Prezentare

La disciplina: Finanțe
Tema: Fenomenele financiare în opinia
unor economiști clasici și moderni

Student: Balan Pavel

Grupa: 1, AF, anul Ⅰ
Lector universitar: Grigoraș-Ichim Claudia
 Cuprins
• Introducere
• Adam Smith
• Jean-Baptiste Say
• Adolf Wagner
• Gaston Jeze
• Vicenzo Tangorra
• Gheorghe N. Leon
• Fenomenele financiare în opinia altor economiști
• Concluzie
• Biografie
• Webografie
 Introducere
După unii economişti, fenomenul financiar este plasat într-o
anumită fază a procesului reproducţiei sociale, iar după alţii,
acesta este implicat în toate (sau aproape toate) fazele
reproducţiei. După alte opinii, fenomenul financiar se manifestă
direct şi nemijlocit în faza repartiţiei.
Acesta este însă, indirect legat şi de celelalte faze. Astfel,
valoarea adăugată - sursa venitului supus repartizării cu ajutorul
instrumentelor financiare - se creează în procesul de producţie,
concomitent cu valoarea de întrebuinţare.
 Adam Smith
Adam Smith considera neproductivă munca funcţionarilor de stat, a militarilor,
a slujitorilor cultelor şi a altor categorii sociale care nu creează bunuri
materiale. Toţi aceştia consumă o parte din valoarea creată de lucrătorii din
manufacturi, de cei ocupaţi în agricultură şi alte activităţi productive, prelevată
la dispoziţia statului pe calea impozitelor. Economistul scoţian scria că
’’Suveranul, ca și toți ceilalți funcționari ai justiției sau armatei care servesc
sub el, toată armata, toată flota, sunt toți muncitori neproductivi. Ei sunt
slujitorii statului și sunt întreținuți cu o parte din producția anuală a activității
altora’’.
De vreme ce munca funcţionarilor publici, a militarilor şi a marinarilor
îmbarcaţi pe nave de război este neproductivă, cheltuielile cu întreţinerea
acestora reprezintă consum definitiv de venit naţional. De aici se degajă
concluzia conform căreia cheltuielile publice, ca fenomen financiar, se situează
în sfera consumului. Când impozitele percepute de stat de la supuşii săi nu pot
acoperi în totalitate cheltuielile publice, acesta face apel la împrumuturi
purtătoare de dobânzi, care antrenează cheltuieli suplimentare şi împovărează
contribuabilii cu noi impozite.
 Adam Smith
Faţă de asemenea practici Adam Smith are aprecieri extrem de critice,
pe motiv că, prin contractarea de împrumuturi, o parte din produsul anual este
abătută de la funcţia sa de capital, spre a servi funcţiei de venit, o parte din acest
produs este abătută de la întreţinerea muncitorilor productivi, pentru a întreţine
pe cei neproductivi, spre a fi cheltuită şi risipită, fără nici o speranţă de a se
reproduce nici măcar în viitor.
Dacă o mare parte din veniturile pământului şi ale capitalului se transferă de la
deţinătorii acestora la creditorii statului, se ajunge până la urmă atât la
neglijarea pământului cât şi la irosirea sau emigrare a capitalului, pe scurt la
slăbirea (dacă nu chiar la ruinarea) statelor respective.
Aşadar, în concepţia lui A. Smith, nu numai cheltuielile publice, dar şi
împrumuturile de stat, ca fenomene financiare, sunt intim legate de consum şi
produc efecte dintre cele mai nefaste asupra economiei naţionale.
 Jean-Baptiste Say

Pe o poziţie asemănătoare a lui Adam Smith s-a situat

şi Jean-Baptiste Say, unul dintre promotorii liberalismului.
Economistul francez a făcut un pas înainte faţă de
Smith, considerând productivă şi munca celor ocupaţi în
administraţie, învăţământ şi în sfera serviciilor de orice fel.
 Adolf Wagner
Adolf Wagner plasează fenomenele financiare în sfera producţiei pornind
de la ideea că statul, pentru a-şi îndeplini sarcinile ce-i revin, produce mai cu
seamă bunuri nemateriale, adică prestează servicii. Pentru a acoperi cheltuielile
antrenate de producerea de bunuri nemateriale, statul are nevoie de bunuri
materiale, şi mai ales de bani.
’’Dacă concepem statul şi economia financiară ca un tot economic" afirmă
economistul german, "atunci noi ne găsim în faţa unui fenomen de conversie a
bunurilor materiale în bunuri nemateriale. Acestea din urmă sunt indispensabile
vieţii economice naţionale, ca şi oricărei activităţi economice private a
indivizilor. Pentru acest motiv, prestaţiile statului, statul şi însăşi economia
financiară (privită ca o subdiviziune economică de consum) trebuie să fie
considerate eminamente productive, în sensul economic al cuvântului’’.
 Gaston Jeze

Potrivit opiniei exprimate de Gaston Jeze, operaţiunile

financiare - cheltuielile publice, taxele, impozitele şi împrumuturile
publice - constau în repartizarea sarcinilor publice între indivizi.
Orice problemă financiară se reduce la faptul că funcţionarea
serviciilor publice antrenează consumuri de servicii personale şi de
bunuri; sarcina care rezultă din aceste consumuri trebuie repartizată
între indivizi; trebuie stabilit cine suportă această sarcină şi în ce
măsură. Indiferent dacă este vorba de cheltuieli sau de venituri,
întotdeauna avem de-a face cu o problemă de repartiţie.
 Vicenzo Tangorra
Vicenzo tangorra susține că doctrinele amintite nu conţin decât
un moment (aspect) al fenomenului financiar şi, ca atare, apar
unilateral, toate uită că fenomenul financiar, fiind diferit de cel
economic, nu poate să rezide numai într-un stadiu particular al
acestuia.
După opinia economistului italian, ’’Adevărul este că
fenomenul financiar prezintă aspectul productiv, de consum, de
distribuţie, fără însă să se poată vedea în acesta exclusiv un fenomen
de producţie sau de consum sau de distribuţie, precum şi fenomenul
economic, nu se poate caracteriza numai printr-o singură latură a lui,
tocmai pentru ca le cuprinde pe toate”.
 Gheorghe N. Leon

În caracterizarea fenomenului financiar, Gh. N. Leon se

situează pe aceeaşi poziţie cu V. Tangorra, pe care o
motivează în felul următor: "Fenomenul financiar constă
într-o transformare a bunurilor materiale în bunuri imateriale
care se pun la dispoziţia colectivităţii.
Fenomenele financiare în opinia altor
economiști
Alți economiști precum Achille Loria văd în fenomenul financiar un
aspect al luptei de clasă. Susținătorii acestui punct de vedere văd în legislația
financiară un mijloc de avantajare a claselor dominante în detrimentul claselor
stăpânite.
Referinduse la fenomenele financiare, autori precum Bastiat Frederic,
Herbert Stein și alții scot în evidență ideea de scimb, de circulație. Serviciile
publice sunt schimbate contra bani. De aici concluzia că fenomenele financiare
ar fi mai presus de orice, față de schimb, de circulație.
 Concluzie
Fenomenele la care dă naştere satisfacerea nevoilor sociale - cheltuieli
publice, impozite, taxe, contribuţii şi împrumuturi - denumite generic fenomene
financiare, au fost (şi continuă să fie) diferit interpretate de către economiştii
clasici și de către cei moderni:
• Adam Smith considera că fenomenele financiare sunt fenomenele de
consum;
• Adolf Wagner considera fenomenele financiare ca fenomene de producție
economică, statul producând pentru nevoile generale bunuri materiale și
imateriale;
• Gaston Jeze susține că fenomenele financiare urmăresc repartiția sarcinilor
publice înte membrii colectivității;
• Frederich Bastia susținea că fenomenul financiar are un caracter de schimb-
circulație, în sensul să se schimbă bunurile economice cu serviciul public.
 Bibliografie
• Smith Adam - Avuţia naţiunilor, cercetare asupra naturii şi cauzelor ei, Editura
Academiei Republicii Populare Romane,Bucureşti, 1962;
• Jean-Baptiste Say - Cours complet d'economie politique et Traite d'economie politique,
vol. III, Paris, 1840-1841;
• Wagner Adolf- Traite de la science des finances, Paris, 1909;
• Jeze Gaston - Cours de finances publiques, 1936;
• Vicenzo tangorra - Trattati di scienza della finanza, Societa editrice Librario, Milano,
1915;
• Lean Gheorghe N.- Elemente de Ştiinţă Financiară, vol. I, Cluj, 1925;
 Webografie

• http://referate-clopotel.blogspot.com/2013/02/fenomenele-financiare-in-
opinia-unor.html
• https://prezi.com/xe_x_3b5ei_i/fenomenele-financiare-in-opinia-unor-
economisti-clasici/
• https://edituradp.ro/site_img/downloads/2009/11/pag-003-048.pdf