FUNDAMENTAREA DECIZIILOR FINANCIARE

ALE FIRMEI PRIN INTEMEDIUL AGENTILOR

CE INTEVIN IN CIRCUITUL FINANCIAR
FUNDAMENTAL. POZITIA PE PIATA SI
ANALIZA RISCURILOR

Student: Ungureanu Cătălin

Cuprins
Principalele decizii de finanțare.............................................................................................................3
Finanțarea pe termen scurt a firmei..................................................................................................3
Creditele comerciale..........................................................................................................................3
Costul creditelor comerciale..............................................................................................................4
1.4 Decizii de finantare pe termen lung.............................................................................................4
1.5 Cresterea capitalului social..........................................................................................................5
1.6 DECIZIA DE INVESTITII SI RISCUL..................................................................................................5
1.7 Repartizarea profitului-elemente economice, legislative si unelte de lucru pentru o evidenta
clara a rezultatelor.............................................................................................................................6
2.AGENTI CE INTERVIN IN CIRCUITUL FINANCIAR FUNDAMENTAL........................................................7
3.ANALIZA SWOT A COMPANIEI TOYOTA..............................................................................................9
4. AVANTAJELE COMPETITIVE ALE COMPANIEI TOYOTA.....................................................................11
5.ANALIZA RISCURILOR, METODE DE MINIMIZARE A ACESTORA........................................................13
Bibliografie..........................................................................................................................................14

2
 1.Principalele decizii de finanțare

Finanțarea (alocarca de fonduri) reprezintă actul prin care o organizaţie sau companie
furnizează resurse financiare, sub formă de bani sau alte valori (precum efortul sau timpul),
cu scopul de a finanța o nevoie, un program sau un proiect. În general, acest termen este
utilizat în contextul în care o firmă îşi foloseşte rezervele interne pentru a-și satisface nevoile
financiare, în timp ce termenul de finanțare externă este utilizat atunci când firma obține
capital din surse externe [1] Sursele de finanțare includ creditul , capitalul de rise, donațiile,
granturile, economiile, subventiile şi impozitele. Modalităţile de finanțare precum donațiile,
subvențiile şi granturile, care nu prezintă condiţii de rambursare intră în categoria „soft
funding" sau crowdfunding" Finanțarea care facilitează schimbul de capital propriu într-o
societate de investiții printr-un portal de finantare online precum Jumpstart our Business
Startups Act ( JOBS Act din 2012") (SUA) este cunoscută sub numele de equity
crowdfunding.

Finanțarea pe termen scurt a firmei

Orice referire la flexibilitatea, costul si riscul asociate finantarii pe termen scurt, in

comparatie cu cele asociate finantarii pe termen lung, depinde intr-un grad foarte mare de
natura elementelor de finantare pe termen scurt la care a apelat deja o firma Decizia alegerii
unei surse de finantare pe termen scurt ca si instrument de finantare a activitatii firmei va
afecta atat riscul global al activitatii firmei, cat si rata asteptata de randament a acesteia si,
astfel, valoarea de piata a firmei. Sursele de finantare pe termen scurt a activitatii unei firme
genereaza obligatii pe termen scurt pentru aceasta (conform regulilor contabile acestea sunt
obligatii care devin scadente intr-o perioada mai mica decat un an).
Managementul finantarii pe termen scurt trebuie sa aiba in vedere urmatoarele 4 tipuri majore
de obligatii financiare ale firmei:
 Obligatiile continue angajate fata de partenerii de afaceri (in special datoriile fata de
furnizori, datorii care iau forma creditelor comerciale);
 obligatiile continue angajate fata de partenerii sociali (datorii fata de angajati, datorii
sub forma impozitelor si taxelor catre autoritati centrale si locale etc.).
 obligatiile fata de banci sau alte institutii financiare generate de imprumuturile
obtinute pe termen scurt;
 obligatiile generate de finantarea prin intermediul hartiilor comerciale.

Creditele comerciale
De cele mai multe ori firmele se aprovizioneaza cu cele necesare desfasurarii activitatii
(materii prime, materiale etc.) pe credit. Volumul creditelor comerciale angajate de o firma
detine, in general, ponderea cea mai mare intre obligatiile curente ale unei firme in medic,
40%, chiar mai mult pentru firmele mai mici, care, de multe ori, nu se califica inca pentru

3
finantari din alte Surse. Creditele comerciale apar, la fel ca si obligatiile curente continue fata
de personal sau sub forma taxelor, ca o sursa spontana de finantare, in sensul ca ele se nasc
din tranzactiile obisnuite curente ale firme. Să presupunem, de exemplu, ca o firma se
aprovizioneaza, in medie, la o valoare de 2.000 unitati monetare pe zi, cu o scadenta neta de
30 de zile. Aceasta inseamna ca firma în cauza datoreaza furnizorilor sai, in medic, 2.000 x
30 = 60.000 unitati monetare. In aceste conditii, daca firma isi va dubla vanzarile, isi va dubla
corespunzator si volumul valorilor de platit, generandu-se astfel o finantare spontana
suplimentara de 60.000 unitati monetare. De asemenea, daca ea obtine prelungirea scadentei
medii a valorilor de platit de la 30 la 40 de zile, volumul mediu al acestora va creste de la
60.000 la 80.000 unitati monetare. Prin urmare, cresterea activitatii unei firme (evidentiata
prin cresterea volumului vanzarilor si aprovizionarilor sale) sau prelungirea perioadei
creditelor comerciale, genereaza o finantare suplimentara spontana a firmei.

Costul creditelor comerciale

Dest creditul comercial nu are un cost explicit (nu trebuie platita dobanda pentru utilizarea
lui), el poate avea totusi un cost implicit. Costul implicit al creditului comercial este
determinat de faptul ca vanzarile pe credit sunt, de regula, insotite de acordarea de catre
furnizori a unor discounturi pentru urgentarea platilor din partea clientilor. Costul implicit al
creditului comercial consta astfel in pierderea discounturilor oferite de furnizori pentru
urgentarca platilor. In consecinta, creditele comerciale cuprind din perspectiva costului:
 credite comerciale gratuite - creditele comerciale corespunzatoare perioadei cu
 discount credite comerciale negratuite - credite comerciale pe perioade care depasesc
 perioada de discount, insotite astfel de pierderea discounturilor.

1.4 Decizii de finantare pe termen lung

In cadrul deciziei de finantare pe termen lung principala alegere se face intre sursele
proprii si sursele imprumutate Criteriul de selectie il reprezinta costul procurarii capitalului
urmarindu-se scaderea costului mediu ponderat al acestuia. In cadrul surselor proprii se
cuprind capitalul intern (autofinantare) si surse proprii externet aporturi noi de capital)
In cea mai mare parte, capitalul intern din autofinantare nu est generator de costuri. Astfel
amortizarea si provizioanele sunt cheltuieli deductibile si profitul net dupa deducerea
impozitului pe venit ramane o sursa gratuita de finantare. Deci, autofinantarea este cea mai
eficienta solutie de acoperire a nevoilor permanente de capital, insa capacitatea de
autofinantare este uneori insuficienta si se apeleaza la surse externe de capital care pot fi:
proprii prin aporturi noi de capital (numerar/natura) sau prin subventii de la bugetul de stat,
imprumutate prin emisiunea si vanzarea de obligatiuni, prin contractarea de credite pe termen
lung sau mediu, prin contracte de leasing pentru mijloacele fixe Selectia si combinarea
acestor surse formeaza continutul deciziei de finantare pe termen lung, iar criteriul de
optimizare il constituie valoarea neta ce rezulta din fiecare varianta de finantare.

4
1.5 Cresterea capitalului social

Intreprinderile cotate la bursa realizeaza mai usor subscrierea la cresterea capitalului

social deoarece actiunile lor la bursa sunt negociabile si deci mai atractive. Cresterea de
capital determina in prima faza un efect de diluare a rentabilitatii actiunilor intreprinderii prin
impartirea profitului net la un numar mare de titluri In compensare, cresterea capitalului
propriu determina cresterea garantici intreprinderii în baza careia se pot solicita credite
suplimentare. Cresterea de capital se poate face prin emisiunea de noi actiuni sau prin
majorarea valorii nominale a actiunilor vechi Emisiunea de noi actiuni are doua alternative:
emisiunea la valoarea nominala a vechilor actiuni sau emisiunea la o valoare majorata in
functie de valoarea bursiera a vechilor actiuni.
Cresterea capitalului social mai poate avea ca surse subscrierea de noi aporturi,
incorporarea rezervelor, incorporarea datoriilor convertite in contributii la capitalul social.
Pentru finantarea investitiilor intereseaza numai subscrierea de noi aporturi care implica
atribuirea unor drepturi de subscriere catre actionarii vechi, ca o compensare a efectului de
diluare a valorii capitalurilor. Dreptul de subscriere la cresterea capitalului este un titlu de
valoare negociabil, deci poate fi vandut catre noi actionari care doresc sa subscrie la capitalul
agentulus economic pentru cumpararea unei actiuni noi, cumparatorul trebuie sa dispuna de
un numar de drepturi de subscriere egal cu raportul total de actiuni vechi si numarul total de
actiuni noi ce se vor emite Pentru a fi atractiva, valoarea de emisiune a noii actiuni se
stabileste in marime apropiata de valoarea de piata a actiunilor vechi, ea putand varia intre
valoarea nominala si valoarea de piata.
 Valoarea de emisiune - valoarea nominala = prima de emisiune
 Primele de emisiune sunt folosite pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de
emisiunea si vanzarea de actiuni noi.

1.6 DECIZIA DE INVESTITII SI RISCUL

Element esential al procesului de conducere, decizia, reprezinta actul de trecere de la

gandire la actiune. Caracteristic deciziei este faptul ca ea reprezinta expresia unui act rational,
coerent, luat pe baza interpretarii judicioase a unor date si informatii ce se culeg si se
prelucreaza, in scopul adoptarii unei solutii care sa conduca la realizarea obiectivului. Decizia
de investitii care precede intotdeauna realizarea obiectivelor, se fundamenteaza pe informatii
complexe si exacte privind necesitatea, oportunitatea, durata de exccutic si de exploatare a
investitiilor, volumul cheltuielilor si al resurselor financiare, fluxurile de intrare si de iesire a
fondurilor pe toata durata exploatarii investitiei, asigurarea rentabilitatti si lichiditatii, durata
recuperarii capitalurilor investite In luarea deciziei de investitii, o insemnatate deosebita o
prezinta studiul de oportunitate si eficienta realizat pe seama mai multor variante de proiect
din care urmeaza sa se aleaga cea care asigura rezultate maxime cu minim de efort Prin
continutul sau si prin gradul de complexitate decizia de investitii implica o abordare

5
profesionala, multidisciplinara de selectare a unci alternative, a unei variante rationale, oferite
prin proiect, convenabila si competitiva, de realizarea unei investitii Flaborarea deciziei de
investitii este, in cea mai mare parte, o activitate creativa, de cercetare complexa, care
foloseste ca metoda de baza analiza stiintifica si sinteza informatiilor corespunzatoare. In
teoria gestiunii financiare, a managementului financiar, decizia de investitii este tratata ca
parte a deciziilor financiare majore, strategice, subordonate realizarii functiunilor de
dezvoltare si financiare ale societatii comerciale. Toate deciziile de investitii vizeaza viitorul,
cu impart pe termen mediu si lung asupra performantelor economiei firmelor investitoare. A
treia etapa a procesului de investitii, decizia de investitii se la in functie de cererea de
investitii si de capacitatea economica de investitii, fiind o decizie strategica pe termen lung.

1.7 Repartizarea profitului-elemente economice, legislative si unelte de lucru pentru o

evidenta clara a rezultatelor

Din punct de vedere economic, intreprinderile, de orice natura, se conduc dupa -Deciziile
ce trei mari categorii de decizii luate de antreprenori privesc investitiile in activitatea firmei,
fie ca este vorba de cele ce privese angajarea personalului calificat, achizitia mijloacelor de
productie, efectuarea modemizarilor de privind finantarea activitatii sau a investitiilor,
finantare care poate proveni atat din surse interne (capital propriu) fie din surse atrase (credite
bancare, imprumuturi, aport de capital, etc.); -Decizii privind dividendele care privese
masurile ce vor fi luate dupa ce firma a obtinut profit si care pot insemna fie orice fel care
conduc la sporirea activitatii si implicit a veniturilor; -Decizii distribuirea sau repartizarea
acestuia catre proprietari (actionari), fie reinvestirea sumelor rezultate in imbunatatirea
activitatii firmei. Repartizarea profitului reprezinta, atat din punctul de vedere al teoriei
economice cat si al sferei concrete, financiar-contabile si de management, finalitatea ciclului
sau proceselor care alcatuiese activitatea unei intreprinderi de orice nivel. Profitul este, de
fapt, rezultatul diferentei intre totalul veniturilor obtinute de intreprindere (oricare ar fi forma
ei de organizare) si totalul cheltuielilor facute in scopul obtinerii acelor venituri. Acest
rezultat reflecta profitul brut din care se scad taxele si impozitele prevzute de legislatia in
vigoare. Ceea ce ramane este denumit profit net si de acesta antreprenrii pot dispune in
functie de interesele lor. Esentiala in activitatea firmei este urmarirea constanta de catre
antreprenori a situatiei veniturilor si cheltuielilor care se poate face foarte comod azi cu
ajutorul rapoartelor P&L emise de softurile specializate de administrare a afacerilor. Baza
legala ce guverneaza repartizarea profitului este Legea 31/1990 privind societatile
comerciale. Potrivit acestui act normativ fundamental, profitul obtinut se poate repartiza in
functie de hotararea adunarii generale al actionarilor sau a asociatilor. Este de mentionat ca
aceasta decizie poate fluctua intre reinvestirea partiata sau totala a sumelor din profitul net,
constituirea de rezerve sau fonduri pentru viitorul activitatii, sau distribuirea sub forma de
dividende catre actionari Desigur, decizia este influentata de o serie de factori ce tin mai ales
de politica fiscala curenta a statului dar si de viziunea si dorinta de expansiune pe piata a
antreprenorilor.

2.AGENTI CE INTERVIN IN CIRCUITUL FINANCIAR

FUNDAMENTAL

6
 Circuitele financiare, ca parte a circuitelor economice, se constituie prin interacțiunea
fluxurilor născute din operații în care intervin resurse pecuniare afectate nevoilor pe orice
perioada. O operatiune nu conține circuite financiare decât dacă ca face să intervină o mişcare
pecuniară în contrapartida unui activ financiar transmisibil pe o piață. Se exclud din sfera
circuitelor financiare:
- creditul
- contractele de comercial sau compensările dintre întreprinderi, asigurări de bunuri sau de
viață, deoarece creanţele acestora nu sunt transmisibile, deşi ele nu sunt neutre asupra
formarii echilbrului financiar Circuitul financiar- reprezintă fluxul de lichidati determinat de
diferite decizii financiare şi exprima relații dintre diverşi agenți economici. Functionarea
circuitelor financiare face necesară intervenția a 4 categorii de agenți economici
-Acţionarii - sunt deţinătorii de titluri, proprietarii societăților comerciale ce-și asumă riscul
de capital şi de remuneraţie şi urmăresc maximizarea valorii titlurilor şi a remuneraţiei în
contextul riscului asumat (managerii) - sunt cei ce-şi asumă obligația de a gestiona averea
actionarilor conform
-Conducătorii intereselor acestora. Există un sistem de control ce face ca managerii să nu se
poata abate de la o gestionare responsabilă față de actionari deoarece ei sunt mandatați ai
acestora
-Creanţierii (creditorii întreprinderii) -îşi asuma nişte riscuri, motiv pentru care pretind o
remuneratic corespunzătoare capitalului lor. Remunerarea acestora nu ţine seama însă de
rezultatele activității întreprinderii, astfel căi dobanda la imprumut trebuie plătită indiferent
cli întreprinderea are profit mare sau mic. Riscurile creantierilor pot fi:
-risc de dobîndă
-risc de faliment al debitorilor
-risc de inflatie
-Statul (aici se include şi Banca Națională) - ca participant in circuitele financiare intervine la
diferite nivele prin politica fiscală şi oferta de capital, influiențind comportamentul celorlalți
participanţi.
Oferta de capital - se referă la dobanda la refinantare (cand o banca comercială se imprumută
de la Banca Naţională).
Sistemul fiscal promovat de către instituțiile statului poate stimula/descuraja anumite
categorii de operații economice sau agenți economici.
Remunerarea capitalului investit produce efecte fiscale atit pentru întreprinderi cât şi pentru
aducătorii de capital.
Intervenția statului prin oferta de capital - statul are o influență puternică asupra. ofertei
plasamentelor financiare intervenind in stabilirea ratei dobinzii. Anumite tipuri de operații
sau diversi agenți economici pot avea condiții privilegiate prin credite ieftine deschiderii de
ajutoare diverse sau subvenții.

7
3.ANALIZA SWOT A COMPANIEI TOYOTA

8
PUNCTE FORTE
Noi investitii ale companiei Toyota in fabrici din SUA si China au crescut profiturile
acesteia in 2005 contrar trendului mondial din industria auto. Profiturile nete au crescut cu
0.8% la 117000 miliarde yeni, în timp ce vanzarile au crescut cu 7.3% la 1855000 miliarde
yeni Comentatorii au disputat ca motivul este mixul de produse pe care compania il serveste
pentru piata auto, Acesta este un exemplu a unei segmentari foarte concentrate, pozitionand si
tintind in diferite tari. In 2003 Toyota si-a devansat rivalul sau Ford, pentru a deveni al doilea
fabricant de masini mondial cu 6.78 milioane de unitati. Compania se afla in spatele rivalului
General Motors care a vandut 8.59 milioane de unitati in aceeasi perioda. Puternica sa pozitie
din industrie este bazata pe o serie de factori care include o gama diversificata de produse,
marketing cu tinte bine definite, si un angajament catre calitate si procedeul de fabricatie.
Toyota tinteste sa ajunga liderul cu cea mai buna calitate în ceea ce priveste fabricarea de
automobile, jucand un rol important in marketing si in inovarea tehnologiei fapt care duce la
cresterea popularitatii ei. Compania produce o gama larga de vehicule, atat pentru persoane
fizice cat si pentru organizatii comerciale, de la micul Yaris la camioane mari. Compania
foloseste tehnici de marketing pentru a identifica si satisface nevoile consumatorilor. Toyota
este un brand puternic, de incredere cu o tehnologic foarte avansata, cu detalii tehnice
caracteristici si cu o imagine foarte buna. De asemenea compania isi maximizeaza profitul
prin abordari de fabricatie eficiente. Toyota este momentan fabricantul de masini numarul 1
pe piata din Australia cu o piata de desfacere de 20%. Tot in Australia compania este foarte
bine cotata atat ca incredere cat si ca imagine, castigand chiar trei prestigioase premii Banksia
si un altul pentru cea mai buna prestatie de la Statele Unite.

PUNCTE SLABE
Find o companie mare, isi are propriile probleme. Cererea mondiala pentru automobile se afla
intr-o conditic de exces, prin urmare fabricantii de automobile trebuie sa se asigure ca modele
lor sunt cele pe care le vor consumatorii. Majoritatea produselor Toyota sunt destinate pentru
SUA si Japonia Prin urmare compania este expusa la fluctuatiile politice si economice din
aceste doua tari. Poate de aceea compania a inceput sa-si indrepte atentia catre noua piata in
dezvoltare din China. Miscarile din cursurile de schimb scot la iveala cum marginile deja
reduse din piata automobilistica, se reduc

Compania trebuie sa continue sa produca masini pentru a-si mentine eficienta operationala
Fabricile reprezinta o investitie imensa in costuri costisitoare fixe, precum si costuri mari de
instruire (training) si forta de munca. Prin urmare daca piata automobilistica experimenteaza
o decadere, compania s-ar confrunta cu un surplus de oferta. Pe de alta parte daca piata
automobilistica ar experimenta o crestere, compania ar putea pierde oportunitatea de a incasa
castiguri suplimentare din cauza sub-capacitatii sale de productie. Aceasta este o problema
specifica fenomenului de fabricare a automobilelor in volume mari. In ceea
ce priveste vehiculele hibride, tehnologia este noun si "not tried and true" st inca se stiu
putine lucruri despre aceasta manifestare in curs de dezvoltare. Automobilele Toyota pe

9
benzina si diesel s-au tot fabricat de ani buni si s-au dovedit a fi demne de incredere odata cu
trecerea anilor, insa vehicilele bazate pe puterea electrica/solara sunt noi pe piata
marketingului iar cumparatorii ar putea sa manifeste o indiferenta fata de aceasta schimbare

OPORTUNITATI
Lexus si Toyota au acum reputatia de fabricanti de automobile ecologice (nepoluante),
Lexus are hubridul RX 400h, iar Toyota are un Prius, masina avand un desing prietenos
ombinat cu puterea unui motor electric, Amandoua sunt bazate pe tehnologiile avansate
create de catre organizatic. Cresterea alarmanta a pretului petrolului, a crescut vanzarile
vehiculelor hibride. Toyota a vandut de asemenea aceasta tehnologie si altor producatori de
automobile, de exemplu Ford a cumparat tehnologia pentru noul sau SUV Explorer Hybrid,
Astfel de lucruri nu pot decat sa mareasca interesul companiei Toyota pentru a investi in
inovatia si cercetarea tehnologiei hibrid.

AMENINTARI
Rechemarea vehiculelor este autovehicule. In 2005 compania mereu o problema existenta
pentru fabricantii de a trebuit sa recheme 88000 de automobile utilitare si camionete pick up
datorita unor defectiuni la sistemul de suspensie din fata. Toyota nu a furnizat detalii privind
costul acestei operatiuni. Majoritatea vehiculelor afectate au fost vandute in SUA, in timp ce
restul au fost vandute in Japonia, Europa si Australia. Ca orice producator de masini, Toyota
se confrunta cu rivalitate competitiva pe piata automobilistica, Competitia creste aproape
zilnic, cu noi competitori venind pe piata din China, Coreea de Sud si noi fabrici din Europa
de Est Compania este de asemenea expusa oricarei modificari a pretului materialelor brute,
precum cauciu otel, combustibil. Economiile cheie din Pacific, SUA si Europa
experimenteaza de asemenea decaderi. Acesti factori economici reprezinta posibile
amenintari pentru compania Toyota.

4. AVANTAJELE COMPETITIVE ALE COMPANIEI TOYOTA

10
 Calitatea maşinilor Toyota, ridicate la rangul de legendare", se datorează în mare măsură
unui anumit conservatorism al inginerilor japonezi. Este ciudat să auzi asta. având în vedere
cât de avansată de cercetare face compania. Cu toate acestea, Toyota le foloseste aproape mai
târziu decât toți ceilalți producători de automobile inovațiile tehnice. Așa a fost, de exemplu,
cu un bloc cilindric din aluminiu, pe care inginerii din întreaga lume s-au grabit să le
înlocuiască pe cele grele din fontă. Și specialiştii Toyota au cântărit preliminar toate
argumentele pro și contra
-fundamental greutatea totală a devine cu 30 kg mai uşor
-motorul
-apar anumite nuante blocuri, dar nu s-au grăbit să le aplice în mod activ pe modelele lor
blocului de aluminiu al maşinii nu se reduce operaționale, precum o supraîncălzire mai
puternică a blocului în comparație cu fonta Drept urmare, inginerii Toyota au învățat cum să
producă și să utilizeze astfel de
O situație similară este și cu senzorul de vid, care este responsabil pentru fluxul de aer în
sistemul de control al motorului. Spre deosebire de astfel de senzori obişnuiți de debit de aer,
aceştia sunt aproape anacronici, dar nu eșuează aproape niciodată pe toată perioada de
functionare a vehiculului.
Atribuirea fiabilității incredibile a maşinilor numai datorită priceperii inginerilor japonczi
nu va functiona. Modelele orientate spre piata europeana nu sunt produse in China, ci in alte
tari, inclusiv Rusia Cu toate acestea, Toyota stie cum să-și selecteze furnizorii dintre aceştia
Provizii că nu se produce singur. De exemplu, ca cumpără toate umpluturile electronice de la
Nippon Denso. Înființată în 1949, această companie a devenit lider mondial in electricitate şi
electronică, aer condiționat și radiatoare, încălzitoare şi comunicatii. În acest moment, are
circa 70 de unități de productic în 22 de tări, aprovizionand magazinelor de asamblare cu
componentele necesare. Nippon Denso asigură rezerva de putere pentru a asigura o aprindere
stabilă în cele mai extreme condiții lar designul cu caneluri in forma de U de la Nippon
Denso asigura o aprindere îmbunătățită și arderea absolută a combustibilului, crescând
semnificativ eficienta maşinii, Doar rezistențele prezente în bujiile Nippon Denso reduc nu
numai interferentele radio auto, ci și împiedică influenţa acestora asupra navigatorului,
sistemelor de control al combustibilului şi ABS. Toate acestea împreună maresc fiabilitatea
generală a vehiculelor Toyota, mai ales în comparatie cu Nissan, Mazda, Mitsubishi care
folosesc piese de schimb de la aceleaşi Mitsubishi şi Hitachi. Acelaşi lucru se poate spune
despre minunatele transmisii automate indestructibile" achizitionate de la Aisin Warner.
Două corporații japoneze cooperează de mai bine de un deceniu, împreună îmbunătățind
neobosit calitatea maşinilor produse. Aisin este o mare întreprindere de construcție de maşini,
care este membru al celor trei mari" producători globali transmisii automate. Produsele sale s-
au dovedit încă din anu 80, când industria auto japoneză a inundat țara noastră pe scară largă.
Mai mult, acci proprietari de maşini care încă conduc modelele achizitionate la acea vreme
asigură că cutia de viteze încă funcționează perfect. Desigur, nimic nu este etern, dar în acest
caz vorbim despre dimensiunea reparației În contextul transmisiilor automate la maşinile
Toyota, simple, puternice și durabile, amploarea lucrărilor de reparații nu este comparabilă cu
înlocuirea descurajantă a componentelor electronice din alte marci de mașini cu cutii mai

11
fanteziste" Motivul acestui fenomen este simplu - nu există nimic de spart in designul simplu
al transmisiilor Aisin Şi acele probleme minore care apar uneori sunt legate în principal de
functionarea necorespunzătoare a şoferului însuşi Cea mai mare parte a fiabilității maşinilor
se datorează procesului corect de asamblare. Fiecare operatiune efectuată pe transportor
trebuie să fie complet finalizată şi în acelaşi timp finalizată cu înaltă calitate. Pentru controlul
acestei acţiuni, atelierele sunt dotate cu dispozitive speciale care nu permit continuarça
asamblarii dacă ceva este făcut incorect.

12
 5.ANALIZA RISCURILOR, METODE DE MINIMIZARE A
ACESTORA.

Etapa 1.
-Identificarea pericolelor şi a persoanelor expuse. Identificarea surselor posibile de vătămare
la locul de muncă şi a lucratorilor care pot fi expuși pericolelor. -Evaluarea riscurilor şi
clasificarea acestora în ordine prioritară. Evaluarea
Etapa 2.
riscurilor existente și clasificarea acestora în ordine prioritară în funcție de importanță.
Etapa 3.
-Deciderea acţiunilor preventive
Identificarea măsurilor corespunzătoare pentru eliminarea sau tinerea sub control a riscurilor.
Etapa 4.
Adoptarea de masuri concrete. Adoptarea măsurilor de prevenire și protecție pe baza unui
plan care stabileşte ordinea de prioritate.
Etapa 5.
-Monitorizarea şi revizuirea. Evaluarea trebuie revizuită la intervale regulate, pentru a asigura
o actualizare permanentă

13
 Bibliografie
https://www.rasfoiesc.com/business/economic/finante-banci/Finantarca-pe-
termen
https://www.qdidactic.com/bani-cariera/contabilitate/decizii-de-finantare-pe-
termen

14