Bursa – definiție, clasificare, caracteristici

Unitate de învăţare Nr. 2

Bursa – definiție, clasificare, caracteristici

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2.............................................................................. 10

2.1 Definiție, istoric, premise, clasificare........................................................................ 10

2.2 Caracteristicile bursei................................................................................................ 13

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2............................................................... 16

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare........................................................ 16
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2............................................................................. 17

9
 Bursa – definiție, clasificare, caracteristici

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 2

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:
 definirea termenilor de bursă, piață dematerializată, efecte de
comerț;
 cunoaşterea premiselor apariției pieței de capital;
 cunoașterea caracteristicilor bursei;
 Definirea funcțiilor bursei.

2.1 Definiție, istoric, premise, clasificare

Pornind de la limbajul comun, denumirea de bursă reprezintă o
Bursa – istoric alocație, iar din punct de vedere etimologic această denumire provine
din limba greacă “bursa” semnificând săculeț cu bani.
Din punct de vedere economic, bursa reprezintă o piață unde au
loc tranzacții bursiere după o anumită procedură reglementată.
Schimburile, tranzacțiile se cunosc din cele mai vechi timpuri și
se efectuau, la început, sub forma de troc. Ulterior, regele Lidiei din
Asia Mică a înlocuit trocul tradițional printr-un schimb de mărfuri
contra unor piese din argint și aur.
În Mesopotamia apare pentru prima data sistemul de împrumut
cu dobandă, la care apelau cei ce doreau să dezvolte o activitate
comercială.
Câteva secole mai târziu, în Roma antică, apare categoria
de publicani reprezentând comercianții abilitați de către senat ce aveau
exclusivitate în colectarea impozitelor, aprovizionarea armatei, etc.
Aceștia întemeiau societăți în comandită pe acțiuni numite societăți
publicanorum, iar acțiunile acestor societăți se negociau în bazilici
construite special în acest scop. Cei ce se ocupau de vînzarea acestor
acțiuni se numeau argentari.
La aproximativ 1000 de ani după prăbușirea Imperiului Roman,
această activitate de schimb apare la genovezi și la armatorii și
comercianții venețieni care, pe durata unei călătorii, constituiau
societăți pe acțiuni ce se dizolvau la sfârșit prin separarea părților cu
care fiecare a contribuit.
Începând cu secolul XIV, în Franța, printr-o ordonanță a lui
Filip cel Frumos este dată prima reglementare cu privire la schimbul
organizat într-un anumit loc bine stabilit, schimbul realizându-se prin
negocieri pe Podul cel Mare.
Tot în secolul 14, la Brouge negustorii veniți din îndepărtatele
Indii își negociau mărfurile într-un han al familiei Van der Boursen, un
local numit Hotel de Bourse în holul căruia se negociau periodic metale
prețioase, hârtii de valoare etc. Pe frontispiciu, clădirea avea sculptate
în piatră doi săculeți de bani, de unde și denumirea localului, care în
secolele XIII-XIV a servit drept loc de întâlnire pentru negustori.
Ulterior, dezvoltarea comerțului a impus concomitent și piețe
specializate de concentrare a cererii și ofertei pentru realizarea celui
mai bun preț.
Dezvoltarea activității economice a determinat apariția
în 1792 a primei burse în America la New York unde se negociau
10
 Bursa – definiție, clasificare, caracteristici

acțiuni ce se derulau sub un platan în fața unei clădiri din Wall Street.
În mai 1792 se semnează documentul “Barter Wood
Agreement”.
În 1848 apare Bursa de la Chicago la intersecția celor două mari
drumuri ce întretăiau America.
La noi în țară perioada de apariție a burselor a fost cea a anilor
'60 - '70, când în economia românească a pătruns capitalismul sub
forma incipientă a societăților în comandită pe acțiuni.
În 1920 - 1930 este dată prima lege privind organizarea
Bursa indică burselor.
locul de întâlnire În esență, noțiunea de bursă indică locul de întâlnire a
a vânzătorilor și vânzătorilor și cumpărătorilor, în sensul unui spațiu de concentrare a
cumpărătorilor cererii și a ofertei. Acest conținut rezultă din definițiile date în
documentele de specialitate. Astfel, în legea română asupra burselor
din 1929 (legea lui Virgil Madgearu) se arată: “bursele sunt instituții
publice create în scopul de a reuni pe comercianți, industriași,
producători, armatori și asiguratori în vederea negocierii valorilor
publice și private, monedelor, devizelor, mărfurilor, închirierii vaselor
și acoperirii riscurilor de tot felul".
Începand cu 1949, însă, bursele au fost desființate pânș dupa
1990.
În 1991 s-a permis înființarea de burse de mărfuri ca societăți
pe acțiuni, iar o dată cu Legea nr. 52/1994 a fost reglementată piața
bursieră cu componenta ei cea mai activă - piața de capital. Legea
instituție cu 52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori definea bursa de
personalitate valori astfel: “instituție cu personalitate juridică asigurând publicului
juridică prin activitatea intermediarilor autorizați sisteme, mecanisme, și
proceduri adecvate pentru efectuarea continuă, ordonată, transparentă și
echitabilă a tranzacțiilor cu valori mobiliare și care constituie piața
oficială și organizată pentru negocierea valorilor mobiliare admise la
cotă, conferind economiilor investite în ele garanția morală și securitate
financiară prin măsurarea continuă a lichidității respectivei valori
mobiliare.
Legea 129/2000 reglementează expres bursele de mărfuri. Ca
urmare a analizelor întreprinse de numeroși specialiști în domeniu, s-a
demonstrat că bursa este piața cea mai dezvoltată ce poate fi
reglementată și permanent perfecționată.
Dinamismul vieții economice a demonstrat că însuși conceptul
de bursă este într-o permanentă dezvoltare.
Cea mai sugestivă definiție data bursei este cea a lui Fernand
Brendel – “Bursa este ultimul etaj al unei piețe care nu se mai închide
și care cuprinde și domină întreaga activitate economică”.

PREMISELE APARIȚIEI PIEȚEI BURSIERE

1. Concentrarea tranzactiilor - s-a manifestat din cele mai vechi
timpuri, în locuri ușor accesibile și care să permită realizarea
unui volum cât mai mare de tranzacții, trecând prin fazele de
târguri, centre industriale, etc.
2. Necesitatea apariției și dezvoltării normelor imperative ce au
reglementat această piață. Încă din Roma antică există un
11
 Bursa – definiție, clasificare, caracteristici

document numit “colegium mercantorum” ce reglementa

desfășurarea acestor tranzacții. În 1771, în timpul Mariei
Tereza, este dată prima reglementare în materie de burse, cu
referire la bursele de valori. Acest cadru legal permite
dezvoltarea instituției ca atare.
3. Demateralizarea schimbului - tranzacțiile se fac cu simboluri ce
simbolizează o anumită marfă, iar unitatea de măsură este
contractul.
4. Comerțul cu bunuri viitoare – se dezvoltă ca urmare a diferenței
de timp datorată transportului sau sezonalității producției în
raport cu consumul.
Efecte de comerț 5. Tranzacționarea efectelor de comert (warantul, trata, cambia,
conosamentul, etc.).
Bursa reprezintă o culme a pieței, maturitatea sau chintesența ei.
Dezvoltarea comerțului începută în timpuri istorice primitive a avut
nevoie de mii de ani până a găsii această formă sublimate de tranzacții,
inventând bursa.
Bursa înseamnă instituția ce găzduiește o piață bursiera. Bursa
în sens general poate defini o piață specifică dar în sensul folosit aici
(sens restrâns) este o instituție a economiei de piață în care se manifestă
o piață organizată, liberă, eficientă, transparentă, corectă, adaptabilă și
lichidă.
Piețele de capital, de mărfuri și de servicii au de fapt în bursă
imaginea perfectă, confundându-se cu ea în unele situații.
Termenul de bursă desemnează o instituție a economiei de piață
ca formă organizată de schimb pentru mărfuri și/sau titluri financiare.

Clasificarea burselor
1. După obiectul tranzacțiilor, avem burse de mărfuri,
burse de valori și burse de servicii.
2. După forma de organizare avem burse publice și burse
private.
3. După numărul de participanți (numărul de membri)
avem burse cu participare limitată și burse cu participare
nelimitată.
4. După gama de mărfuri sau titluri tranzacționate avem
burse specializate și burse universale.
5. După modul de execuție a contractelor există burse spot
(cash) și burse la termen sau cu tranzacție în marjă.
6. După tehnica tranzacționării – burse cu strigare liberă și
burse electronice.

12
 Bursa – definiție, clasificare, caracteristici

Test de autoevaluare 2.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. La ce se refera Demateralizarea schimbului?

2. Cum definește Fernand Brendel termenul de Bursa?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

2.2 Caracteristicile și funcțiile bursei

Caracteristicile bursei
1. piaţă de mărfuri şi de valori
Caracteristici 2. piaţă dematerializată sau simbolică
3. piaţă liberă
4. piaţă organizată
5. piaţă reprezentativă

1. piaţă de mărfuri şi de valori

Bursele sunt locuri de concentrare a cererii şi ofertei pentru
mărfuri, precum şi pentru diferite instrumente financiare. Dacă la
începuturile lor pieţele bursiere erau organizate pentru tranzacţionare în
egală măsură a mărfurilor şi valorilor, ulterior s-a produs o separare
între cele 2 categorii de burse.
Bursele de mărfuri sunt centre ale vieţii comerciale, pieţe unde
se tranzacţionează bunuri care au anumite caracteristici:
 sunt bunuri generice care se individualizează prin măsurare,
cântărire, numărare;
 sunt fungibile;
 au caracter standardizabil, mărfurile pot fi împărţirte în loturi
Caracter omogene, apte a fi livrate la executarea contractului încheiat în
standardizat bursă;
 trebuie să aibă un grad redus de prelucrare ca o condiţie a
păstrării caracteristicilor de produse de masă, nediferenţiat,
omogen – grâu, porumb, orez, soia, produse agroalimentare,
metale, cupru, aluminiu, petrol şi produse petroliere.
Există şi burse pentru servicii (asigurări).
Bursele de mărfuri tranzacţionează contracte cu executare
imediată prin livrarea efectivă a mărfii şi plata preţului respectiv
conform contractului, de asemenea bursele de mărfuri găzduiesc pieţele
specializate care asigură condiţi pentru încheierea de tranzacţii cu
contracte la termen.
Bursele de mărfuri sunt pieţe de interes public care asigură în
condiţii centralizate de negociere eficienţă şi transparenţă, efectuarea
de operaţiuni cum ar fi:
13
 Bursa – definiție, clasificare, caracteristici

 vânzarea şi cumpărarea de mărfuri pe pieţe la disponibil

 vânzarea şi cumpărarea la disponibil de titluri reprezentate de
mărfuri
 vânzarea şi cumpărarea de instrumente financiare derivate
 negocieri de asigurări maritime şi fluviale de nave cu
încărcătură
 vânzarea şi cumpărarea de alte instrumente autorizate de
CNVM.
Bursele de valori adăpostesc tranzacţii asupra unor titluri de
valori fiind instituţii ale pieţei financiare.
Titlurile financiare sau instrumentele financiare care fac
obiectul tranzacţiilor bursiere am văzut sunt instrumente bursiere iar
pentru bursele de valori caracteristici sunt titlurile primare cuprinzând
acţiunile, obligaţiunile şi titlurile de stat. Generic titlurile tranzacţionate
în bursele de valori sunt denumite valori mobiliare.

2. piaţă dematerializată sau simbolică

La bursele de mărfuri nu se negociază asupra unor bunuri fizice
materializate şi prezente ca atare la locul contractării ci pe baza unor
documente reprezentative care consacră dreptul de proprietate asupra
mărfii şi constituie imaginea comercială (o anumită cantitate de marfă,
de o anumită calitate), bursa este prin urmare o piaţă dematerializată
unde se încheie contracte între părţi, edificarea şi circulaţia mărfurilor
realizându-se în afara acestei pieţe.
La bursele de valori obiectul tranzacţiilor este el însuşi
simbolic, el fiind reprezentat de titluri ce conferă drepturi patrimoniale
asupra emitentului, iar dematerializarea este dată de faptul că
tranzacţiile bursiere se referă la înscrisuri ce pot fi evidenţiate în cont,
simbolice, lipsind chiar forma materială, iar hârtia de valoare
evidenţiază transformări prin conturi.

3. piaţă liberă
Bursele sunt pieţe libere în sensul că asigură confruntarea
directă şi deschisă a cererii şi ofertei care se manifestă în mod real în
economie. Prin urmare nu pot fi tranzacţionate la bursă decât acele
mărfuri şi valori pentru care există o piaţă liberă, adică un număr
suficient de mare de ofertanţi (vănzări şi cumpărări) astfel încât să nu
apară posibilitatea unor concentrări în scopul manipulării preţului.
Bursa este opusă prin esenţa sa ideii de monopol fiind ataşată ideii de
concurenţă.
Menirea burselor este punerea în valoare a jocului liber al
forţelor pieţei, excluzând orice intervenţie extra economică, precum şi
orice tendinţă provenită din afară sau din interiorul pieţei, de
manipulare a variabilelor pieţei, în speţă a preţului.
Pentru ca o marfă sau valoare mobiliară să poatăsă facă
obiectul tranzacţiei de bursă trebuie să fie îndeplinite o serie de
condiţii:
 oferta trebuie să fie amplă cantitativ şi să provină de la un
număr suficient de mare de ofertanţi;
14
 Bursa – definiție, clasificare, caracteristici

 cererea trebuie să fie solvabilă, respectiv să fie îndeplinită

condiţia de lichiditate;
 preţurile nu trebuie să fie obiectul unor măsuri administrative
sau de control;
 trebuie asigurată transparenţa informaţiilor privind piaţa, în
general condiţii ce duc la o concurenţă liberă.

4. piaţă organizată
Bursa este o piaţă organizată în sensul că tranzacţiile se
efectuează conform unor principii, norme şi reguli cunoscute şi
respectate de participanţi, acesta nu înseamnă controlul pieţei ci
reglementarea ei în scopul de a creea sau asigura condiţii pentru
desfăşurarea concurenţei libere, deci un sistem de garantare a
caracterului liber şi deschis al tranzacţiilor monetare şi comerciale.
Organizarea pieţelor bursiere se realizează prin cadrul legislativ
al ţărilor respective şi prin regulamente bursiere. Regulamentele
bursiere sunt expresia concentrată a normelor şi uzanţelor consacrate în
lumea afacerilor.
Toate tranzacţiile se desfăşoară întotdeauna prin firme
specializate cum ar fi societăţile de brokeraj şi societăţile de servicii de
investiţii financiare. Se desfăşoară şi prin intermediul unui personal
specializat care asigură contactul între cererea şi oferta ce se manifestă
pe piaţă. Prin reglementare se urmăreşte asigurarea uneia din condiţiile
esenţiale ale viabilităţii bursei – credibilitatea acesteia.

5. piaţă reprezentativă
Bursa este o piaţă reprezentativă servind drept reper pentru
toate tranzacţiile care se efectuează cu acele mărfuri pentru care ea
constituie piaţă organizată.
La bursă se stabileşte preţul pentru mărfurile negociate – aşa
numitul curs al bursei, element esenţial pentru toate tranzacţiile
comerciale care se desfăşoară în ţara respectivă şi chiar în cazul marilor
burse în întreaga lume.
Datorită globalizării economice bursele stabilesc repere de preţ
mondial, devenind etalon pentru tranzacţii încheiate în afara burselor cu
acelaşi tip de marfă sau titlu financiar oriunde în lume. De altfel funcţia
centrală a băncii este tocmai aceea de a stabili zilnic nivelul preţurilor,
adică punctul de echilibru al pieţei, acel preţ care asigură în condiţiile
date valori maxime de tranzacţii. Prin această funcţie a sa bursa devine
un reper al întregii activităţi economice, sursă a informaţiei de bază
pentru agenţii economici şi pentru nivelul preţului, mai mult prin
funcţionarea permanentă, spre deosebire de licitaţii care au un caracter
periodic, bursa exprimă chiar continuitatea procesului economic,
caracterul neîntrerupt al tranzacţiilor comerciale şi financiare.

15
 Bursa – definiție, clasificare, caracteristici

Test de autoevaluare 2.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Ce se stabilește în cadrul bursei?

2. Ce înseamnă că bursa este o piață reprezentativă?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 2.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate

rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare

Nr. 2 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2

Compleați spațiile lacunare:

Datorită ......................... bursele stabilesc repere de preţ

mondial, devenind etalon pentru tranzacţii încheiate în afara burselor cu
............................. oriunde în lume. De altfel funcţia centrală a băncii
este tocmai aceea de a stabili zilnic ........................, adică punctul de
echilibru al pieţei, acel ......................care asigură în condiţiile date
valori maxime de tranzacţii. Prin această funcţie a sa ................. devine
un ........................al întregii activităţi economice, sursă a informaţiei de
bază pentru .............................. şi pentru ......................, mai mult prin
funcţionarea permanentă, spre deosebire de licitaţii care au un caracter
................................, bursa exprimă chiar continuitatea procesului
economic, caracterul neîntrerupt al tranzacţiilor comerciale şi
financiare.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

1. Demateralizarea schimbului - tranzacțiile se fac cu simboluri ce

simbolizează o anumită marfă, iar unitatea de măsură este
contractul.

2. Cea mai sugestivă definiție data bursei este cea a lui Fernand

16
 Bursa – definiție, clasificare, caracteristici

Brendel – “Bursa este ultimul etaj al unei piețe care nu se mai

închide și care cuprinde și domină întreaga activitate
economică”.

3. La bursă se stabileşte preţul pentru mărfurile negociate – aşa

numitul curs al bursei, element esenţial pentru toate tranzacţiile
comerciale care se desfăşoară în ţara respectivă şi chiar în cazul
marilor burse în întreaga lume.

4. Bursa este o piaţă reprezentativă servind drept reper pentru

toate tranzacţiile care se efectuează cu acele mărfuri pentru care
ea constituie piaţă organizată.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

1.Corduneanu Carmen - Piețe financiare și operațiuni bursiere, Editura

Mirton, 1994
2. Gallois D. - Bursa. Origine și evoluție, București, Ed. Teora, 1999
3. Mihu Ștefan, Spineanu Georgescu Luciana - "Piața de capital",
Editura Europolis, 2010
4. Nițu Adrian - "Burse de mărfuri și valori", Ed. Tribuna Economică,
București, 2002
5. Popa Ioan - Bursa, vol I, II, Ed. Adevărul, 1993, 1994
6. Popescu Vergil - Bursa și tranzacții cu titluri financiare, 1993

17