Surse proprii de finantare

Realizarea cu succes a oricarei afaceri necesita

existenta si utilizarea unor resurse financiare care sa
permita firmei mentinerea si apoi afirmarea pe piata.
De modul cum sunt administrate aceste resurse,
dar si de nivelul acestora depinde in mare masura
evolutia ulterioara a activitatii economice desfasurate.
De aici rezulta interesul deosebit pe care
agentii economici il acorda problemei finantari afacerii.
Finantarea afacerii
Finantarea afacerii reprezinta totalitatea
modalitatilor prin care agentul economic reuseste sa
dispuna in timp util de resursele financiare necesare
realizarii proiectelor propuse in conditii de eficienta
maxima.
Scopul oricarei activitati economice il constitue
maximizarea profitului. In acest sens, se procedeaza la
analiza financiara a activitatii, stabilindu-se punctele
tari si punctele slabe ale gestiunii financiare in vederea
fundamentarii unei noi strategii de mentinere si de
dezvoltare intr-un mediu concurential.
Astfel,devine de mare importanta identificarea
tipurilor de surse de finantare care sustin activitatea
economica respective.
Analizand datele din documentele contabile de
sinteza,rezulta ca pasivul bilantier,prin componenta
sa,evidenteaza modul de finantare sau de sustinere
financiara a activului si exigibilitatea surselor de
finantare.

Astfel,categoria de pasiv corespunzatoare

finantarilor proprii a activului, asigurata de proprietar,
ca investitor, este denumita capitaluri proprii.
Capitalurile proprii cuprind:
-aporturile de capital
-primele de capital
-rezervele
-rezultatul reportat
-rezultatul exercitiului
Sursele proprii sunt nerambursabile si se utilizeaza
conform legislatiei in vigoare asigurand finantarea
permanenta a intreprinderii.
Sursele proprii de finantare
Fondurile proprii ale ntreprinderii au n general un
dublu rol: pe de o parte finaneaz o parte din valoarea
investiiilor iar pe de alt parte servesc drept garanie
creditorilor ntreprinderii care finaneaz cealalt parte
a investiiei.
Principalele surse proprii de finanare sunt:
autofinanarea, cesiunea activelor, creterile de capital
i alte surse care pot fi asimilate fondurilor proprii.
Finanarea reprezint procesul de asigurare a
fondurilor bneti necesare desfurrii activitii
ntreprinderii.Finanarea prezint importan pentru
supravieuirea i dezvoltarea unei afaceri.Sursele de
finanare sunt deosebit adaptate la nevoile agentului
economic i se regsesc n cadrul

structurilorpatrimoniale de pasiv sub denumirea de

capitaluri.Finanarea poate fi realizat prin surse proprii
sau surse strine ,externe(din afara ntreprinderii).
Tipuri de surse sau mijloacele de finanare ale unei
afaceri:
Sursele proprii:
*autofinanare
*aport la capital
*amortizare
Avantaje:
*meninerea independenei i autonomiei financiare,
*nu se creeaz obligaii suplimentare(dobnzi,garanii);
*asigur pstrarea capacitii ntreprinderii de a
contractacredite;
*constituie un mijloc sigur de acoperire a
necesitilor financiare.
Grupa din planul de conturi
grupele 10-12

Sursele de finantare ale afacerilor

1. Fondurile proprii si cele imprumutate de la persoane
apropiate
Acestea reprezinta cel mai frecvent punct de
plecare in cazul afacerilor mici si noi. Institutiile

financiare sunt mai putin deschise in special in

perioade de instabilitate economica firmelor aflate la
inceput decat celor cu o istorie deja bine conturata.
Aceasta decizie se bazeaza pe ratele mari de
mortalitate inregistrate de afacerile noi.
Fondurile proprii ofera avantajul unei sigurante mai
mari nu vor fi retrase in cazul deteriorarii situatiei
financiare, ca in cazul unui credit bancar. Nu este
necesara expunerea detaliata a planului de afaceri in
fata unor parteneri externi, si nici aprobarea acestora
pentru luarea deciziilor importante.
Aceasta sursa de finantare asigura deci flexibilitate,
siguranta si independenta. Totodata, in perspectiva
atragerii de surse de finantare exterioare firmei
angajarea unor fonduri proprii reprezinta o garantie a
motivatiei intreprinzatorului pentru asigurarea
succesului afacerii.
Dezavantajele finantarii din surse proprii sunt si ele
importante:
-fondurile proprii sunt in general destul de limitate si
pot frana dezvoltarea afacerii;
-in caz de nereusita, pierderea va fi suportata in
intregime de intreprinzator (sau de apropiatii sai);
-firma va fi putin cunoscuta de institutiile financiare si
va putea mai greu mobiliza fonduri in situatii speciale.
Data fiind conjunctura economica care a
caracterizat evolutia economiei romanesti in perioada
de tranzitie, majoritatea intreprinzatorilor nu au avut

rezerve suficiente si nici nu au avut intotdeauna

posibilitatea sau curajul de a apela la credite bancare.
Aproape fara exceptie, prietenii si cunoscutii au
reprezentat una din cele mai importante surse de
capital initial de imprumut pentru exemplele de afaceri
prezentate in cadrul acestui curs.
Autofinanarea
Autofinantarea este cea mai raspndita forma de
finantare si presupune ca ntreprinderea sa si asigure
dezvoltarea prin forte proprii, folosind drept surse o
parte a profitului obtinut n exercitiul expirat si fondul
de amortizare, urmarind att acoperirea necesarului de
nlocuire a activelor imobilizate ct si cresterea activelor
de exploatare.
Autofinantarea este determinata de cresterea
resurselor obtinute din propria activitate care vor
ramne n mod permanent la dispozitia ntreprinderii
pentru finantarea activitatii viitoare.
Principalele avantaje oferite de autofinantare sunt:
-constituie un mijloc sigur de finantare, o sursa
independenta si stabila de fonduri;
-autonomia financiara asigurata prin autofinantare
permite ntreprinderii independenta de gestionare fata
de organismele financiare si de credit;
-asigura ntreprinderii un mare grad de libertate privind
dezvoltarea investitiilor, cu conditia realizarii unor
investitii utile, profitabile;

-permite frnarea ndatorarii si implicit reducerea

cheltuielilor financiare;
-permite masurarea randamentului capitalurilor proprii,
respectiv a rentabilitatii financiare (autofinantarea
neta / capitalul propriu);
-reprezinta factorul hotartor n asigurarea accesului pe
piata de capital si atragerea de noi capitaluri din afara
ntreprinderii.
Aportul la capitalul propriu.
Capitalul social:
Pentru societai pe aciuni (S.A.) : Capitalul social este
divizat in actiuni (nominative sau la purtator).
Actiunile sunt titluri negociabile si transmisibile.
Capitalul unei societati pe actiuni nu poate fi mai mic de
90000 lei, ar valoarea nominala a unei actiuni trebuie
sa fie cel putin de 10 lei.
Aportul asociatilor
Aportul asociatilor unei societati pe actiuni (S.A.)
Aportul asociatilor in cazul societatilor pe actiuni poate
fi in numerar, natura si creante. Aportul in valuta a
asociatilor romani se inscrie in actul constitutiv si in lei
la cursul de schimb oficial de la data varsarii, iar aportul
in valuta al asociatilor straini se inregistreaza in lei si in
dolari USA. In ceea ce priveste aportul in natura, acesta
se stabileste sau se confirma de experti. Bunurile aduse
ca aport devin proprietatea societatii comerciale.
Aportul la capital nu este purtator de dobanzi. Aportul in
creante nu este admis la societatea care se constituie

prin subscriptie publica. Nu este permis aportul in

munca.
* Aportul asociatilor unei societati cu raspundere
limitata (S.R.L.)
In cazul S.R.L.-ului, aportul asociatilor poate fi atat in
numerar (obligatoriu) cat si in natura (optional). Aportul
in creante si aportul in munca nu sunt admise pentru
formarea sau majorarea capitalului social. In schimbul
aportului lor, asociatilor li se atribuie parti sociale.
Bunurile aduse ca aport devin proprietatea societatii
comerciale. In cazul in care aportul este in valuta,
acesta se inscrie in actul constitutiv si in lei la cursul de
schimb oficial de la data varsarii. Aporturile asociatilor
straini se inregistreaza atat in lei cat si in EURO sau
dolari SUA. La S.R.L.-ul cu asociat unic valoarea
capitalului in natura se stabileste pe baza unei
expertize de specialitate.
* Aportul asociatilor unei S.N.C.
Aportul asociatilor poate fi (art. 16 din Legea nr. 31 din
1990):
-in numerar - acestea sunt obligatorii la constituirea
oricarei forme de societate;
-in natura - trebuie sa fie evaluabile din punct de vedere
economic;
-in creante - au regimul juridic al aporturilor in natura
Prestantele in munca nu pot constitui aport la
formarea sau majorarea capitalului social. Asociatii in
societatea in nume colectiv se pot obliga la prestatii in
munca cu titlu de aport social, dar care nu pot constitui

aport la formarea sau la majorarea capitalului social. in

schimbul acestui aport, asociatii au dreptul sa participe,
potrivit actului constitutiv, la impartirea beneficiilor si a
activului social, ramanand, totodata, obligati sa
participe la pierderi.
*Aportul asociatilor unei societati in comandita pe
actiuni (S.C.A.)
Aportul asociatilor in societatea in comandita pe actiuni
poate fi doar in numerar (obligatoriu) si in natura
(facultativ). La o societate in comandita pe actiuni nu
sunt permise aporturi in creante.

Amortizarea
Antrenarea imobilizrilor corporale n procesele
economice desfurate n cadrul ntreprinderilor duce la
deprecierea acestora:
*ireversibil (amortizare) i reversibil (ajustri privind
deprecierea).
Amortizarea:
*exprim reducerea de valoare privind activele
imobilizate ca rezultat al folosirii sau nefolosirii
acestora;
*se constituie pe seama cheltuielilor,care se mresc n
mod corespunztor.
Din punct de vedere financiar,amortizarea este o
surs de autofinanare acapitalului imobilizat care se
constituie,chiar i n cazul n care ntreprindereanu
realizeaz profit,prin prelevarea asupra

rezultatului.Amortizarea este deci o component

esenial a capacitii de autofinanare (CAF).
n Romania sunt permise urmtoarele metode de calcul
a amortizrii:liniar,accelerat.degresiv,proporional
cu volumul activitii .

Proiect

Materia : Finantarea Afacerii

Tema proiectului :Surse proprii de finantare
a afacerii