Protectionist Paradise by Jim Powell Protecionismul este definit ca fiind o politic economic a unui stat, care urmrete protejarea

temporar, parial sau total a industriei i a agriculturii indigene prin aplicarea unui regim vamal cu tarife ridicate la mrfurile de import, prin restricii valutare etc. n articolul su, Jim Powell face referire la protecionism ca fiind o politic comercial nesntoas, care nu face dect s srceasc milioane de oameni. Restriciile privind importurile i mpiedic pe cumprtori s i satisfac nevoile atunci cnd furnizorii interni nu le pot oferi ceea ce au nevoie; iar furnizorii care depind de importuri pentru componente sau materii prime pentru produsele lor devin mai puin competitivi. Autorul consider c un mod de a preveni aceste probleme este deschiderea pieelor, crearea unui comer liber, unde fiecare individ este liber s fac schimburi comerciale cu ali indivizi. Susinatorii barierelor comerciale sunt de prere c aceste politici ajut la crearea de locuri de munc mai multe i mai bine remunerate pentru americani; ei consider c atunci cnd consumatorii americani sunt nevoii s cumpere bunuri i servicii autohtone, economia Americii devine mai puternic. nsa ceea ce puncteaz autorul american este c rezultatele protecionismului s-au dovedit a fi dezastruase pentru ri precum Argentina, India, Japonia i c ele constituie o previzualizare a ceea la ce se pot atepta americanii dac forele protecioniste continu s restricioneze libertatea comercial a indivizilor. Un prim exemplu pe care l dezvolt Jim Powell esteArgentina. Argentina este una dintre puinele ri ale secolului XX care a trecut de la a fi o naiune bogat la una srac. ntre 1880 i Primul Rzboi Mondial, a fost una dintre cele mai prospere ri; numai Australia, Canada i Statele Unite erau considerate mai bogate dect Argentina. Pn la mijlocul anilor 40, taxele fusesera mici, iar moneda naional (peso) convertibil. Nu au existat restricii majore n circulaia persoanelor, bunurilor sau a capitalului; ca destinaie pentru imigrani, ea devenind o a doua SUA. Totodat, devenise exportator de clas mondial de gru, carne de vit i ln, iar pe contimentul american, ara raportase cea mai mare rat de alfabetizare. Ulterior, guvernul a naionalizat companiile, a ridicat taxele, a sporit controalele la pre, iar ca politici comerciale au fost adoptate protecionismul comercial, precum i confiscarea activelor strine i restricii sau interdicii privind drepturile de proprietate strina; aceste lucruri au dus la preuri mai ridicate i multe lipsuri, dar cel mai umilitor pentru Argentina a fost c la sfritul anilor 40 a avut de ndurat lipsa a dou produse care reprezentau cel mai bine productivitatea rii lor: grul i carnea de vit. Politicile protecioniste au izolat Argentina de piaa mondial; sistemul de acordare a licenelor restricionau importurile a peste 3000 de categorii de produse, iar furnizorii locali erau favorizai de aceast politic chiar dac produsele lor erau cu pn la 60% mai scumpe dect cele de import. Companiile argentiniene cumpr staniu cu 25% mai scump dect concurena din SUA, dei vecina lor, Bolivia, se bucura de preuri mult mai mici. n ceea ce privea industria electronicelor, consumatorii erau nevoii s plteasc de 3 sau de 4 ori preul internaional pentru calculatoare, videocasetofoane i alte electronice produse de strini, ca urmare a introducerii unor noi politici menite s protejeze industria intern; iar lipsa de calculatoare a limitat posibilitile financiare a multor companii argentiniene. Importul, exportul i fabricaia necesitau proceduri birocratice de aprobare complexe i de lung durat, de aceste reglementari ocupndu-se nite persoane foarte bine pregtite n acest domeniu. Niciun argentinian nu s-ar gndi s se ocupe singur de toate aceste proceduri cnd era mcar n situaia de a nregistra o maina sau de a procesa orice altfel de

aplicaie. i pentru c toate acestea durau foarte mult, produsul original putea fi depit/expirat pn la acordarea aprobrilor. Ca s se neleag mai clar situaia Argentinei din acele momente, autorul amintete de afirmaia lui Hector Massuh: S expori e complicat. S impori e complicat. S-i plteti factura electric este complicat... Muli argentinieni obinuiau s supraestimeze valoarea importurilor pe facturile lor; acest lucru le permitea s scape de restriciile din comerul extern, sub pretextul c pltesc pentru importuri i astfel puteau transfera veniturile spre fonduri sigure n afar. Importurile au fost umflate de peste 500 de ori faa de valoarea lor reala (un urub a fost facturat la valoarea de 1000$), iar dac cifrele din facturi ar fi fost reale, atunci locuitorii i-ar permite s consume 10 fripturi i 45 de pachete de igri pe zi. Deoarece reglementarile au permis persoanelor cu handicap tarife import-free la autoturisme, aceste persoane au nceput s importe la scar larg, astfel, o singur persoan handicapat se presupune c ar fi importat 2000 maini, economisind 60 milioane de dolari din neplata taxelor de import. Omul de afaceri Lanus de la Serna rezuma astfel rezultatele politicilor rii sale: producie sczut de petrol, o producie de crbune pe care nu o cumpr nimeni sau nu o utilizeaz nimeni, pensiile mult prea mici pentru un nivel de trai decent, transporturi aeriene i rute care nu pot fi exploatate, proiecte n domeniul petrochimiei care nu au fost duse la bun sfarit, dezinformarea publicului de ctre televiziunile i radiourile de stat, antiere navale care costau mai mult dect produceau, rezerve de ap ce nu ajung populaiei, porturi scumpe i ineficiente, transport lent, neregulat i nvechit, etc. O alt ar care a avut de suferit de pe urma politicii economice protecioniste a fost India. Fiind considerat una dintre cele mai populate ri de pe planet i-a ctigat independena n anul 1947 i avea un viitor promitor, avnd o larg reea de ci ferate, un serviciu civil bine instruit i o vast i ieftin for de munc. Din pcate, ara a adoptat o serie de politici socialiste i protecioniste, care au condus mai degrab la suferin i srcie dect la prosperitate. Aceste politici au fost implementate de catre Mahadma Ghandi, unul dintre cei mai influeni lideri politici i de catre succesorul su, Jawaharlal Nehru, cel dinti Prim Ministru al rii, care a mbriat regimul socialist sovietic dup cel de-al Doilea Rzboi Mondial. i n India au fost elaborate planuri cincinale i industii naionalizate, acestea fiind protejate de cele mai dure restricii de import din lumea non-comunist. Una dintre msurile politicii protecioniste s-a concretizat n interzicerea de ctre Guvern a peste de 300 de categorii de importuri, majoritatea bunuri de consum, dorite de milioane de indieni. Alte bunuri au fost sever restricionate prin impunerea unor cote de import ridicate, i a celor mai mari taxe din lume, care depesc n medie 130%. Cei care nu se lsau intimidai de taxele mari, ntampinau o alt problem, i anume Sistemul Licenelor de Import. Toate importurile necesitau o anumit licen, eliberndu-se doar n cazul anumitor bunuri considerate eseniale, i a cror producie nu putea fi realizat n ar, iar eliberarea lor dura mai mult de 5 ani, ceea ce s-a petrecut ntr-o multitudine de cazuri. O alt problem o constituie intervenia major a statului n ceea ce privete noii investitori sau ntreprinztori. Pentru a deschide o firm industrial sau pentru a o extinde este cerut acordul explicit al guvernului. Acesta hotrte locul, capitalul, politicile urmate i pentru ca un produs s ajung din faza de concept n cea de producie, jumtate timp este petrecut pentru a satisface regulile guvernului. Protecionismul a distrus, de asemenea, i industria textilelor, cea n care fora de munc ieftin a Indiei i oferea un avantaj competitiv semnificativ. n anii 50, oficialii au nceput promovarea hainelor lucrate manual, care, n ciuda costului ridicat, se nmuleau n interiorul granielor nchise ale Indiei. Un deceniu mai trziu, India rspundea de mai bine de jumtate din textilele exportate att n rile dezvoltate ct i n cele industrializate. n 1980,

neatins n spatele granielor nchise, India a ratat boom-ul global n ceea ce priveste fibrele sintetice iar exporturile ei au scazut considerabil, cu 80 de procente, ajungnd astfel la doar 9%. PEDEPSIREA OAMENILOR Protecionismului indian a nsemnat scderea standardelor de via pentru milioane de oameni obinuii. Prea sraci pentru a plti impozitul pe profit , au fost lovii dur de pltirea taxelor indirecte prin preurile ridicate practicate de furnizorii interni. In timpul anilor 1960 , Gujarat University B.R Shenoy a comparat preurile mrfurilor produse in ara cu importurile interzise. El a descoperit c restriciile de frontier adaug n mod substanial la preurile bunurilor de consum, de exemplu, 250 la sut mai mult pentru frigidere i 328 la sut mai mult pentru zahr. Barierele la import au facut viata mai grea pentru trani, care au trebuit sa plteasca 153% mai mult pentru ingrsminte , 204% mai mult pentru pompe si 222% mai mult pentru pesticide. In plus , restriciile erau o ameninare pentru sntatea public.S-a produs pe plan intern penicilina , ce costa 1,250% mai mult decat preul pe care il puteam obine cu uurin pe piaa mondial. Datorit protecionismului , indienii ce au nevoie de o main s-au blocat intre doua modele produse pe plan intern : o Padmini , fiind o imitaie a Fiatului produs in anul 1960 , sau un Ambassador , o imitaie a Morris Oxford-ului din 1950. Cu o pia captiv , productorii au avut prea puine motive sa investeasc in cercetare si dezvoltare, lucru ce ar fi putut s le imbunteasc vehiculelele nesigure , incomode si pe gaz-pileala . Consumatorii pot atepta inclusiv 7 ani pentru livrarea automobilului comandat. Si ca o insulta la prejudiciu , taxele au reprezentat jumtate din preul autocolant ridicat. CORUPERE LA CORE Restriciile comerciale si reglementrile de aproape orice fel au inmulit oportunittile birocrailor de a cere mit. The Economist Intelligence Unit raporteaza faptul ca : de obicei oamenii de afaceri estimeaz c o cifra intre 5% si 7,5% din capitalul unui proiect merge la oficiali inainte ca acesta sa fie aprobat. Antreprenorii au fost nevoii sa depun eforturile mai mari pentru a menaja birocraii , mai degrab decat s ii imbunteasc propria afacere.Un bancher cinic remarca :Exista 200 de tipi in pozitie de putere : unul vrea bani , unul vrea femei , unul vrea sa bea zi de zi , unul vrea ca fiul sau sa mearga la coala in Statele Unite. Din anul 1980 , nu a fost larg recunoscut faptul ca politicile din India au fost responsabile pentru mizeria cronica a poporului . De atunci liberalizarea a continuat lent , din cauza intereselor politice speciale au aparat agresiv privilegiile lor protectioniste. EUROPA In lumea industrializata , precum si in rile sarace , protecionismul rspndete probleme de la furnizorii pe piaa intern ctre productori, lucrtori si consumatori. Protecionismul a fost un motiv major care Europa de Vest a stagnat pe parcursul lui 1970 i a crescut mult mai lent dect Statele Unite n 1980 . Necaul a ajuns sa fie numit Eurosclerosis.

Chiar daca afacerea s-a extins ,de multe ori companiile nu au reusit sa creeze locuri noi de munc. Efectele adeverse ale protecionismului au forat , de asemenea Comunitatea European s elimine mai multe dintre barierele din calea comertului pentru rile membre in anii 1990. EURO-INEFICIENA Reglementrile din fiecare ar au servit ca bariere in calea comerului . Fiecare tar european a avut propriile standarde de produs , in mare msura acestea fiind folosite pentru a elimina concurena. Aceasta implic costuri mai ridicate , deoarece productorii i -au pierdut economiile de scar ce ar fi putut fi posibile daca se aplicau aceleasi standarde in intreaga Europa. Dow Chemical a estimat faptul c standardele de produs au adugat aproximativ 50 de milioane de dolari pe an la costul sau de a realiza afaceri in Europa. Fiecare ara a avut norme profesionale de liceniere distincte, ce a exclus efectiv pe cei din afar.Am calculat ca pentru a ne califica ca un contabil in toate cele 12 naiuni ar trebuit s mergem la coala pentru inc 50 de ani afirma European Commission staffer Matthew Cocks. Camioanele nu au fost libere sa transporte mrfuri transfrontalier cu excepia cazului in care detineau o licena oficial emis de fiecare ar. Chiar i atunci cand acestea aveau licene corespunztoare au fost obligate s se opreasc la fiecare frontiera national si sa iroseasc cateva ore pentru ca birocraii s le elibereze formularele oficiale. De obicei , un camionangiu ce trece frontierele europene trebuie sa prezinte aproximativ 75 de forme. Liniile aeriene au fost limitate in mod similar.Guvernele naionale au blocat competitiile aeriene. Trasportatorii pltesc tarife privilegiate premium . Acestea cost aproximativ cu 50% mai mult pe tona de nave prin transport aerian de marfuri in Europa decat in SUA. Telecomunicaiile au fost mult timp printre industriile cele mai protejate in trile europene individuale. In Germania de Vest , telefoanele cost de doua ori mai mult decat in celelalte tri europene. Monopolul guvernului italian de telecomunicaii este detinut de Italtel , cunoscut pentru serviciul su srac ; cteva telefoane ar putea fi introduse fara apelarea repetat. Monopolurile de stat au lsat un stimulent foarte mic de a inova.In consecin, monopolul Frana-Telecom, de exemplu , rmas cu mult in urma dereglementatului British Telecom in furnizarea de afacere cu noi servicii , cum ar fi telefoanele celulare. Deoarece monopolurile de telecomunicaii au fost inapoi cutate , au facut puin pentru a dezvolta serviciul deinut in comun Telex International , o tehnologie datnd din anii 1920 .Maini mari , urte si zgomotoase Telex au imprimat mesaje pe o hartie ingusta intr-o singur rol de caractere. Cnd companiile asiatice de electronice , nu cele ce detin monopolurile in telecomunicatii , au oferit faxuri ieftine , convenabile si de inalt calitate ,clienii au abandonat Telexurile.In Statele Unite , numrul de abonai Telex a sczut de la 118,000 in 1986 la 78,000 in 1988.Vnzrile internaionale de maini fax s-au dublat aproape in fiecare an , iar productorii au continuat sa introduc maini mai rapide,mai ieftine si mai intelegente.

Costuri pentru consumatori Cele mai mari scderi de pre de la restriciile comerciale si de la subveniile din diverse ri europene au fost sutele de milioane de consumatori europeni , ce li s-a negat libertatea de a caut valuarea cea mai bun pentru banii lor. Fiecare ar a avut legi ce au permis bncilor s evite plata dobnzilor .Alte legi au impiedicat bncile straine deschiderea de filiale pentru a oferi cetaenilor o intelegere mai bun. In Marea Britanie , Frana , Germania de Vest spread-ul dintre ratele de consum si ratele de pe piata monetara a fost de trei ori mai mare decat in mai puin reglementata Belgie. In Germania de Vest , a existat un card de credit pentru fiecare 23 de oameni , in Statele Unite , a fost un card de credit pentru fiecare 10 oameni. Creditele de consum si alte servicii au fost , de asemenea , mult mai greu de obtinut in Statele Unite. Milioane de consumatori europeni au pltit taxe mari pentru serviciile financiare , deoarece consumatorii nu erau liberi sa cumpere in condiii mai bune. Potrivit unui studiu realizat de European Com-mission , consumatorii din Belgia au pltit cu 31% mai mult pentru asigurrile de via ,mai mult decat in piaa liber ca Marea Britanie , consumatorii spanioli au avut de pltit cu 31% mai mult ,iar italienii cu 51%.In general , reglementrile guvernamentale au permis companiilor de asigurari sa suplimenteze consumatorilor pretul de 2,9 miliarde de dolari anual. Reglementrile europene Myriad au forat oamenii sa plteasc preuri mai mari pentru produsele alimentare. De exemplu , in Italia , o lege cere ca pastele sa fie fabricate din grau scump dur , mai degrab decat din soiurile care sunt aproximativ cu 15% mai ieftine. Italia a pus in aplicare o interdicie total impotriva pizzei importate si a altor produse. Inelegerea din anii 1980 in care au fost incadrate in spatele economiilor in plina dezvoltare din Statele Unite si Asia de Est , liderii europeni au dezvoltat o agenta ambitioasa de a liberaliza economia continental pana in anul 1992. Ei au mturat sutele de restrictii costisitoare . Dar avantajele liberalizrii schimburilor comerciale ar putea fi de scurt durat la fel ca impozitele ridicate . JAPONIA Unii americani vedeau Japonia ca pe o ar care a crescut si a prosperat datorit comerului si a subveniilor pentru industrie. Dar , de fapt , politicile economice mixte ale guvernului japonez au produs rezultate mixte.Industriile care s-au facut bine sunt cele mai libere de protectia ,directia si interferentele guvernului . Industriile cele mai puternic subvenionate si cele mai protejate s-au descurcat cel mai ru . Cotele lor de pia au sczut , la fel si ocuparea forei de munc. Au devenit o povar cronic pentru clientii si contribuabilii japonezi. Culturi Infirme Inca de la inceputul secolului 20 , Japonia a fost o pia deshis in special pentru agricultur; aproximativ 90% din orez a fost importat . Dar ara a adoptat cotele de import si tarifele ridicate in anii 1930 , care rmn pn in aceast zi . In plus , guvernul garanteaz c fermierii primesc un pre minim pentru orez , care este cu mult peste nivelul pieei mondiale.

Mai mult decat att , legea terenurilor agricole din 1952 a limitat dimensiunea terenurilor agricole rezideniale si nerezideniale , ca un mijloc de a prevenit reapariia unei clase propietar. Ca o consecint , lungimea fermei medie detinut de propietar este de numai 2,7 hectare in comparatie cu 34,5 hectare in Germania de Vest , 59,2 hectare in Franta , 158 de hectare in Marea Britanie si 387,7 hectare in Statele Unite . Media agricultorilor japonezi a ajuns sa depinde de orez doar pentru 6% din total , protectionismul orezului a devenit un punct de vedere politic de neatins .Agricultura rmne sectorul cel mai protejat din Japonia. Protecionismul agricol scade nivelul de trai pentru 85% din poporul japonez care isi cstig traiul lucrnd full time in afara fermelor. Privilegiile fermelor sunt transferului sarcinilor fiscale de la fermieri la toti ceilali lucrtori , dar si incetinirea fluxului de lucrtori disponibili pentru industrie. Limiteaza furnizarea de terenuri de dezvoltare industriala si contribuie la costurile mai mari ale terenurilor. In ciudat proteciei mari , populaia fermelor a sczut de la 30 de miliaoane in 1965 la sub 20 de milioane in ultimii ani. Reglementrile de vanzare Consumatorii japonezi sufer din cauza restriciilor sistemului de distribuie ale trii , dar si din punct de vedere al vnzrii cu amnuntul ce conduce la creterea preurilor . Din pcate , politicile protecioniste inseamn ca americanii si alti strini nu se pot stabili in mod liber oferind preturi mai mici. Magazinele mici , care se confruntau cu presiunea concurenial din partea retailerilor mari in timpul anilor 1960 , au fost protejate prin Legea Scara Larga Retail Store , in 1973.Acesta lege a stabilit cerinele de licentiere pentru orice magazin , cu mai mult de 1.500 de metri de spaiu de podea , in majoritatea localittilor si 3000 de metri prati in orase.Efectul a fost s opreasc in mod semnificativ rspndirea de magazine de mari dimensiuni. Companiile de retail au inceput extinderea magazinelor de dimensiuni medii , iar in anul 1978 legea a fost revizuit. Magazinele cu mai putin de 500 de metri ptrati au nevoie de permisiune oficial inainte de a se putea deschide.Legea cere companiilor de retail sa notifice oficial in scris cu sapte luni inainte de deschiderea magazinului. Aceasta msura a dat propietarului de magazin posibilitatea de a nimici concurena . In anii 1980 , guvernul a limitat in continuare marii comerciani cu amnuntul , precum si cerererile de noi magazine au durat ani de zile.Aceste restricii naionale au fost agravate de restriciile locale cu privire la magazinele de larf , ceea ce face dificil de a construi depozite adecvate pentru marile magazine. Sistemul de distributie japonez a ramas ineficient. Intrucat jumatte dintre angroitii din SUA au raportat mai mult de un milion de dolari venit anual . Magnitudine a costurilor suplimentare este indicat prin raportul de en-gros pentru amnuntul vnzrilor ; cu cat e mai mare rapotul cu atat mai mult firme sunt implicate in procesul de distribuie . Raportul en gros-ul Japoniei fost de 3,9 la 1 , in timp ce in America a fost de 1,7 la 1. Lanurile de magazine au servit doar aproximativ 8% in piata japonez , comparativ cu aproximativ 50% in piata americana. In ciuda protectionismului , multi vnztori mici au ajuns la concluzia ca operaiunile lor vor continua sa scad , aa au decis sa caute francize , cum ar fi 7-Eleven Magazine.

Guvernul japonez a combinat restricii comerciale , accesul special la valuta strain si a subveniilor in incercrile de a ajuta sectoarele privilegiate ale economiei. In toate cazurile , eforturile au susinut ineficiena si rar au prevenit declinul in aceste sectoare.Exemplele includ urmatoarele: OTEL Guvernul japonez a promovat industria siderurgic inca de la cel de-al Doilea Razboi Mondial . Schimbare birocratiilor de control a dat producatorilor acces privilegiat la valuta straina cu care ar putea cumpara masini. Guvernul a acordat prioritate livrarilor de carbune si a capitalului de investiei low-cost. Aceste politici au dus la o supracapacitate de productie de otel in anul 1970. Randamentul investitiilor a plonjat. Cresterea preturilor la petrol , ratele dobanzilor au declansat pierderi mari. In anii 1980 , companii precum Nippon Steel , Steel Koke , Sumitomo Metal si Kawasaki Steel au inchis transportul de otel si disponibilizat 47.000 lucratori . Carbune Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial , guvernul a inceput subventionarea industriei miniere de carbune cu imprumuturi si acces prioritar la schimbul valutar si de energie electrica . Cu toate acestea , productia de carbune japoneza a scazut mai mult cu 50% in ultimele doua decenii. Ocuparea fortei de munca a scazut de la 260.00 la aproximativ 26.000 , industria este inca in declin. Cale ferata Japonia detine o cale ferata nationalizata , cu notorietate , surplus de personal si cu angajati cu venituri mult mai mari decat in alte tari. Potrivit Universitatii Economist Hiroshi Kato , calea ferata a beneficiat de aproximativ 93.000 lucratori , insemnand o trime din fondul de salarii . Cu toate acestea , transportul de pasageri si de marfuri a scazut. In schimb , cele mai multe cai ferate particulare din Japonia au fost destul de profitabile . Constructiile navale Pentru a o ajuta sa concureze pe pietele mondiala , guvernul japonez a oferit industriei navale scutiri de taxe , imprumuturi cu dobanda mica si amanare , plus finantare prin Banca Japoniei pentru Dezvoltare. Rezultatul este de mare cost si exces de capacitate . In ultimul deceniu , constructorii de nave majore , cum ar fi Mitsubishi Heavy Industries , Ishikawajimi Harima Heavy Industries , Hitashi Zosen , Kurushima Dockyard , Kawasaki Heavy Industries , and Sumitomo Heavy Industries au inchis santierele navale si au taiat din salariile a mai mult de 45.000 de angajati . Mai mult de o duzina de companii au dat faliment , Japonia avand la momentul actual o productie de constructii navale mai mica decat in 1970 .Japonezii au pierdut o mare parte din piata navei in fata Coreei de Sud.

Aluminiul In timpul anilor 1960 si inceputul anilor 1970 , Ministerul Comertului International si Industriei , a decis ca a industria aluminiului a fost o industrie cheie . Dar escaladarea ulterioara a preturilor la petrol a dus la pierderi mari . Unul din producatori a inchis operatiuniile , sapte au inchis topitoriile , iar capacitatea totala contractata a ajuns la 60% , la mai putin de jumatate din capacitate. Petrochimice Oficialii japonezi au nutrit industria petrochimica cu subventii , restrictii la import , terenuri suplimentare , loturi de schimb valutar si tratament fiscal favorabil pentru licentierea tehnologiilor straine. Bineinteles , acest fapt a incurajat companiile sa patrunda in afacere . Rezultatul a fost supracapacitatea costisitoare ce a declansat scaderi de pret profunde. Companiile producatoare de petrochimice au fost in continuare stoarse de politica MITI de a proteja producatorii japonezi , in special cu legatura cu restrictiile la importul de marfta , o materie prima principala pentru produsele petrochimice. MITI a incercat sa ajute companiile petrochimice prin protejarea pietelor lor si organizara unui cartel in anul 1980, dar sistemul nu a functionat. Finante Pietele financiare din Japonia au fost printre cele mai puternic reglementate in lumea industrializata. In multe feluri , reglementarile din aceasta tara , in arena paralela celei din America , altfel spus politicilor de piata americane , in anii recenti , s-au mutat mai departe spre reforma. Pana in anul 1980 , Japonia a avut controale de schimb , ceea ce a insemnat faptul ca nimeni nu ar putea lua moneda in sau afara tarii fara permisiune oficiala. Legile japoneze au impiedicat bancile comerciale in vanzarea de valori mobiliare si firmele de valori mobiliare . Autoritatile de reglementare au intarziat introducerea de tehnici de gestionare a riscurilor , cum ar fi rata dobanzii contractuale . Managementul investitiilor a fost limitat la increderea in banci si in companiile de asigurari . Oficialii au determinat tipul de valori mobiliare , in care asiguratorii ar putea investii. Comisioanele pentru valori mobiliare au fost stabilite , iar rezultatul a fost de comisionare de brokeraj mari , investitii reduse si mai putine servicii financiare de consum in comparatie cu SUA. Sistemul financiar din Japonia nu a pregatit companiile japoneze financiare pentru dublarea ratelor dobanzilor in 1989 si 1990 . Nici zidul de reglementare nu a prevenit piata bursiera japoneza de a cadea la 50% in 1990. Managerii japonezi de bani au facut cota lor de greseli costisitoare in domeniul imobiliar din SUA. Obligate prin lege sa plateasca asiguratii numai din venituri curente si nu din castigurile de capital , companiile japoneze de asigurari de viata si-au incarcat portofoliile cu titluri de valoare care au dat randamente actuale ridicate . Companiile japoneze de asigurari au pierdut miliarde in astfel de instrumente simple.Cele mai multe dintre bancile Japoniei au avut ratingurile de credit declasate. Acestea sunt doar cateva dintre esecurile de protectionism japoneza . Altele includ serviciile de sanatate , de prelucrare a

produselor alimentare , rafinare , tutun , produsele de patiserie si cheresteaua. Prin acordarea de subventii si promovarea restrictiilor la import , guvernul japonez a intarziat trecerea de la industriile in declin la noile industrii. Oameni pretiosi , bunurile si capitalul au ramas legat in declinul industriei mai mult decat ar fi fost intr-o piata larg deschisa. In consecinta , mai putine locuri noi de munca au fost create . Japonia a explodat in timpul anilor 1980 , dar SUA a creat locuri de munca pana prezent -18 milioane . Cel mai dramatic a fost cand companiile japoneze si-au extins cotele lor de piata in SUA , Europa si Asia in anii 1980 , atunci cand comertul si liberalizarea investitiilor s-a accelerat. Tarifele au fost taiate la niveluri mai mici decat in Statele Unite. Zeci de cote au fost scalate inapoi sau eliminate Companiile japoneze au avut acces mai usor la capital , cu termene mai flexibile si costuri de multe ori mai mici. Procedurilor de certificare si standardele au fost simplificate , Japonia a ajuns departe , dar procesul este dureros de lent. Ca si esecurile din Argentina , India , Europa , Japonia si protectionismul rspndeste probleme de la furnizori la clienti.Protectionismul submineaza competitivitatea companiilor ale caror nevoi nu sunt satisfacute de catre furnizorii interni . Si,desigur , protectionismul face milioane de oameni mai saraci. Modalitatea de a preveni problemele cu furnizorul de a raspandi o economie este aceea de a deschide piete, satisfacerea nevoilor clientilor. Piata libera inseamna atunci cand taxele , reglementarile , inflatia si alte politici guvernamentale nefavorabile submineaza capacitatea furnizorilor interni de a oferi ceea ce clientii au nevoie