Sunteți pe pagina 1din 20

II.

Stadiul cunoasterii y Inflatia Inflatia este un dezechilibru care afecteaza, in proportii diferite, toate economiile nationale, i care poate fi sesizat prin doua tendinte majore, sii anume: cresterea generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor. Se considera ca inflatia este o stare caracterizata prin cresterea permanenta mai rapida a volumului puterii de cumparare fata de volumul bunurilor si serviciilor, astfel incat din aceasta rezulta cresterea veniturilor si preturilor in timp ce valoarea banilor scade. John Kenneth Galbraith apreciaza in lucrarea, "Stiinta economica si interesul public", ca problema inflatiei a fost privita ca un produs secundar al actiunii impotriva instabilitatii descendente, existand intotdeauna pericolul ca sprijinul acordat economiei sa intreaca masura - adica sa determine o cerere mai mare sau sa stimuleze o cheltuiala mai mare decat putea sa acopere sistemul economic la preturile curente. In astfel de situatii preturile urcau dupa cum urca si costul mainii de lucru sau al acelei maini de lucru mai putin oferita pe piata. Economia, potrivit expresiei specifice cunoscatorilor, era "supraincalzita". Intrucat s-a

apreciat ca puterea pietei ramanea deplina, cererea agregata putea fi totusi stabilizata sau redusa printr-o ingradire sau reducere a cheltuielilor publice, impozitele ramanand aceleasi, sau printr-o majorare a impozitelor, cheltuielile ramanand aceleasi, sau, in fine, printr-o ingradire a cheltuielilor pariculare din fonduri imprumutate. Aceasta s-ar reflecta prin stabilitatea pietei fata de firma, urcarea preturilor oprindu-se. Iar prin preturi stabile sau mai coborate ar disparea cererea de lucru deficitara, s-ar putea opune rezistenta la majorarile de salariu, si revendicarile ar fi mai putin insistente. Instrumentul cu care a fost tratata insuficienta cererii, folosit in sens invers, va inlatura inflatia. In cartea sa, Liber sa alegi.Un punct de vedere personal, Milton Friedman evidentiaza printr-o serie de exemple ale mai multor tari aflate de-o parte si de alta a fostei cortine de fier, faptul ca o economie nu va putea fi functionala atata timp cat va fi comandata si controlata de la centru , in raport cu tarile in care aplicarea liberalizarii preturilor si a schimbului liber au fost masuri care au actionat ca un motor propulsor garantand o economie functionala. Un capitol interesant care nu putea lipsi din aceasta lucrare, este cel in care Friedman se refera la inflatie, acesta fiind dezbatut in stransa legatura cu politica monetara pe care el a

sustinut-o in timpul vietii. Sunt concludente exemplele prin care acesta explica efectele pe care le are fenomenul inflationist si masurile care trebuiesc luate pentru combaterea acestuia, dar mai ales modul de comparatie prin care acesta face referire la comportamentul si efectele secundare dureroase ce nu pot fi evitate. Insa informatia cea mai importanta care de altfel poate fi considerata si fundamentul de baza al acestei carti, este de departe cea mai interesanta, si anume principiul politicii monetare - reducerea cresterii rapide a masei monetare pentru diminuarea inflatiei. Desigur guvernele sunt principalul vinovat pentru inflatie, pentru managementul defectuos datorita caruia se ajunge in aceasta situatie, dar iata ca problemele sociale care apar in urma globalizarii agresive la care asistam azi, sunt din ce in ce mai greu de controlat, nevoile, cheltuielile sunt mai multe si mai diverse, iar daca mai vorbim si despre alte tari cu economii precare in comparatie cu SUA, atunci putem pricepe mai bine de ce unele tari se confrunta cu o inflatie galopanta. John Kenneth Galbraith dezbate amanuntit in cel de-al saselea capitol, numit Inflatie din lucrarea, Societatea perfecta , problema legaturii stranse dintre fenomenul inflatiei si cel al somajului. Acest raport invers proportional intre cele doua are ca rezultat, de cele mai multe ori, calea compromisului - diminuarea inflatiei printr-o relativa stabilitate a preturilor insotita de somaj. Asadar, somajul devine in aceste conditii un simplu instrument de stabilizare a preturilor si de evitare a inflatiei, considerata a fi principala amenintare pentru o economie performanta, dar si pentru cei cu venituri fixe. Modelul unei societati perfecte nu poate elimina simultan aceste doua probleme, ci doar reduce la minim efectele lor negative. Metodele propuse pentru realizarea acestui tel sunt, pe de o parte, indexarea salariului minim, iar pe de alta parte stabilirea dobanzilor. Henry Hazlitt, in lucrarea sa Economia intr-o lectie, ne arata faptul ca mirajul inflatiei este datorat asocierii dintre bani si bogatie. Concluzia eronata este ca daca guvernul ar hotari sa tipareasca mai multi bani si sa-i distribuie populatiei lumea ar fi mai bogata. Dar orice crestere substantiala a cantitatii de bani reduce puterea de cumparare a banilor si duce la o crestere a preturilor. De fapt, inflatia modifica relatia dintre preturi si costuri si cea mai importanta modificare pe care ar trebui sa o determine este cresterea preturilor bunurilor in conformitate cu salariile.

Ludwig von Mises, in Capitalismul si dusmanii sai, analizeaza inflatia ca fiind o alta problema economica. Aceasta apare atunci cand, in urma unui spor al cantitatii de bani emise de guvern, puterea de cumparare a unitatii monetare scade si, implicit scade si cantitatea de bunuri ce pot fi achizitionate in schimbul acesteia. Mises accentueaza faptul ca deseori lumea intelege gresit acest fenomen, atribuindu-l cresterii preturilor si nu cresterii cantitatii de bani. De asemenea, el adauga ca inflatia nu este consecinta modului de cheltuire a banilor de catre guvern, ci a caii pe care ii ob ine. Daca guvernul ar mari taxele, contribuabilii ar avea cheltuieli mai putine, iar preturile ar ramane la fel. Dar daca acesta ar tipari bani, atunci ar aparea infla ta, ca urmare a scaderii puterii de cumparare a acestora. Acest fenomen afecteaza in mod diferit segmentele de populatie, si anume: pentru primele persoane care profita de pe urma ei, inflatia nu este daunatoare ; dar pentru cei care ajung prea tarziu la banii cei noi , pierderile anterioare deja suferite raman neindreptate. . Economistul american M. Friedman explica faptul ca inflatia este legata de oferta de moneda, cresterea acesteia fiind de natura subiectiva sau obiectiva. De asemenea, Friedman apreciaza ca inflatia este intotdeauna un fenomen monetar, excesul de moneda reprezentand radacinile acesteia. Ecartul inflationist relative se determina ca diferenta, la nivelul economiei nationale intre cererea solvabila nominala data de masa monetara aflata la dispozitia agentilor economici nonbancari si oferta reala de bunuri economice marfare. El reflecta excesul de moneda, neacoperit cu bunuri aflate pe piata. Evolutia inflatiei in Romania

Pe parcursul trimestrului IV 2006, procesul dezinflationist a continuat, in luna decembrie inregistrandu-se o rata anuala a inflatiei de 4,87 la suta, usor sub tinta de 5 la suta stabilita de catre BNR si cu 0,61 puncte procentuale sub nivelul inflatiei consemnate la finele trimestrului III. Determinante au fost scaderile pronun ate consemnate de preturile legumelor si fructelor, rezultat conjugat al productiilor abundente din acest an si al efectului de baza generat de socul negativ de oferta inregistrat pe acest segment in anul 2005, dar o anumita contributie a revenit si evolutiei favorabile a inflatiei de baza CORE2 ajustat.

In trimestrul IV 2006, inflatia a evoluat permanent in jumatatea inferioara a intervaluluitinta, la finele perioadei rata inflatiei situandu-se cu 0,1 puncte procentuale sub tinta asumata de catre BNR in august 2005 momentul adoptarii strategiei de tintire directa a inflatiei. Principalul element de sustinere a dezinflatiei in intervalul analizat a fost furnizat de evolutia preturilor volatile, al caror ritm anual si-a pastrat traiectoria descendenta (pana la -2,5 % in luna decembrie), de la valori deja modice in septembrie 2006 (+3,1 %). Tendinta a fost imprimata, in principal, de scaderile inregistrate in termeni anuali de preturile legumelor si fructelor (-6,5 % in decembrie, ca urmare a supraofertei din anul 2006 si a efectului de baza asociat tensiunilor existente pe acest segment de piata in anul 2005); la aceasta s-au adaugat reducerile consecutive operate asupra pretului combustibililor in intervalul octombriedecembrie 2006, relaxarea pietei internationale a petrolului permitand ajustari lunare mult mai consistente decat cele practicate in perioada similara a anului anterior (intre -0,3si -1,3 %).

Somajul Prin amploarea ingrijoratoare, prin structurile complexe, dar mai ales prin dinamicile

ce isi schimba ritmurile si sensurile, somajul a devenit o problema macroeconomica ce face obiectul unor aprige dispute teoretice, metodologice i politico-ideologice. Avand in vedere ca literatura de specialitate, statisticile oficiale si internationale (Biroul International al Muncii, Comisia de Statistica ONU) trateaza somajul prin prisma unor multiple si diferite modalitati de analiza si de evaluare, s-a creat o imagine confuza a fenomenului. Iata, totusi, cateva definitii acceptate care sintetizeaza caracteristicile somajului, prezentandu-l ca pe una din problemele macroeconomice de maxima complexitate.

In unele manuale si tratate universitare, somajul este analizat ca suma agregata a tuturor acelor persoane care au statut oficial de somer, adica, somajul consta din numarul total al somerilor. In acest caz, problema se deplaseaza spre persoana - somer. Definitia cea mai folosita pe care o dau economistii somerului este urmatoarea: acea persoana care cauta un loc de munca remunerat, si care nu are un asemenea loc in mod curent. In diferitele reglementari nationale si internationale se folosesc si alte criterii delimitative ale somerilor. Aceasta mai ales daca problema in cauza se leaga de ajutorul de somaj si de criteriile acordarii acestuia. Astfel, pentru ca o persoana sa fie declarata somer trebuie sa fie inscrisa pe listele oficiilor de plasare a fortei de munca si sa fie disponibila de a incepe lucrul imediat ce i s-ar oferi un loc de munca. Biroul International al Muncii (B.I.T.) considera ca somerul poate fi definit ca acea persoana care: este lipsita de munca, este apta de munca, cauta loc de munca remunerat si este disponibila sa inceapa lucrul imediat (in 15 zile). Ca fenomen macroeconomic, somajul reprezinta ansamblul persoanelor (stocul de populatie) active disponibile fara ocupatie, care cauta de lucru; deci, el este format din excesul de resurse de munca in raport cu cei ce pot fi ocupati, in conditiile de rentabilitate impuse de piata. Evolutia ratei somajului in Romania Confirmand asteptarile, in trimestrul III 2006 presiunile de pe piata muncii au continuat sa se accentueze, atat rata somajului inregistrat, cat si cea aferenta seriei desezonalizate atingand noi minime istorice (5 % si respectiv 5,3 %). Indicii suplimentare referitoare la ingustarea pietei muncii au furnizat si alte elemente referitoare la oferta de forta de munca: (i) numarul persoanelor iesite din evidentele de somaj a fost cu 15,9 % mai mare decat in aceeasi perioada a anului 2005 (cea mai ridicata rata anuala din ultimii trei ani); similar trimestrului anterior contributia determinanta a revenit somerilor care au renuntat sa- i reinnoiasc cererea pentru ocuparea unui loc de munca, optand probabil pentru demersuri pe cont propriu; (ii) numarul celor disponibilizati s-a mentinut relativ redus (44,6 mii persoane cel mai mic din ultimii doi ani) si semnificativ sub cel al angajarilor (de 2,5 ori); sectorul industrial a ramas principala sursa a concedierilor, in timp ce in constructii si servicii, rata de crestere a personalului salarizat s-a majorat comparativ cu intervalul anterior (in primul caz s-a produs chiar o inversare de semn). De altfel, similar trimestrului anterior, iesirile din somaj prin incadrare in munca au consemnat o rata anuala pozitiva (5,2 %) si chiar in usoara crestere. Aceste evolutii

sunt secondate de intensificarea cererii excedentare de forta de munca, numarul locurilor de munca vacante identificate de ANOFM fiind cu 16,3 % mai mare decat in perioada similara a anului anterior

Inflatie vs Somaj

Dilema inflatie-somaj. Curba Philips Cercetatorul neozeelandez A. Philips a evidentiat, pe baza unei cercetari minutioase, relatia intre rata de crestere a salariilor nominale si rata somajului. El a ajuns la concluzia ca cele doua se afla in relatie negativa. Cand rata somajului este ridicata, revendicarile salariale ale sindicatelor si angajatilor sunt reduse si invers. De aici, relatia dintre dinamica procentuala a pretului (inflatiei) (n ~) rata de crestere a salariilor ( s ~ ) si rata de crestere a productivitatii muncii (WL ):

Curba Philips pe termen scurt Interdependente specifice inflatie-somaj. Curba Phillips, ca instrument de analiza a acestora In cele ce urmeaza vom evidentia pe scurt aspectele relatiei inflatie-somaj crestere economica, urmand ca ulterior sa fie dezvoltata pe larg corelatia dintre inflatie si cresterea economica. Relatia stransa dintre inflatie si somaj este ilustrata si de modelul curbei lui Phillips, in a carei istorie se pot distinge trei etape: a. Prima etapa reprezinta formularea notiunii respective de catre Phillips si Lipsey, pornind de la presupunerea ca intre rata inflatiei si rata somajului exista o relatie stabila, invers proportionala, deci reducerea somajului se poate face numai cu pretul unui nivel mai ridicat al ratei inflatiei sau, altfel spus, niveluri mai mari ale productiei nationale (venit national) sunt asociate cu niveluri mai ridicate de preturi i cu o rata redusa a somajului. b. A doua etapa a fost dominata de teza ratei naturale a somajului (propusa de Milton Friedman i Eduard Phelps) care demonstreaza diferenta dintre curba lui Phillips pe termen scurt i pe termen lung. Curba lui Phillips pe termen scurt reprezinta o relatie negativa intre rata inflatiei si rata somajului, asteptarile inflationiste ramanand constante; curba lui Phillips pe termen lung se prezinta sub forma unei drepte verticale corespunzatoare unei anumite rate a somajului, denumita rata naturala a somajului. Rata naturala a somajului poate corespunde

oricarei valori a ratei inflatiei, cu conditia ca aceasta sa fi fost pe deplin anticipata. Atunci cand decidentii in politica economica incearca sa coboare rata somajului sub nivelul sau natural rata inflatiei va cre te peste cel anticipat i are loc o compensare pe termen scurt intre rata somajului si rata neanticipata a inflatiei. Dupa Friedman i Phelps, un mecanism al asteptarilor ajustabile conduce la o revizuire treptata a asteptarilor inflationiste. Sporirea ratei anticipate a inflatiei se manifesta printr-o modificare ascendenta a curbei lui Phillips pe termen scurt. Daca guvernul se incapataneaza sa mentina rata somajului sub nivelul sau natural, rata inflatiei va creste si mai mult. La randul sau, aceasta va determina marirea asteptarilor infaltioniste, dand o noua tendinta ascendenta curbei lui Phillips pe termen scurt. Mentinerea somajului sub rata sa naturala va determina accelerarea ratei inflatiei. Ipoteza RN este cunoscuta i sub denumirea de gandirea accelerationista. Decidentii in domeniul politicii economice vor reusi sa evite accelerarea sau scaderea ratei inflatiei doar prin gestionarea cererii globale intr-o maniera care sa permita mentinerea somajului la nivelul sa natural. Ipoteza RN reduce considerabil obiectul politicilor monetare si fiscale, dar ramane totusi posibila o exploatare sistematica a curbei lui Phillips pe termen scurt de catre politica economica. c. A treia etapa din istoricul curbei lui Phillips este reprezentata de critica colii asteptarilor rationale. Un grup de teoreticieni (Lucas, Sargent si Walace) au combatut ipoteza ratei naturale a somajului, argumentand ca nu este consecventa principiului asteptarilor ajustabile. In cazul asteptarilor ajustabile, agentii economici au, de obicei, asteptari subiective, influentabile. Adeptii asteptarilor rationale au argumentat ca anticiparile inflationiste apartin unor persoane inteligente, care ar trebui sa ia in considerare toate informatiile disponibile atunci cand isi alcatuiesc planurile. Daca ipoteza RN afirma ca exist o curba a lui Phillips pe termen scurt atat timp cat inflatia nu este complet anticipata, scoala asteptarilor rationale, in schimb, neaga faptul ca rela ia existent ntre partea neanticipat a ratei infla iei i rata somajului ar putea fi exploatata de o politica economica sistematica. Deci, se poate spune ca, pentru adeptii asteptarilor rationale, nu exista o curba a lui Phillips pe termen scurt. In acest context, trebuie mentionat faptul ca exista o legatura intre curba lui Phillips particularizata de catre Friedman si curba lui Phillips originala. Aceasta legatura este facuta de legea lui Okun care isi are Somajul si inflatia importanta ei in contextul analizei corelatiei dintre inflatie si somaj, respectiv crestere economica, in urmatoarea insiruire logica: daca atunci cand PIB creste, somajul scade, iar cand somajul scade, inflatia creste, inseamna ca intre PIB si inflatie exista o relatie pozitiva.

Introducere

De mul i ani economi tii afirm existen a unei corela ii negative ntre rata infla iei pe de o parte i rata omajului din economie, pe de alt parte. Cu alte cuvinte, nivele ridicate ale omajului sunt asociate cu nivele sc zute ale infla iei i invers. Analiznd serii de date ale infla iei i omajului, economi tii au remarcat faptul c leg tura invers , stabil , ntre cei doi indicatori nu este ntotdeauna valabil . O interpretare alternativ a acelora i date ar fi aceea c , n timp ce leg tura ntre infla ie i omaj exist la un anumit moment, pozi ia curbelor este determinat i de un num r de al i factori. Efectul net al acestor factori a fost deplasarea curbei Philips spre dreapta pentru perioada cuprins ntre anii 1960-1980. n ultimii ani, curba se pare c s-ar fi deplasat din nou spre snga, dup opiniile unor economi ti americani. La nceput p rea convenabil alegerea politicii economice ca o alternativ ntre nivelul infla iei i nivelul omajului. Guvernul putea alege diverse combina ii infla ie- omaj astfel nct s duc la bun sfr it politica economic dorit . n condi iile anticip rii pre urilor, curba Phillips nu mai permite aceast alegere. Astfel, n problema infla iei determinant este credibilitatea guvernului, care prin m surile i anun urile efectuate influen eaz comportamentul agen ilor economici. Atta timp ct guvernul este credibil, agen ii economici i formeaz anticip rile placnd de la anun urile acestuia, i de aici posibilitatea de a concepe politici de cre tere economic viabile. n schimb dac agen ii economici observ c ac iunile guvernului nu corespund realit ii, atunci a tept rile acestora se adapteaz realit ii i nu anun urilor, i de aici imposibilitatea guvernului de a implementa politici credibile de dezvoltare economic .

III. Analiza empirica

Y: variabila dependenta Rata somajului inregistrat reprezinta raportul dintre numarul somerilor (inregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de munca) si populatia activa civila (someri + populatie ocupata civila, definita conform metodologiei balantei fortei de munca). Periodicitate anuala Sursa de date : Agentia nationala pentru ocuparea fortei de munca Exprimare in procente

X: variabila independenta Rata inflatiei Periodicitate anuala Sursa de date : INSSE Y(%)-Rata Anul 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 somajului 3 8,2 10,4 10,9 9,5 6,6 8,9 10,4 11,8 10,5 8,8 8,4 7,4 6,3 5,9 X(%)-Rata inflatiei 170,2 210,4 256,1 136,7 32,3 38,8 154,8 59,1 45,8 45,7 34,5 22,5 15,3 11,9 9

Pentru a determina masura in care variabila independenta contribuie la modificarea celei dependente, vom pleca de la premisa ca exista o legatura liniara intre cele doua variabile si vom elabora astfel modelul de regresie liniara simpla urmand sa determinam daca acesta este sau nu valid. Vom parcurge astfel in lucrarea de fata urmatoarele etape: y y y y Estimarea parametrilor Verificarea ipotezelor MCMMP Testarea semnificatiei parametrilor Testarea verosimilitatii modelului

(YiAnul 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 Y(%) 3 8,2 10,4 10,9 9,5 6,6 8,9 10,4 11,8 10,5 8,8 8,4 7,4 6,3 5,9 X(%) 170,2 210,4 256,1 136,7 32,3 38,8 154,8 59,1 45,8 45,7 34,5 22,5 15,3 11,9 9 Xi-Xm 87,327 127,527 173,227 53,827 -50,573 -44,073 71,927 -23,773 -37,073 -37,173 -48,373 -60,373 -67,573 -70,973 -73,873 Yi-Ym -5,467 -0,267 1,933 2,433 1,033 -1,867 0,433 1,933 3,333 2,033 0,333 -0,067 -1,067 -2,167 -2,567 (Xi-Xm) 7625,947 16263,051 30007,478 2897,310 2557,662 1942,459 5173,445 565,171 1374,432 1381,857 2339,979 3644,939 4566,155 5037,214 5457,269 Ym) 29,884 0,071 3,738 5,921 1,068 3,484 0,188 3,738 11,111 4,134 0,111 0,004 1,138 4,694 6,588

(Xi-Xm)(YiYm) -477,386 -34,007 334,905 130,978 -52,259 82,270 31,168 -45,962 -123,578 -75,586 -16,124 4,025 72,078 153,776 189,608 i 8,639 8,717 8,806 8,574 8,371 8,383 8,609 8,423 8,397 8,397 8,375 8,352 8,338 8,331 8,326 Ui -5,639 -0,517 1,594 2,326 1,129 -1,783 0,291 1,977 3,403 2,103 0,425 0,048 -0,938 -2,031 -2,426

Ui-Ui1 5,122 2,111 0,732 -1,197 -2,913 2,074 1,686 1,426 -1,300 -1,678 -0,377 -0,986 -1,093 -0,394 Ui-Um -5,637 -0,515 1,596 2,329 1,132 -1,781 0,293 1,98 3,405 2,106 0,427 0,051 -0,935 -2,029 -2,423

(UiUm) Ui 31,77032 31,799 0,264922 0,268 2,548517 2,540 5,422566 5,411 1,280741 1,275 3,171762 3,181 0,086105 0,085 3,918707 3,909 11,59703 11,580 4,433701 4,423 0,182687 0,181 0,002577 0,002 0,874667 0,879 4,115313 4,126 5,870847 5,883

Ym=8,467

Xm=82,873

Uim=

-0,003

I.

Estimarea parametrilor

Cu metoda celor mai mici patrate s-a demostrat ca:

Dispunand de estimatiile parametrilor calculam  variabila reziduala

Urmeaza a fi calculate abaterile medii patratice ale

= 5,81

II.

Verificarea ipotezelor MCMMP

Estimatorii obtinuti cu ajutorul MCMMP sunt estimatori de maxima verosimilitate daca pot fi acceptate urmatoarele ipoteze. II.1. Variabilele observate nu sunt afectate de erori de masura Aceasta conditie se poate verifica cu regula celor trei : Xi )

Yi Xi Yi

=

2,25 A



II.2.Variabila reziduala este de medie nula iar dispersia acesteia este constanta si independenta de X Ipoteza de homoscedasticitate pe baza careia se poate admite ca legatura dintre X si Y este relativ stabila Utilizam procedeul grafic : construirea corelogramei privind valorile variabilei X si a celei reziduale.

Corelograma
4.000 3.000 2.000 1.000 0.000 -1.000 0 -2.000 -3.000 -4.000 -5.000 -6.000 -7.000

50

100

150

200

250

300

Corelograma

Graficul punctelor empirice prezinta o distributie oscilanta. De aici rezulta ca se accepta ipoteza ca cele doua variabile sunt independente si necorelate. II.3 Valorile variabilei reziduale sunt independente, respectiv nu exista fenomenul de autocorelare. Testul Durbin Watson

Calcularea termenului empiric: 0,76 Compararea acestei marimi cu doua variabile teoretice numarul de observatii. =1,08  Din aceasta inecuatie deducem faptul ca intre valorile variabilei reziduale exista autocorelare pozitiva. III. Testarea semnificatiei estimatorilor =1,36
 si

preluate din tabela

Durbin Watson in functie de un prag de semnificatie , de numarul de variabile exogene si de

Estimatorii sunt semnificativ diferiti de zero, cu prag de semnificatie egal cu 0,05, daca se verifica urmatoarele relatii: = > > (1) (2)

(1) : 10,13 > 2,160 (2) : 30,38 > 2,160 Astfel ca ambii estimatori sunt semnificativ diferiti de zero. IV. Verificarea verosimilitatii modelului

Pentru a accepta ipoteza de liniaritate se calculeaza coeficientul de corelatie liniara r(X,Y) 1;1]

[-



= 0,00438

Asa cum se poate observa, coeficientul mai sus calculat tinde catre zero, ceea ce inseamna ca nu exista o corelatie liniara intre cele doua variabile. ANOVA Significance df Regression 1 Residual Total 13 14 SS 0,332952482 75,54038085 75,87333333 MS 0,332952482 5,810798527 F 0,05729892 F 0,814549786

Verificarea verosimilitatii modelului se face cu ajutorul analizei dispersionale(analiza variatiei) Sursa variatiei Masura variatiei Nr.grade de libertate Variatia dintre Grupe Variatia Reziduala Variatia totala n-1 n-K K-1 Dispersii corectate Fcalculat Fcritic

Fcalculat = 0,06 < Fcritic = 0,814 De aici deducem faptul ca modelul elaborat nu este valid si nu explica legaturile dintre cele doua variabile.

CONCLUZII

Cu toate ca de-a lungul timpului au fost realizate studii si cercetari cu privire la legatura care exista intre rata inflatiei si cea a somajului, rezultatele obtinute prin intermediul modelului de regresie liniara simpla nu au fost concludente. Ele nu indica decat o legatura extrem de slaba intre cele doua variabile macroeconomice, iar modelul econometric elaborat nu s-a dovedit a fi unul verosimil. Este probabil ca legatura dintre variabile sa fie cu mult prea subtila pentru a fi surprinsa de un model de regresie liniara, si ca aceasta necesita o analiza econometrica cu mult mai complexa.

Academia de Studii Economice Facultatea de Finante, Asigurari, Banci si Burse de valori

Crearea i Testarea Modelului Simplu de Regresie Liniara

Mindrut Flavia Milu Stefania Grupa 1534

Bucure ti, 2009