Universitatea Dunrea de Jos Galai

Facultatea Transfrontalier de tiine Umaniste, Economice i Inginereti din Cahul

Afaceri Internaionale

Referat
Tema: Politici economice practicate n rile dezvoltate.
Rolul statului n economie.
Disciplin: Economia Mondial

Elaborat: Munteanu Marina

Verificat: Clinic Ramona
Cahul, 2017
Cuprins
Introducere ............................................................................................................................................. 3
Politica de intervenie a statului in economie ....................................................................................... 4
Aciunea statal direct....................................................................................................................... 4
Politica bugetar ..................................................................................................................................... 5
Politica monetar ................................................................................................................................... 5
Banca Central - principala autoritate monetar................................................................................ 6
Instrumentele politicii monetare ........................................................................................................ 6
Politica comercial .................................................................................................................................. 7
Politicile comerciale ale polilor Triadei ............................................................................................... 9
Politica comercial a S.U.A. ............................................................................................................. 9
Politica comercial a Japoniei ....................................................................................................... 10
Politica comercial a Uniunii Europene......................................................................................... 11
Concluzii ................................................................................................................................................ 13
Bibliografie ............................................................................................................................................ 13

2
Introducere
Economia unui stat ar putea fi considerat ca fiind partea cea mai important i mai sensibil
a unui stat. rile dezvoltate cu economie de pia alctuiesc aa-numita lume occidental. Este o
denumire care a intrat n limbajul curent, dup cel de-al doilea rzboi mondial.
Prin Occident se nelege, mai degrab, o mentalitate, o filozofie social-politic, un mod de
via, dect o anumit zon geografic sau populaie. n perioada rzboiului rece, opinia public
internaional asocia termenul de Occident (Vest) cu societatea capitalist i democraia, n
opoziie cu cel de Rsrit (Est) care semnifica societatea comunist i dictatura. Din punct de
vedere geografic, lumea dezvoltat se plaseaz la Nord, n opoziie cu lumea subdezvoltat aflat la
Sud. Toi aceti termeni au un caracter convenional. n prezent, n rndurile rilor dezvoltate cu
economie de pia sunt incluse oficial 29 de state. Cele mai multe (22) sunt europene1 . Acest fapt se
explic prin startul mai timpuriu al industrializrii n Europa. Restul rilor dezvoltate se repartizeaz
geografic astfel: cte dou n America de Nord, Asia i Oceania i una singur n Africa2 . n
America Latin nu se afl, nc, nici o ar dezvoltat.
Att timp ct Statul constituie o entitate care ncarneaz puterea public, n condiiile
proprietii private i ale democraiei, el exercit funcii specifice, toate subordonate interesului
general al societii civile.
Funcia economic a Statului necesit elaborarea unei politici adecvate, a crei orientare
pornete de la asigurarea supravegherii, cnd Statul are un rol pasiv, lsand piaa s-i joace rolul su
regulator n mod spontan i poate ajunge pan la cutarea contient a echilibrului, cnd Statul capt
un rol activ.
Aceast lucrare prezint pe scurt politicile economice utilizate de statele dezvoltate, care le-au
adus un succes enorm pe scara economic mondial.

3
Politica de intervenie a statului in economie
n mod incontestabil, economia rilor dezvoltate este o economie de pia. Sistemul capitalist
a creat condiiile pentru ca piaa s devin atotcuprinztoare. O bun perioad de timp, principiul lui
Adam Smith dup care mana nevzut a pieei regleaz totul a fost imbriat de muli economiti i
oameni politici. A venit ins Marea Depresiune din 1929-1933, care a zdruncinat din temelii
increderea in acest principiu.
Muli ani dup aceea, speranele s-au indreptat ctre soluiile preconizate de John Maynard Keynes,
considerate cele mai adaptate realiti. Keynes credea in rolul regulator al Statului: ceea ce import
nu este ca guvernul s-i echilibreze propriile conturi, ci s fac in aa fel incat cererea efectiv s
fie suficient pentru meninerea folosirii depline a forei de munc (s.n.). Dac guvernul dorete
relansarea creterii i reducerea omajului, el nu trebuie s rman pasiv. In concepia lui Keynes,
intervenia statal trebuia s vizeze:
creterea consumului, graie unei politici adecvate a veniturilor;
stimularea investiiilor i a produciei, printr-o politic monetar care s realizeze o reducere a
ratei dobanzii, dar i printr-o politic de cheltuieli publice, dirijate indeosebi ctre
infrastructur.
John Maynard Keynes poate fi considerat printele intervenionismului statal in
economie: firete, intr-una capitalist, nu comunist. Susinand rolul economic al statului, el n-a
contestat rolul motor al interesului personal sau pe cel regulator al mecanismului concurenei i al
pieei. Keynes n-a mai recunoscut ins ideea clasic a autoreglrii sistemului economic, graie forelor
pieei libere.
Concepia lui Keynes a inspirat administraia lui Franklin D. Roosevelt in formularea politicii sale
de relansare a economiei americane, cunoscut sub denumirea de New Deal. Foarte muli ani,
keynesismul a fost teoria la mod.
Cel de-al doilea rzboi mondial inc nu se incheiase i comunitatea internaional democratic
discuta deja planul Keynes privind noua ordine monetar12. Printre altele, acest plan pleca de la
premisa c noua organizaie internaional monetar care urma s fie creat (FMI) trebuia s se
interfereze cat mai puin posibil cu politicile economice interne ale statelor membre.
De la Marea Depresiune i muli ani dup sfaritul celui de-al doilea rzboi mondial, statele
dezvoltate au pus accentul pe msuri bugetare, acionand parghiile impozitelor, taxelor i cheltuielilor
publice. Dar, pentru resorbirea capacitilor de producie neutilizate i a omajului, pentru finanarea
reprizei activitii economice, s-a cheltuit mai mult decat s-a incasat prin politica fiscal, ajungandu-
se la deficite importante.

Aciunea statal direct

Relaia sector public-sector privat este bilateral; iniiativa poate pleca din ambele pri. Marile
companii fac un adevrat lobby pe lang guvernele respective pentru a cpta comenzi. In aceast parte,
ne preocup sublinierea rolului activ al Statului in viaa economic i consecinele sale.
Prin aciune statal direct inelegem stabilirea unor relaii de pia nemijlocite intre
sectorul public i cel privat, din iniiativa puterii publice. In mai toate marile ri dezvoltate, indeosebi
in Statele Unite, Statul intervine direct pentru stimularea sectorului privat, a spiritului de intreprindere.
Rezult o situaie nou de monopson in care, pe de o parte, guvernul ca agent economic se
prezint pe pia in calitate de unic cumprtor, iar, pe de alt parte, oferta vine din partea mai multor
productori mari companii productoare private.

4
 n Statele Unite, caracteristicile acestui tip de aciune apar cu claritate, mai ales in cazul marilor
programe concepute de guvernul american, in special de Pentagon, in scopuri militare. Aceste mari
programe sunt finanate i supervizate de departamente ministeriale sau de marile agenii
guvernamentale.

Politica bugetar
Component a politicii economice generale a unei ri, politica bugetar reprezint aciunea
Statului prin intermediul bugetului su . Aciunea se produce prin combinarea politicii fiscale cu
politica de cheltuieli guvernamentale i de fixare a unui anumit nivel al deficitului public. In toate
rile, proiectul de buget este supus dezbaterii parlamentare. De la Keynes i pan astzi, gestiunea
bugetului public este considerat cel mai important mijloc de care dispune Statul pentru a influena
conjunctura economic in diferitele ei faze.
n economie, a cuta regularitatea perfect reprezint o utopie. Ceea ce se poate obine este
insntoirea organismului economic, atunci cand cunoate momente de criz. Statul supravegheaz
evoluia economiei i intervine, dup caz, fie printr-o politic de rigoare (STOP), atunci cand se
produce o suprainclzire, fie printr-o politic de relansare (GO) in momentele de depresiune.
Suprainclzirea este caracteristic rilor dezvoltate cu economie de pia. Despre ea se poate
vorbi atunci cand, pe fondul unei creteri a activitii economico-financiare, inflaia devine puternic,
importurile depesc considerabil exporturile, iar datoria public intrece ateptrile. Aceast faz se
caracterizeaz printr-un exces al cererii in raport cu oferta. Tocmai de aceea se impune o sterilizare
a prii in exces. In scopul calmrii situaiei, se recurge la o politic de rigoare, prin prelevri fiscale,
reducerea cheltuielilor publice i a deficitului bugetar (politica stop-ului).
Dac ins economia cunoate o perioad de incetinire, caracterizat prin reducerea cererii
globale i a investiiilor, prin creterea omajului, atunci se recurge la politica de relansare. Este de
ineles c msurile ce sunt luate se vor situa la polul opus fa de cele caracteristice politicii de rigoare;
creterea cheltuielilor publice i a deficitului bugetar vor avea rolul cel mai important. Echilibrul
bugetar este un mit, afirm adepii teoriei lui Keynes, atunci cand susin necesitatea deficitelor
bugetare.Cea mai mare parte a veniturilor bugetare provin din impozitele i taxele fiscale (peste 90%),
percepute de la persoane fizice sau de la societi. Exist mai multe categorii de impozite: pe consum
(TVA, drepturi vamale), pe venit (al persoanelor fizice, al firmelor), pe avere. Dup maniera de
percepere, exist impozite directe i impozite indirecte (incorporate in preul de vanzare).
n ce privete cheltuielile Statului, ele privesc sectorul social (sntate, indemnizaii de omaj
etc.), educaia, cultura, aprarea, stimularea economiei (infrastructura, ajutor acordat zonelor
defavorizate etc.).
Execuia bugetului incumb guvernelor i Tezaurului public, in principal. Acesta din urm este
instrumentul de politic bugetar al veniturile bugetului. Tezaurul public finaneaz cheltuielile
Statului, asigur ajustarea veniturilor i cheltuielilor, precum i operaiuni de trezorerie, ca amortizarea
datoriei publice.

Politica monetar

Politica monetar reprezint aciunea statului prin aciune asupra ofertei de moned sau a ratei
dobanzii n vederea stabilizarii macroeconomice.

Principalul scop al politicii monetare este acela al controlului masei monetare, al corelarii
acesteia cu volumul de bunuri i servicii, in vederea reducerii inflaiei i a stabilitii preurilor.

5
 Banca Central - principala autoritate monetar

Rolul elaborrii i aplicrii politicii monetare revine Bncilor Centrale.

Evoluia lor poat amprenta istoriei proprii fiecrei ri. Aa se explic deosebirile existente.
Dac ne referim la proprietatea asupra capitalului Bncii Centrale, in Marea Britanie el este
deinut de Stat, in Statele Unite, de bncile private comerciale, iar in Japonia, de acionari privai.
Deosebiri de la o ar la alta apar i in legtur cu independena Bncii Centrale fa de
puterea politic. In Statele Unite, FED se bucur de o independen relativ. In Japonia, Banca Central
este pus sub supravegherea Ministerului de Finane. In Germania, graie statutului acordat prin legea
votat in 1957, Bundesbank beneficiaz de o independen de invidiat. La randul ei, Banca Angliei, ca
instituie public, colaboreaz cu Trezoreria in probleme de emisiune monetar.
Sistemul Federal de Rezerve (FED)

Crearea FED a fost un proces mai ndelungat care a constat n nfiinarea unor banci centrale n
1811 i 1816. Abia n 1913, prin Federal reserve Act s-a infiintat a treia banca centrala FED

FED este organizat ca un sistem piramidal astfel:

Consiliul Guvernatorilor 7 membri n frunte cu 1 presedinte, numii pe o perioada de 14 ani

Bncile Federale de Rezerva - 12 banci controlate de Consiliu (sunt 12 Banci federale, cte
una n fiecare district)

Bncile Federale au rol de bnci centrale n fiecare district

Bnci comerciale private pstreaz rezerve la depozitele Bncilor Federale, avnd dreptul
n contrapartid la mprumuturi i operaiuni de scontare

Puterea de decizie este deinut de Federal Open Market Comitee, un comitet alcatuit din
7 membri ai Consiliului i presedintele Bncii districtului New York.

Instrumentele politicii monetare

Dac obiectivele politicii monetare in rile dezvoltate sunt asemntoare, instrumentele de

aciune pot diferi in funcie de circumstane. In prezent, printre cele mai importante i mai des utilizate
instrumente de intervenie a Bncilor Centrale se afl:
Operaiunile pe piaa deschis (open-market operations OMO) sunt, in majoritatea rilor
dezvoltate, cel mai important procedeu utilizat de ctre Bncile Centrale pentru a influena cantitatea
lichiditilor in circulaie.
Dac Banca Central dorete s restrang masa monetar, atunci ea vinde bncilor
comerciale titluri de valoare aflate in portofoliul su (bonuri de Tezaur, obligaiuni de stat) contra
lichiditi. In condiiile in care bncile comerciale resimt nevoia de lichiditi, atunci Banca Central
procedeaz la cumprarea titlurilor oferite spre vanzare de ctre acestea; in astfel de cazuri, are loc o
creare net de moned central. i intr-un caz i in cellalt, este vorba despre o aciune direct asupra
cantitii.
Aciunea Bncii Centrale asupra rezervelor obligatorii ale Bncilor comerciale. Este un
mijloc de reglare a funcionrii economiei, folosit in mod curent. Acionand asupra acestor rezerve,

6
hotrand majorarea sau reducerea lor, Bncile Centrale determin o variaie in sens invers a
posibilitilor acordrii de credite bancare i deci de creare de moned, pe care le au bncile
comerciale.
Modificarea ratei dobanzii
Banca Central are dreptul de a modifica rata dobanzii directoare, adic preul oficial cerut
pentru acordarea de credite. Dac acest pre este mic, atunci cererea de credite crete, mrindu-se
posibilitile de investiii i, pe aceast baz, ale relansrii economiei. Rezultatul depinde de
elasticitatea cererii de credite in raport cu ratele dobanzii. O cretere a ratei dobanzii poate avea un
efect deflaionist, prin franarea crerii de moned. Creterea preului imprumuturilor franeaz cererea
de moned, ceea ce atenueaz tensiunile asupra preurilor generale.
In acelai timp, variaia ratelor dobanzii are repercusiuni asupra relaiilor externe. Creterea lor
atrage capitalurile strine, ceea ce conduce la o mrire a cererii de moned naional, influenand
favorabil rata de schimb.
Operaiuni cu devize
In cazul unor tensiuni importante pe piaa monetar, Banca Central poate recurge la
modificarea paritii, prin devalorizarea sau revalorizarea monedei naionale. In acest fel, in funcie de
cursul de schimb oficial, sunt influenate intrrile i ieirile de devize. In situaia unor atacuri asupra
monedei naionale pe piaa de schimb valutar soluia const in vanzarea sau cumprarea (dup caz) de
devize, in contrapartid cu moneda naional.
Bncile Centrale trebuie s vegheze la meninerea cursului de schimb al monedei naionale
respective. Pentru a face fa acestei obligaii, ele apeleaz la propriile rezerve de schimb formate din
aur i devize, poziii de rezerv la FMI, drepturi speciale de tragere asupra resurselor FMI.
Succesul politicii monetare depinde de respectarea unor condiii, prin care:
repartizarea, mai mult sau mai puin uniform, a efectelor sale asupra ansamblului agenilor
economici;
corelarea creterii masei monetare cu cererea care decurge din catigul anual de productivitate
in economia real;
controlul sever al imprumuturilor bancare, al crerii de moned i al cererii globale, in scopul
realizrii stabilitii preurilor;
corelarea politicii monetare cu politica bugetar (policy mix).
Politicile monetare i cele bugetare nu trebuie aplicate in mod separat. Soluiile bugetare le
influeneaz pe cele monetare i invers. Schimbrile i coordonarea dintre cele dou politici sunt
necesare pentru a se reui un policy mix, adic o politic in stare s permit realizarea, in acelai
timp, a obiectivului intern de cretere neinflaionist, cu un nivel superior de folosire a forei de munc
i, totodat, a obiectivului extern o balan de pli echilibrat. Prin policy mix se urmrete
gestiunea cererii agregate, prin cutarea unui dozaj optim intre politica monetar i cea bugetar.

Politica comercial

Politica comercial reprezint totalitatea instrumentelor utilizate de ctre stat n reglementarea

relaiilor sale comerciale externe. Scopul acestei politici este de meninere a unui echilibru optim in
schimburile comerciale a unei ri, cunoscut fiind faptul ca echilibrul balantei comerciale
influenteaza si echilibrul balantei de plati.

7
Politica comerciala este realizata prin urmatoarele categorii de instrumente:

1) Instrumente tarifare (taxele vamale)

2) Instrumente netarifare
3) Instrumente de natura promotionala (de promovare si stimulare a exporturilor)

Instrumentele tarifare sunt reprezentate de taxele vamele, care reprezinta impozite indirecte
aplicate marfurilor, care se adauga la pretul produsului importat. Taxele vamale pot fi de trei categorii:

a) Taxe vamale advalorem, percepute ca % din valoarea marfii

b) Taxe vamale specifice, percepute pe unitatea de marfa importata
c) Taxe vamale mixte
Instrumentele netarifare imbraca forme nemonetare, fiind uneori greu de identificat. Acestea
sunt:
a) Bariere care implica o limitare cantitativa directa a importurilor (interdictii la import,
contongente de import, licente de import, limitari voluntare la export,)
b) Bariere care implica o limitare indirecta a importurilor prin mecanismul preturilor (preturi
minime si maxime la import, ajustari fiscale la frontiera, depuneri prealabile in valuta la import)
c) Bariere care decurg din formalitatile vamale si administrative privind importurile (evaluarea
valorii marfurilor in vama, documete si formalitati suplimentare)
d) Bariere care decurg din participarea statului la activitatea comerciala(achizitii guvernamentale,
comertul de stat, monopolul de stat)
e) Bariere care decurg din standardele aplicate (obstacole tehnice, norme sanitare, norme de
securitate.

Instrumentele de natura promotionala sunt utilizate de stat pentru a incuraja exporturile.

Acestea sunt:
a) Masuri promotionale luate la nivel macroeconomic (targuri si expozitii, tratate si
acorduri,agentii si reprezentante in strainatate,informare si consultanta)
b) Masuri de stimulare de natura bugetara (subventii directe la export, prime de export) si fiscala
(scaderi sau scutiri de impozite)
c) Masuri de stimulare de natura financiara (credite de export)
d) Masuri de natura valutara (primele valutare si deprecierea monedei nationale)

Un stat poate aplica, in principal, urmatoarele tipuri de politica comerciala:

1. favorabila liberului schimb care utilizeaza in mod restrans instrumentele tarifare si netarifare,
economia care aplica o asemenea politica putand fi socotita o economie deschisa. Acest tip de
politica poate fi realizata de catre statele care pot face fata concurentei produselor externe si
care, prin competitivitatea produselor, pot exporta concurand produsele altor tari (de exemplu,
SUA)
2. protectionista utilizeaza masuri de limitare a importurilor (inclusiv taxe vamale), in cederea
protejarii producatorilor autohtoni
3. strategica reprezinta o varianta a protectionismului, statul respectiv fixandu-si ca obiectiv
incurajarea (chiar si prin protejare) a unor domenii considerate prioritare. (de exemplu,
Japonia).
De cele mai multe ori, statele nu aplica o un singur tip de politica comerciala. In functie de
momentul de timp si de context, statele opteaza pentru combinatii de politici, care sa ii favorizeze
producatorii locali si sa ii consolideze pozitia pe piata internationala.

8
Politicile comerciale ale polilor Triadei

Politica comercial a S.U.A.

Dac vreme indelungat dup cel de-al doilea rzboi mondial, SUA au fost considerate
campioana i principala susintoare a liberului schimb in domeniul comerului internaional,
iar politica sa comercial a avut i ea aceast caracteristic, o dat cu agravarea deficitului su
comercial i creterea datoriei sale externe se inregistreaz anumite modificri de orientare a politicii
sale comerciale. De la mijlocul anilor 70 dateaz apelul, pe scar tot mai extins, la msuri
protecioniste (Trade Act din 1974, cu celebra seciune 301), desigur c in primul rand bariere
netarifare, care rman instrumentul predilect de protecie folosit de rile dezvoltate. Aceast tendin
a fost meninut i chiar consolidat prin reglementrile legislative ulterioare, din anii 80 (1984, 1987,
1988), ele dand cale liber extinderii procedurilor de sancionare a concurenei neloiale, dar i de
interpretare arbitrar a unor astfel de situaii, dup aprecierile unor specialiti25.
Specialitii apreciaz c politica comercial american are un caracter reactiv, in sensul c
msurile de protecie sunt adoptate atat ca urmare a presiunilor interne ale diferitelor grupuri de
interese, cat i ca rspuns la practici ale partenerilor externi considerate neloiale.
De exemplu, este de notorietate faptul c autolimitrile voluntare la export au fost utilizate
ca barier netarifar prima oar de SUA in relaiile sale comerciale cu Japonia, de cateva decenii extrem
de tensionate, ca urmare a meninerii unui deficit comercial important in relaiile reciproce. De
asemenea, se consider c ea sufer i de un pronunat excepionalism, msurile adoptate fcand
deseori abstracie de regulile internaionale convenite in cadrul G.A.T.T. (un exemplu in acest sens il
constituie i faptul c, in timp ce toate prile contractante ale G.A.T.T. i-au acordat clauza naiunii
celei mai favorizate pe cale multilateral, SUA o acord in baza negocierilor bilaterale). Un exemplu
interesant din acelai punct de vedere ne ofer Lester Thurow, in celebra sa carte Head to Head (La
maison Europe, in versiunea francez). Astfel, arat el, SUA nu utilizeaz definiia acceptat de
G.A.T.T. referitoare la dumping (a vinde mai ieftin pe pieele externe, comparativ cu cele interne);
legea american definete dumpingul ca a vinde la un pre inferior costului de fabricaie total, majorat
cu 10% cheltuieli generale i 8% adaos comercial. L. Thurow comenteaz ironic c, pe aceast baz
17 dintre 20 cele mai mari firme americane pot fi acuzate de dumping26!
Aa cum se menioneaz anterior, nivelul proteciei tarifare este sczut, comparabil cu cel al
UE. Dup estimrile G.A.T.T., dup Runda Tokyo, media ponderat a taxelor vamale la importul de
produse industriale se situa la nivelul de 4,3%, iar media simpl la 6,3% (Ph. Rollet, 1995). Nivelul
actual al acestora se poate deduce avand in vedere faptul c, potrivit angajamentelor asumate la ultima
rund G.A.T.T., Runda Uruguay, nivelurile menionate anterior trebuiau reduse cu circa 36%. Ca
urmare a constituirii Acordului Nord-American de Liber-Schimb (N.A.F.T.A.), din 1994 SUA practic
taxe prefereniale la importul unor produse din rile partenere, Canada i Mexic. De asemenea, SUA
este i ea semnatar a S.G.P., practicand taxe prefereniale i la importul unor produse din ri in
dezvoltare.
SUA a aplicat i aplic, de asemenea, msuri de stimulare a exporturilor. De pild, ctre sfaritul
anilor 80 a pus in aplicare un vast program de sprijinire a exporturilor de produse agricole. In perioada
respectiv s-a ajuns ca statul s plteasc productorilor naionali: de 4 ori preul mondial la orez, sau
de 3 ori pentru unt (N. Sut, M. Duhneanu, 1992). Pe lang subvenii acordate productorilor, ca in
acest caz, se mai practic i alte instrumente de stimulare: sistemul draw-back, asigurarea i
garantarea creditelor de export .a.
Este greu de apreciat in ce mod moneda sa naional a servit Administraiei americane drept
instrument de politic comercial, in scopul promovrii exporturilor sale, dei se pare c i-a fost atribuit

9
acest rol in strategia Departamentului de Comer elaborat cu acest scop. Astfel, nu se poate trage
concluzia c, de pild, deprecierea substanial a dolarului dup 1985 s-a asociat cu o cretere a
competitivitii exporturilor americane i o cretere substanial a volumului acestora, care s conduc
la ameliorarea situaiei balanei sale comerciale.

Politica comercial a Japoniei

Din punctul de vedere al proteciei tarifare, Japonia se situeaz intre rile dezvoltate cu cele
mai sczute niveluri, dar specialitii afirm c Japonia practic cel mai complex i inedit tip de protecie
netarifar. Astfel, dei, in mod paradoxal, se recunoate c i protecionismul su tarifar i netarifar s-
a redus substanial, cu deosebire din anii 80, pe plan internaional se promoveaz in continuare ideea
potrivit creia Japonia rmane o pia inchis.
Un prim argument in acest sens il furnizeaz compararea mrimii relative a importurilor
japoneze cu cele ale celorlali doi poli ai economiei mondiale. In 1992, importurile totale japoneze
reprezentau o cot de 7,4% din PIB, fa de 9,4% pentru SUA i 20,7% pentru CE.
Analitii subliniaz ins, aa cum spuneam anterior, c protecionismul su este unul in mai
mare msur informal decat formal, fiind asimilabil celui netarifar. Sunt interesante cateva sublinieri
ale acestui aspect.
Astfel, un prim obstacol informal il constituie preferina consumatorilor japonezi pentru
produsele indigene, care in fapt acoper toat gama de bunuri de consum, dei autoritile nu aplic
msuri de descurajare a importurilor. Dup unii specialiti, importurile de bunuri de consum au ca
principal motivaie dorina de difereniere social. De pild, in cazul autoturismelor, ponderea cea mai
mare in importuri o au autoturismele de lux, ca Mercedes, BMW, ceea ce confirm cele spuse anterior.
O alt barier informal o reprezint modestia condiiilor de via ale unei pri a populaiei
japoneze (dac ar fi s ne raportm doar la dimensiunile restranse ale spaiilor de locuit ale celor mai
multe familii i la stilul tradiional de organizare a acestora), inclinaia accentuat ctre economisire i
in mai mic msur, comparativ cu americanii sau europenii, ctre consum.
O alta este dat de particularitile reelelor de distribuie, controlate de marile case de comer
sogo-shosha (in proporie de 2/3), care fac aproape imposibil ptrunderea unor intermediari strini (C.
Murgescu, 1982). De asemenea, se consider c lipsa de transparen a modului de reglementare a
economiei japoneze i numrul mare de legi i norme juridice in vigoare (peste 10.000 la inceputul
anilor 90) las spaiu de aciune arbitrar pentru birocrai.
Politica de stimulare a exporturilor promovat de Japonia a fost una agresiv i extrem de
consecvent susinut de ctre stat. Ea a fost inglobat in concepia strategic de dezvoltare ca o
component principal, in tandem cu politica industrial. Obiectivele acesteia au fost diferite de-a
lungul perioadei postbelice. In fapt, mai corect ar fi s se discute despre existena unei politici de
promovare protejat a exporturilor. Astfel, pregtindu-i expansiunea pe pieele externe, autoritile
japoneze au protejat industriile considerate strategice din acest unghi de vedere ele au fost, pe rand,
in diferite perioade, producia de autoturisme, cea de produse electronice i semiconductori, apoi cea
de calculatoare pan cand ele s-au consolidat i, stimulate de competiia intern (de regul au fost
create mai multe firme mari in aceeai ramur industrial), ele au devenit deosebit de competitive pe
pieele externe, unde, spun experii, ele nu se concureaz.
Un rol important in succesul acestei strategii l-a jucat celebrul M.I.T.I. (Ministerul Comerului
Internaional i al Industriei). Rolul acestuia a fost in principal, din acest punct de vedere, de a evita
riscurile unei concurene distructive, atat interne, cat i externe i de a armoniza strategiile firmelor, rol
infptuit in principal prin mijloace indirecte (J. M. Siroen, 1993). Pan in anii 80, intre instrumentele

10
de stimulare cu predilecie folosite au fost cele financiar-bancare (credite acordate in condiii
prefereniale i garanii guvernamentale pentru ele, asigurate de Banca de Dezvoltare a Japoniei, Banca
de credite pe termen lung sau Banca de Export-Import) i cursul de schimb.
O dat cu aprecierea sensibil i aproape ireversibil a yenului de la inceputul anilor 80,
expansiunea exporturilor a fost susinut mai cu seam prin metodele specifice de management
practicate de firmele japoneze. Sunt ilustrative cateva exemple in acest sens. Un prim exemplu il
constituie utilizarea unor cote importante din profituri pentru cercetare-dezvoltare i distribuirea unor
dividende mult mai reduse acionarilor, comparativ cu firmele europene sau americane. Sau, dup cum
comenta Akio Morita, preedintele firmei Sony (Cahiers du Japan, nr. 53/1992), un alt atu in catigarea
pieelor internaionale il constituie practicarea de marje de profit reduse, ceea ce permite meninerea
competitivitii externe pe baz de pre, chiar in condiii de apreciere a monedei naionale.

Politica comercial a Uniunii Europene

O dat cu constituirea Comunitii Economice Europene, deoarece unul dintre primele sale
obiective l-a reprezentat crearea unei uniuni vamale, a fost elaborat i pus in aplicare, treptat o
politic comercial comun, avand drept instrument principal tariful vamal comun (intrat in vigoare la
1 iulie 1968). Responsabilitatea in domeniul comercial extern este imprit intre Comisia European
i Consiliul de Minitri. Adoptarea tarifului vamal nu a fost lipsit de controvers (Ph. Rollet, 1995),
ri precum Frana i Italia reclamand o protecie tarifar ridicat, altele, precum Germania i rile
Benelux, una sczut.
Ca urmare a participrii sale la G.A.T.T., Comunitatea i-a redus treptat nivelul proteciei sale
vamale, in primul rand la importul de produse industriale. La ultima rund de negocieri din cadrul
G.A.T.T., Runda Uruguay, dup aprige dispute cu SUA, principalul su rival la exportul de produse
agricole, Comunitatea a acceptat noile angajamente de reducere substanial i a proteciei (tarifare i
netarifare) la importul de produse agroalimentare.
Situat, ca nivel al proteciei practicate in aproprierea SUA, dar peste nivelul Japoniei, Uniunea
European se caracterizeaz printr-un nivel ridicat de protecie comercial, echivalent cu o tax vamal
de 14% ad-valorem, acest nivel fiind explicabil in primul rand prin multitudinea i frecvena aplicrii
de bariere netarifare (D. Negrescu, 1998). Astfel, nivelul proteciei vamale pentru produsele industriale
a fost substanial redus dup Runda Tokyo, reprezentand pan la Runda Uruguay o medie ponderat a
taxelor vamale de 4,6% (Ph. Rollet, 1995). Ca urmare a noilor reduceri operate dup incheierea Rundei
Uruguay, se pare c, in prezent, media (ponderat) taxelor vamale pentru aceast grup de importuri
este de 2,5% (D. Negrescu, 1998). Taxele vamale aduceau totui, la nivelul anului 1991, un venit la
bugetul comunitar care reprezenta circa 25% din veniturile totale (G. Raimbault, 1995).
Rezult c politica comercial este instrumentat in primul rand prin intermediul
barierelor netarifare (limitri cantitative, norme tehnice, reglementri sanitare etc.). Pan de
curand, politica comercial comunitar a avut un caracter parial dual, datorat disjunciei dintre modul
de aplicare a politicii tarifare i cel al barierelor netarifare. Astfel, dac prima este aplicat unitar pe
ansamblul intregii comuniti in raport cu partenerii din exteriorul su, ultimele, pan la intrarea in
funciune a pieei interne unice (1993), puteau fi aplicate difereniat la nivel de ar membr, atat fa
de teri, cat i fa de ri partenere din interiorul Comunitii. Conform estimrilor comunitare,
impactul barierelor netarifare asupra schimburilor intracomunitare la sfaritul anilor 80 era echivalent
cu aplicarea unei taxe de import ad-valorem de 3-7%. De asemenea, pentru a exemplifica, s
menionm c, la finele anului 1992, specialitii apreciau c se inregistrau 6500 de cazuri de aplicri
de bariere cantitative la nivel naional in cadrul Comunitii.

11
 Trecerea la Piaa Intern Unic (PIU) a fcut necesar unificarea i a politicii netarifare. Legat
de acest proces a existat temerea c, pe de o parte, se va produce o extindere a aplicrii acestei categorii
de bariere, iar, pe de alt parte, c rile membre vor exercita presiuni pentru admiterea unor
compensaii in schimbul renunrii la utilizarea unor obstacole netarifare. Temerile partenerilor
comunitari externi s-au conformat parial. Dac pe ansamblul schimburilor comunitare cu terii
(desigur, avem in vedere in primul rand importurile) ajustarea politicii netarifare la condiiile PIU se
pare c nu s-a asociat cu o escaladare a protecionismului comunitar, exist totui patru grupe de
produse in cazul crora restriciile naionale netarifare au fost preluate la nivel comunitar, fr ca ele
s conduc la inrutirea accesului mrfurilor respective pe piaa comunitar, comparativ cu perioada
anterioar: textile, autovehicule, inclminte i banane. In al doilea rand se pare c o form de
compensare a renunrii la restriciile naionale o reprezint apelarea mai frecvent la msuri
antidumping.
Specialitii vest-europeni nu sunt de acord cu aprecierile unora dintre partenerii lor comerciali,
care se temeau c, dup crearea pieei interne unice, Comunitatea se va transforma intr-o fortrea
comercial. Ei consider c nivelul proteciei comerciale, practic in prezent de UE, este comparabil
cu cel al principalilor si parteneri din rile dezvoltate i, in primul rand, SUA. De asemenea, au fost
i sunt voci care militeaz pentru o politic comercial strategic la nivelul Comunitii. Laureatul
Premiului Nobel pentru tiine economice, Maurice Allais, a fost unul dintre cei care in timpul i dup
finalizarea Rundei Uruguay a dus o campanie de pres susinut pentru a influena in aceast direcie
autoritile comunitare. Philippe Rollet exprima o opinie asemntoare: Anumite activiti joac un
rol fundamental in competitivitatea i creterea productivitii pe termen lung ale unei ri datorit
efectelor lor de antrenare i rolului pe care il joac in crearea i difuzarea noilor procedee i deci a
normelor de producie sau de noi produse. Liberul-schimb ctre toate zrile nu garanteaz c aceste
activiti strategice pot fi durabil prezente pe teritoriul economic. O protecie la scara zonei (de
integrare n.n.) pentru a favoriza meninerea i dezvoltarea acestor sectoare motor se justific deci
prin compensarea costurilor sale prin economii externe27.
Trebuie menionat faptul c Uniunea European a incheiat mai multe tipuri de acorduri
prefereniale, prin care a facilitat accesul produselor anumitor categorii de ri pe pieele sale. Este
vorba despre acordurile cu unele ri in dezvoltare, in primul rand rile membre ale A.C.P. (69 ri din
Africa, Caraibe, Pacific), de la Yaounde i de la Lome. Din 1980, aceast reea de acorduri s-a extins
i asupra unor ri din Asia i America Latin. Apoi este vorba despre acordurile de asociere cu zece
ri foste comuniste (Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia, Romania, Bulgaria, Slovenia, Estonia, Letonia,
Lituania), incheiate intre 1991-1995. sunt in vigoare, de asemenea, din anii 1970 i acordurile bilaterale
privind crearea unei zone de liber-schimb cu rile membre ale A.E.L.S. Totodat, este precizat faptul
c Uniunea este parte a Sistemului Generalizat de Preferine vamale nereciproce i nediscriminatorii
(U.N.C.T.A.D.), practicand taxe prefereniale la importul unor produse din rile in dezvoltare.

12
Concluzii
n urma acestei lucrri a putea concluziona c politicile economice implimentate de ctre
statele dezvoltatea le-au permis s-i poziionaze economiile pe o poziie foarte important.
Cred c nu ar fi ru dac i rile n curs de dezvolatrea sau chiar cele defavorizate s utilizeze
aceste politici, cel puin ca un reper pentru ai dezvolta economia.
Vedem rezultate deosebite ale acestor politici, cum ar fi spre exemplu Japonia, care a avut
pierderi colosale n perioada celor dou Rzboaie Mondiale, dar a reuit s i dezvolte economia, i
s ajung n grupul celor 7 dup o perioad foarte scurt de timp.

Bibliografie
1. BYRNS, R. T., STONE, G. W. Economics, Scott Foreman and Comp, 1989
2. BARRO, R. J. Modern Business Cycle Theory, Blackwell, Oxford, 1989
3. BAUMOL, W. J., BLINDER, A. S. Economics, 5th edition Harcourt, Brace Jovanovich, San
Diego, 1991
4. CHIRI, N., SCARLAT, E. Politici macroeconomice. Teorie i aplicaii, Editura
Economic, 1998
5. FRIEDMAN, M. The Role of Monetary Policy, American Economic Review, 1968, vol. 58,
pg. 1-17

13