Unitate de învăţare Nr.

BANII ȘI ROLUL LOR ÎN ECONOMIE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2.............................................................................. 18

2.1 Banii - evoluţie, clasificare, funcţii .......................................................................... 18
2.2 Masa monetară ........................................................................................................ 19
2.3 Bani versus monedă ................................................................................................. 21
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2............................................................... 22
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 22
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2............................................................................. 23

17
OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 2
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:
 Explicarea modului în care au apărut banii şi care a fost evoluţia
acestora;
 Precizarea şi explicarea funcţiilor banilor;
 Clasificarea semnelor monetare;
 Diferenţierea monedei efective de moneda de cont;
 Explicarea diferenţelor dintre bani şi monedă.

2.1 Banii - evoluţie, clasificare, funcţii

Evoluţia banilor, de la concret la abstract, demonstrează valabilitatea

celor două caracteristici pe care le au, calitatea de marfă şi de creanţă.
Banii se află la dispoziţia lumii occidentale de cel puţin 27 de secole.
Apariţia Originea banilor se află în schimbul care la început s-a desfăşurat ca
banilor troc. Trocul îngreuna însă schimburile şi, treptat, oamenii au căutat un
etalon mai general care să le înlesnească schimbul (scoici, piei, sarea,
blănuri, bucăţi de metal etc.).

Spărgând trocul, moneda materială a cunoscut mai multe faze

succesive:
 moneda – marfă: se alegeau mărfurile care aveau calităţi
adecvate (conservare, divizibilitate, încredere, valoarea de
întrebuinţare), ca de exemplu: scoici, vite, piei, blănuri, sarea,
ceaiul;
 moneda metalică: prin calităţile lor (frumuseţe, raritate,
divizibilitate, inalterabilitate) metalele preţioase (aur, argint) au
fost folosite de omenire timp de 26 de secole ca metal monetar;
 moneda – semn care a cunoscut următoarele forme:
- biletul sau bancnota (moneda fiduciară). La origine, un
simplu certificat de depozit de monedă metalică la o bancă,
biletul (bancnota) s-a transformat într-o veritabilă monedă
fiduciară, emiţându-se bilete de o valoare mult mai mare
Forme ale decât aceea conservată de metal, având la bază încrederea că
monedei nu toţi deţinătorii de bilete vor solicita, în acelaşi timp,
conversia acestora în metalul din depozitele bancare;
- contul (moneda scripturală). Depozitarea biletelor la bancă a
condus la utilizarea acestor depozite pentru a se efectua
reglementarea datoriei prin virament (transfer între conturi).
Ea este creată de bănci, alimentarea conturilor făcându-se
prin acordarea de credite bancare. În prezent, emisiunea de
monedă în context internaţional este realizată de către
Fondul Monetar Internaţional (sub denumirea de DST).
- cărţile electronice de plată şi de credit (moneda electronică)
care permit stocarea unei puteri de cumpărare într-o cartelă
magnetică.

Cele mai importante funcţii ale banilor sunt:

a) banii – instrument unic al tranzacţiilor (intermediar al schimburilor,

18
 mijloc de schimb). Într-o economie de schimb, banii sunt
instrumentul unic al tranzacţiilor, ei servind drept contrapartidă
între oferta şi cererea tuturor bunurilor şi serviciilor, pe toate
pieţele;
b) banii – etalon al valorii. Moneda măsoară valoarea tuturor bunurilor
şi serviciilor tranzacţionate. Întrucât valoarea bunurilor
comercializate se exprimă totdeauna prin bani, aceştia se interpun
între ele, permiţând compararea lor, banii fiind un numitor comun
între bunuri eterogene;
c) banii – rezervă a valorii (mijloc de tezaurizare). În economia
monetară, agentul poate disocia schimbul în două operaţii diferite,
Funcţiile care intervin în două momente de timp diferite. Între două
banilor tranzacţii, banii servesc ca rezervă a puterii de cumpărare, fiind
instrument de tezaurizare, un instrument permanent de rezervă a
valorii. Ei constituie cel mai bun instrument de conservare a
bogăţiilor pe termen scurt, calitate care face din ei un activ fără
riscuri. Conform unei expresii celebre, banii reprezintă o legătură
între prezent şi viitor;
d) banii – unitate de cont. Toate bunurile şi serviciile din economie
sunt evaluate din punct de vedere monetar prin preţuri, ceea ce face
posibilă realizarea de înregistrări contabile şi efectuarea de analize
financiare. Îndeplinind această funcţie, banii permit realizarea de
comparaţii în timp şi cuantificarea valorii adăugate în cadrul
activităţii economice.
e) banii – standard al plăţilor amânate. Prin această funcţie rolul
banilor în exprimarea valorii contractelor pe termen lung, respectiv,
stabilirea în momentul actual a unei sume ce urmează a fi încasată
sau plătită la o dată viitoare.

Test de autoevaluare 2.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Ce înţelegeţi prin termenul de monedă fiduciară? Dar prin cel de
monedă scripturală?

2. Care este semnificaţia funcţiei banilor de etalon al valorii?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 22.

2.2 Masa monetară

Masa monetară este o mărime eterogenă constând din suma activelor

Definiţie care pot fi utilizate pe teritoriul unei ţări pentru cumpărarea de bunuri şi
servicii şi pentru achitarea datoriilor.

Pentru a determina nivelul masei monetare se iau în considerare

mijloacele băneşti existente în conturile clienţilor, plus numerarul în
circulaţie, respectiv, elementele din pasivul băncilor comerciale şi cele

19
 ale băncii centrale.

Masa monetară se prezintă ca o mărime eterogenă constând din

totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru procurarea bunurilor şi
serviciilor şi pentru plata datoriilor. Altfel spus, masa monetară
reprezintă ansamblul mijloacelor de plată, respectiv de lichiditate,
existente la un moment dat în cadrul unei economii.

Generalizând diferitele accepţiuni şi interpretări date masei monetare,

sferei sale de cuprindere, majoritatea monetariştilor au apreciat că în
Structura structura acesteia pot fi incluse următoarele active:
masei 1. moneda efectivă sau numerarul (bilete de bancă şi monedă
monetare divizionară);
2. moneda de cont, respectiv disponibilităţi în conturi curente;
3. depunerile la termen şi în vederea economisirii;
4. alte active, cu grad mai mare sau mai mic de lichiditate.

Moneda efectivă Moneda efectivă este solicitată de agenţii economici, nu în calitate de

marfă, ci pentru bunurile şi serviciile ce pot fi procurate în schimbul ei.
Moneda efectivă reprezintă, deci, activul cel mai lichid, fiind, totodată,
una din componentele importante ale masei monetare.

Moneda de cont (disponibilităţile în conturi curente la vedere). Acelaşi

Moneda grad de lichiditate îl probează şi disponibilităţile din conturile curente şi
de cont asupra cărora pot fi trase cecuri şi efectua plăţi fără preaviz. O sumă
depusă în cont poate fi considerată monedă întrucât titularul depozitului
respectiv poate să-şi achite datoriile sau să-şi procure bunuri şi servicii
cu cecuri trase asupra sa. Aceste disponibilităţi în conturi la vedere au
aceleaşi calităţi precum moneda efectivă, putând fi transformate, fără
restricţii, una în cealaltă. În practica din ţările dezvoltate, majoritatea
tranzacţiilor (peste 90%) se lichidează cu ajutorul cecurilor.

Depozitele la termen şi în vederea economisirii. Alături de moneda

Depozite la efectivă şi de cont, în structura masei monetare sunt incluse depozitele
termen la termen constituite la bănci, case de economii etc., asupra cărora nu
pot fi trase cecuri şi efectua plăţi imediate, dar care pot fi retrase după
un preaviz.

Alte active. Din aceleaşi raţiuni, în structura masei monetare sunt

incluse şi activele plasate în diferite titluri, emise şi puse în circulaţie pe
piaţa financiar-monetară, ele având un grad mai mare sau mai mic de
lichiditate.
Structura masei
monetare a În cazul României, analiza masei monetare este realizată prin utilizarea
României următoarelor agregate:
 masa monetară în sensul larg (M2)
 masa monetară în sensul restrâns (M1) care cuprinde:
 numerar în afara sistemului bancar;
 disponibilităţi la vedere.
 cvasi-bani; în structura cărora se include:

20
  economiile populaţiei;
 depozitele în lei;
 depozitele în valută.

Test de autoevaluare 2.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Care sunt elementele cuprinse în structura masei monetare?

2. Din ce este formată masa monetară a României?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 22.

2.3 Bani versus monedă

În limbaj curent şi în literatura de specialitate se utilizează atât termenul

de “bani” cât şi cel de “monedă”.

Termenul de monedă, folosit în special în limbajul poporului francez,

englez, italian desemnează, potrivit definiţiei dată de dicţionarul
Larousse, “o piesă de metal, emisă de autoritatea suverană, pentru a
Semnificaţia servi ca mijloc de schimb”. Potrivit aceleiaşi definiţii, termenul de
cuvintelor monedă este de origine latină şi provine de la numele zeiţei Junon
"bani" şi Moneta, în templul căreia romanii băteau monede.
"monedă"
În limbajul altor popoare (român, rus, german) se utilizează cu
aproximativ acelaşi sens, termenul “bani”. Potrivit dicţionarului
explicativ al limbii române, prin bani se înţelege “echivalentul general
al valorii mărfurilor; monedă de metal sau hârtie recunoscută ca mijloc
de schimb şi de plată”. Etimologic, termenul de bani are provenienţă
necunoscută.

Din definiţii rezultă că între cele două noţiuni există diferenţe

cantitative şi calitative, astfel:
 noţiunea de bani este mai cuprinzătoare şi mai veche decât cea
de monedă, întrucât cuprinde toate mijloacele de schimb;
 noţiunea de monedă este denumirea generică acordată pieselor
Diferenţe metalice.
între bani
şi monedă Din această abordare rezultă că noţiunea de monedă nu se identifică cu
banii, aceasta reprezentând doar o parte a masei băneşti. La conturarea
diferenţei dintre monedă şi bani contribuie şi alte argumente:
 banii sunt o marfă, prin urmare sunt un bun economic, rezultat
al unor legi obiective;
 moneda, în schimb, este un acord de voinţă dintre oameni, pe
de-o parte, şi presupune existenţa autorităţii emitente, care
decide cu privire la forma monedei şi a metalului din care este
confecţionată.

21
 Test de autoevaluare 2.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.
1. Care este accepţiunea generală a termenului de bani?

2. Care noţiune este mai cuprinzătoare, cea de monedă sau cea de bani?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 22.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 2.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate

rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare

Nr. 2 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2

1. Care sunt fazele prin care a trecut moneda, de la apariţia sa şi până în

prezent?
2. Cum explicaţi funcţia banilor de rezervă a valorii?
3. Cum este definită masa monetară?
4. Care este deosebirea dintre bani şi monedă?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 2.1
1. Moneda fiduciară cuprinde totalitatea biletelor de bancă
(bancnotelor) aflate în circulaţie, precum şi moneda metalică. Moneda
scripturală este reprezentată de disponibilităţile persoanelor fizice şi
juridice ce se regasesc în conturi bancare.
2. Funcţia banilor de etalon al valorii face referire la capacitatea
monedei de a măsura valoarea bunurilor şi serviciilor tranazacţionate.

Răspuns 2.2
1. Masa monetara cuprinde, în structura sa, moneda efectivă, moneda
de cont, depunerile la termen şi alte active.
2. Masa monetară a României poate fi structurată astfel: masa
monetară în sens restrâns, masa monetară în sens larg şi cvasi-banii.

Răspuns 2.3
1. Termenul de bani face referire la totalitatea mijloacelor de schimb
utilizate în cadrul tranzacţiilor şi acceptate la plată.
2. Noţiunea de bani este mai cuprinzătoare decât cea de monedă,
întrucât face referire la totalitatea mijloacelor de schimb utilizate în
cadrul tranzacţiilor şi acceptate la plată.

22
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

1. Dobre Elena, Elemente de monedă, credit, bănci, Editura Ex

Ponto, 2004, Constanţa, pag. 13 - 19.
2. Munteanu Irena, Monedă şi operaţiunile instituţiilor de credit,
Editura Ex Ponto, 2008, Constanţa, pag. 11 - 17.
3. Stoica Victor, Deaconu Petre, Bani şi credit: Banii. Teoriile
monetare. Administrarea banilor şi politica monetară, Editura
Economică, 2003, Bucureşti, pag. 19 - 64.

23