Crizele sunt fenomene complexe care pot afecta fie ntregul ansamblu social, fie anumite sectoare ale

acestuia, cum ar fi viaa economic, sistemul politic, relaiile internaionale, sistemele financiar-bancare, structura social, instituiile de nvmnt i cultura. Cuvantul criza provine din grecescul krisis , care avea insa multiple semnificatii. In limbajul politic si juridic , el insemna decizie sau discriminare ; in acest sens , in lucrarea Istoria Razboiului Peloponesiac a istoricului grec Tucidide, cuvantul apare de sase ori, fiind incarcat cu conotatii juridice: o judecata sau decizie care nu rezulta si nu se sprijina pe probele existente. Ulterior cuvantul a ajuns sa desemneze o analiza critica si o decizie , deci actiunea de a evalua si a judeca un fenomen. Aristotel sustine ca cetateanul trebuie sa fie preocupat de doua activitati : aceea de a evalua (krisis) si aceea de a conduce( kratein) In opinia lui Simion A. Booth cercetarile consecrate crizei se pot grupa in trei categorii: perspectiva psihologica (interesata de studierea cazurilor clinice), perspectiva economica-politica ( preocupata de gestionare a acestora) si perspectiva sociologica ( dominata de cercetarile consacrate reactiilor colective in caz de dezastru) . Se considera ca nu exista deosebiri semnificative in ceea ce priveste definirea crizei-intre abordarile economice , politice si sociologice; diferentele se situeaza la nivelul importantei acordate unuia sau altuia dintre factorii care compun situatia de criza. Din punct de vedere al economistilor , criza este sinonima cu o intrerupere a ritmului de crestere economica, fie in raport cu cresterea anterioara , fie in raport cu cresterea estimata. Specialistii in stiinte politice impart crizele in trei mari categorii crize de sistem , crize guvernamentale de luare a deciziilor si crize de confruntare internationala considerand in baza cercetarilor lui C.F Herman, ca orice criza se defineste prin combinarea unei amenintari puternice , in masura sa afecteze scopurile de baza ale liderilor politici , a timpului foarte scurt inainte ca situatia sa evolueze intr-un mod nedorit de ei si a efectului de surpriza. * Din perspectiv psihologic, crizele pot fi momente ale vieii care: se nscriu n evoluia normal a fiinei umane, corespunznd unor stadii sau faze ale dezvoltrii sale genetice; In Dictionarul de sociologie coordonat de Catalin zanfir si Lazar Vlasceanu , criza este definita ca o perioada, in dinamica unui sistem, caracterizata prin acumularea accentuata a dificultatilor , izbucnirea conflictuala a tensiunilor , fapt care face dificila functionarea sa normala , declansandu-se puternice presiuni spre schimbare *

*Hermannc1963 Lagroye , 1993 pp 406-408) evans , Newham 1990, pp 72-73 * Zamfir, Vlasceanu, 1993 p 145 Cristina Coman, Comunicare de criza. Tehnici si strategii pag 9-12

Criza economica din 1929-1933 seamana mult cu cea pe care o traim acum, multe elemente specifice celor doua evenimente continand similaritati stranii. Criza financiara interbelica a fost declansata de un exces investitional pe pietele bursiere si imobiliare, fiind asumate riscuri foarte mari, in cautarea unui profit pe masura. Abuzul de credite de consum, de speculatii bursiere si imobiliare a creat dezechilibre care, in final, au dus la o criza economica majora. Statul interventionist aparea ca singura solutie in depasirea crizei. In anii '30, statul american a concentrat uriase fonduri in imprumuturi bancare, a controlat preturile si creditul, a subventionat anumite activitati economice. Povestea se repeta 80 de ani mai tarziu, cand SUA isi propun sa arunce pe piata 700 de miliarde de dolari, in incercarea de a mentine artificial preturi rezultate din supraevaluarea unor garantii acoperite de ipoteci si ale altor active de aceeasi factura. Federal Reserve a devenit activa pe aceasta piata instabila, infuzand capital unor entitati aflate in faliment (Fannie Mae si Freddie Mac). Balonul imobiliar s-a spart, somajul este in crestere, dolarul slabeste in fiecare zi. Este socialism pentru bogati. Este salvarea economistilor, a bancilor si a celor de pe Wall Street" a spus congresmanul Ron Paul. Actuala criza seamana cu predecesoarea sa si prin aceea ca interventionismul se face simtit, nu numai prin infuzii, dar si prin nationalizari. Criza economica pe care Romania incepe sa o traverseze este cu precadere o criza interna, determinata de mixul gresit de politici macroeconomice luate in ultimii ani. Cresterea economica se dovedeste una de natura nesanatoasa. Si asta pentru ca am avut in acesti ani o crestere bazata pe consum, finantat pe datorie. Consumul privat a fost excesiv, dar nu trebuie blamata populatia: toate masurile macroeconomice au fost prociclice, stimuland consumul; si cea mai daunatoare dintre toate, cota unica, este inca aparata de initiatorii ei, care nu vor sa admita ca au gresit. Cota unica a stimulat consumul, si noi avem astazi prima criza de supraconsum din Romania. Cauza principala este consumul excesiv pe datorie. Populatia nu poate fi blamata, dar poate fi pe viitor mai bine informata si cu siguranta mai precauta privind asteptarile asupra veniturilor proprii. In schimb, guvernul poate fi criticat pentru ca a facut o eroare strategica monumentala: intr-o perioada de crestere economica, a consumat toata aceasta crestere si s-a mai si indatorat suplimentar. Cum guvernul a ajuns sa se imprumute de sute de milioane de euro cu scadenta la o saptamana, singura concluzie logica este ca nu mai sunt bani nici pentru cheltuieli curente, pentru cele bugetate deja pe anul in curs. Este absolut inadmisibil, ca intr-o perioada de crestere economica inalta sa creasca deficitul bugetar si sa creasca, in consecinta, costurile cu finantarea acestuia pe termen scurt. Criza financiara internationala a fost doar declansatorul crizei economice interne, pentru ca a afectat sursele de finantare. Noi consumam pe datorie, si acum ne imprumutam mult mai scump sau deloc. http://www.ziare.com/economie/stiri-economice/asemanari-ciudate-intre-crizaeconomica-din-1929-si-cea-din-2008-428273

Aceasta stare de lucruri este valabila si pentru guvern, si pentru firme, si pentru populatie. Vulnerabilitatile unei economii dezechilibrate, cu numeroase reforme structurale amanate, au devenit acum evidente. Se pierd locuri de munca, si acesta este doar inceputul. In 2009 incasarile la buget au fost mai mici, pentru am avut o crestere economica mai redusa, si au fost colectate mai greu din cauza lipsei de lichiditati. Solutia pentru iesirea dintr-o criza de supraconsum nu este tot stimularea nediferentiata a consumului. In cel mai bun caz, astfel doar se amana varful crizei cu cateva trimestre. Criza din Romania nu are aceleasi cauze cu criza din SUA si UE; deci nu poate fi tratata la fel. Este in primul rand o criza interna, o criza a unui model de dezvoltare. Fireste, populatia cea mai saraca trebuie sprijnita in astfel de momente. Dar primul impuls nu trebuie sa fie mai multi bani de la buget si mai mult consum, atunci cand la buget nu mai sunt bani si cand s-a consumat pana acum excesiv. Cresterea versus scaderea taxelor si impozitelor: In bugetul unei tari se concentreaza intreaga politica fiscala a acesteia.Prin politica fiscala sau bugetul statului se dirijeaza intreaga viata economica si sociala a unei tari.Legea bugetului public, in care este concentrata intreaga politica fiscala a unui stat, este considerata pe buna dreptate, ca cea mai importanta lege dintr-o tara, dupa Constitutia sa. Spre exemplu, in cazul in care statul constata ca se impune luarea unor masuri pentru a preveni declinul economieiei si a crea noi locuri de munca, trece la realizarea unor proiecte de lucrari publice, precum constructia de unitati de invatamant, de spitale, electrificarea satelor, extinderea retelei de termoficare, canalizare, alimentarea cu gaze, apa, lucrari in domeniul transporturilor, protectiei mediului.Prin efectuarea unor asemenea lucrari se creeaza un numar mare de locuri de munca si o crestere rapida si vertiginoasa a activitatii economice. Modificarea impozitelor poate fi utilizata fie pentru a stimula, fie pentru a restrange activitatea economica. Scaderea impozitelor (in anumite conditii bine determinate, nu oricand), in special a celor directe mareste veniturile ramase efectiv la dispozitia populatiei, ceea ce conduce la cresterea cheltuielilor cu achizitionarea de bunuri si servicii, marind cererea, care va avea ca efect sporirea volumului productiei. In cazul in care se constata ca sunt prea multi bani in circulatie, care vor genera cresterea preturilor, deci inflatie, statul intervine prin cresterea impozitelor.Sporind impozitele scade venitul disponibil si cererea de cumparare de bunuri si servicii, avand ca rezultat reducerea cantitatii de bunuri si servicii ce pot fi cumparate de populatie, si ca urmare, reducerea volumului de activitate la agentii economici, producatori si comercianti. Desigur ca in practica aceasta problema este foarte complexa, efectele fiind mult diferite, uneori de sens contrar. In cazul in care statul considera ca numite activitati, in special cele daunatoare sanatatii fizice si mintale ale populatiei, s-au dezvoltat prea mult sau se urmareste reducerera consumului acestora, se intervine pe calea impozitelor: se maresc impozitele, atat cele directe cat si cele indirecte, cuprinse in pretul produselor si serviciilor vizate http://facultate.regielive.ro/proiecte/stiinta_administratiei/criza_economica_in_romania107737.html

Crescand preturile intr-o masura insemnata se va cumpara o cantitate mult mai mica din asemenea produse si servicii, ceea ce va conduce la reducerea volumului de activitate din unitatile producatoare ale acestora. Pentru activitatile care se considera ca trebuie dezvoltate se poate acorda reducerea sau scutirea de la impozitare, pe anumite perioade de timp, si chiar anumite stimulente. In situatia in care, intr-o anumita tara, s-a ajuns ca o mica parte din populatiei sa detina cea mai mare parte din produsul national,cei mai multi fiind cei saraci, iar statul urmareste infaptuirea unor masuri mai ample de protectie sociala, se apeleaza tot la impozite si la cheltuielile bugetului de stat.Pentru infaptuirea unui asemenea obiectiv se va pune accent mai mare pe stabilirea impozitelor in functie de capacitatea de plata a persoanleor fizice si juridice si o mai buna redistribuire a veniturilor. Prin impozite se mareste o parte din venit preluata de la cei bogati concomitent cu reducerea sau scutirea impozitelor pe venitul celor saraci si sporirea cheltuielilor guvernamentale destinate satisfacerii unor nevoi publice ale acestora. O impovarare prea mare a celor bogati, pentru a ajuta cat mai mult pe cei saraci, va genera grave consecinte printre care: 1.Lipsa stimulentelor de a investi.Persoanele bogate fiind supraimpozitate, vor considera ca nu se merita sa muncesti pentru a da statului cea mai mare parte din venit.O tara care practica un asemenea sistem fiscal va fi considerate neatractive, cu o fiscalitate impovaratoare, ceea ce va face sa fie ocolita de investitorii straini.Numeroase persoane fizice si juridice intre care si o parte din elite- vor emigra in alte tari cu o fiscalitate redusa. 2.Acordarea permanenta a unor subventii insemnate va avea ca efect inmultirea numarului celor care nu vor mai munci, care se multumesc cu mai putin, dar fara munca. In ceea ce priveste subventiile, trebuie facute o distinctie clara intre 1.subventia fiscala pe venit, 2.subventia fiscala pe impozit si 3.subventia sociala de venit. 1.Subventia fiscala de venit reprezinta parte din venitul total impozabil obtinut de o persoana, dar care este scutit de la impozitare. 2.Subventia fiscala de impozit reprezinta impozitul scutit de la plata, ceea ce reprezinta in fapt un supliment de salariu. 3.Subvenita sociala de venit reprezinta suma de bani oferita de stat unei persoane sau gospodarii, sub forma de ajutor banesc nerambursabil, in scopul asigurarii supravietuirii, in tarile sarace, respectiv pentru acordarea mijloacelor necesare unui trai decent, in tarile bogate, in special in cele care infaptuiesc statul bunastarii sociale. Acordare acestor subventii se constituie efectiv si ca o masura de protectie sociala a persoanelor aflate la limita supravietuirii. Sporirea impozitelor si a celorlalte obligatii de plata bugetara, indiferent de denumirea acestora conduce la cresterea preturilor produselor si serviciilor pentru populatie si a factorilor de productie pentru agentii economici.Aceasta va determina schimbarea comportamentului si a atitudinii unor persoane fizice de a munci, economisi, investi. Dispozitia statului de marire a impozitelor genereaza numeroase si serioase complicatii prin fenomenul reactiilor anticipate: multe persoane fizice si juridice isi modifica obiectivele fata de mediul economic, social si politic.Din momentul in care statul penalizeaza munca cinstita, prin introducerea unor impozite deosebit de mari, modifica comportamentul si atitudinile multor persoane fata de mediul economic, social si politic.

Modificarile de comportament si atitudine se pot manifesta si prin: -refuzul de a mai lucra, considerand ca nu merita sa muncesti pentru a da statului cea mai mare parte de venit, urmand a se limita la alte surse de venit pe care le obtine; - recurgerea la fenomenele de evaziune fiscala, manifestata sub diferite forme, precum: munca la negru, reducerea artificiala a veniturilor obtinute, declarate si impozitate, nedeclararea in totalitate a veniturilor; -emigrarea in alte tari cu fiscalitate mai mica; - refuzul investitorilor straini de a-si mai plasa capitalurile intr-o asemenea tara; -schimbarea atitudinii politice, a unei mari parti din populatie, fata de partidul de guvernamant aflat la conducerea tarii si multe altele. Cresterea impozitelor genereaza serioase nemultumiri pentru un mare numar de contribuabili persoane fizice si juridice, ale caror reactii pot merge la adevarate revolte fiscale, caderea de la putere a Guvernului si partidului care a castigat ultimele alegeri. Alte solutii eficiente pentru iesirea din criza: Stabilirea unei tinte politice simple, cuantificabile, pentru diminuarea deficitului bugetar Efortul social trebuie distribuit echilibrat asupra tuturor claselor sociale. Altfel, consensul social nu poate fi niciodata atins. Suportul public este absolut necesar. Procesele de reforma si procedurile bugetare trebuie sa fie cat mai transparente posibil. Combaterea evaziunii fiscale este una din principale metode care ar duce la cresterea veniturilor la bugetele de stat. Evaziunea fiscala este pagubitoare atat pentru stat, cat si pentru contribuabili.Statul este lipsit de o parte din veniturile pe care ar trebui sa le incaseze pentru a-si indeplini atributiile asumate.Efectele negative pentru contribuabuli se concretizeaza in faptul ca totalul impozitelor sa distribuie pe o masa de venituri mai mica. In concluzie solutia pentru iesirea dintr-o criza este una complexa.. Trebuie inceput cu eliminarea risipei prin reducerea cheltuielilor bugetare administrative. Cei mai ieftini bani sunt cei pe care ii ai deja si pe care ii poti economisi. Din economiile astfel facute se poate gandi un plan de investitii in infrastructura, pentru ca acestea aduc locuri de munca si au un efect important de antrenare in economie. Insa investitiile in infrastructura trebuie realizate in cadrul unei programari bugetare multianuale, singura solutie de a reduce costurile suplimentare si de a elimina alocarea gresita a banului public. Desigur, trebuie indreptate si greselile politicii fiscale - nu neaparat pentru a creste veniturile bugetare, ceea ce e greu in timp de criza, ci pentru a distribui mai echitabil povara fiscala si pentru a permite celor cu acces mai greu la creditare sa depaseasca cu bine perioada de criza Totodata, trebuie asumat public un plan pentru adoptarea euro, cu o tinta precisa; un astfel de plan ne va creste credibilitatea pe plan extern (si implicit va scadea costul finantarii externe) si mai ales ne va obliga sa facem atat reformele fiscale si bugetare necesare, cat si reformele structurale pe care le tot amanam referitoare la cresterea nivelului competiei , flexibilizarea pietei muncii, reducerea aparatului birocratic. Avem o criza de supraconsum. Din ea se iese prin eliminarea risipei, prin investitii in infrastructura pe baza programarii bugetare multianuale, prin reforma fiscala si prin implementarea reformelor structurale.

Bibliografie:
Cristina Coman , Comunicare de Criza. Tehnici si strategii,Editura Polirom , 2009, Iasi.. Leonte Doina, Cioponea Mariana-Cristina Finante publice-Note curs Editura Fundatia Romania de Maine, Bucuresti, 2003 www.facultate.regielive.ro www.ziare.com