libertatea lor de actiune.
Din punctul de vedere al furnizorilor unei noi finantari, sunt importanti urmatorii factori :
a) nivelul venitului asteptat de investitori ;
b) nivelului riscului atasat veniturilor asteptate ;
c) potentialul de lichidare al investitiei lor fie direct de catre intreprindere prin rambursarea
datoriei, fie prin intermediul pietei secundare ;
d) nivelul impozitului pe venitul personal pentru veniturile din investitii ;
 e) gradul de control sau de influenta asupra afacerilor intreprinderii pe care il obtin
investitorii ca urmare a investitiei facute.
Politica dusa de firma in privinta structurii capitalului si a structurii financiare implica o optiune
intre risc si venit, adica utilizand intro proportie mai mare imprumuturile pentru asigurarea finantarii,
cresc riscurile legate de fluxul profiturilor firmei, dar un procent ridicat al imprumuturilor conduce, in
general, la o rata ridicata a rentabilitatii.
Structura optima a capitalului/finantarii este acea structura care asigura un echilibru optim intre
risc si venit si, astfel, maximizeaza valoarea firmei. Actionarii sau asociatii unei firme beneficiaza de
pe urma modificarii structurii capitalului/finantarii daca si numai daca valoarea firmei creste in urma
acestei modificari. Astfel, conducatorii de intreprinderi trebuie sa aleaga acea structura de
capital/financiara care cred ei ca va conduce la cresterea valorii intreprinderii pentru a fi benefica
pentru proprietarii ei.
Structura capitalului/financiara este o variabila care nu depinde numai de firma, de obiectivele
sale de crestere, de rentabilitatea scontata sau de riscurile pe care este dispusa sa si le asume. Ea
este influentata si adesea determinata de actionari, de banci sau alti creditori, de stat, precum si de
conjunctura economico-financiara, situatia pietei financiare, oscilatiile ratei dobanzii etc. Toate
acestea sugereaza ca structura capitalului si cea financiara sunt influentate de mai multe riscuri la
care este supusa activitatea unei firme.
Deciziile luate de firma in privinta structurii capitalului/financiare sunt influentate in principal de
urmatorii factori : riscul afacerii, fiscalitate, flexibilitatea financiara, tipurile de active detinute de firma
etc.
Riscul afacerii reprezinta, in general, sacrificarea unui avantaj imediat sau absenta unui
consum imediat in schimbul unor avantaje viitoare. In cazul intreprinderii, riscul afacerii decurge din
decizia intreprinderii de a nu utiliza pentru finantare imprumuturile. Aceasta decizie are la baza mai
ales in cazul intreprinderilor care se confrunta cu incertitudini in privinta veniturilor din exploatare
(activitatea curenta), putand chiar sa se confrunte cu incapacitate de plata. Datorita acestui fapt, ele
neputand sa apeleze la imprumuturi trebuie sa se finanteze in special cu capitalul propriu. Asadar,
riscul afacerii poate fi definit ca fiind modificarea inerenta a veniturilor viitoare previzibile generate de
activele intreprinderii, daca aceasta nu apeleaza la imprumuturi pentru finantare.
Riscul afacerii variaza de la un domeniu de activitate la altul si de la o intreprindere la alta, in
cadrul aceluiasi domeniu de activitate. In plus, riscul afacerii se poate modifica in timp. In general,
intreprinderile mici si cele care realizeaza un singur produs au un grad relativ ridicat al ricului afacerii.
Riscul afacerii depinde de mai multi factori, dintre care cei mai importanti sunt : variabilitatea
cererii, variabilitatea preturilor produselor si serviciilor, variabilitatea preturilor intrarilor de materii
prime, materialle etc., capacitatea ajustarii preturilor produselor si serviciilor livrate de intreprindere la
schimbarile intervenite in preturile intrarilor si, in fine, levierul exploatarii (raportul dintre costurile fixe
si cele totale).
Fiscalitatea influenteaza structura financiara a intreprinderii prin caracterul deductibilitatii
dobanzii din profitul impozabil, ceea ce inseamna scaderea costului efectiv al finantarii prin imprumut.
Flexibilitatea financiara este abilitatea de a creste sursele de finantare in conditii rezonabile in
cazul unor circumstante nefavorabile. Atunci cand oferta de bani din economie este restransa sau
cand o firma se confrunta cu dificultati in activitatea de exploatare, furnizorii de finantare prefera sa
imprumute doar firme cu situatii economico-financiare solide. Deci, disponibilitatea fondurilor de
finantare existente pe piata si capacitatea intreprinderii de a avea acces la aceste fonduri exercita o
influenta majora asupra structurii financiare optime.
Tipurile de active detinute de firma constituie un alt factor ce influenteaza structura capitalului. In
cazul unei stari de insolvabilitate, costurile acestei stari depind de tipurile de active pe care le are
intreprinderea. Cu cat ponderea activelor putin lichide este mai mare, cu atat costurile cu starea de
insolvabilitate sunt mai mari

Compania SC TONIS TRADE S.R.L., este o companie privata infiintata in anul 1994, avand ca
obiect de activitate comercializarea produselor de uz casnic, electrocasnice, electronice, audio-video,
tehnica de calcul si aparate de aer conditionat.
Avand o bogata experienta in afaceri si o reputatie solida in relatia cu clientii (parteneri de afaceri,
firme private, institutii, firme de stat, consumatori casnici), Tonis Trade s-a impus pe piata judeteana,
fiind apreciata pozitiv si de catre Camera de Comert, Industrie si Navigatie, a judetului Constanta prin
includerea in cadrul TOP-ului primelor companii private constantene inca din anul 1998, culminand cu
locul 1 obtinut in urmatorii ani:2002, 2003, 2004.

In anul 2004, Tonis Trade s-a clasat pe locul 7 la nivel national in categoria firmelor private de comert
cu amanuntul, in magazine specializate, al altor produse, grupa intreprinderi mici, obtinand 512
puncte, dintr-un maxim de 1000, insumate pe baza unor indicatori specifici: cifra de afaceri, profitul
brut din exploatare, eficienta utilizarii fortei de munca, rata profitului curent, efortul de dezvoltare,
respectiv eficienta utilizarii capitalului. Tot in anul 2004 Tonis Trade a obtinut locul 4 pe plan national,
in domeniul ''comert cu amanuntul al articolelor si aparatelor electrocasnice, aparate de radio si
televizoare'' prin diploma acordata de catre Consiliul National al IPMM-urilor din Romania. Aceeasi
institutie a plasat Tonis Trade pe locul 14 in Constanta, in categoria ''Intreprinderi Mijlocii''.

In anul 2005 Tonis Trade a inregistrat o cifra de afaceri de 10,5 milioane de EUR si a deschis cel de-
al cincilea magazin in orasul Constanta. Deschizator de drumuri in comertul de produse, Tonis Trade
este prima companie din Romania care a initiat, dupa 1989, sistemul de vanzare in rate, oferind credit
de consum finantat din resurse proprii. Tonis Trade a introdus in perioada 1998-2002 sistemul de
creditare cu avans zero, 36 rate egale, un program de bonusuri pentru clientii fideli, garantia extinsa
la produse. Reteaua de vanzare cuprinde in prezent magazine deschise in orasul Constanta, oferind
o gama larga de produse, cu transport gratuit pe raza intregului judet.
.
SC TONIS TRADE S.R.L. are implementat un sistem de management al calitatii conform cu
standardul international SR EN ISO 9001:2001 in scopul de a:

• asigura satisfacerea cerintelor clientilor referitoare la produsul si serviciul livrat;

• mentine si imbunatati standardele de performanta realizate de firma;
• imbunatati calitatea produselor/serviciilor;
• armoniza procedurile de lucru in toate compartimentele firmei;
• imbunatati eficienta muncii;
• creea stabilitate si minimiza variatiile;
• focaliza atentia angajatilor catre calitate;
• asigura livrarea produselor si serviciilor in timp util;
• reduce costurile;
• mari increderea clientilor;

Sistemul de management al calitatii identifica procesele aplicabile in firma, secventele si interactiunile

acestor procese, precum si criteriile si metodele necesare asigurarii ca atat operarea cat si controlul
acestora sunt efective. Conducerea firmei asigura resursele si informatiile necesare desfasurarii si
monitorizarii proceselor. Monitorizarea, masurarea si analiza proceselor asigura informatiile necesare
aplicarii de actiuni corective si preventive si imbunatatirii continue a proceselor si a sistemului de
management al calitatii.

2.Structura financiara a Intreprinderii

2.1 Continutul structurii financiare a intreprinderii

Intreprinderea, indiferent de forma sa de organizare,de forma de utilizare a

capitalului sau,de natura capitalului, isi desfasoara activitatea in legatura cu un ansamblu
de norme ce se cer respectate in cadrul unor fluxuri de natura baneasca si financiara.
Prin structura financiara a intreprinderii se intelege raportul intre finantarile
sale pe termen scurt si finantarile pe termen mediu si lung.Structura financiara reflecta
deci compozitia capitalurilor intreprinderii.
Structura poate fi definite ca raportul dintre finantarile pe termen scurt si
finantarile pe termen mediu si lung,sau ca raport dintre resursele de trezorerie si capitalul
permanent.
Resursele de trezorerie sunt formate din credite bancare pe termen
scurt,precum si din credite comerciale.Ele acopera o parte a activelor circulante.
Capitalul permanent se compune din fonduri proprii ale intreprinderii si din
imprumuturi pe termen mediu si lung acoperind activele imobilizate si o parte a activelor
circulante sub forma fondului de rulment.Simplificat,structura financiara a intreprinderii se poate
aprecia si dupa raportul datorii totale supra capitalul propriu.Aceasta formula reflecta ponderea
finantarii pe baza
resurselor imprumutate fata de resursele proprii. Alegerea unei anumite structuri financiare tine de
politica financiara a firmei respective,de obiectivele intreprinderii, de nivelul rentabilitatii scontate si de
riscurile pe care si le asuma.In aceeasi masura cu factorii interni,structura financiara a unei
intreprinderi de pinde si de mediul extern,conjuncture economica, adsica situatia pietei
financiare,oscilatiile ratei dobanzii,inflatia,etc.
In stransa legatura cu analiza structurii financiare se situeaza efectul de indatorare.Prin acasta se
intelege rezultatul pozitiv sau negative pe care il obtine agentul economic ca urmare a folosirii
creditului in calitate de apital social. Efectul de indatorare se obtine comparand rentabilitatea
economica a intreprinderii cu costul capitalului imprumutat,adica dobanda.
Daca rentabilitatea economica este mai mare decat dobanda efectul de
indatorare este pozitiv,deci favorabil agentului economic.Daca rentabilitatea economica
este mai mica decat dobanda,efectul de indatorare este negativ,deci prin activitatea sa
agentul economic nu reuseste sa –si asigure un profit,sau nici macar sa-si plateasca costul
capitalului imprumutat.
Efectul de indatorare este direct proportional cu structura financiara si cu
diferenta dintre rentabilitatea economica si dobanda.
Decizia intreprinderii de structura financiara presupune,pe de o parte alegerea
raportului intre capitalul permanent si capitalul pe termen scurt,iar pe de alta parte
alegerea proportiei fiecarei surse din capitalul permanent in totalul pasivului
bilantier,astfel incat sa permita maximizarea valorii intreprinderii.
Structura capitalului marcheaza compozitia fondurilor disponibile unei societati comerciale si este un
aspect important al managementului.Importanta structurii
capitalului decurge din rolul pe care il are indatorarea asupra rentabilitatii
financiare,adica a rentabilitatii capitalului propriu precum si asupra riscului financiar.
A determina structura financiara inseamna a determina raportul dintre
datoriile financiare si capitalurile proprii.Structura financiara a unei intreprinderi corespunde structurii
pasivului(la inceputul activitatii)sau a unei parti din pasiv(in cursul desfasurarii activitatii sale) in cazul
in care ea apeleaza la credite comerciale,credite de trezorerie sau alte categorii de credite
nefinanciare,altfel spus alte posturi care nu intra in
calculul structurii financiare a unei intreprinderi.
Structura financiara nu trebuie confundata cu structura de capital a
intreprinderii;prima reprezinta capitalurile proprii impreuna cu datoriile financiare(pe
termen lung,mediu si scurt),pe cand structura de capital reprezinta capitalul propriu plus
datoriile pe termen lung si/sau mediu.
Beneficiul unui agent economic porneste de la rentabilitatea economica a
acestuia avand in vedere activul bilantier din care se scade costul capitalului
imprumutat.Activul bilantier al intreprinderii cuprinde atat capitalul propriu,cat si
datoriile totale ale agentului economic.Pe langa rentabilitatea economica avem si rentabilitate
financiara,care secalculeaza ca raport intre beneficiu si capitalul intreprinderii.
Daca datoriile sunt egale cu zero,rentabilitatea economica este egala cu cea
financiara.Daca datoriile sunt mai mari de zero,rentabilitatea economica va fi diferita de
cea financiara.
In stransa legatura cu alegerea structurii financiare trebuie analizata
capacitatea de indatorare.Capacitatea de indatorare a unei intreprinderi reprezinta
posibilitatea acesteia de a primi credite care sa fie garantate si a caror
rambursare,inclusive plata dobanzilor sa nu creeze greutati financiare foarte mari.
In stabilirea capacitatii de indatorare sunt interesati atat agentii economici cat si banca.Agentii
economici trebuie sa-si comensureze cat mai exact garantiile disponibile cat si fluxurile financiare
pozitive viitoare,astfel rambursarea creditelor si plata dobanzilor sa fie posibile.Banca este si ea
interesata,pentru ca acordand credite ea isi asuma anumite riscuri.
Pentru aprecierea situatiei in care se afla intreprinderea,banca utilizeaza Indicatori :coeficientul
indatorarii globale si coeficientul indatorarii la termen.
Daca intreprinderea aduce valori maxime ale acestor indicatori,inseamna ca are capacitate de
indatorare saturate si nu mai poate primi credite.
3.Elementele componente ale structurii financiare

3.1.Capitalurile permanente

In cadrul strategiei financiare a oricarei intreprinderi moderne,necesitatile si obiectivele alegerii

unei anumite structuri financiare reprezinta o prioritate.Aceasta politica trebuie sa se incadreze in
normele strategice generale a intreprinderii,in vederea atingerui obiectivelor. Pentru a realiza
obiectivul principal de maximizare a valorii intreprinderii, trebuie sa aleaga structura financiara
corespunzatoare,ceea ce implica:
-alegerea raportului intre fondurile pe termen lung,mediu si scurt;proportia
fondurilor pe termen scurt depinde de natura activelor pe care le finanteaza.
-alegerea proportiei fiecareia dintre resursele permanente de finantare trebuie sa
fie combinata,astfel incat sa maximizeze valoarea intreprinderii tinand seama de
specificul fiecarei intreprinderi si de factori din afara ei,cum ar fi:fiscalitatea.

Capitalurile se infiinteaza la constituirea intreprinderii,se modifica prin crestere

sau diminuare si se lichideaza la incetarea existentei intreprinderii.
In functie de provenienta si apartenenta,capitalurile intreprinderii pot fi:
1. capitaluri proprii
2. capitaluri imprumutate
Capitalurile proprii se formeaza din:contributii externe si interne.Contributiile externe
cuprind aporturile proprietarilor si unele aporturi ale statului,sau ale altor organisme
specializate.Contributiile interne sunt resursele care se degaja din capacitatea de
autofinantare a intreprinderii.

In conformitate cu legislatia in vigoare,in sfera capitalurilor proprii intra:

-capitalul social sau individual
-rezervele asimilata capitalurilor
-fonduri proprii
-prime legate de capital
-diferente din reevaluarea activelor
-rezultatul reportat din exercitiile financiare precedente
-rezultatul exercitiului
-subventii pentru investitii
-provizioane reglementate.

Capitalurile imprumutate se formeaza cand intreprinderea isi epuizeaza resursele proprii si

recurge la indatorare.Indatorarea se poate realiza Capitalurile imprumutate se formeaza cand
intreprinderea isi epuizeaza resursele proprii si recurge la indatorare.Indatorarea se poate realiza pe
termen mediu ,lung si scurt. Insumand capitalul pripriu cu imprumuturile(datoriile)pe termen mediu si
lung se obtine capitalul permanent.

3.2 Capitaluri proprii

Capitalul social ,ca si componenta a capitalului propriu,constituie un element al patrimoniului

intreprinderii si este dat de totalitatea sumelor puse la dispozitie in mod permanent,sub forma de
aport,de catre proprietari/asociati.Aportul asociatilor in bani constituie modalitatera cea mai
raspandita de creare a capitalului social.

Capitalul social al societatilor comerciale este reprezentat de actiuni.Actiunile sunt titluri de

participare/inscrisuri tiparite de valoare egala,prin care se atesta dreptul de proprietate a
posesorilor,in limita sumelor inscrise pe titluri,conferindu-I detinatorului
dreptul de asociat.
Sporirea capitalului social in numerar este o operatiune de finantare directa,deoarece
intreprinderea procura noi lichiditati.Aportul in natura reprezinta o operatiune directa de
finantare. Cresterea de capital prin aporturinoi in numerar se poate realiza prin:
-subscriere de actiuni suplimentare numai de catre vechii actionari Majorarea capitalului social prin
incorporarea rezervelor constituie o operatiune fara
fluxuri monetare,ea nu aduce disponibilitati banesti suplimentare.
Incorporarea rezervelor in capitalul social se face prin:
-emisiunea de actiuni suplimentare care se repartizeaza gratuit actionarilor existenti
-cresterea valorii nominale a actiunilor existente.
Acest procedeu nu produce modificari in structura capitalului intreprinderii si nu
schimba echilibrul financiar.
Provizioanele sunt elemente ale capitalurilor proprii constituite in baza prevederilor
legale,pentru acoperirea unor pierderi posibile.
La nivelul intreprinderii se pot constitui tipuri de provizioane:
-pentru riscuri si cheltuieli
-pentru deprecierea stocurilor si productiei in curs
-pentru deprecierea creantelor
-alte provizioane.

3.3 Capitaluri imprumutate

Ca o componenta a capitalurilor permanente,din randul capitalurilor imprumutate fac

parte doar imprumuturile/datoriile pe termen lung si mediu deoarece acestea se afla la
dispozitia intreprinderii o perioada mai mare de un an de zile.
Nevoia de a apela la un astfel de imprumut poate aparea chiar din primul
moment.Solicitarea si folosirea unui imprumut este determinata de nevoile suplimentare
permanente ce depasesc limitele capitalului propriu.
Imprumuturile pe termen lung sau mediu pot fi:
-creditul bancar pe termen mediu si lung
-creditul obligatar.
Creditul bancar pe termen mediu si lung

Reprezinta un imprumut care se obtine de la o banca comerciala si care trebuie

rambursat intr-o perioada mai mare de un an.Perioada pentru care se acorda aceste credite
este,in cazul creditului pe termen mediu,intre 1 si 5 ani,iar creditul pe termen lung pentru
mai mult de 5 ani.
Bancile pot acorda credite pe termen mediu si lung in cadrul unor programe de finantare,pentru
care rata dobanzii se stabileste la jumatate din rata de refinantare a Bancii Nationale.Unele credite s-
au acordat pentru intreprinderi,cu dobanda subventionata.
Toate tipurile de imprumuturi sunt purtatoare de dobanzi,care reprezinta costul
imprumutului sau a creditului si sunt contabilizate ca si cheltuieli financiare pentru
unitatea care le angajeaza.

Creditul obligatar – componenta a capitalurilor permanente

Se obtine prin emisiunea de titluri de credit(obligatiuni).Creditul obligatar vine sa

completeze capitalurile permanente ,in cazul in care acest tip de creditare este posibil
pentru societate.
Obligatiunea este un inscris care exprima imprumutul contractat de catre o persoana
juridica pentru o suma si durata determinata.
Imprumuturile pe baza de obligatiuni sunt o forma deosebita a creditului pe termen
mediu si lung,si se caracterizeaza prin emisiunea publica de titluri negociabile.Fiecare
obligatiune este o fractiune a datoriei contractate de intreprindere.

Leasingul(credit-bail)

Este tot o forma a capitalurilor imprumutate,si reprezinta un procedeu de finantare a

investitiilor prin care o banca,o institutie financiara specializata,achizitioneaza un bun
imobiliar/mobiliar pe care il inchiriaza,la cerere,intreprinderii,in schimbul unei
redevente(chirii).
Obiectul contractului de leasing il constituie finantarea oricaror bunuri cu valoare
ridicata si de folosinta indelungata.
Durata contractului de leasing este de 70 – 80% din durata de viata a bunului
inchiriat,dar se poate conveni si asupra unei durate mai scurte.In contract se poate
prevede posibilitatea beneficiarului de a cumpara bunul la expirarea perioadei.
Creditul de leasing poate fi un mijloc suplimentar de finantare in scopul realizarii
programului de investitii,pentru care toate capitalurile intreprinderii au fost deja folosite.
Din punct de vedere economic,creditul leasing reprezinta pentru intreprindere o
datorie pe termen mediu si lung.Avantajul:ofera posibilitatea intreprinderii de a-si
procura capitalul fix de care are nevoie si poate obtine avantaje fiscale.

Concluzie:
Contractarea unui imprumut constituie si un risc pe care trebuie sa si-l assume intreprinderea,de
aceea trebuie sa se aiba in vedere ca un imprumut influienteaza rentabilitatea financiara a
acesteia,de aceea ea trebuie sa-si faca o analiza a solvabilitatii pe termen lung(posibilitatea de a
realiza profit in viitor pentru a plati dobanzile imprumutului si de de a restitui creditu).

4.Datoriile pe termen scurt in structura financiara

Datorita insuficientei capitalului permanent,pe parcursul ciclului de exploatare

intreprinderea isi completeaza nevoia de capitaluri cu imprumuturi pe termen scurt.
Capitalul imprumutat pe termen scurt poate sa provina din:
-creditul comercial acordat de furnizori
-creditul bancar pe termen scurt.

Creditul comercial acordat de furnizor , numit si credit de furnizor,apare ca urmare

a existentei intre parteneri de afaceri a unor intelegeri sau contracte referitoare la
conditiile de livrare,termene si modalitati de plata.Existentaunei distante in timp intre
momentul livrarii produselor si momentul platii genereaza la cumparator existenta unor
capitaluri care imbraca forma materiala sau baneasca si pe care acesta le foloseste fara
costuri.

Creditul bancar pe termen scurt este destinat acoperirii nevoilor temporare de

functionare ale intreprinderii.Ele se pot acorda sub forma de :
-creante comerciale
-credite de trezorerie.

Creantele comerciale se acorda sub forma de titluri de credit prin instrumente

specifice,cum ar fi:

-biletul la ordin
-cambia
-cecul.

Aceste inscrisuri sunt cunoscute sub denumirea de efecte de comert. Cu ajutorul

lor,intreprinderea primeste credit dar poate acorda la randul ei,astfel de credite.
Creditele de trezorerie sunt acordate intreprinderii pe termen de pana la un an de
zile,iar rata dobanzii este variabila pe durata de angajare a creditului.
Creditele bancare pe termen scurt mai pot fi acordate astfel:
-credite prin casa,caz in care banca autorizeaza firma sa preia din fondul sau suma superioare fata
de disponibilul existent
-linia de credit,o modalitate prin care se acorda intreprinderii,sub forma de
credit,o suma de bani,pentru o perioada data si in limitele in care firma poate face plati.
 Pentru a beneficia de un credit pe termen scurt intreprinderea trebuie sa faca dovada unui fond de
rulment net suficient de mare pentru ca banca sa-si asigure ,prin intermediul lui,o anumita marja de
siguranta pentru creditele acordate.
In cazul in care intreprinderea inregistreaza valori ale datoriilor pe termen scurt mai
mari decat activele circulante,avem o situatie caracterizata de o structura financiara
deficitara,si pentru a depasi aceasta situatie este necesar sa se contracteze datorii pe
termen lung si/sau mediu sau sa se mareasca capitalurile proprii.
Datorii pe termen scurt sunt si obligatiile pe care intreprinderea le are fata de bugatul
asigurarilor sociale de stat,fata de bugetele locale si fata de bugetul de stat.Acestea pot
reprezenta pentru societate o forma de creditare pana in momentul in care se face plata acestora.

5. Fondul de rulment
Respectand principiul conform caruia activele fixe sunt finantate pe seama capitalurilor permanente,iar
activele circulante pe seama capitalurilor pe termen scurt,se asigura echilibrul financiar al firmei,adica o
lichiditate necesara si o trezorerie sanatoasa.
Prin lichiditatea firmei se intelege capacitatea acesteia de a-si onora la scadenta
obligatiile pe termen scurt,pe seama activelor circulante care se pot transforma rapid in
moneda.
Asigurarea echilibrului financiar al firmei reprezinta o prima conditie a evitarii
falimentului.Conform acestui principiu,pe seama capitalurilor permanente sunt finantate
mai intai activele imobilizate,iar ceea ce ramane se va utiliza la creditarea activelor
circulante.Acest excedent de capital permanent peste activele imobilizate reprezinta
fondul de rulment net.

Relatia de calcul este:

FRN = Cpp – Ai
Unde:
FRN = fond de rulment net
Cpp = capitalul permanent
Ai = active imobilizate

Acest fond de rulment net se poate determina in orice moment in care s-a incheiat
bilantul contabil.
Fondul de rulment exprima conditiile echilibrului financiar pe termen
scurt,corespondenta dintre nevoile de capitaluri si posibilitatea obtinerii lor,si rezulta din
confruntarea dintre lichiditatea pe termen scurt si exigibilitatea(scadenta)pasivelor pe
termen scurt.
Fondul de rulment serveste,impreuna cu creditul furnizor si creditul bancar pe
terman scurt,la finantarea activelor circulante.
Fondul de rulment nu raspunde integral la nevoile de diagnosticare a starii de
sanatate a firmei,de aceea el este corectat cu alti indicatori precum necesarul de fond de
rulment,care reprezinta marimea stocurilor si soldul de creante ce pot asigura bunul mers
al firmei.Acesta(sau necesarul financiar al exploatarii) reprezinta diferenta dintre banii
blocati pentru formarea stocurilor si formarea creantelor clientilor si asimilatelor
acestora, si finantarea inglobata in datoriile neachitate furnizorilor si asimilatelor
acestora.Necesarul de fond de rulment se refera la decalajul dintre incasari si plati.

6. Structura financiara a SC Tonis Trade SRL

6.1 Bazele intocmirii situatiilor financiare la SC Tonis Trade SRL

Evidenta contabila in cadrul SC Tonis Trade SRL este organizata in concordanta cu principiile si
practicile contabile cerute de legislatia in vigoare in Romania:OMFP nr. 1752/2005 pentru aprobarea
Reglementarilor conforme cu directivele europene,modificata si completata de OMFP 2001/2006,Legea
contabilitatii 82/91 si Legea 31/90 republicata ,modificata si completata.
Situatiile financiare anuale se intocmesc pe baza balantei de verificare rezultata dupa aplicarea
IAS.Regimul de amortizare este liniar,iar evidenta stocurilor se face la costul istoric,folosindu-se metoda FIFO.
Societatea efectueaza inregistrarile contabile in moneda nationala RON.
Bilantul la SC Tonis Trade SRL incheiat la 31.12.2006 ofera informatii despre pozitia financiara a
societatii.
Elementele prezentate in bilant legate in mod direct de evaluarea pozitiei financiare sunt:
Activele,datoriile si capitalurile proprii,grupate dupa natura si lichiditate,respectiv natura si exigibilitate.
Informatii continute de Contul de Profit si Pierderi,la 31.12.2006
CPP ofera imaginea performantei societatii.SC Tonis Trade a intocmit CPP conform modelului agrat de
Reglementarile contabilitatii armonizate cu directivele Uniunii Europene,aprobate prin OMFP
1752/2005,modificata de OMFP 2001/2006si Legea 82/1991 , art.26 , alin.(3) modoficata si completata prin OG
61/2001.
Veniturile si cheltuielile au fost structurate in CPP dupa natura lor,respectand principiul conectarii
cheltuielilor cu veniturile care au fost generate in respectiva perioada de timp(01.01.2006-31.12.2006).
Astfel.,societatea a incheiat exercitiul financiar 2006 cu profit de 4084375 lei , inregistrand urmatoarele
valori , comparativ cu anul 2005:

2005 2006 (ron)

Cifra de Afaceri neta 37738678 38449226
Venituri din exploatare 45727788 45092644
Cheltuieli din exploatare 39034131 40013495
Rezultat din exploatare 6693657 5079149
Venituri financiare 261796 257613
Cheltuieli financiare 479680 435874
Rezultat financiar 6975773 4900788
Rezultatul exercitiului 5415065 4084375

7. Prezentarea elementelor patrimoniale care determina structura

financiara la SC Tonis Trade SRL

7.1.Capitalul propriu

Capitalul propriu al societatii este dat de:capitalul social,rezerve legale,rezultatul exercitiului,alte

rezerve.Comparativ cu anul 2005,el arata astfel:

(ron)

Capitaluri proprii: 2005 2006

Capital social 50000 50000
Rerezerve din reevaluare 316472 316472
(cont 105)
Rezerve (cont 106) 625766 625766
Profit reportat(cont 117) 5415065 9499441
Profit +4084375
exercitiu financiar(121)
Repartizarea profit -4084375
Total capital propriu 6407303 10491679

Unde:
Rezerve legale (ct.1061) 10000 lei
Alte rezerve (ct.1068) 615766 lei
Total 625766 lei
7.2 Capitalul social
Din analiza operatiunilor legate de capitalul social s-a constatat ca acesta nu a suportat nici o modificare.

Decembrie 2005 50000 lei

Decembrie 2006 50000 lei
Mentionam:capitalul social inscris la Registrul Comertului ,la 31.12.2004 era structurat astfel:
Capital social in natura 108.000 mii lei
Capital social numerar 392000 mii lei

7.3 Diferente din reevaluare

Comparativ cu anul 2005,in 2006 nu se constata diferente de reevaluare,valoarea ramanand aceeasi: 316472

lei.

7.4.Fond de rezerva

Din verificarea modului de constituire a fondului de rezerva,contul 106 “rezerve”,s-a constatat ca acesta s-a

constituit din profitul contabil al societatii,astfel:

data valoarea % din capitalul social

31.12.2005 625766 20% + alte rezerve
31.12.2006 625766 20% + alte rezerve

8. Conturile de imobilizari

Situatia imobilizarilor existenta la 31.12.2006,comparativ cu anul precedent,se prezinta astfel:

(lei)
Denumirea Sold la 31.12.2005 Sold la 31.12.2006 Variatia(+ / -)
categoriei de
imobilizari
1.imobilizari 0 0 -
necorporale
2.imobilizari 2286298 2271160 - 15138
corporale
-terenuri si 1229777 1130413 - 99364
constructii
-instalatii tehnice si 961021 1130413 +169392
masini
-alte 95500 102602 + 7102
instalatii,utilaje,mob
ilier
3.imobilizari 330 460174 + 459844
financiare
Total imobilizari 2286628 2731334 + 444706

Observam ca ponderea o detine imobilizarile corporale,dar dinamica cea mai accentuata o inregistreaza
imobilizarile financiare,datorita cresterii portofoliului de actiuni detinute la entitatile afiliate.

Active circulante
Valoarea prezentata in bilant la 31.12.2006,comparativ cu anul precedent, se prezinta astfel:

(lei)

Active circulante: 31.12.2005 31.12.2006 Variatia(+ / -)

stocuri 7421773 2609224 - 4812549
creante 39041403 38665704 -
Investitii financiare - - -
pe termen scurt
Casa si conturi la 112270 125909 +
banci
Total 46575446 41400837 _
active circulante:

Situatia privind stocurile in cadrul activelor circulante este urmatoarea:

-detin 6.3% din totalul activelor circulante;
-stocurile de materiale sunt compuse din imprimate cu regim special si marfuri,dar au o pondere mica in
totalul activelor circulante.Fata de 2005 se observa ca valoarea lor a scazut semnificativ,fapt ce influienteaza
indicatorul de activitate “viteza de rotatie a stocurilor”in sens bun.
Creantele – detin 93.4%din activele circulante ale firmei.In cadrul lor,ponderea o detine creantele
comerciale – contul 411”clienti” .
In urma analizei balantei de verificare,se constata ca ponderea o detine ct.411.M-clienti de marfa:
 2005 2006 (lei)
D C D C
Ct.411 2965551 - 3833422 -
411.M 2868695 - 3737266 -
411.R 96855 - 96565 -

Casa si conturile la banci –mijloacele banesti din casa,banca si alte valori ,existente in sold la
31.12.2006 reprezinta o valoare mica din totalul activelor circulante,si sunt dispuse astfel:
5121 – cont BCR creditor
5121 – cont Trezorerie

9. Capitalurile imprumutate-componenta a capitalurilor permanente

Acestea reprezinta totalitatea creditelor si imprumuturilor cu termen de rambursare peste 1
an,respectiv credite bancare,imprumuturi de la institutii financiare specializate,etc.
SC Tonis Trade SRL a contractat un credit la Romstal Leasing IFN SA,la data de
15.05.2006,pe termen de 12 luni ,in valoare de 98968 euro fara TVA, in baza unui contract de leasing
financiar.Obiectul contractului il constituie 2 autocamioane IVECO de mare tonaj (TIR) pentru transfer
marfa.
Ratele de leasing au fost garantate de firma Tonis cu un numar de 12 bilete la ordin,platibile la
BCR Constanta.
Modalitatea de plata a ratelor (redeventelor) de leasing este :in lei la cursul BNR + 1.5%,in
vigoare din data platii efective a avansului,a taxelor de contract , a redeventelor , a primelor de
asigurare , si a valorii reziduale.

10. Datoriile pe termen scurt in structura financiara a firmei Tonis

Ca urmare a insuficientei capitalului permanent,pe parcursul unui ciclu de exploatare ,intreprinderea

isi completeaza nevoia de capital cu imprumuturi pe termen scurt.
Capitalul imprumutat pe termen scurt de societatea Tonis Trade provine din :
-creditul comercial acordat de furnizorii de marfa;
-creditul bancar pe termen scurt de la BRD.
Datoriile totale ale firmei ,la 31.12.2006 si exigibilitatea lor se prezinta astfel:
-sub 1 an

(lei)
Furnizori-ct.”401” 11637151
Furnizori-facturi nesosite-ct.”408” 2509608
Datorii fiscale 4964448
In structura,datoriile se prezinta astfel:
 1.Datorii comerciale –furnizor, ponderea o detine facturile cu vechime de 30-60 zile.
-contul 408-facturi nesosite;soldul reprezinta c/v marfa achizitionata pe baza de “aviz de insotire” si
ptr care nu s-au primit facturi de la furnizor.

2.Datoriile cu personalul si asigurarile sociale sunt datorii curente platite in luna ianuarie
2007.Fata de bugetul de local si bugetul general consolidat de stat societatea Tonis Trade nu
inregistreaza plati restante

11. Indicatori de structura financiara

Analiza bilantului contabil permite aprecierea situatiei financiare a SC Tonis Trade SRL,a
eficientei financiare si a rentabilitatii , lichiditatii si a gradului de indatorare.
Exista trei principii fundamentale in stabilirea proportiilor fondurilor in cadrul structurii
financiare:
1.capitalurile proprii trebuie sa acopere riscurile de intreprindere;
2.imprumuturile pe termen lung trebuie conditionate,sa fie asigurata o solvabilitate de lunga
durata a intreprinderii ,care la randul ei depinde de o rentabilitate durabila,ceea ce inseamna rezultate
viitoare sufficient de mari pentru a fi platite dobanzile la imprumut,si imprumuturile;
3.capacitatea de imprumut a intreprinderii se poate aprecia prin raportul dintre capitaluri proprii
si capitaluri permanente.

12. Indicatori de lichiditate

Acesti indicatori exprima capacitatea intreprinderii de a acoperii prin elemente patrimoniale

active exigibile in termen scurt,elemente de pasiv,obligatiile de plata ale intreprinderii,contractate sau
pentru care s-a creat obligatia de a se achita in termen scurt.Astfel,lichiditatea masoara abilitatea
intreprinderii de a-si onora obligatiile pe termen scurt din activele curente.
a.Lichiditatea relativa este indicatorul capitalului circulant,si reprezinta raportul dintre
elementele patrimoniale active ce se pot recupera in termen scurtsi elemente patrimoniale pasive cu
scadenta in termen scurt,sau altfel spus ,reprezinta raportul dintre active curente si datorii curente.
Valoarea recunoscuta ca acceptabila este in jurul valorii 2.Aceasta valoare ofera garantia
acoperirii datoriilor curente din activele curente.
La firma Tonis lichiditatea relativa este:
=(2609224 + 38665704)/19910085 = 2.07 > 2
Concluzie:un raport mai mare de 2 releva faptul ca firma Tonis are o pozitie financiara
buna,poate sa-si plateasca cu promptitudine datoriile.Un raport strans de 1(1.2-1.4) constituie un
semnal de alarma pentru intreprinderile cu care doresc sa intre in relatii,orice incasare ananata de la
clienti sau de la debitori avand repercursiuni asupra obligatiilor curente ale intreprinderii.
b.Lichiditatea rapida mai este cunoscuta in literature de specialitate si indicatorul test
acid.Reprezinta raportul dintre total active curente – stocuri – cheltuieli anticipate si total pasive
curente(datorii curente).
=(41400837 – 2609224)/19910085 = 1.95 > 1
 Concluzie: un raport mai mare de 1 este favorabil firmei Tonis Trade.Un raport subunitar arata
ca nu exista o garantie a solvabilitatii clientului.In consecinta,trebuie propuse in contract unele clause
speciale care sa asigure pentru intreprindere incasarea
contravalorii marfii vandute,serviciilor prestate.

13. Indicatori de risc

a.Solvabilitatea reprezinta gradul in care capitalul propriu asigura acoperirea creditelor pe termen
mijlociu si lung; ea exprima tot capacitatea intreprinderii de a-si plati la scadenta datoriile.Altfel
spus,suma activelor circulante,fixe,financiare trebuie sa fie mai mare sau egal cu totalul datoriilor.
Solvabilitatea patrimoniala este raportul dintre capitalul propriu si total pasiv:
= 10491679/19111207*100 = 54.90 %
b.Gradul de indatorare caracterizeaza stabilitatea financiara a intreprinderii raportata la
datorii mai mari de 1 an.
Reprezinta raportul dintre capitalul imprumutat si capitalul propriu ,se exprima in procente.
Unde: capital imprumutat = credite pe termen lung
capital propriu = ceea ce ramane dupa ce toate datoriile au fost scazute din activul firmei
2005 = 3343367/6407303*100 = 52.18 %
2006 = 4964484/10491679*100 = 47.32 %
Concluzie: firma Tonis se bucura de o solvabilitate buna, si ea rezulta din echilibrul intre fluxul
incasarilor si cel al cheltuielilor

14. Indicatori de profitabilitate

Rentabilitatea intreprinderii este un indicator important atat pentru asociati,actionari ,cat si

pentru alte persoane cu care Tonis Trade este in raport de afaceri.Acest indicator masoara
aptitudinea capitalului de a procura venit,si la nivelul economiei de intreprindere se exprima prin
raportul venit/capital.
Cunoaste trei forme:

a.Rentabilitatea capitalului social

Este un indicator de profitabilitate,exprimand eficienta firmei Tonis de a realiza profit din
resursele disponibile.Reprezinta raportul dintre profitul net si capitalul social varsat.
= 4084375/50000 = 81.64
b.Rentabilitatea financiara = rezultatul net / capitaluri proprii =4084375/992238
= 4.11
c. Rentabilitatea economica = profit brut/capital permanent =4900788/10491679
=0.46
 Rentabilitatea capitalurilor reprezinta o masura a eficacitatii economice a firmei Tonis,aceasta
avand datoria de a realize profit .Profitul,ca masura a eficientei activitatii rezulta din: venituri –
cheltuieli,la sfarsitul anului.
Pragul de rentabilitate sau punctual de echilibru reprezinta capacitatea de productie minima
la care poate sa functioneze firma fara sa inregistreze pierderi; arata la ce procent de incarcare a
capacitatii de productie beneficiu este nul.

15. Indicatori de activitate (indicatori de gestiune)

Acesti indicatori furnizeaza informatii cu privire la :

-viteza de intrare/iesire a fluxurilor de trezorerie ale intreprinderii;
-capacitatea intreprinderii de a controla capitalul circulant si activitatile
comerciale de baza .
a.Viteza de rotatie a activelor imobilizate – evalueaza capacitatea managementului activelor
imobilizate prin examinarea cifrei de afaceri generate de o anumita cantitate de active imobilizate:
CA/active imobilizate
2006: 38449226/2731334 = 14.07
2005: 37738678/2286628 = 16.5
b.Viteza de rotatie a activelor totale : este raportul dintre cifra de afaceri si activele unei
intreprinderi.
2006: 38449226/10491679 = 3.66
2005: 37738679/6407303 = 5.88
c.Viteza de rotatie a debitelor –clienti calculeaza eficacitatea intreprinderii in colectarea
creantelor sale.Exprima numarul de zile pana la data la care debitorii isi achita datoriile catre
intreprindere.
Este raportul dintre:sold mediu clienti/CA *365
2006: 3833422/38449226 *365 = 36.39
2005: 2965551/37738678 *365 = 28.69
O valoare in crestere a acestui indicator arata probleme legate de controlul creditului acordat
clientilor si ,totodata, creante mai greu de incasat(clienti rau-platnici).
Comparativ cu anul 2005,analiza principalilor indicatori de structura financiara la

societatea Tonis Trade se prezinta astfel:

Indicatori de structura 2005 2006

financiara:
1.Indicatori de lichiditate:
Lichiditate relativa 2.08 >2 2.07 >2
(indicatorul capitalului
circulant)
Lichiditate rapida 1.75 >1 1.95 >1
(indicatorul test acid)
2.Indicatori de risc:
Solvabilitatea 30.13 54.90
52.18 47.32
Gradul de indatorare
3.Indicatori profitabilitate:
Rentabilitatea capitalului 108.3 81.68
social
Rentabilitatea financiara 5.45 4.11
Rentabilitatea economica 1.01 0.46
4.Indicatori de activitate:
Viteza de rotatie a 16.5 14.07
activelor imobilizate
Viteza de rotatie a 5.88 3.66
activelor totale
Viteza de rotatie a 28.69 36.39
debitelor-clienti

16. Echilibrul financiar al firmei Tonis Trade

Repartizarea fondurilor proprii si a fondurilor imprumutate in structura financiara a SC Tonis

Trade SRL are un rol deosebit pentru echilibrul financiar al acesteia.
Echilibrul financiar este evidentiat de relatia dintre cele trei categorii de surse,si anume:
-fondul de rulment(FR)
-necesarul de fond de rulment(NFR)
-trezoreria(T)

FR – NFR = T,

Unde:
T = reprezinta diferenta dintre disponibilitati si datorii financiare curente(imprumuturi pe
termen lung + obligatiuni de exploatare)
= 41400837 – 33726352 = 7674485 lei
 FR = reprezinta diferenta dintre capitaluri permanente si activul imobilizat;in cazul firmei
Tonis:
=10491679 – 2731334 = 7760345 lei
NFR = reprezinta diferenta dintre stocuri si creante si datorii de exploatare si in afara
exploatarii;in cazul firmei Tonis:
=85860 lei(ct.471)

17. Concluzie

Pentru a realize obiectivul primordial al fiecarui intreprinzator ,si anume maximizarea

profitului,care a devenit sinonima cu maximizarea capitalului financiar, sau altfel spus cu maximizarea
bogatiei actionarilor , este nevoie sa se determine o structura financiara solida ,care sa ofere o rata
de actualizare a costului de capital cea mai scazuta in conditii de risc si incertitudine minime , in
vederea obtinerii de valori maxime pentru firma Tonis Trade , in limita posibilitatilor impuse de factori
externi ,ca fiscalitatea si inflatia
Intre tipurile de relatii financiare care exista in cadrul economiei se formeaza o pluralitate de
conexiuni prin care se da posibilitatea ca fiecare tip de finante sa-si realizeze propriile functiuni.
Aceste tipuri de relatii financiare privite ca un ansamblu ordonat si coerent formeaza sistemul
financiar al tarii. In cadrul acestui sistem, desi fiecare tip de relatii financiare are specificitatea sa
(adica exista diferentieri) data de obiectivele, mijloacele, instrumentele si reglementarile folosite in
realizarea rolului avut, totusi, din existenta unor raporturi de interdependenta dintre tipurile de ralatii
financiare, ele pot fi privite ca avand o esenta unitara si functii identice.
Definim deci sistemul financiar ca ansamblul elementelor (subsistemelor sau verigilor) care
asigura formarea si repartizarea fondurilor de natura financiara si al interactiunilor (raporturilor,
legaturilor) dintre aceste elemente.
Potrivit esentei sistemului financiar, functionalitatea sa se intemeiaza pe legaturile reciproce
dintre verigile sale. Aceste legaturi sunt primare, cele dintre bugetul public si fiecare veriga in parte, si
secundare, cele dintre celelalte verigi, ocolind bugetul public.
Verigile componente ale sistemului financiar si de credit al tarii noaste sunt urmatoarele :
1) bugetul public national (cu elementele componente la nivel central si la nivelul unitatilor
administrativ teritoriale ;
2) fondurile speciale la nivel national (fondul destinat platii ajutorului de somaj, fondul de risc si
de accidente, fondul pentru cercetare-dezvoltare etc) ;
3) finantele Fondului Proprietatea (FP) si cele ale societatilor de investitii financiare (SIF-uri) ;
4) finantele agentilor economici (societatilor comerciale) ;
5) finantele companiilor nationale si regiilor de stat (centrale si locale) ;
6) finantele institutiilor de stat (centrale si locale) ;
7) asigurarile sociale de stat si private ;
8) finantele societatilor de asigurari ;
9) creditul.
 Bugetul public national este componenta de baza a sistemului, in sensul ca el are legaturi cu
toate celelalte verigi ale sistemului financiar, precum si datorita rolului social major si a celui
economic important. In plus, bugetul public are si calitatea de a fi principala balanta financiara anuala
cu caracter indicativ si cu putere de lege a fiecarui stat contemporan.
Fondurile speciale au rolul acoperirii unor necesitati specifice de mijloace banesti si reprezinta
o debugetizare (ocolire a bugetului de stat), inregistrand-se astfel o abatere de la principiul unitatii
bugetare, legiferata de legislativ. Aceste fonduri sunt inscrise in anexe distincte la bugetul de stat
(legea bugetului de stat).
A treia componenta a sistemului financiar, finantele FP si SIF-urilor, este rezultanta privatizatii
in masa a economiei romanesti, in urma deciziei fortelor politice de a trece economia Romaniei, dupa
1990, la economia de piata. Aceste fonduri si-au format portofoliile de actiuni, prin transferul in
proprietarea lor a actiunilor societatilor comerciale provenite din fostele intreprinderi cu capital de stat.
Finantele agentilor economici reprezinta veriga de baza a sistemului financiar, intrucat, in
calitatea lor de producatori de produs intern brut (produse si servicii) reprezinta fundamentul
veniturilor care se indreapta apoi si catre celelalte verigi ale sistemului. Finantele agentilor economici
desemneaza acea parte a relatiilor de repartitie in forma baneasca prin intermediul carora se asigura
constituirea capitalului social al societatilor comerciale si modificarea marimii acestuia, formarea si
alocarea fondurilor destinate activitatii curente si de investitii si a altor activitati ale societatilor
comerciale, la care se adauga onorarea obligatiilor fata de celelalte verigi ale sistemului financiar si
de credit.
Finantele publice cuprind fluxurile de numerar provenite de la contribuabili (populatie, agenti
economici) pe care statul, unitatile sale teritorial-administrative si alte institutii de drept public le
constituie si le folosesc potrivit legii. Finantele publice cuprind veniturile (impozite, taxe, contributii,
imprumuturi de stat etc.), cheltuielile, datoriile pe care le au. Aceasta inseamna ca fluxurile financiare
ce se indreapta catre visteria statului, provenind de la diversi platitori – persoane juridice si fizice –
sunt stabilite de autoritatile publice competente prin legi, ordonante, hotarari, dupa care alte fluxuri
financiare se indrepata de la fondurile bugetare catre diversi beneficiari – persoane juridice si fizice –
la fel pe baza de reglementari ale autoritatilor publice competente.
Finantele publice ale institutiilor de stat sunt expresia relatiilor banesti de repartitie ce se
desfasoara intre stat si institutiile sale, in legatura cu asigurarea fondurilor necesare infiintarii si
functionarii acestor institutii. De mentionat ca intre institutiile de stat exista unele care au o baza
proprie de venituri ce le permite sa-si acopere prin autofinantare o parte a cheltuielilor lor, astfel incat
de la bugetul public se suporta numai diferenta ; vorbim in acest caz de principiul bugetului net, spre
deosebire de celelalte institutii publice care sunt finantate integral de la buget, cand vorbim de
principiul bugetului brut.
Aceste tipuri de institutii sunt legate la celelalte verigi ale sistemului financiar (la unele) prin
aceea ca platesc contributia pentru asigurari sociale, contributiile pentru fondul destinat platii
ajutorului de somaj etc. de asemenea, prin metoda stopajului la sursa, aceste institutii retin si varsa,
in numele salariatilor lor, impozitul pe salarii, contributia pentru pensia suplimentara si pentru
constituirea fondului destinat platii ajutorului de somaj.
In egala masura, finantele private si cele publice au nevoie sa se desfasoare in cadrul
echilibrului dintre nevoi si resurse acoperitoare. Echilibrul financiar la nivelul agentilor economici
(microeconomic) se realizeaza numai in conditiile pastrarii capacitatii de plata, a lchiditatii financiare
si a solvabilitatii patrimoniale. Lipsa capacitatii de plata sau a lichiditatii financiare, chiar pe fondul
existentei solvabilitatii necesare, creeaza greutati financiare foarte mari, care pot merge pana la
faliment. La fel, finantele publice au nevoie de echilibru bugetar intre veniturile publice incasate si
cheltuielile publice ce trebuie acoperite. Orice dezechilibru bugetar poate crea serioase probleme in
realizarea politicilor publice si asigurarea climatului social necesar unei societati functionale
Finantele companiilor nationale si regiilor publice autonome reprezinta o componenta care se
refera la entitati care sunt organizate in domenii de activitate care prezinta un interes deosebit pentru
societate si colectivitatile locale. Continutul economic al acestei verigi este de tip mixt, reunind
elemente specifice atat agentilor economici, cat si institutiilor de stat. Astfel, dat fiind scopol lor
lucrativ, ele isi acopera o buna parte a necesitatilor lor de mijloace banesti pe seama veniturilor
proprii, unele obtinand chiar si profit, fiind obligate sa verse impozitul pe profit si o parte din profitul
net. La altele, veniturile proprii sunt insuficiente in raport cu necesitatile, diferenta fiind suportata de la
buget.
Asigurarile sociale constituie o veriga autonimizata a finantelor care desemneaza acea parte a
relatiilor banesti de repartitie prin care se formeaza si se repartizeaza fondurile destinate intretinerii
cetatenilor majori, inapti de munca temporar sau definitiv, precum si urmasilor acestora, in anumite
conditii riguros precizate.
Finantele societatilor de asigurari sunt expresia relatiilor banesti care se nasc in legatura cu
formarea si repartizarea fondurilor destinate platii despagubirilor (in cazul bunurilor si a raspunderii
civile) si a sumelor asigurate (in cazul persoanelor) – in situatiile producerii unuia din diversele riscuri
asigurate.
Pietele monetare si de capital sunt cele care faciliteaza accesul la finantare atat a agentilor
economici, prin intermediul creditului, emisiunii de actiuni si de obligatiuni, cat si a statului prin
emsiuni de certificate de trezorerie si obligatiuni de stat. Tot ele sunt cele care permit accesul
investitorilor particulari si investitionali sa-si fructifice economiile (piata monetara) si de a tranzactiona
active financiare (actiuni, obligatiuni etc) in scopul obtinerii unor castiguri din diferentele dintre
preturile de cumparare si cele de vanzare ale acestora. Pe castigurile realizate, depunatorii/investitorii
sunt obligati sa plateasca statului impozite.
Creditul este acea veriga ce exprima continutul ansamblului relatiilor economice care sunt
determinate de procesele formarii si utilizarii fondurilor de imprumut din economie. In functie de
continutul lor specific, exista urmatoarele tipuri de credite : creditele bancare, creditele comerciale si
creditul public.
Creditul bancar este asigurat de institutiile de credit (banci), avand la baza mobilizarea de
catre acestea a mijloacelor banesti ce se degaja ca fiind libere in mod temporar in economie, precum
si a celor provenite din emisiunea monetara. Esentei economice a creditului bancar ii sunt proprii
urmatoarele principii : rambursarii la scadenta, garantarii si al platii dobanzii de catre debitorul care a
angajat creditul bancar.
Creditul comercial nu face parte din sistemul financiar si de credit al economiei, el fiind
reprezentat prin facilitati ce si le acorda agentii economici intre ei (la furnizrea sau la cumpararea
unor marfuri).
Creditul public reprezinta acea forma specifica a creditului ce consta in angajarea de catre autoritatile
statale (centrale sau/si locale) a unor imprumuturi consimtite de persoane juridice si fizice. Apelarea
la creditul public are loc in cazul deficitelor bugetare (cheltuielile publice sunt mai mari decat veniturile
publice) pentru acoperirea
18. Bibliografie

1. Onofrei , M. – Finantele Intreprinderii , Editura Economica , Bucuresti , 2004

2. Bucataru , D.– Gestiunea financiara a Intreprinderii , Editura Junimea , Iasi , 2004

3. Bilant la 31.12.2006 la SC Tonis Trade SRL

4. Balanta de verificare analitica la 31.12.2006 la SC Tonis Trade SRL

5. Contul de profit si pierderi la 31.12.2006 la SC Tonis Trade SRL

6. Curs 2006 : Finantele agentilor economici , profesor universitar Bretcu Angela –

Facultatea de Stiinte Economice si Administrative

7. OMFP 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu

directivele europene,modificata si completata