REZUMAT

Cel de-al patrulea capitol al cărții lui Michael Shermer, „Inteligența piețelor”, este
intitulat „Despre urși panda, produse și oameni” și prezintă fazele actuale ale economiei și a
speciilor biologice, evidențiind, încă de la apariția lor, modificările produse treptat.

Se pune în lumină apariția oamenilor ca urmare a unor evenimente din trecut, acțiune
explicată cu ajutorul renumitului „Butterfly Effect”, prin care Edward Norton Lorenz
definește teoria conform căreia orice schimbare, oricât de mică, poate duce la un eveniment
de proporții.

Este evidențiată evoluția degetului opozabil al ursului panda, se explică apariția

dependenței de traseu și de ce se aplică și în preznt Teoria lui Pareto, sunt prezentate strategii
evolutive și conceptul de exaptare, se discută diferența dintre nevoia și dorința de evoluție.

EFECTUL FLUTURELUI

Apariția oamenilor depinde de milioane de stări anteriore, deci „nu suntem nimic
altceva decât un accident fericit al istoriei, produsul ultim al unui lanț aproape infinit de
accidente”, evoluând continuu, la fel cum și piețele se dezvoltă neîncetat datorită necesității,
subiect ce depășește cu mult orizontul economiei.

Chestiunea care prezintă cele mai discutabile aspecte este de fapt de a face diferența
dintre ce anume se întâmplă în mod inevitabil (care nu poate fi evitat) și ce este spus aleatoriu,
întâmplător (care depinde de o împrejurare viitoare și nesigură).

Aceasta este o problemă foarte veche, datând încă de pe vremea filozofului Aristotel
(384 î.Hr.-322 î.Hr.), dar readusă în discuție de către paleontologul Stephen Jay Gould (1941-
2002) în volumul său din 1989, „Wonderful Life”, sugerând că este foarte probabil ca oamenii
să nu fi existat niciodată dacă în trecutul timpului, evenimentele petrecute atunci ar fi fost
modificate, ceea ce înseamnă că și cea mai mică schimbare în fazele inițiale ar produce efecte
uriașe fazelor finale, aceasta fiind o urmare a efectelor întâmplărilor neprevăzute.

Fizicianul Edward Lorenz (1917-2008), cunoscut în special pentru lucrările sale de

pionierat în domeniul teoriei haosului, a introdus de asemenea și „Efectul fluturelui”, prin care

1
surprinde foarte bine intensitatea evenimentelor neprevăzute în lucrarea sa, „Previzibilitatea:
poate bătaia din aripi a unui fluture din Brazilia să declanșeze o tornadă în Texas?”.

„Efectul fluturelui” este o figură de stil comună în ficțiune, în special în scenariile care
implică o eventuală călătorie în timp, deoarece, în teoria haosului, acest efect este o
sensibilitate față de condițiile inițiale, în care orice schimbare poate aduce mari diferențe stării
ulterioare, acest efect însemnând că efortul continuu al oamenilor de știință de a găsi legi
generale și principii universale trebuie să fie cumpătată de manifestările neașteptate ale
istoriei.

DEGETUL OPOZABIL AL URSULUI PANDA

Un exemplu oferit de Gould este degetul ursului panda, despre care relatează într-un
eseu din 1978, intitulat „The Panda’s Pelicular Thumb”, în care arată că degetul ursului panda
nu este un efect al legilor naturale inevitabile în ceea ce privește forma, aceasta fiind, de fapt,
o creație improvizată, apărută la un anumit punct din istoria sa evolutivă.

Degetul suplimentar al ursului panda nu este apărut ca urmare a planului unui creator
inteligent, ci este dezvoltat în istoria evoluției lui, care este în realitate o extensie a osului
sesamoid (al încheieturii) format de împrejurări, folosit pentru recoltarea frunzelor, el fiind
numit „degetul mare”, laba ursului panda având deja cele cinci degete tradiționale, ca toți urșii
și alte mamifere carnivore.

În economie, această succesiune de etape care se dezvoltă treptat și neîntrerupt se

numește dependență de traseu sau stabilizare istorică, ceea ce înseamnă că piețele rămân
neclintite pe direcția pe care își exercită rolul.

DEPENDENȚA DE TRASEU

Un exemplu de dependență de traseu este efectul de bestseller, discutat în Prolog, care

atrage atenția prin faptul că cei bogați devin și mai bogați; ea prezice totodată că acele
companii care domină cel mai devreme sfera de activitate, au o poziție mult mai avantajoasă
pentru dezvoltarea unei afaceri, față de concurenții care vin mai târziu în lupta pentru
acapararea pieței și înlăturarea rivalilor.

Există o relație inversă între cantitatea produsă dintr-un bun și costul acestuia de
producție: cu cât se produc cantități mai considerabile din acel bun, cu atât se pot diminua

2
costurile pentru producera lui, obținând astfel o cotă mai mare de piață; această acțiune
formează un efect de determinare asupra celui mai tare, atrăgând consumatorii prin
disponibilitatea și prețul produsului.

Același rezultat îl are și exemplul utilizatorilor Microsoft: dacă Microsoft absoarbe un

procent suficient de mare de indivizi ce folosesc sisteme de operare cu programele Windows,
cu condiția excluderii altor sisteme de operare, atunci, consumatorii sunt blocați pe Windows
și rămân fixați pe făgașele pe care deja funcționează.

ECHILIBRUL LUI NASH. TEORIA LUI PARETO

Un concept remarcat de matematicianul laureat al Premiului Nobel, John Nash (1928-

2015), prezintă o situație în care doi sau mai mulți jucători ajung la un echilibru atunci când
niciunul dintre ei nu ar avea ceva de caștigat din schimbarea strategiei de joc.

Într-un concept înrudit, aplicat mai ușor modelelor economice, Pareto a identificat, în
urma cercetărilor sale privind eficiența pieței, patru tipuri de tranzacții realizate de oameni în
piețe:

1. Câștig - câștig, când ambii parteneri câștigă;

2. Câștig - pierdere zero, deci un partener câștigă, iar celălalt nu pierde;
3. Pierdere zero – pierdere, nimeni nu câștigă, dar unul pierde;
4. Câștig – pierdere, atunci când un partener câștigă, însă celălalt pierde.

Teoria lui Pareto afirmă că, pe termen lung, indivizii vor continua să se angajeze doar în
tranzacțiile în care nu au de pierdut, adică variantele câștig – câștig și câștig - pierdere zero.

STRATEGII EVOLUTIVE STABILE

În exemplul cu degetul urșilor panda, strategia de curățare a frunzelor de pe lăstarii

tineri de bambus cu ajutorul osului modificat din încheietura palmei a fost selectată deoarece,
chiar dacă degetul are un design suboptim, strategia este mai eficientă decât reorganizarea
întregii palme pentru crearea unui deget opozabil, rezultatul final reprezentând o strategie
evoluționistă, la fel ca și tastatura QWERTY, creată de inventatorul american Christopher
Latham Sholes (1819-1890), care a cedat drepturile asupra brevetului, în anul 1873, unei
companii din Pennsylvania, E. Remington & Sons; deși literele nu sunt așezate în ordine
alfabetică, acestea sunt repartizate în mod eficient, evitând blocarea tastelor.

3
 Ca test al dependenței de traseu a tastaturii QWERTY se fac adesea comparații cu
tastatura Dvorak, brevetată în anul 1936 de August Dvorak, despre care se spune ca ar fi mai
eficientă decât așa-zisa ordine suboptimă a tastelor de pe modelul QWERTY.

Explicația cum că sunt prea puțini oameni calificați pentru folosirea tastaturii Dvorak -
astfel încât nu există suficientă cerere ca producătorii de tastaturi să poată scoate pe piață
acest model superior – a fost contestată.

Economiștii Stan Liebowitz și Stephen Margolis au căutat rezultatele testelor care ar fi

arătat așa-zisa superioritate a tastaturii Dvorak față de QWERTY, aflând astfel că testele nu
erau susținute în mod corect, iar pe lângă acest fapt, rezultatul fusese trucat tocmai de către
Dvorak; în urma aflării rezultatului cinstit, care respectă regulile și normele date, concursurile
de dactilografie erau din ce în ce mai numeroase, atingându-se performanța de 95,8 cuvinte
pe minut de către Franck McGurrin.

De asemnea, profesorul specializat în istoria economiei, Douglas Puffert a realizat un

studiu despre standardizarea ecartamentului la căile ferate; teoria dependenței de traseu ar
anticipa că, în timp, se va ajunge la un standard unic, cu toate că Australia și Argentina
dețineau, fiecare, câte trei etaloane diferite de măsură, în timp ce India, Japonia, Chile și alte
țări foloseau, fiecare, câte două etaloane diferite de măsură, datorită arbitrarului, însă, în
Statele Unite, Canada și Marea Britanie, etaloanele multiple au evoluat către un standard unic,
folosit și în prezent, decizie luată în urma necesității ivite.

SPECII ȘI EXAPTARE. NEVOI ȘI DORINȚE

Conceptul identificat de Gould sub numele de exaptare atestă faptul că o trasătură care
a evoluat inițial pentru un scop, poate fi ulterior folosită cu un alt scop, la fel cum aripile
păsărilor aveau, inițial, alt rol decât zborul aerodinamic; datorită faptului că păsările moderne
au evoluat din dinozaurii bipezi therapozi cu sânge rece, aripile cu pene s-au dezvoltat, în
primă fază, pentru a regla căldura corporală.

La fel ca speciile, ideile și artefactele se pot dezvolta nu numai prin evoluție

(schimbare treptată si gradată), dar și prin revoluție (schimbare bruscă și dramatică).

Dacă este dominată de necesități puternice, schimbarea va fi lentă și continuă, iar dacă
necesitățile sunt instabile sau se află în concurență cu elemente arbitrare importante,
schimbarea va fi rapidă și dramatică.

4
 Speciile biologice suferă schimbări datorită necesității puternice de supraviețuire, care
include în mod obligatoriu nevoia de hrană, de apă, de reproducere, de adăpost și de protecție
împotriva prădătorilor, însă, dacă singurul motiv al apariției tehnologiei ar fi fost necesitatea,
atunci 99,9% din toate invențiile nu ar fi apărut niciodată.

Nevoile fundamentale sunt satisfăcute dintotdeauna; ceea ce omul a dezvoltat pe

parcursul vieții a fost dorința umană profundă de a trăi o viață mai bogată și mai împlinită,
construind tehnologii din ce în ce mai avansate și mai numeroase.

5
BIBLIOGRAFIE

 Michael Shermer – „Inteligența piețelor” (Capitolul IV)

 Documentar „Butterfly Effect”