Inflatia - Forma de Manifestare A Dezechilibrului Monetar

Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași
Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Specializarea: Finanțe și Bănci
Inflaţia – formă de manifestare

a dezechilibrului monetar
Coordonator științific ,
Conf. univ. dr. Valeriu Dornescu
Absolvent,
Ivan Ș. Elena-Adriana
Iași,
2018
Cuprins
Introducere........................................................................................................................................ 1
Capitolul 1. Procesul inflaționist. Noțiuni privind echilibrul monetar ............................................. 2
1.1. Moneda și sistemul monetar. Echilibrul monetar ....................................................................2
1.2. Conceptul de inflație. Cauze și forme de manifestare .............................................................5
1.2.1. Delimitarea inflației ..........................................................................................................5
1.2.2. Cauze ale apariției inflației ...............................................................................................9
1.2.3. Tipuri de inflație .............................................................................................................10
1.3. Efectele sociale și economice ale inflației .............................................................................14
1.3.1. Efectele sociale ...............................................................................................................14
1.3.2. Efectele economice.........................................................................................................15
Capitolul 2. Efectele inflației.......................................................................................................... 17
2.1. Efectele inflației anticipate ....................................................................................................17
2.2. Efectele inflației neanticipate și ale incertitudinii .................................................................19
2.3. Teoria echilibrului general ....................................................................................................20
2.4. Teoria dezechilibrelor economice .........................................................................................23
CAPITOLUL 3. Particularități ale procesului inflaționist în România în perioada 2000 - 2019... 26
3.1. Evoluția și cauzele inflației din anul 2000 până în2009 ........................................................27
3.2. Evoluția și cauzele din anul 2010 până în prezent ................................................................32
3.3 Consecințele inflației ..............................................................................................................36
3.4. Perspectivele inflației pentru anii 2018- 2019 .......................................................................37
Concluzii ........................................................................................................................................ 44
Bibliografie ..................................................................................................................................... 47
Introducere
Inflația este un fenomen și un proces economico-social complex, reprezentând unul dintre

cele mai nocive fenomene economice manifestate în economiile contemporane. Este caracterizată
prin creșterea puternică și cumulativă a prețurilor și prin deprecierea monetară. De asemenea, ea
provine din depășirea puterii de cumpărare a consumatorilor față de cantitatea de bunuri și servicii
oferite.
Politicile antiinflaționiste, pentru asigurarea unei stabilități monetare și menținerea
prețurilor în limite echilibrate, pornesc de la premiza asigurării, concomitent, și a creșterii
economice și a limitării șomajului.
Politicile antiinflaționiste trebuie să fie suficient de solide pentru a putea combate inflația
dar și suple pentru a nu afecta creșterea economică, și a nu duce la deflație și accentuarea
șomajului.
Inflația se manifestă ca un dezechilibru monetaro-material, atât în țările cu economie de
piață, cât și în țările cu economii centralizate. Inflația apare și se dezvoltă în același timp cu
apariția și creșterea rolului monedei în mersul economiei.
Este important de știut că nu orice creștere de prețuri reprezintă inflație, cum nici orice tip
de inflație nu poate fi asociată dezechilibrului major.
Capitolul 1 prezintă moneda și sistemul monetar precum și cererea și oferta de monedă în
asigurarea echilibrului. Mai apoi se face definirea inflației și cum este ea definită în viziunea mai
multor economiști precum Raymond Barres au J.M Albertini, principalele cauze care provoacă
acest fenomen dar și tipurile de inflație. Iar în ultimul subcapitol sunt prezentate efectele
economice și sociale ale inflației.
Capitolul 2 am prezentat efectele inflației anticipate și cele neanticipate, precum și a
echilibrului și dezechilibrului.
Capitolul 3 prezintă fenomenul inflaționist în România, evoluția inflației înainte de anul
2000 și după această perioadă, precum și previziunile pentru anul 2019, iar ultimul punct prezintă
impactul inflației în România.
1
Capitolul 1. Procesul inflaționist. Noțiuni privind echilibrul monetar
1.1. Moneda și sistemul monetar. Echilibrul monetar
Moneda este înţeleasă astfel: Piesă de metal – aur, argint, cupru etc. – care se prezintă în
general sub formă de disc plat şi serveşte ca mijloc de circulaţie, de plată, şi eventual – atunci când
merită – de tezaurizare. Spre deosebire de bani, moneda nu este un termen generic, ci se referă la
un anumit fel de bani şi anume la piesele de metal cu valoare proprie deplină sau inferioară valorii
nominale.1
Abordarea monedei în evoluţia sa istorică evidenţiază tendinţa de dematerializare a
monedei, metamorfoza acesteia, de la moneda metalică până la cărţile de credit şi moneda
electronică.
Moneda materială a cunoscut, în evoluţia sa, mai multe faze succesive2:
 moneda – marfă: iniţial, pentru efectuarea plăţilor sau reglarea schimburilor, a fost
utilizat un bun material, o marfă aleasă din multe altele, având calităţi adecvate
(conservare, divizibilitate, încredere, valoarea de întrebuinţare);
 moneda metalică: prin calităţile lor (frumuseţe, divizibilitate, raritate,
inalterabilitate), metalele preţioase au fost universal acceptate şi uşor conservate.
 biletul sau bancnota (moneda fiduciară). La origine, un simplu certificat de depozit
de monedă metalică la o bancă (suma biletelor neputând depăşi pe aceea a stocului
de metal), biletul se transformă într-o veritabilă monedă fiduciară, emiţându-se
bilete într-o valoare mult mai mare decât aceea conservată de metal, având la bază
încrederea că nu toţi deţinătorii de bilete vor solicita, în acelaşi timp, conversia
acestora în metalul din depozitele bancare.
 contul (moneda scripturală). Similar apariţiei “biletului”, depozitarea biletelor la
bancă a condus la utilizarea acestor depozite pentru a se efectua reglementarea
datoriei prin virament (transfer între conturi).
1
Vasile Turliuc , Vasile Cocriș și alții - Monedă și Credit , Editura UAIC Iași, Iași 2013 ,pag. 49
2
Alexandru Ţugui – Inflaţia: Concepte, teorii şi politici economice, Bucureşti, Editura Economică, 2000, p.
23
2
 cartelele magnetice (moneda electronică). Inovaţia tehnologică, aceasta permite
stocarea unei puteri de cumpărare într-o cartelă “plătită anterior”, cartelele eliberate
de către bănci titularilor de conturi fiind utilizate pentru efectuarea plăţilor.
Caracteristicile monedei sunt:
 Portabilitatea, divizibilitatea şi recunoaşterea cu uşurinţă reprezintă cele mai
importante caracteristici ale monedei metalice. Dezvoltarea creditului face ca aceste
trăsături să fie mai puţin importante, astăzi.
 Acceptabilitatea reprezintă o caracteristică a monedei, indiferent de forma acesteia
şi de perioada de timp în care a circulat. Cu cât o monedă este mai acceptată, cu atât
este mai căutată respectiv este universal dorită, întrucât în schimbul ei pot fi primite
bunuri şi prestate servicii.
 Acceptabilitatea este baza lichidităţii. Lichiditatea este cea care face ca deţinătorul
de monedă să o utilizeze imediat, pentru procurarea de bunuri, fără a suporta costuri
de transformare.
 Stabilitatea. Pentru ca utilizarea monedei să fie satisfăcătoare, este necesar ca
aceasta să fie caracterizată prin stabilitate.
Atunci când moneda este utilizată ca rezervă a valorii sau ca standard al plăţilor amânate,
este important ca valoarea monedei să nu prezinte fluctuaţii semnificative.
Atributele legale ale monedei reprezintă caracteristici stabilite prin lege şi se referă la:
 legalitatea monedei;
 etalonul monetar.
Pe piaţa monetară naţională se efectuează tranzacţii monetare, în moneda naţională, între
rezidenţii aceleiaşi ţări. Piaţa monetară este piaţa pe care băncile se împrumută între ele, pe termen
scurt. Apariţia acestei pieţe se datorează surplusului de încasări pe care le au unele bănci şi
surplusului de plăţi pe care le au alte bănci. Prin urmare, piaţa monetară îndeplineşte funcţia de
compensare a deficitului cu excedentul de lichiditate pe două căi:
1) prin creditul acordat între bănci;
2) prin cumpărarea de la diferite bănci a unor hârtii de valoare specifice pieţei
monetare, a căror scadenţă este relativ apropiată şi care prezintă certitudine în ceea
ce priveşte transformarea lor în bani lichizi, fără pierderi.
3
O componentă a pieţei monetare este piaţa valutară, pe care se confruntă cererea şi oferta
pentru diferite valute, care sunt, atât pentru ofertant, cât şi pentru solicitant, monede străine,
schimbul dintre ele urmărind să depăşească restricţiile care îngreunează circulaţia internaţională a
capitalului.
Echilibrul monetar, este realizat în cadrul procesului circulației, fiind reprezentat de
egalitatea între cererea și oferta de monedă atât în sfera numeralului, cât și în sfera banilor de cont,
folosindu-se motode specifice acestora.
Cererea de bani reprezintă, împreună cu masa bănească, o variabilă esențială a oricărui
model monetar. De aceea, analiza procesului de formare a cererii de bani necesită aceeași atenție
ca și analiza procesului de creare a banilor.
După o perioadă de inactivitate în ajustarea mecanismului bancar, urmează o perioadă în
care dobânzile mari micșorează lichiditatea și cererea de valută. Măsurile de politică națională
aplicate de Banca Națională au rolul de a crește oferta monetară, ca intermediar de antrenare a
ofertei de credite, de micșorare a ratei dobânzii, de stimulare a investițiilor și de creștere a
produsului intern brut.
O politică monetară nu trebuie sa fie implicată doar în determinarea cantității optime de
monedă sau a ratei de creștere a ofertei monetare,ci și în atingerea unor obiective finale.
Deci,oferta monetară este un obiectiv dar și un mijloc.
Dacă politica monetară folosește ca pârghie oferta monetară,atunci aceasta se face prin
două sensuri:
 practicarea măririi ratei de creștere a ofertei monetare;
 practicarea unnei reduceri a ratei de creștere a ofertei.
Deci, pentru a putea să se reducă șomajul, este practicată o politică monetară relaxantă,care
duce la creșterea prețurilor, deci la inflație.
Responsabilii cu politica monetară trebuie să se decidă asupra unuia dintre obiective,care
să fie în ordinea importanței și urgenței lor față de o situație economică.
4
1.2. Conceptul de inflație. Cauze și forme de manifestare
1.2.1. Delimitarea inflației
Inflația este un dezechilibru monetar, exces de bani fără valoare proprie în circulație, peste
nevoile economiei, manifestat prin creșterea generalizată, continuă și autosusținută a nivelului
mediu al prețurilor pe o perioadă îndelungată.3
“Inflaţia este totdeauna şi pretutindeni un fenomen monetar de care se face răspunzătoare
politica statului. Politica sa constă în a finanţa surplusul de cheltuieli, imprimînd din ce in ce mai
mulţi bani. Este unul din motivele pentru care cantitatea de monedă creşte.”4
Inflația a fost și este una din cele mai complexe și controversate. Procesul inflaționist a
apărut, cu mult înainte ca știința economică să fi apărut.
Etimologic, termenul “inflație” provine din latină: “inflația” (inflare) însemnând
“umflătură”, respectiv “a umfla”, unii autori traducându-l și prin “creștere”. Ce fel de creștere însă,
pentru că în economie, nu orice sporire cantitativă sau calitativă este dăunătoare. La prima vedere,
această “creștere” ar trebui să prezinte cel puțin două caracteristici: pe de o parte, ea ar trebui să fie
anormală, iar, pe de altă parte, să constituie un neajuns particular al activității economice.
Ținând cont de faptul că inflația este privită ca un proces monetar, putem preciza ca natura
acesteia poate fi prezentată ca și corelație cu formele istorice pe care le-au îmbracat banii.
Pe baza intereselor variate ale grupărilor socio-profesionale și în limitele firești ale
cunoașterii și reflectării unui proces atât de dinamic și de complex, au fost elaborate și circulă în
literatura de specialitate numeroase puncte de vedere cu privire la natura însăși a inflației. Astfel,
economiștii privesc inflația ca fiind un proces general atemporal și aspațial. Raymond Barre
consideră faptul că “există inflație atunci când nivelul general al prețurilor este în creștere
continuă, mai mult sau mai puțin rapidă”.
În același timp, autori precum Silverman și Curzov consideră: “inflația constă în acea
stare a economiei în care crește continuu și anorm indicele general al prețurilor, respectiv, când
are loc o creștere suplimentară a lor față de cea a ieșirilor reale, decât a producției țării”. De
asemenea, J.M. Albertini identifică inflația ca fiind în strânsă corelație cu creșterea prețurilor și
3
Vasile Turliuc , Vasile Cocriș și alții - Monedă și Credit , Editura UAIC Iași, Iași 2013 ,pag. 268
4
Milton Friedman –“Inflaton sistemes monetaires”,Calman Levy ,Paris 1976, pag. 75
5
anume: “creșterea inflaționistă a prețurilor presupune o sporire a prețurilor naționale mai
puternică decât cea a prețurilor internaționale, o asemenea creștere având efecte economice
naționale”5.
În gândirea keynesistă, inflația este apreciată în strânsă legătură cu fluxurile
macroeconomice reale, astfel, “odată ce folosirea mâinii de lucru a ajuns să fie deplină, orice
încercare de a mări în continuare investițiile va declanșa o tendință de creștere nelimitată a
prețurilor curente, oricare ar fi înclinația marginală spre consum, adică ne vom afla într-o
situație de inflație autentică“6. Promotorii neoliberalismului monetarist abordează și explică

inflația pe baza confruntării specifice dintre mărimile nominale și cele reale, dintre nivelurile
curente și cele viitoare indicatorilor macroeconomici.
“Banii au o importanță considerabilă pentru înțelegerea nivelului și dinamicii mărimilor
nominale, dar nu și pentru mărimile reale. Puterea de cumpărare a monedei provine din
compararea, nu întotdeauna conștientă între mărimile disponibile curente și cele viitoare,
previzibile ale indicatorilor marfaro – bănești”7(M. Friedman). Fenomenul inflației are drept
cauză principală dezechilibrul dintre cerere (materializată în masa monetară) și oferta (reprezentată
de volumul de bunuri și servicii) confruntate pe piață.
Termenul de inflație a început sa fie utilizat abia pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, de
către oamenii de știință și oamenii de afaceri, deși acest fenomen exista cu mult înainte de această
perioadă.
Se pot sintetiza trei forme istorice ale fenomenului inflaționist:
a) Prima formă a inflației a fost cea monetaro-bănească,care era sub o formă mascată a
devalorizării monedelor din metale prețioase,prin introducerea în circulație a unor
monede false.Această formă de inflație are ca elemente definitorii: conținutul real în
aur al monedelor metalice era mai mic decât cel nominal; transformarea realitate-aur
în aparență-aur a monedei;monedele fără valoare deplină au aglomerat
circulația,conducând la scăderea puterii de cumpărare a acestora.
5
Dobrotă, N. - “Economie politică”, Ed. Economică, Bucureşti, 1997, p. 32.
6
Dăianu, D.- “Echilibrul economic şi moneda – keynesism şi monetarism”, Ed.Humanitas, Bucureşti, 1993,
p. 67.
7
Frisch, H. - “Teorii ale inflaţiei”, Ed. Sedona, Timişoara, 1997, p. 56.
6
b) Cea de-a doua formă a fost inflația banilor de hârtie convertibili în aur,care s-a
format atunci când statele europene au început să îndepărteze haosul monetar
medieval și constituind sisteme pentru emiterea biletelor de bancă cu acoperire
completă în aur.Cantitatea banilor de hârtie era limitată la aurul pe care acei bani îi
reprezentau în circulație.Echilibrul circulației bănești era asigurat de corespondența
dintre volumul de aur care era în depozitele băncilor de emisiune și cantitatea
bancnotelor din circulație. În această situație, nu putea să apară inflația, deoarece nu
avea bază de desfășurare. Însă, după un anumit timp,s-a creat un dezechilibru între
mărimea depozitelor de aur-monedă și cantitatea de semne monetare emise,care era
dependentă de cantitatea tranzacțiilor.Acest gen de inflație apărea când cantitatea
banilor aflată în circulație devenea excedentară față de raportul dintre masa de aur
monetar și etalonul de aur.
c) A treia formă este inflația banilor de hârtie neconvertibili în aur,denumită și inflație
contemporană. Acest tip de inflație constă în deprecierea banilor de hârtie și a
banilor de credit,care se manifestă prin creșterea prețurilor și prin lipsa de încredere
a agenților economici în moneda existentă,fiind expresia unui dezechilibru dintre
banii depreciați și nevoile circulației bunurilor economice.
În legătură cu trăsăturile inflației, se poate afirma că inflația contemporană înfățișează un
dezechilibru macroeconomic monetaro-material, care reprezintă existența în circulație a unei mase
monetare ce depășește nevoile reale,fapt ce duce la deprecierea banilor și creșterea prețurilor
bunurilor și serviciilor unei economii.
Atunci când fenomenele inflaționiste sunt minore și parțiale, sunt numite tensiuni
inflaționiste.8
Natura fenomenului inflaționist poate fi exprimat în două situații:
 dacă indicele de creștere al masei monetare este mai mare decât indicele de creștere
a PIB,atunci inflația este de natură monetară;
 dacă indicele de creștere a masei monetare este mai mic decât indicele de creștere a
PIB,și totuși există inflația,atunci aceasta este de natură reală, structurală.
8
Basno Cezar , Dardac N. , Floricel C-tin – Monedă , credit și bănci , Editura Didactică și Pedagogică ,
București 1994 ,pag. 347
7
Caracteristicile principale ale inflației sunt:
 este un fenomen de depreciere a banilor;
 este un proces de creștere a prețurilor și tarifelor;
 este forma unui dezechilibru monetar și material.
Rata inflației este definită ca rata de creștere a nivelului prețurilor într-o economie, într-o
perioadă dată.
Formula de calcul al ratei inflației este:
𝑅𝑖=𝐼𝑃𝑛−𝐼𝑃𝑛−1 . 100
𝐼𝑃𝑛−1
𝑅𝑖 =rata inflației
𝐼𝑃𝑛 =indicele prețurilor pentru anul n
𝐼𝑃𝑛−1 =indicele prețurilor pentru anul n-1
Indicii prețurilor folosiți cei mai des pentru măsurarea inflației sunt indicele general al
prețurilor și indicele prețurilor de consum.
Indicele general al prețurilor (IGP),pentru calculul lui sunt luate in considerare atât
prețurile bunurilor de consum,cât și prețurile bunurilor de capital, ceea ce înseamnă că acest indice
reflectă cel mai bine fenomenul inflaționist.
Indicele prețurilor de consum (IPC), se determină pe baza unui coș de bunuri de consum
(materiale și servicii) și care cuprinde: alimente, bunuri de folosință, servicii de transport, etc.
Fenomenul inflaționist poate fi măsurat atât din punct de vedere absolut,cât și relativ:
 la modul absolut, mărimea inflației este reprezentată de diferența dintre cererea
globală și oferta globală de bunuri de pe piață. De aici rezultă masa monetară care
duce lipsă de bnuri și servicii necesare și dorite de consumatori;
 la modul relativ,este măsurată ca raport procentual între mărimea absolută,adică
surplusul de masă monetară, și oferta reală de bunuri și servicii.
La nivelul politicilor economice, unul dintre obiectivele esențiale este reprezentat de
combaterea sau limitarea inflației. Astfel, nu doar definirea ci și măsurarea inflației au provocat
numeroase controverse de-a lungul timpului. Cu toate că există diversele curente de gândire
economică, socială sau chiar politică privind natura și efectele inflației, se poate discuta despre un
consens privind necesitatea controlării inflației și evitării procesului inflaționist.
8
La nivelul analizelor moderne o idee asociată noțiunii de "inflație" este aceea că inflația
constituie un fenomen dinamic, care apare într-o continuă mișcare, în cazul în care echilibrul este
perturbat, pentru a fi regăsit din nou. Limbajul economic contemporan este foarte sugestiv în
această privință, cuprinzând expresii precum "presiuni inflaționiste", "tensiuni inflaționiste", toate
acestea sugerând că inflația aparține domeniului dinamicii economice. Concluzionând, inflația este
un fenomen care se desfășoară în timp și care reflectă anumite "forțe" contrare care întrețin sau
dereglează o mișcare prealabilă.
Inflația este o expresie a fenomenului de accelerare, acel fenomen care constă în creșterea
vitezei diverselor procese, cu precădere la viteza de circulație a monedei și a vitezei de creștere a
prețurilor. Din punct de vedere istoric, inflația este definită ca fiind un fenomen monetar. Potrivit
definiției clasice a inflației, aceasta este un fenomen care constă, în esență, în apariția în
circulație a unei cantități excedentare de monedă, care creează un dezechilibru9.
Inflația contemporană reprezintă “un dezechilibru structural monetaro – real, care exprimă
existența în circulație a unei mase monetare ce depășește nevoile economiei, fapt ce antrenează
deprecierea banilor…”10.
Dupa anul 1975 procesul inflaționist începe să se deruleze pe termen mai lung, devenind
fenomen de durată, dar și cu spații largi de acțiune, căpătând la un moment dat caracter mondial
global. Cu alte cuvinte, inflația începe a avea caracter de permanență, efectele ei necesitând luarea
în consideratie și a influenței altor factori: criza economică, criza de materii prime și energie,
șomaj ridicat etc.
1.2.2. Cauze ale apariției inflației
Cauza fundamentală a inflației este dezechilibrul dintre cerere și ofertă, creșterea excesivă
a cererii față de ofertă, cantitatea de bunuri și servicii existentă pe piață fiind insuficientă față de
cea necesară și, în consecință, prețurile cresc.11
Alte cauze ale inflației pot fi:
9
Alexandru Ţugui – Inflaţia: Concepte, teorii şi politici economice, Bucureşti, Editura Economică, 2000, p.
56.
10
Dobrota Niță, Economie Politica, Editura Eficient, București, 1993, p. 483.
11
Vasile Turliuc , Vasile Cocriș și alții –Monedă și credit , Editura UAIC Iași , Iași 2013 , pag. 273
9
 tiparirea de bani fără acoperire, făcută de către stat pentru a face față cheltuielilor
sale;
 emisiunea monetară excesivă, mărirea masei monetare în circulație fără legătură cu
pib sau cu oferta de bunuri și servicii din economie, care uneori este corelată cu
deficitele bugetare substanțiale ale unor state;
 creația monetară excesivă, numită sugestiv și inflație de credit.băncile comerciale pot
oferi economiei putere de cumpărare suplimentară;
 detezaurizarea, având drept consecință transformarea monedei pasive în monedă
activă;
 creșterea de viteză a circulației banilor;
 creșterea prețurilor provocată de monopoluri, care se află în căutarea de profituri
mari;
 dispariția concurenței prin preț, producătorii preferând concurența prin diferențierea
produselor, care au ca consecințe mărirea prețurilor.
 creșterea în mod regulat a salariilor, fără creșterea productivității muncii;
 factorii psihologici și anticipațiile inflaționiste.
1.2.3. Tipuri de inflație
Inflația poate fi de mai multe tipuri, după cum urmează12:

A. În funcţie de ritmul de creştere a preţurilor:
 Inflație moderată sau târâtoare, este atunci când ritmul de creștere a prețurilor este de 2-
3% pe an; În aceste condiții se manifestă o mare încredere în monedă. Este o formă a
inflației care îngăduie creșterea economică neinflaționistă, fiind specifică țărilor foarte
dezvoltate;
 Inflația deschisă sau moderată, este caracterizată printr-o creștere generalizată a
prețurilor de 5-10% anual.
12
Vasile Turliuc , Vasile Cocriș și alții –Monedă și credit , Editura UAIC Iași , Iași 2013 , pag. 271
10
 Inflație galopantă,atunci când ritmul de creștere a prețurilor este de peste 15-20% anual;
Este specifică de regulă, țărilor în tranziție de la economia de comandă la economia de
piață;
 Hiperinflație, atunci când rata medie lunară a inflației este peste 50%
B. În funcţie de anticipările pieţei:
 Inflație anticipată,care acționează în consecință și este așteptată de actorii pieței;
 Inflație neanticipată, care nu este așteptată de participanții la piață și care afectează
economiile, producția și forța de muncă.
C. În funcţie de tipul de mecanism de funcţionare a pieţei:
 Inflație deschisă –excesul de cerere, dezechilibrul dintre cerere, oferta de bunuri și
servicii are ca consecință creșterea prețurilor și a salariilor;
 Inflație reprimată – este atunci când intervenția autorilor împiedică creșterea prețurilor și
a salariilor, iar acțiunea statului vizează reprimarea excesului de cerere, iar echilibrul
este realizat tot prin mărirea prețurilor si a salariilor.
D. În funcţie de cauze:
1) Baza apariției inflației o redau modificările în oferta globală pe fundalul unei concurențe
reduse, care acceptă o creștere mare, nejustificată a costurilor de producție și care se văd
în prețuri.În țările aflate în creștere economică apar diferențe între prețuri și salarii, iar
unele ramuri de lucru realizează un randament mai mare decat altele, permițând o
creștere a salariilor, în același timp și salariații cu productivitate mică cer aceleași
majorări.Deci, creșterea salariilor în aceste sectoare va avea drept consecință creșterea
costurior bunurilor pe care le produc și a prețurilor de vânzare.Aceste majorări duc în
final la situația în care creșterea salariilor depășește creșterea productivității muncii.
2) Inflație prin cerere. Este rezultatul unui exces al cererii globale de servicii și bunuri față
de oferta care este pe piață. Dezechilibrul poate să însemne exces de cerere sau ofertă
insuficientă.Creșterea cererii are de obicei la bază o mărire a ofertei de monedă sau a
realizării de monedă datorată comportamentului întreprinderilor sau a băncilor, ceea ce
duce la creșterea creditelor din economie. De asemenea printre cauze mai pot fi:un
excedent al balanței de plăți, o creștere a salariilor dintr-un domeniu sau poate fi un
deficit conjunctural.Sporirile de venit ale unor categorii sau utilizarea economiilor pentu
11
achiziția unor bunuri de folosință îndelungată, de exemplu, pot crește cererea de
consum.Modificările utilizării venitului național sau cele patrimoniale ale populației pot
duce la schimbări în raportul dintre economie și cererea de consum. De regulă, inflația
prin cerere, se produce intr-un cadru sectorial, apoi extinzându-se specific.
3) Inflație sructurală. Cauzele sunt dezechilibrele structurale din economia reală, care au ca
urmare creșterile disproporționate în anumite segmente ale economiei.În țările în care se
produce o dezvoltare rapidă a economiei, urmărind o creștere rapidă,se impune o
mobilizare intensivă a factorilor de producție, iar neputând fi bine coordonată, aceasta
va duce la creșterea de noi capacități de producție și de tehnologii moderne, în timp ce
alte sectoare sunt depășite.
Inflația este un fenomen prelungit și reversibil care se autoalimentează, astfel că unii
producători, în dorința creșterii prețurilor materiilor prime, măresc prețurile mult peste costuri.
Dar,prin deprecierea banilor piața impune o mărire a vitezei de circulație a acestora, ceea ce duce
la mărirea cererii, deci din nou inflație.
4) Inflație importată. Este atunci când prețurile interne pot crește și ca urmare a prețurilor
produselor importate,iar un rol important îl poate avea și deprecierea monedei naționale
care duce la scumpirea produselor din import.
Odată cu importul bunurilor și a materiilor prime, apare și riscul unei inflații specifice.
Mărirea prețurilor acestor componente duce la creșterea costurilor de producție, deci și a prețurilor
de vânzare. Iar o altă componentă a acestui gen de inflație este și producerea unor fluxuri externe
de capital care se adaugă masei monetare existente în circulație,iar cererea pe piață va crește fără
corespondent în ofertă.
În funcție de forma inflației, aceasta este generată de fenomenul de disparitate. Fenomenul
inflației este provocat nu de faptul că un anumit element - masa monetară - crește în mărime
absolută, ci de faptul că modificarea respectivă are loc în discordanță față de alte elemente ale
schimbului monetar. Ceea ce contează nu e faptul în sine că masa monetară crește, ci faptul că
masa monetară crește mai repede decât alte elemente cu care este, în mod normal, corelată (astfel
viteza evoluției monetare este excesivă, depășind viteza evoluției elementelor reale). Esența
inflației constă în disparitatea dintre evoluția monetară, "umflată" artificial, pe de o parte și
evoluția naturală a economiei reale, pe de altă parte. Din această cauză, termenul de "inflație" se
12
aplică și altor variabile decât moneda. Se vorbește, de exemplu, de "inflație bugetară", de "inflație
salarială", care sunt asociate în mod evident cu inflația monetară, dar care pot fi și fenomene
independente.
Fenomenul inflaționist poate fi măsurat atât din punct de vedere absolut, cât și relativ13. La
modul absolut, mărimea inflației constă în diferența dintre cererea globală solvabilă și oferta
globală de bunuri economice de pe piață. Din aceasta rezultă masa monetară care nu are acoperire
în bunuri și servicii necesare și dorite de consumatori. La modul relativ, inflația se măsoară ca
raport procentual între mărimea absolută arătată, adică excedentul de masă monetară, și oferta
reală de bunuri și servicii.
Există economiști care fac distincție între aspectul relativ si cel absolut de manifestare a
inflației. Astfel avem, inflație relativă in situația când creșterea nivelului mediu al prețurilor
rămăne în urma creșterii masei monetare si invers, inflația absolută când se constată că ritmul de
creștere al nivelului prețurilor depașește pe cel al masei monetare.
Cel mai corespunzător criteriu de măsurare a procesului inflaționist este „ecartul
inflaționist”, decalajul absolut si relativ dintre cererea solvabilă si oferta reală de mărfuri si
servicii, ambele mărimi considerate ca fiind agregate la scara economiei naționale. În mod absolut
mărimea inflației constă în diferența dintre cererea absolută nominală si cantitatea reală de mărfuri
si servicii pe care le pot oferii efectiv (sau le pot pune in circulație) agenții economici. Pornind de
la ideea că dezechilibrul inflaționist înseamnă în fond, un excedent de masă monetară neacoperit
printr-o ofertă reală adecvată, mărimea inflației poate fi apreciată (dar nu măsurată) prin volumul
acestor sume care nu au acoperire în mărfuri necesare și dorite de populație. Această situație, doar
de apreciere a inflației, se datorează puterii de cumpărare diferite în timp a banilor ca și
comportamentului diferit al operatorilor economici în consum, respectiv tezaurizare.
13
Ion Ignat, Ion Pohoaţă, Gheorghe Luţac, Gabriela Pascariu - Economie Politică, Ed. a 2-a, revizuită –
Bucureşti, Editura Economică,2002, p.43.
13
1.3. Efectele sociale și economice ale inflației
1.3.1. Efectele sociale
O consecință socială a inflației poate fi modificarea veniturilor și patrimoniilor în valoarea

lor reală. Prețurile se modifică pentru bunurile care formează patrimoniul cum ar fi: terenurile,
clădirile sau echipamentele. Pentru unele componente cum ar fi: imobile, bijuterii, acțiuni, etc.,
inflația creează condițiile de creștere accelerată a prețului.
Alte componente ale patrimoniului cum ar fi activele financiare de tip creanțe sau
obligațiuni, sau activele monetare, în special depozitele, își păstrează valorile anterioare și aduc
pierderi în termeni reali. În acest fel micii întreprinzători, familiile modeste sau pensionarii sunt
afectați.
Astfel inflația îmbogățește cu mult mai mult pe mai puțini și sărăcește cu mai puțin pe mult
mai mulți.
De asemenea, persoanele afectate de inflație sunt pensionarii,persoanele care depind de
ajutoarele sociale publice sau care depind de prevederile bugetare, ceea ce implică sporuri limitate
și tardive ale veniturilor lor nominale, în neconcordanță cu mărirea prețurilor.
O situație aparte o au salariații care vor suferi permanent de impactul rămânerii în urmă a
puterii de cumpărare față de evoluția prețurilor. Diferențele între partea cuvenită a salariilor în preț
și partea plătită rămâne un profit extra pentru patroni. Astfel, în perioada de inflație se polarizează
grupe diferite, ce doresc să-și impună interesele sau revendicările.
Încă de la începutul inflației intervenția sindicatelor tinde să promoveze în economie
mărirea salariilor inspirate de la ramurile cele mai productive la nivelul cărora creșterile sunt
justificate. Astfel, prin forța lor sindicatele merg la accelerarea ritmului.
La rândul lor firmele mari, susțin mai prompt creșterea salariilor, deoarece au un grad mai
mare de concentrare, dar pe de altă parte pentru că au și o productivitate mai mare și profituri mai
înalte. Deci la nivelul lor, creșterea salariilor permite și o creștere mai mare a acestor profituri
decurgând din creșterile de prețuri pe care firmele le pot impune.
În economie valurile de creșteri de salarii pornesc de la firmele mari din ramurile cheie
care declanșează creșteri de prețuri în dimensiuni care nu se potrivesc celorlalte domenii din
economie, angajând în modul cel mai direct spirala prețuri-salarii.
14
Sindicatele pun interesele salariale în prevederile contractelor colective de muncă
incheiate, cu condițiile convenite, cu marii parteneri sau marile întreprinderi.
Mai mari sau mai mici, întreprinderile vor avea consecințe în creșterea prețurilor.
Deci, dacă prin diminuarea presiunilor inflației sau prin măsurile de combatere ar putea fi
posibilă scăderea prețurilor, există temeiuri de împotrivire între cele două medii.
1.3.2. Efectele economice
Pe perioada inflației au loc modificări de structură economică naționalădeterminate de

însăși fenomenele inflaționiste sau de măsurile politice economice care au determinat procesul
inflaționist și dimensiunile sale.
De asemenea, inflația produce, prin creșterea nivelului prețurilor naționale față de cele
externe, slăbirea capacității concurențiale ale firmelor naționale.
Perioada inflaționistă antrenează și extinde șomajul. Condițiile inflației ușurează investițiile
și asigură acoperirea și amortizarea lor, fiind favorabile pentru firme. Așa că eliberările de
personal și șomajul cresc, iar producția și cererea sunt încă normale.
Deprecierea monetară duce la ieftinirea mărfurilor naționale pentru cumpărătorii străini și
ușurează exportul, iar acest factor nu avantajează pe moment. Pentru producătorii naționali, în
situația în care inflația continuă, prețurile de achiziție a materiilor prime din import cresc mai
repede decât prețurile cu care se exportă mărfurile și deci pentru fiecare grupare de mărfuri se
produce o pierdere de substanță.
Inflația avantajează și grăbește procesul investițional. Pe de o parte, reînoirea
echipamentelor și modernizarea tehnologiilor este o condiție a creșterii profitului, iar pe de altă
parte, pe parcursul inflației scade creditul deoarece toate obligațiile care decurg din împrumuturi
cum ar fi rate de rambursare și dobânzi devin tot mai ieftine pe măsură ce înaintează procesul
inflaționist.
Inflația afectează creditul și descurajează economiile, deoarece contribuie la deprecierea
depozitelor. Dobânzile fixe,rămân aproape stabile și suferă eroziuni mici a capitalurilor aflate la
bănci sau la casele de economii. Astfel, creditorii suferă o eroziune efectivă a capitalurilor aflate
sub formă de depuneri la bănci.
15
Inflația avantajează debitorii, deoarece,în condițiile diminuării inflației, ratele de
rambursare și dobânzile, sunt tot mai reduse. Depunătorii vor avea de suportat pierderi importante
în puterea de cumpărare a capitalurilor și dobânzile cuvenite.
De asemenea, inflația avantajează creșterea profiturilor.Deci, inflația creează o resursă de
creștere a profitului prin condițiile specifice în care se stabilește și se reconsideră prețul forței de
muncă și salariul, în timp ce prețurile mărfurilor urmează mersul inflației atât pentru categoria
materii prime cât și pentru produsele finite.
16
Capitolul 2. Efectele inflației
Inflația poate afecta industria în orice domeniu de activitate. Persoanele care trăiesc din
venituri fixe precum pensionarii sau pesoanele cu handicap pot fi afectați, diminuându-le nivelul
de trai, iar o valoare mai mare a inflației poate provoca o incertitudine la nivelul întregii economii.
Acest fenomen inflaționist a prejudiciat din vremurile cele mai timpurii viețile oamenilor, afectând
bunul mers al vieții economice, sociale și politice.
2.1. Efectele inflației anticipate
Impactul inflației nu este întotdeauna așa aspru, deși poate afecta serios bunăstarea
ecoomică. Ratele inflației dacă sunt constante și previzibile, pot în realitate sa stimuleze producția.
Producătorii care sunt siguri că prețurile continuă să crească cu o rată moderată, sunt stimulați să
fabrice mărfuri acum (la costuri mai mici), pentru a le vinde apoi (la prețuri mai mari). Dar există
întotdeauna pericolul ca prețurile nu vor continua să crească cu rata sigur prevazută, iar dacă rata
se schimbă, calculele profitului și producției se vor schimba.
Chiar dacă inflația este stabilă un anumit timp, mulți oameni vor începe să aștepte mărirea
prețurilor. Apoi, aceștia trebuie să acționeze pentru protejarea propriilor interese prin speculații și
cereri mari penntru salarii. Există o posibilitate destul de puternică ca inflația redusă să se
transforme într-o inflație mare.
În contra unor rate ale inflației mai mari, prin experiența economiei mondiale, multe țări au
creștere economică și prosperitate.
Economiștii teoreticieni au identificat și tratează șase costuri ale inflației anticipate:14
a) Pierderile sociale-atunci când prețurile sunt aproximativ stabile, consumatorii și
firmele știu care este prețul adevărat al bunului și care sunt ofertanții care vând la un
astfel de preț, iar dacă prețurile cresc, cumpărătorii nu mai știu care este prețul corect.
Din această cauză, ei vor căuta acest preț la diferiți vânzători. Acesta este evident un
cost social.
14
Nita Dobrota, Economie, Editura Ase, Bucuresti, 2000, pag. 164-165
17
Creșterea ratei inflației mobilizează sporirea ratei nominale a dobânzii, iar aceasta duce la
diminuarea rezervelor de mijloace bănești în expresie reală. Iar dacă masa de bani în numerar
devine mai mică, populația va merge de mai multe ori la bancă pentru a scoate bani din cont.
În plus, inflația afectează valoarea banilor. Dar, deoarece dobânda nominală aspiră să fie
superioară, comparativ cu situația când prețurile erau fixe, cu cât rata inflației este mai mare, cu
atât costul oportun al deținerii de lichidități duce sa fie mai mare. Deci, toate aceste schimbări de
situații duc la un consum de timp și la costuri sociale.
b) Al doilea tip de costuri este asociat de necesitatea deselor calculări și recalculări de
prețuri și de operațiunile de afișare a acestora.
În condiții de inflație, restaurantele sunt nevoite să schimbe prețurile meniurilor,
magazinele cu amănuntul trebuie să pună noi etichete cu prețurile, iar firmele producătoare sunt
obligate să calculeze noile prețuri, tipărind noi cataloage de ofertă.
c) Inflația corupe corelațiile istorice între prețurile relative ale bunurilor și serviciilor. Ca
urmare, devine greu de calculat cu o oarecare rigoare a eficienței și rentabilității la
nivel de firmă și de departament.
d) Alt gen de cost al inflației stă în potențarea incertitudinii și riscului în economie. Cu cât
rata inflației este mai mare și înregistrează fluctuații puternice,cu atât firmele vor
întâmpina dificultăți în a previziona încasările și costurile.
e) Al cincilea cost, constă în faptul că inflația antrenează redistribuiri arbitrare ale averii și
veniturilor între gospodării, firme și stat. Această redistribuire este generală în cazul
persoanelor care au venituri fixe, care, adesea nu sunt indexate la inflație. Dacă rata
dobânzii scade ca rezultat al inflației, va apărea un transfer de fonduri monetare de la
creditori la debitori. Cheltuielile guvernamentale și impozitele este probabil să nu se
modifice la aceeași dimensiune cu inflația. De exemplu, salariul minim pe economie nu
crește în același ritm cu inflația.
f) Ultimul cost este reprezentat de costurile politice și psihologice. Uneori, oamenii o duc
mai prost, deși veniturile lor cresc mai mult decât rata inflației. Ratele mărite ale
inflației neașteptate deranjează profund ordinea socială existentă. De aceea, această
inflație este însoțită de tensiuni sociale și, uneori, de schimbări profunde.
18
Deci, probabil inflația este benefică pentru acei oameni care au cele mai bune informații și
cea mai mare capacitate să se adapteze la comportamentul pieții.
2.2. Efectele inflației neanticipate și ale incertitudinii
Inflația neanticipată poate avea și ea ca consecință o alocare greșită a resurselor. Dar,

impactul ei asupra comportamentului indivizilor este mai puțin evident.
Ca un caz particular, deși inflația neanticipată duce mai întâi la o redistribuire a venitului și
a averii în societate, apare incertitudinea, care generează o distorsionare a comportamentului
economic. Pentru a vedea efectele asociate redistribuiților fără a lua în considerare pe cele ale
incertitudinii, vom presupune că există o schimbare bruscă a ratei inflației și o vom considera
temporară, iar dupa o perioadă de timp, inflația revenind la nivelul anterior.
Inflația neaticipată influențează veniturile prin contractele care stabilizează cash flow-urile
nominale viitoare, mai ales contractul de împrumut. Efectul principal al inflației neanticipate
constă în redistribuirea averii reale dinspre creditori spre debitori. Fără a baga în seamă
posibilitatea unei diferențe între inflația actuală și cea viitoare, creditorul va cere o rată a dobânzii
care să-l despăgubească pentru amânarea consumului și pentru scăderea puterii de cumpărare a
fondurilor împrumutate ce concordează inflației anticipate. Atunci când inflația actuală este mai
mare decât inflația anticipată, creditorul îndură pe neașteptate o pierdere, în timp ce asigurarea în
termeni monetari reali al debitorului se micșorează.
Chiar dacă salariile nominale din contractul de muncă sunt stabilite pentru un anumit
interval de timp, inflația neanticipată scade salariul real al persoanelor angajate. Îndoiala asociată
inflației se manifestă atât în contract în termeni reali, cât și în cele în termeni nominali. În legătură
cu contractele de salarizare nominale fixe, incertitudinea privind inflația viitoare poate genera o
schimbare la nivelul ofertei și cererii de muncă. Deci, cu cât incertitudinea creează dificultăți și
costuri de previziune a inflației viitoare, cu atât negocierile salariale devin mai complexe și mai
scumpe. Aceste consecințe negative pot fi parțial îndepărtate pe măsură ce piața muncii se
adaptează la schimbările apărute la nivelul cererii și ofertei. O incertitudine mare ce vizează
creșterile prețului, stimulează mărirea gradului de indexare a salariului și scăderea contractului de
muncă.
19
Se știe că depozitele de economii, obligațiile guvernamentale, polițele de asigurare pe viață
sunt investiții cu un mare grad de siguranță și că ele sunt necesare din punct de vedere economic,
deoarece adună economiile persoanelor cu foarte mică înclinație spre risc și cu fonduri reduse.
Inflația acționează asupra acestor titluri și scade gradul de siguranță și câștigul. Astfel, scade
interesul populației de a economisi și de a investi productiv, împiedicâdu-se nu doar formarea
noului capital, cât și înlocuirea celui existent. De asta populația are o tendință sporită spre consum
și strângerea sumelor disponibile în alte forme mai sigure ca de exemplu metale prețioase,
nemaiputând contribui la procesul de investire.
Rata inflației daca este mare are ca rezultat o nesiguranță în privința evoluției sale viitoare:
este asociată deseori cu șocuri în economia reală, cu cât rata inflației crește mai mare, cu atât
devine mai posibilă intervenția guvernului în sensul reducerii acesteia. De asemenea, o rată mare a
inflației este un semn că guvernul a pierdut controlul asupra economiei, efect parțial compensat de
introducerea indexării acestora.
Deci, incertitdinea este costisitoare și poate determina o reducere a investițiilor și o scădere
a averii celor ce economisesc și investesc în titluri financiare cu venit fix.
În condiții de inflație, indexarea este un procedeu ce este aplicat în toate țările pentru
compensarea definitivă, de fapt diminuarea pierderii puterii de cumpărare a salariaților. Dar, de
multe ori indexarea se bazează pe indici care nu arată corect nivelul de inflație. Existența indexării
accentuează negativ și relația dintre salariu și productivitatea muncii.
2.3. Teoria echilibrului general
Echilibrul macroeconomic are la bază o alocare și o folosire rațională a resurselor, o

funcționare normală a structurilor economice în interdependența lor. Echilibrul economic trebuie
înțeles ca o tendință ce nu exclude abateri neimportante, care nu afectează funcționarea de
ansamblu a economiei.
Pe piața monetară, starea de echilibru presupune egalitatea dintre cererea de monedă și
oferta de monedă. Oferta de monedă este dependentă de masa monetară și de viteza de rotație a
banilor iar cererea de monedă depinde de volumul mărfurilor tranzacționate și de nivelul
prețurilor.
20
Realizarea echilibrului economic este subordonată creșterii și dezvoltării economice,
îmbunătățirii condițiilor de viață a oamenilor.
Echilibrul macroeconomic prezintă starea de concordanță dintre cererea și oferta agregate
în cadrul sistemului de piețe, la nivelul economiei naționale. La baza acestuia este folosirea
rațională și alocarea resurselor și funcționarea normală a potențialului de producție și ciculație. De
asemenea presupune realizarea echilibrului pe piața serviciilor și bunurilor, pe piața muncii și a
capitalului, pe piața monetară, care înseamnă de fapt, mai multe echilibre parțiale.
Economia națională este în echilibru, atunci când se realizează acel volum de producție pe
care poate să-l producă, în condițiile în care cantitatea respectivă de bunuri este cerută pe piață.
Producția optimă este atunci când cantitatea de bunuri oferite este egală cu cantitatea de bunuri
cerute. Deci nu există nici supraproducție și nici subproducție.
Teoria echilibrului macroeconomic prezintă următoarele două forme ale acestuia:
Echilibrul static,care este acea stare a economiei,considerată doar ca o ipoteză de lucru,
fără corespondență în realitate.Se caracterizează prin manifestarea unor schimbări nesemnificative
între diferitele mecanisme și structuri ale economiei,pentru ca starea acesteia să rămână
neschimbată.
Echilibrul dinamic,face referință la tendința obiectivă de adaptare a ofertei la exigențele
cererii și de realizare a echilibrului dintre aceste mărimi.Acest echilibru presupune modificarea
sistemului economic,ca urmare a modificării raportului dintrenevoi și resurse sau dintre oferta
globală și cererea globală.
Teoria echilibrului general oferă niște răspusuri, care pot fi sintetizate astfel:
 echilibrul este atunci când oferta este egală cu cererea, sau când cererea nu
depășește cu mult oferta;
 echilibrul este asigurat atunci când toate resursele care au o productivitate pozitivă
sunt utilizate;
 economia se află în stare de echilibru și optim paretian;
 atunci când apare un surplus la un anumit bun economic, prețul produsului este 0,
iar prețul de echilibru salvează piața de acest surplus;
 oferta și cererea sunt funcții ale prețului, și se formează pe baza înțelegerii dintre
vânzător și consumator;
21
 în economie nu există dezechilibre permanente;
 cu unele mici modificări, oferta se poate adapta continuu la modificarea cererii de
pe piață și invers.
Condiția de echilibru macroeconomic este:
Y=D
Y=oferta globală
D=cererea globală
Oferta globală este reprezentată de produsul național brut sau veitul național, care este
repartizat pentru consum (C) și pentru economii (E).
Dar, D= C+I și Y=C+I, deoarece cererea globală cuprinde cererea de bunuri de consum și
cererea de bunuri de investiții.
Venitul este folosit pentru cumpărarea bunurilor de consum (C) și pentru economii (E).
Deci,
Y=C+E.
Înseamnă că, pentru realizarea echilibrului pe piața produselor și serviciilor, trebuie ca tot
ce s-a produs să fie și cumpărat, și tot ceea ce nu sa consumat să fie investit, iar cererea
excedentară să fie nulă.
Factorii care influențează echilibrul economic sunt:
 populația, care prin număr, vârstă, nivelul de calificare al lucrătorilor, determină
schimbări concordante în ansamblul cererii.
 progresul tehnico-științific, care provoacă apariția de noi produse, noi ramuri și
totodată, înoiri ale cererii și ofertei agregate.
 comportamentul agenților economici, care atunci când se schimbă determină
schimbări în folosirea veniturilor și a plasării capitalurilor în afaceri.
 limitele resurselor, care impune restructurări în alocarea și combinarea fondurilor
proprii.
22
2.4. Teoria dezechilibrelor economice
Dezechilibrul economic general reprezintă situația unei economii, caracterizată prin

dereglarea raportului dintre cererea globală și oferta globală în cadrul sistemului de piețe.
Cele mai caracteristice dezechilibre dintr-o economie națională sunt: stagnarea sau
contracția producției, inflația sau deflația, șomajul, etc.
Dezechilibrul economic este, în general, starea care caracterizeazăeconomia, intensitatea
dezechilibrului fiind diferită de la o perioadă la alta.
Dezechilibrul poate fi înțeles fie ca o stare normală a dezvoltării economice, fie ca o stare
anormală a acesteia. Atunci când dezechilibrul se arată în forme dorite și acceptate ca normale,
economia se definește print-o stare normală de funcționare.
Atunci când dezechilibrul anormal predomină apare criza, cu toate consecințele negative:
inflație, șomaj și îngreunarea condițiilor de viață.
Starea de echilibru înfățișează o latură a mișcării economice, iar factorii de echilibru având
un caracter teoretic, vor exista surplusuri întotdeauna, fie la ofertă sau fie la o cerere. O piață care
merge bine este întotdeauna încărcată cu mărfuri.
În economie pot apărea și dezechilibre, iar cele mai importante cazuri sunt:
 există un exces de ofertă, care nu se găsește asemănător în termeni de debușeu,
ținând cont de de nivelul prețului și de poziția ofertei și cererii (de bunuri și
servicii)
 există un exces de cerere. Deci putem avea situații diferite, având în vedere
numărul de piețe pentru bunuri și pentru servicii.
Formele fundamentale ale dezechilibrului economic, în ceea ce privește o economie de
piață concurențială sunt presiunea și absorbția.
Presiunea se manifestă printr-o ofertă mai mare decat cererea, concurența fiind foarte
mare între ofertanți, iar cumpărătorii fiind cei care aleg bunurile economice care se vor produce.
Presiunea încurajează îmbunătățirea calității, reducerea costurilor și promovarea progresului
tehnic.
23
Absorția reprezintă un dezechilibru anormal și este caracterizată printr-o cerere
excedentară, ceea ce înseamnă o lipsă de ofertă. Starea de absorție se transmite în realitate printr-o
concurență mare între cumpărător și formarea cozilor de așteptare în mașină.
Efectele care se produc în urma presiunii și absorbției pe piață:
Domeniul de manifestare PRESIUNEA ABSORBȚIA
Volumul Frânează creșterea volumului Stimulează creșterea volumului
Cheltuieli-consumuri Nefolosirea resurselor Folosirea resurselor
Calitate Stimulează introducerea produ- Nu stimulează introducerea
selor noi și îmbunătățirea lor produselor noi
Concurență Vânzătorii concurează pentru Cumpărătorii concurează
cumpărători pentru vânzători
Adaptare Producătorul se adaptează Consumatorul se adaptează
cosumatorului producătorului
Incertitudine Nesiguranța este simțită de Nesiguranța este suportată de
vânzător cumpărător
Selecția Selecția este făcută de Selecția este făcută de vânzător
cumpărător
Mesaje Cumpărătorul este informat de Cumpărătorul își procură
vânzător informațiile
Dezechilibrele pot să cuprindă și celelalte piețe, odată cu excesul de cerere pentru bunuri și
servicii, producând și un exces de monedă, precum și pe piața muncii, ceea ce formează inflația și
șomajul.
Dezechilibrele care sunt știute ca stări normale într-o activitate economică sunt acele
dezechilibre nedorite și respinse de societate.
Dezechilibrele economice sunt formele unei sume de factori precum modificarea resurselor
și tehnologiilor, restricțiile sau posibilitățile privind cumpărarea de bunuri și servicii și greșeli de
politică economică, astfel că pe piață există oricând surplusuri din partea cererii sau ofertei,
economia fiind dominată de dezechilibre. Aspectul important pe care-l interesează pe economist
este trendul raportului dintre cererea și oferta globală. Dacă aceasta are tendința de creștere,
24
economia se află într-un proces de dezechilibru, fiind nevoie de politici macroeconomice pentru a
stopa acest proces.
Cauzele principalelor dezechilibre din economie:
A) Excesele de ofertă, atât pe piața bunurilor, cât și pe piața muncii se formează atunci
când nu are loc vânzarea unei părți a bunurilor și neutilizarea unei părți din forța de muncă
disponobilă, adică în creșterea șomajului. Surplusul de ofertă pe piața bunurilor economice are mai
multe cauze, cum ar fi: îndoielile pieței, care determină pe fiecare producător să-și formeze
rezerve, care la nivel național, depășesc cu mult cererea normală de bunuri, și care sunt formate
pentru a nu pierde potențialii cumpărători; formarea unui exces de capacități de producție, ca
urmare a creșterii investițiilor.
B) Excesul de cerere pe piața bunurilor și excesul de ofertă pe piața muncii, care este o
combinație mai gravă prin implicațiile sale economico-sociale, deoarece conduce de obicei la
manifestarea simultană a celor două fenomene-inflație și șomaj. Excesul de cerere pe piața
bunurilor poate fi determinat de: satisfacerea insuficientă a aspirațiilor consumatorilor, fiind
nevoiți sa recurgă la substituiri de bunuri forțate, inclusiv la economii silite, astfel întreținând și
mai mult cererea; disproporțiile între departamentele de producție, care se reprezintă într-un volum
mai mic al ofertei de bunuri în raport cu cererea de bunuri de producție și de consum din partea
agenților econoomici și populației; potențialul investițional scăzut.
25
CAPITOLUL 3. Particularități ale procesului inflaționist în România în perioada
2000 - 2019
După o economie centralizată, în decembrie 1989, România intră într-o perioadă de trecere
la economia de piață liberă și integrare europeană. Principalele caracteristici de tranziție sunt:
revendicările salariale, descentralizarea economiei naționale, privatizarea sectoarelor economice,
liberalizarea treptată a prețurilor din economie, cotarea liberă a valutelor și nivelul redus al
producției interne.
La momentul actual inflația este măsurată (sau doar apreciată) prin următorii indici și
coeficienți:
 indicele general al prețurilor sau deflatorul PIB;
 indicele prețurilor de consum;
 modificarea puterii de cumpărare a banilor;
 gradul de erodare a monedei naționale;
 raportul dintre masa monetară în circulație și PIB;
 devansarea creșterii indicatorilor macroeconomici rezultativi de către masa
monetară existentă în circulație si care este disponibilă pentru a fi cheltuită.
Acum, s-a impus ca instrument principal de măsurare a inflației indicele prețurilor de
consum (IPC). Acesta exprimă „modificarea medie ponderată a cheltuielilor pe care o familie de
talie mijlocie, din mediul urban, le face pentru asigurarea mijloacelor de subzistență în
concordanță cu nivelul și structura nevoii sociale istoricește determinat”. Indicele prețurilor de
consum (IPC) măsoară evoluția de ansamblu a prețurilor mărfurilor cumpărate si a tarifelor
serviciilor utilizate de către populație într-o anumită perioadă (perioada curentă), față de o
perioadă anterioară (perioada de bază sau de referință). Indicele prețurilor de consum se calculează
numai pentru elementele care intră în consumul direct al populației. Indicele anual al prețurilor
de consum măsoară evoluția de ansamblu a prețurilor mărfurilor cumpărate și a tarifelor
serviciilor utilizate de către populație în anul curent față de anul precedent (sau alt an ales ca
perioadă de referință).
Acest indice este determinat ca raport, exprimat procentual, între indicele mediu al
prețurilor din anul curent și indicele mediu al anului precedent (sau alt an ales ca perioadă de
26
referință). Începând cu anul 1992, indicele mediu al prețurilor unui anumit an se determină
ca medie aritmetică simplă a indicilor lunari din acel an, calculați față de aceeași baza
(octombrie 1990=100). Rata anuală a inflației se calculează scăzând 100 din indicele anual al
prețurilor de consum.
3.1. Evoluția și cauzele inflației din anul 2000 până în2009
Evoluția inflației din anul 2000 până în 2009 se poate observa în tabelul nr. 3.1.
Tabel nr. 3.1 Evoluția inflației și indicii prețurilor de consum

Anul Rata inflației (%) IPC (%)
2000 45,7 145,7
2001 34,5 134,5
2002 22,5 122,5
2003 15,3 115,3
2004 11,9 111,9
2005 9,0 109
2006 6,56 106,56
2007 4,84 104,84
2008 7,85 107,85
2009 5,59 105,59
(Sursa: date prelucrate de pe site-ul www.bnr.ro)
Pe baza tabelului de mai sus s-a reprezentat grafic în figura de mai jos evoluția ratei
inflației pentru perioada 2000-2009.
27
Rata inflației (%)
45,7
34,5
22,5
15,3
11,9
9 7,85
6,56 4,84 5,59
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
Figura nr. 3.1. Evoluția ratei inflației din România în perioada 2000 - 2009
Se observă că începând cu anul 2000 rata inflației a avut în mare parte un progres
descrescător (de la 45,7 în 2000 la 5,59 în anul 2009). Dar în anul 2008 a fost o creștere a ratei
inflației de 3,01 procente față de anul precedent. Creșterea prețurilor în total pe anul 2009 față de
anul 2008, determinată pe baza IPC, a fost de 6,09 procente.
Tabel nr. 3.2 IPC și ratele inflației lunare medii în anii 2000-2009
Anul IPC mediu (%) Rata inflației lunare medii (%)
2000 102,89 2,89
2001 102,23 2,23
2002 101,36 1,38
2003 101,12 1,12
2004 100,73 0,73
2005 100,7 0,70
2006 100,4 0,40
2007 100,53 0,53
2008 100,51 0,51
2009 100,39 0,39
(Sursa: calcule având la bază tabelul nr. 3.1)
28
45,7
34,5
2000 2001
Figura nr. 3.2 Rata inflației în perioada 2000-2001
Se observă că inflația a scăzut în anul 2001 față de anul precedent cu 8,7 procente.
Presiunile inflaționiste au fost exercitate în primele nouă luni ale anului 2001 și de prețurile de
producție, odată cu accelerarea creșterii economice. Prețurile de consum au crescut în primele luni
ale anului 2001 cu 21,2%, iar variația medie lunară a fost de 2,2%, în scădere cu 0,8 procente față
de nivelul înregistrat în aceeași perioadă a anului 2000. Spre deosebire de anul 2000, în anul 2001
prețurile bunurilor alimentare au înregistrat cel mai mic ritm de creștere, din cauza condițiilor
climatice favorabile și a producției agricole mai mari, care au permis creșteri de prețuri moderate
sau chiar ieftinirea produselor de bază.
34,5
22,5
15,3
2001 2002 2003
Inflația începe să scadă, iar în anul 2003 rata inflației scade față de anul precedent cu 7,2
%. În 2002 decalajul dintre cerere și ofertă se atenuează, iar aceste evoluții au stat la baza
accelerării procesului de scădere a inflației, rata medie lunară de creștere a prețurilor de consum
fiind cu 0,8 procente mai mică decât în semestrul 1 al anului 2001.Semestrul doi 2003 reprezintă o
stagnare a procesului dezinflaționist, deoarece ritmul de creștere a prețurilor de consum este
29
similar celui înregistrat în aceeași perioadă a anului anterior. În 2003 există o accelerare a creșterii
economice. De asemenea, cresc veniturile populației și accesibilitatea mărită a creditului.
11,9
2004 2005
Rata inflației continuă să scadă, iar în 2005 urmează o descreștere de 2,9 procente față de
anul precedent.
Economia începe să accelereze puternic, astfel încât la nivelul anului 2004, dinamica PIB
care a fost 8,3% a depășit obiectivul inițial. De asemenea, rata șomajului a continuat tendința
descendentă până la 6,2 la sfârșitul anului. BNR recurge la echilibrarea politicii ratei dobânzii și a
celei a cursului de schimb. Raportul dintre masa monetară și PIB a atins la sfârșitul anului 2004 cel
mai mare procent al ultimilor opt ani de 27,0%, confirmându-se consolidarea procesului de
remonetizare a economiei românești.
În 2005, procesul dezinflației este reluat, în mare parte datorită scăderii prețurilor și
creșterii nominale a leului față de euro. Scăderea inflației a fost frânată de ritmul încă alert de
creștere a cererii. În luna august, Banca Națională a României a adoptat o strategie nouă de politică
monetară prin care țintește inflația. Obiectivul este comunicarea eficientă cu publicul și principalul
instrument de comunicare este Raportul asupra inflației.
30
6,56
4,84
2006 2007
În 2006 s-a accelerat ritmul dezinflației, scăzând cu 3,56 procente față de 2005, iar rata
anuală a inflației ajungând în luna septembrie la 5,48% .Această scădere s-a datorat în principal
încetinirii peste așteptări a creșterii prețurilor volatile, precum și a reducerii relative a dinamicii
prețurilor. S-au intensificat achizițiile de bunuri și servicii din rețeaua comercială, ceea ce duce la
concluzia persistenței presiunii cererii de consum asupra inflației.
În 2007 inflația a scăzut cu doar 1,72 procente, iar declanșarea în trimestrul trei a două
feluri de șocuri inflaționiste a determinat creșterea ratei anuale a inflației la nivelul de 6,03%.
Acest impact a fost datorat de creșterea peste așteptări a prețurilor unor produse agricole și de
majorarea prețurilor unor produse alimentare cu ponderi semnificative în coșul de consum aferent
inflației de bază.
7,85
5,59
2008 2009
Se observă că rata inflației crește considerabil față de 2007 cu 3,01 procente .Cauza majoră
al reluării procesului dezinflației este decelerarea puternică a creșterii prețurilor volatile ,iar un
31
impact dezinflaționist a început sa fie scăderea dinamicii anuale a prețurilor administrate
.Principalul determinant al înrăutățirii inflației îl constituie intensificarea pe termen scurt a
presiunilor inflaționiste ale cererii agregate.
În 2009 inflația scade cu 2,26 procente. La menținerea descreșterii a inflației prețurilor de
consum au luat parte evoluțiile favorabile ale unor factori de natura ofertei și presiunile exercitate
de declinul cererii agregate. Rata inflației a fost influențată favorabil de creșterile prețurilor
administrate și a mărfurilor alimentare. Un impact semnificativ a fost stârnit de o nouă majorare a
accizelor pentru tutun.
Pe 4 august 2009, Consiliul de administrație al BNR decide reducerea rate dobânzii cu 0,5
procente, adică la 8,5% pe an.
3.2. Evoluția și cauzele din anul 2010 până în prezent
Evoluția inflației din anul 2010 până la ora actuală se poate observa în tabelul nr. 3.3.
Tabel nr. 3.3 Evoluția ratei inflației în perioada 2010-2018

Anul Rata inflației (%)
2010 6,09
2011 5,79
2012 3,4
2013 4,00
2014 1,1
2015 0,6
2016 0,5
2017 3,3
2018 (primul trimestru) 5,0
(Sursa: date prelucrate de pe site-ul www.bnr.ro)
Pe baza tabelului de mai sus s-a reprezentat grafic în figura de mai jos evoluția ratei
inflației pentru perioada 2010-2018.
32
Rata inflației (%)
6,09
5,79
5
4
3,4 3,3
1,1
0,6 0,5
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

(primul
trimestru)
Figura nr. 3.7. Evoluția ratei inflației din România în perioada 2010-2018
După cum se poate observa, rata inflației este descrescătoare. 2015 este primul an cu
inflație negativă, urmând ca din 2017 să nu mai avem valori negative.
Rata inflației (%)
6,09
5,79
2010 2011
Rata inflației pentru anul 2010 crește cu 0,7 procente față de anul anterior, iar în anul 2011
se continuă procesul de descreștere a inflației cu 0,3%.
Rata inflației s-a plasat peste limita intervalului de 3,5% al țintei de stabilitate pentru anul
în curs, cauza principală fiind majorarea cu 5 puncte procentuale a cotei standard a taxei pe
valoare adăugată ,de la 19%la 24%, începând de la 1 iulie 2010, care a afectat bunuri și servicii cu
o pondere de proape 91% în coșul de consum. Rata dobânzii a fost menținută la nivelul de 6,25%
pe an.
33
Rata inflației în anul 2011 a revenit la intervalul de variație din jurul țintei. Oferta
abundentă de produse alimentare neprelucrate, suprapusă deficitului de cerere, au creat
circumstanțe favorabile dezinflației la nivelul prețurilor de consum, corectând creșterile de prețuri
ale produselor alimentare ce au afectat negativ inflația.
Rata inflației (%)
3,4
2012 2013
Față de anul 2011, rata inflației din 2012 scade până la 2,39 procente, iar în anul următor,
crește cu 0,6%.
La sfârșitul perioadei 2012, rata inflației a înregistrat un avans de 5,3% ,iar acest nivel
plasează rata inflației cu 1,3% peste limita intervalului țintă stabilit. A avut loc accelerarea ritmului
de creștere a prețurilor în urma unui cumul de șocuri de natura ofertei, care au afectat o parte a
componentelor coșului de consum.
Rata anuală a scăzut substanțial la sfârșitul anului 2013, fiind la intervalul de variație de ±1
din jurul țintei de staționare. Ritmul de creștere a productivității muncii l-a depășit pe cel al
salariului mediu brut. Dată fiind și evoluția câștigurilor salariale nominale brute, riscul unor
presiuni inflaționiste semnificative din partea costurilor cu salariile pare a fi redus pe termen scurt.
Rata inflației (%)
1,1
0,6
2014 2015
34
Rata inflației scade pentru anul 2014 cu 2,9 procente față de anul precedent, iar în anul
2015 pentru prima dată, rata inflației este negativă.
Rata inflației pentru anul 2014 este situată cu 0,5 puncte procentuale sub cea prognozată în
Raportul asupra inflației din luna august. Dinamica prețurilor de consum a fost influențată de
factorii de natura ofertei. Din rândul acestora, pentru repoziționarea ratei anuale ainflației, a fost
folosit cel al epuizării efectelor statistice ale reducerii a cotei TVA la unele produse de panificație
de la 24% la 9%.
În anul 2015, inflația s-a situat la valori negative, sub impactul extinderii a cotei reduse a
TVA de 9% la toate alimentele, băuturile nealcoolice și serviciile de alimentație publică. Impactul
dezinflaționist a fost atenuat de creșterea prețurilor administrative, mai exact pe seama scumpirii în
luna iulie a prețului gazelor naturale.
Rata inflației (%)
3,3
0,5
2016 2017
Observăm că pentru anul 2017 rata inflației începe să crească, nemaiavând valoare
negativă.
La sfârșitul anului 2016 rata inflației a rămas negativă (-0,06%). Valoarea negativă se
datorează persistenței de reducere a cotei standard a TVA de la 24% la 20%, având impact asupra
prețurilor majorității componentelor coșului.
Rata inflației a revenit la valoarea pozitivă la începutul anului 2017, atingând 0,18% în
luna martie și observându-se o accelerare față de luna decembrie 2016. Evoluția inflației a
continuat să fie marcată de modificări ale unor impozite indirecte și taxe. Din nou a scăzut cota
TVA, de la 20% la 19%, și a vizat mai mult de jumătate din coșul de consum. De asemenea,
35
eliminarea unor taxe nefiscale a condus la menținerea ritmului anual la valoarea negativă de la
sfârșitul anului 2016. La fel și diminuarea accizei a avut un efect compensator la nivelul dinamicii
prețurilor combustibililor.
Rata inflației (%)
3,3
2017 2018 (primul trimestru)
Figura nr. 3.11 Rata inflației în perioada 2017-primul trimestru din 2018
Rata inflației anticipată a oscila în jurul valorii de 5 la sută pe parcursul trimestrelor II și III
2018. Față de 2017 se poate observa o creștere a acesteia pe fondul scumpirii mărfurilor alimentare
cu 3,79% şi a celor nealimentare cu 6,23% față de aceeași perioadă din anul trecut.
3.3 Consecințele inflației
Consecințele inflației asupra țării noastre a avut efecte serioase asupra populației,
întreprinderilor și statului.
Consecințele inflației asupra populației
Populația a suportat diferit consecințele inflației de-a lungul perioadei. Până la sfârșitul
anului 2008 aceasta a înregistrat pierderi importante, dobânzile practicate pentru depozite au fost
negative, neasigurându-se păstrarea puterii de cumpărare a economiilor.
Veniturile populației au fost afectate de către inflație și politicile de combatere a acesteia.
De asemenea, în România acțiunile liberalizării prețurilor nu au dus la modificări importante în
structura salariilor. Salariile mari sunt obținute din industria minieră, energie electrică, petrol și
gaze, etc.. Însă, are loc creșterea decalajului dintre aceste ramuri și celelalte.
Cele mai afectate de către inflație sunt veniturile fixe cum ar fi pensionarii, bursierii și cei
care beneficiază de ajutoare sociale.
Consecințele inflației asupra sectorului real
36
Agenții economici au simțit diferit impactul inflației, iar debitorii neți au recepționat
dobânzile mici ca pe o subvenție implicită, în timp ce alte întreprinderi profitabile, care aveau
resurse proprii, au înregistrat pierderi mari.
Investițiile interne au avut de suferit datorită inflației, iar costul resurselor împreună cu
costul ridicat al acestora inhibă investitorii. Un efect al costului ridicat în lei pentru programe de
investiții este reprezentat de apelul la credite în valută.
Consecințele inflației asupra sectorului financiar
Ramura financiară a statului suferă importante modificări datorită inflației, iar emisiunea
de bază monetară a autorității monetare, care este mai mare în perioada inflației, procură statului
venituri.
De asemenea, sectorul bancar este expus puternic în condiții de inflație. Băncile au încercat
să se protejeze de inflație care creștea prin asigurarea de marje de dobânzi mai mari, iar în acest fel
povara inflației a fost transmisă creditorilor băncilor. Aceasta duce la incapacitatea băncilor de a
mai menține creditarea și de a apela la refinanțarea de la Banca Națională.
Un alt factor ce impulsiona băncile să apeleze la resurse de finanțare este acela al
menținerii unui fix de credite neperformante, care nu generează venituri băncilor.
3.4. Perspectivele inflației pentru anii 2018- 2019
Rata anuală a inflației IPC a revenit în teritoriu pozitiv la începutul anului 2018, atingând
0,18 la sută în luna martie și cunoscând o relativă accelerare față de luna decembrie 2017 (+0,72
puncte procentuale). Tendința ascendentă a fost indusă, preponderent, de disiparea efectului
statistic asociat reducerii cotei standard a TVA în ianuarie 2016 (de la 24 la 20 la sută), la care s-au
adăugat șocuri nefavorabile de natura ofertei, asociate unor evoluții externe, cu efecte propagate
rapid asupra dinamicii prețurilor combustibililor și ale prețurilor volatile ale alimentelor. Influențe
de sens opus provin din eliminarea unor taxe și reduceri ale impozitelor indirecte (taxe nefiscale,
TVA, accize) care au continuat și în trimestrul I.
Rata anuală a inflației în luna martie a fost similară proiecției publicate în ediția din
februarie a Raportului asupra inflației. În același timp, rata medie anuală a IAPC a continuat să își
restrângă valoarea negativă, până la -0,5 la sută la finele trimestrului I, implicând o diminuare a
ecartului față de media UE, până la 1,2 puncte procentuale. Evoluția ratei anuale a inflației IPC în
37
primul trimestru al anului 2018 a continuat să fie marcată de modificări ale unor impozite indirecte
și taxe; calculat la taxe constante, indicatorul s-a majorat de la 0,7 la sută în decembrie 2017 la 1,2
la sută în luna martie, nivel plasat în continuare sub limita inferioară a intervalului țintei de inflație
(2,5 la sută ±1 punct procentual). Noua scădere a cotei standard TVA (de la 20 la 19 la sută) a
vizat mai mult de jumătate din coșul de consum, excepție făcând componentele cu cotă redusă (în
principal, segmentul alimentar).
În plus, în cazul prețurilor administrate, eliminarea unor taxe nefiscale a condus la
menținerea ritmului anual la valoarea pronunțat negativă de la sfârșitul anului 2017 (-4,78 la sută).
De asemenea, diminuarea accizei începând cu 1 ianuarie 2018 a avut un efect compensator la
nivelul dinamicii prețurilor combustibililor, în condițiile trendului ascendent al cotației țițeiului,
rata anuală de creștere din luna martie fiind chiar ușor inferioară celei consemnate la finele anului
anterior (1,8 la sută). La sfârșitul trimestrului I 2018, rata anuală a inflației CORE2 ajustat a atins
1,0 la sută, comparativ cu 0,35 la sută în luna decembrie.
Dinamica indicatorului net de efectul direct al reducerii cotei TVA a stagnat în jurul valorii
de 1,2 la sută în intervalul menționat, în condițiile în care tendința de lărgire a excesului de cerere,
care s-a manifestat și pe parcursul trimestrului I, a continuat să se transfere în manieră limitată
asupra evoluției prețurilor, în contextul slăbirii intensității relației între inflație și activitatea
economică internă. Această evaluare are la bază evidențele acumulate pe parcursul ultimilor ani,
marcați de persistența mediului dezinflaționist de la nivel global, în paralel creșterii importanței
importurilor de bunuri de consum în acomodarea cererii de consum interne.
Productivitatea muncii la nivelul întregii economii și-a menținut ritmul relativ robust de
creștere în trimestrul IV 2017, preponderent pe seama unor evoluții ciclice, în timp ce progresele
la nivelul factorilor structurali, asociați pieței forței de muncă sau dinamicii investițiilor din
economie, au trenat. În industrie, productivitatea muncii a reintrat în teritoriu pozitiv, contribuind
la atenuarea ușoară a dinamicii anuale a costurilor salariale unitare. În perspectivă, majorările
salariale deja operate în prima parte a anului 2018 (salariile angajaților din sectorul bugetar,
salariul minim brut pe economie), dar și creșterile preconizate de venituri din sectorul privat, sunt
de așteptat să mențină la cote ridicate dinamica anuală a costurilor salariale unitare, cu potențial –
în condițiile ponderii relativ ridicate a cheltuielilor salariale în totalul costurilor de producție – de a
configura, pe termen mediu, presiuni inflaționiste în creștere. În contextul creșterii economice
38
peste așteptări din trimestrul IV 2017, deviația pozitivă a PIB a fost revizuită la valori superioare
celor din runda anterioară de prognoză. La aceasta contribuie, începând din prima parte a anului
curent, măsurile fiscale și salariale, dinamizarea veniturilor din sectorul privat, amplificarea
anticipată a excedentului de cerere externă ulterior inversării poziției ciclice a indicatorului în T2
2018 și stimulul asociat condițiilor monetare reale în sens larg. În aceste condiții, deviația PIB va
cunoaște o intensificare până la orizontul proiecției.
Figura nr. 3.12 Prognoza ratei inflației

Sursa: Raport asupra inflației Mai 2018, publicat de către Banca Națională a României, disponibil la
http://www.bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922
Având în vedere perspectiva creșterii progresive a ratei anuale a inflației pe întreg orizontul
prognozei, dar pe o traiectorie mai joasă decât cea anticipată anterior, precum și riscurile la adresa
ei, având ca surse conduita politicii fiscale și a celei de venituri, dar și incertitudinile legate de
creșterea economică în zona euro și pe plan global, Consiliul de administrație al BNR a decis, în
ședința din 5 mai 2018, menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 1,75 la sută.
Totodată, Consiliul de administrație al BNR a hotărât menținerea la ±1,50 puncte procentuale a
coridorului simetric format de ratele dobânzilor la facilitățile permanente în jurul ratei dobânzii de
politică monetară, continuarea gestionării adecvate a lichidității din sistemul bancar, precum și
39
menținerea nivelului actual al ratei rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei ale
instituțiilor de credit. În același timp, date fiind reducerea creditului în valută, consolidarea
rezervelor valutare peste nivelul adecvat, precum și îmbunătățirea structurii acestora, Consiliul de
administrație al BNR a decis reducerea ratei rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în
valută ale instituțiilor de credit la nivelul de 8 la sută de la 10 la sută, începând cu perioada de
aplicare 24 mai – 23 iunie 2018. Măsura vizează continuarea armonizării mecanismului rezervelor
minime obligatorii cu standardele și practicile în materie ale Băncii Centrale Europene și ale
principalelor bănci centrale din statele membre ale Uniunii Europene.
Figura nr. 3.13 Proiecția inflației anuale a prețurilor IPC și intervalul de incertitudine asociat
Prognoza pe termen mediu a inflației continua să fie marcată de incertitudini și riscuri în

dublu sens, legate în principal de conduita politicii fiscale și a celei de venituri, în condițiile
posibilei abateri a execuției bugetare de la coordonatele programului bugetar al anului curent, dar
și de perspectiva creșterii economice globale și a revigorării zonei euro.
Conform scenariului de bază al proiecției macroeconomice, rata anuală a inflației IPC se va

situa la nivelul de 1,6 la sută și 3,1 la sută la finele anilor 2018 și, respectiv, 2019, valori situate în
jumătatea inferioară și, respectiv, superioară a intervalului de variație de ±1 punct procentual
40
asociat țintei staționare de 2,5 la sută. La orizontul proiecției, trimestrul I 2019, rata prognozată
este de 3,4 la sută.
Traiectoria ascendentă a ratei anuale a inflației este în principal rezultatul acumulării
treptate la nivelul inflației de bază a unor presiuni inflaționiste provenind din partea factorilor
fundamentali asociați mediului intern (excesul de cerere) și al epuizării, la începutul anului 2019, a
efectelor statistice de runda întâi asociate reducerii impozitelor indirecte în ianuarie 2018 și
eliminării unor taxe nefiscale în februarie 2018.
Tabel nr. 3.4 Rata anuală a inflației în scenariul de bază
2017 2018 2019
T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1
Țintă (valoare centrală) 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5
Proiecție IPC 0,6 1,2 1,6 2,7 3,0 3,0 3,1 3,4
Proiecție IPC* 0,9 1,5 1,9 2,7 3,0 3,0 3,1 3,4
*) exclusiv efectele de runda I ale modificărilor cotei TVA
Comparativ cu raportul precedent, rata anuală proiectată a inflației IPC este revizuită în jos
cu 0,1 puncte procentuale pentru sfârșitul anului curent și cu 0,3 puncte procentuale la finele
anului viitor, pe fondul unei transmisii mai puțin pronunțate a impactului cererii agregate interne
asupra inflației de bază, precum și al preconizării unei inflații anuale a combustibililor mai reduse.
Aceste influențe au fost contrabalansate parțial pentru anul curent de revizuirea în sens
ascendent a dinamicii anuale a prețurilor LFO. Recalcularea ponderilor componentelor coșului IPC
nu a determinat reconfigurarea traiectoriei proiectate a ratei anuale a prețurilor de consum.
În cazul României, analiza relației dintre inflație și activitatea economică prezintă unele
provocări suplimentare, în contextul unui eșantion statistic relativ mai scurt decât cel disponibil
pentru țările menționate, susceptibil a fi afectat și de rupturi structurale. Există totuși indicii
privind slăbirea intensității relației dintre rata inflației de bază și deviația PIB de la nivelul său
potențial în ultimii ani. Fenomenul poate fi pus în legătură cu o creștere a importanței relative a
factorilor externi, mediu (dez)inflaționist global, în explicarea dinamicii prețurilor domestice, în
41
detrimentul factorilor interni. Această ipoteză este susținută de evidențe privind majorarea gradului
de integrare din punct de vedere al schimburilor comerciale cu UE și acomodarea expansiunii
consumului într-o mai mare măsură pe seama importurilor de bunuri comparativ cu cele provenind
din producția internă favorizată și de extinderea marilor lanțuri de magazine cu capital străin,
integrate în rețele de distribuție globale. Concurența ridicată la nivelul acestora diminuează
transmisia în prețuri a presiunilor interne (de exemplu din partea cererii sau a costurilor salariale).
Figura nr. 3.14 Inflația de bază și deviația PIB (curba lui Philips, valori trimestriale)
Relevanța mediului dezinflaționist global pentru evoluția inflației interne din ultimii ani a
fost subliniată inclusiv în contextul evaluării erorilor de prognoză pentru inflația anuală IPC din
decembrie 2017. În cadrul acesteia, o parte a tendinței recente de supraestimare în proiecție a ratei
anuale a inflației IPC este atribuită inflației de bază, cel mai probabil și pe fondul estimării privind
trecerea deviației PIB în teritoriul pozitiv de la începutul anului 2017. Analizele interne au relevat
că o reducere a senzitivității dinamicii indicelui CORE2 ajustat la gap-ul PIB în cadrul Modelului
de Analiză și Prognoză Macroeconomică (MAPM) al BNR este de natură să îmbunătățească
performanța predictivă a ratei inflației. Aplatizarea curbei Phillips este vizibilă prin reducerea
42
pantei dreptei de regresie pentru observațiile recente, în cazul folosirii deviației PIB estimate cu
ajutorul MAPM drept măsură a nivelului activității economice. Observația se menține și în cazul
folosirii unor indicatori alternativi, precum gradul de utilizare a capacităților de producție în
industrie.
43
Concluzii
Inflația este un fenomen și un proces economico-social complex, care a devenit general și

persistent în epoca noastră. Ea se caracterizează prin creșterea relativ puternică și cumulativă a
prețurilor și deprecierea monetară (reducerea puterii de cumpărare a unității monetare) și provine
din devansarea puterii de cumpărare a consumatorilor față de cantitatea de bunuri și servicii puse
la dispoziția lor.
Recomandată fie ca modalitate de favorizare a relansării economice, fie ca mijloc de
reducere a șomajului de diferiți economiști, inflația continuă să rămână o ecuație cu multe
necunoscute, un fenomen cu profunde implicații.
Principala accepțiune care se atribuie inflației este aceea de dezechilibru. Antidotul pentru
remedierea stărilor de dezechilibru nu poate fi altul decât impulsionarea proceselor economice,
asigurarea unor raporturi și corelații juste între toți factorii economici și monetari participanți la
desfășurarea acestor fenomene.
Inflația este un fenomen economic, social si politic deosebit de complex, ale cărui efecte
sunt foarte greu de separat de cauzele care le-au generat. În desfășurarea sa, orice cauză poate
deveni, la randul său, efect și orice efect poate deveni, pe alt plan, superior, cauză. În promovarea
și, mai ales, în desfășurarea inflației, un rol important îl are, ceea ce se numește “efectul de
anticipare”, teama de o evoluție defavorabilă, incertitudinea, ceea ce determină agenții economici
să-și ia unele măsuri de precauție.
Totuși nu toată inflația este un fenomen negativ. Dacă mai toți știm care prețuri vor crește
și cât de mult , putem determina schimbări potrivite în comportamentul nostru de piață . Din
această perspectivă acolo unde este nesigur , nu se profită prin speculare . Teoretic , avem motiv
de a crede că o inflație anticipată complet poate face un rău mai mic. Inflația este probabil benefică
pentru acei care au cele mai bune informații și cea mai mare capacitate să se adapteze la
comportamentul pieții. Presiuni inflaționiste pot apărea din sfera politicii veniturilor ca urmare a
unei necorelări între creșterea productivității muncii și cea a salariului real, cu impact asupra
creșterii costurilor și a majorării cererii agregate.
44
Reformele monetare pentru a da rezultate de durata, trebuie susținute puternic prin
creșterea producției, asigurarea echilibrului bugetar, a unei balanțe comerciale și de plați
echilibrate, control riguros al emisiunilor monetare și al acoperirii lor temeinice.
Statul trebuie să acționeze energic și la timp pentru a frâna inflația, mai ales atunci când
aceasta tinde să ia dimensiunile îngrijoratoare a inflației galopante. Măsurile de combatere a
inflației merg, de regulă, în sensul invers al căilor care au dus la inflație și se bazează atât pe
instrumente monetare, cât și economice și financiare.
Controlul direct, sub orice formă, al creditului și al ratei dobânzii este indicat a fi folosit
numai pe perioade scurte de timp. În caz contrar poate conduce la alocarea ineficientă a resurselor
în economie. Sistemul bancar își poate pierde rolul de intermediar financiar în favoarea creditorilor
nefinanciari și al instituțiilor financiare nebancare. Cu alte cuvinte, dacă este utilizat o perioadă
prea lungă de timp, controlul direct își anulează efectele pozitive și, mai mult, poate afecta negativ
sistemul financiar - bancar și economia.
Personal consider că inflația poate fi combătută prin menținerea sub control strict a masei
monetare, conjugată cu accelerarea reformei economice, a privatizării ca unic catalizator al
interesului personal. Creșterea șomajului este inevitabilă, dar acesta se va atenua pe măsura
restructurării și a apariției unor noi întreprinderi ca răspuns la cererea consumatorilor. Strategia de
combatere a inflației prin cerere vizează și reducerea cererii și descurajarea consumului unor
produse deficitare, precum și revitalizarea cererii pentru produse ce se pot substitui produselor
deficitare. În această privință menționez rolul avut de petrol și implicit de reducere a prețului la
acest produs, de politica de economisire a energiei. Se știe că în această direcție s-a trecut la
crearea și utilizarea de tehnologii mici consumatoare de energie, la introducerea în activitatea
economică pe scara tot mai mare a surselor alternative de energie, precum și la schimbări în
structura producției și consumului mondial. Îmbunatățirea raportului dintre cerere și ofertă, în
cadrul pieței unor materii prime și materiale deficitare, este posibilă și prin recuperarea, reciclarea
și refolosirea materialelor conținute în deșeuri de hârtie, sticla, fier oțel, zinc etc. Micșorarea
cererii rămâne chiar când nu contribuie la scăderea prețurilor, un factor de moderare a creșterii lor.
Politicile economice de combatere a inflației trebuie să asigure refacerea echilibrului
economic, în condiții de stabilitate a prețurilor, și monetară, luând măsuri de creștere a ofertei, în
primul rând prin creșterea producției, precum și măsuri de reducere a cererii la un nivel rezonabil,
45
evitând, pe cât posibil, în procesul redistribuirii veniturilor, deteriorarea situației economice a
grupurilor sociale defavorizate.
Cercetarea economică scoate în relief faptul că, în prezent, la nivel național, există o cvasi-
dispariție a mecanismelor spontane de limitare a inflației. Totodată există preocupări de a găsi
modalitați de încorporare a mecanismelor auto-reglatoare direct la nivelul intreprinderilor, la
nivelul unde se formeaza prețurile. De asemenea, ca urmare a intensificării influenței, în ultimele 2
decenii, a curentelor liberale, în țarile occidentale, cât și în restul lumii, s-au adoptat măsuri de
liberalizare a economiei, accentuării rolului mecanismelor automate ale pieții în reglarea
economiei. Probabil că aceste mecanisme vor avea un rol mai mare și în sfera inflației, în sensul
absorbirii și temperării automate, în mai mare măsură, a fenomenelor inflaționiste. Deocamdată în
toate țările există un control central în domeniul monetar și al creditului, precum și programe
guvernamentale de stăvilire a inflației, statul fiind principalul factor al luptei pentru combaterea
inflației.
46
Bibliografie
Vasile Turliuc , Vasile Cocriș și alții - Monedă și Credit , Editura UAIC Iași, Iași 2013 ;
Milton Friedman –“Inflaton sistemes monetaires”,Calman Levy ,Paris 1976 ;
Dobrotă, N.-“economie politică” ,Ed. Economică ,București ,1997 ;
Basno Cezar , Dardac N. , Floricel C-tin – Monedă , credit și bănci , Editura Didactică și
Pedagogică , București 1994 ;
Isărescu , Mugur – Inflația și echilibrele fundamentale ale economiei românești , Caiete de
studii ale BNR , nr.3 ,1996 ;
Coste , V. – Inflația , Ed. Gaudeamus , Iași , 1993 ;
Frisch, H. – “Teorii ale inflaţiei”, Ed. Sedona, Timişoara, 1997;
Heyne, P. – “Modul economic de gândire”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991 ;
Vasile, R. – “Între echilibru şi recesiune” , Ed. Economică, Bucureşti, 1998 ;
Rapoarte anuale B.N.R.
www.bnr.ro
Anuarul Statistic al României
47

Inflatia - Forma de Manifestare A Dezechilibrului Monetar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Inflatia - Forma de Manifestare A Dezechilibrului Monetar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Inflaţia – formă de manifestare

Capitolul 1. Procesul inflaționist. Noțiuni privind echilibrul monetar ............................................. 2

1.1. Moneda și sistemul monetar. Echilibrul monetar ....................................................................2

1.2. Conceptul de inflație. Cauze și forme de manifestare .............................................................5

1.2.1. Delimitarea inflației ..........................................................................................................5

1.2.2. Cauze ale apariției inflației ...............................................................................................9

1.2.3. Tipuri de inflație .............................................................................................................10

1.3. Efectele sociale și economice ale inflației .............................................................................14

1.3.1. Efectele sociale ...............................................................................................................14

1.3.2. Efectele economice.........................................................................................................15

Capitolul 2. Efectele inflației.......................................................................................................... 17

2.1. Efectele inflației anticipate ....................................................................................................17

2.2. Efectele inflației neanticipate și ale incertitudinii .................................................................19

2.3. Teoria echilibrului general ....................................................................................................20

2.4. Teoria dezechilibrelor economice .........................................................................................23

CAPITOLUL 3. Particularități ale procesului inflaționist în România în perioada 2000 - 2019... 26

3.2. Evoluția și cauzele din anul 2010 până în prezent ................................................................32

3.3 Consecințele inflației ..............................................................................................................36

3.4. Perspectivele inflației pentru anii 2018- 2019 .......................................................................37

Inflația este un fenomen și un proces economico-social complex, reprezentând unul dintre

1.1. Moneda și sistemul monetar. Echilibrul monetar

1.2.1. Delimitarea inflației

situație de inflație autentică“6. Promotorii neoliberalismului monetarist abordează și explică

1.2.2. Cauze ale apariției inflației

1.2.3. Tipuri de inflație

Inflația poate fi de mai multe tipuri, după cum urmează12:

1.3.1. Efectele sociale

O consecință socială a inflației poate fi modificarea veniturilor și patrimoniilor în valoarea

1.3.2. Efectele economice

Pe perioada inflației au loc modificări de structură economică naționalădeterminate de

2.1. Efectele inflației anticipate

2.2. Efectele inflației neanticipate și ale incertitudinii

Inflația neanticipată poate avea și ea ca consecință o alocare greșită a resurselor. Dar,

2.3. Teoria echilibrului general

Echilibrul macroeconomic are la bază o alocare și o folosire rațională a resurselor, o

Dezechilibrul economic general reprezintă situația unei economii, caracterizată prin

3.1. Evoluția și cauzele inflației din anul 2000 până în2009

Tabel nr. 3.1 Evoluția inflației și indicii prețurilor de consum

Figura nr. 3.2 Rata inflației în perioada 2000-2001

2001 2002 2003

Figura nr. 3.3 Rata inflației în perioada 2001-2003

Figura nr. 3.4 Rata inflației în perioada 2004-2005

Figura nr. 3.5 Rata inflației în perioada 2006-2007

Figura nr. 3.6 Rata inflației în perioada 2008-2009

3.2. Evoluția și cauzele din anul 2010 până în prezent

Tabel nr. 3.3 Evoluția ratei inflației în perioada 2010-2018

2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Rata inflației (%)

Figura nr. 3.8 Rata inflației în perioada 2010-2011

Rata inflației (%)

Figura nr. 3.9 Rata inflației în perioada 2012-2013

Rata inflației (%)

Rata inflației (%)

Figura nr. 3.11 Rata inflației în perioada 2016-2017

Rata inflației (%)

2017 2018 (primul trimestru)

3.3 Consecințele inflației

3.4. Perspectivele inflației pentru anii 2018- 2019

Figura nr. 3.12 Prognoza ratei inflației

Prognoza pe termen mediu a inflației continua să fie marcată de incertitudini și riscuri în

Conform scenariului de bază al proiecției macroeconomice, rata anuală a inflației IPC se va