Tranzactii de vanzare-cumparare cu grau desfasurate prin

Bursa de Marfuri

1. Caracterizare generala
1.1 Definire
Termenul desemnează o instituţie cu putere de autoreglementare, specifică
economiei de piaţă liberă - bursa - ca formă organizată de schimb pentru mărfuri şi valori.
În esenţă, noţiunea indică locul de întâlnire a negustorilor şi oamenilor de afaceri,
în sensul unui spaţiu de concentrare a cererii şi ofertei. Acest conţinut rezultă din
definiţiile date în limbajul de specialitate.
Astfel „Legea română asupra burselor" din 1929 - „Legea Madgearu" - se arată că
„bursele sunt instituţii publice create în scopul de a reuni pe comercianţi, industriaşi,
producători, armatori şi asigurători în vederea negocierii valorilor publice şi private,
monedelor, devizelor, mărfurilor, productelor, închirierii vaselor şi acoperirii riscurilor de
tot felul" .
Prin urmare bursa este o piaţă, care se particularizează prin obiectul tranzacţiilor
şi modul de organizare şi funcţionare.
În domeniul dreptului se apreciază că bursele sunt instituţii unde se negociază (se
vând şi se cumpără) valori mobiliare sau mărfuri, după o procedură anumită şi numai de
către anumiţi intermediari, sub supravegherea autorităţilor.
Formarea şi afirmarea bursei exprimă însăşi definirea relaţiilor de schimb, a pieţei
ca structură de bază a economiei de piaţă moderne. Odată cu consacrarea bursei, relaţiile
de schimb ajung la deplină extindere şi maturizare, primind rolul central în reglarea
mecanismului de piaţă.

1.2 Caracteristicile pieţelor bursiere

Natura specifică a bursei este dată de o serie de caracteristici ce vor fi prezentate
mai pe larg în cele ce urmează.
Piaţă de mărfuri: Bursele sunt locuri de concentrare a cererii şi ofertei pentru
mărfuri, precum şi pentru diferitele tipuri de hârtii de valoare. Dacă la începutul lor,
pieţele bursiere erau organizate pentru tranzacţionarea în egală măsură a mărfurilor şi
valorilor, ulterior s-a produs o separare între cele două categorii de burse.
Bursele sunt centre ale vieţii comerciale, pieţe unde se tranzacţionează mărfuri,
titluri pe mărfuri, active monetare şi financiare, care au anumite caracteristici:
- sunt generice; se individualizează prin măsurare, numărare sau cântărire
- sunt fungibile; pot fi înlocuite unele prin altele
- au caracter standardizabil; marfa poate fi împărţită pe loturi omogene
- sunt depozitabile; permit executarea obligaţiilor contractuale la o anumită
perioadă de la încheierea tranzacţiei
- au un grad redus de prelucrare; menţinerea caracterului de produs de masă,
nediferenţiat, omogen.

Piaţă simbolică: Unul dintre principalele obiective ale organizării schimburilor în

cadrul bursei îl reprezintă asigurarea operativităţii tranzacţiilor comerciale şi financiare,
realizarea acestora pe o bază standardizată. Necesitatea extinderii şi intensificării

1
schimburilor a generat o tendinţă de dematerializare a mărfurilor, de la bunuri
determinate fizic trecându-se la mostre şi eşantioane reprezentative. Pe măsura
consacrării de uzanţe comerciale s-a trecut de la eşantion la tipuri şi denumiri uzuale,
adică la calităţi abstracte de marfă, pe baza cărora se încheie tranzacţii comerciale. Astfel
bursa simplifică la maxim activitatea de tranzacţionare şi reduce negocierea la elementele
sale esenţiale: sensul operaţiunii (vânzare sau cumpărare), marfa, cantitatea, preţul şi
termenul de livrare.
Bursa nu mai este o piaţă originară, pe care se vând şi se cumpără mărfuri fizice,
ci o piaţă derivată pe care se vând şi se cumpără titluri pe marfă. Dovada existenţei
mărfurilor se face cu un document acceptat de comercianţi: recipisa (actul) de depozit
pentru mărfurile aflate în antrepozite şi conosamentul pentru mărfurile încărcate pe vas.
Transferul proprietăţii asupra mărfii, deci executarea obligaţiilor contractuale de livrare,
se realizează prin transmiterea documentului respectiv. Bursa nu îşi asumă rolul de
realizare a tranzacţiei în forma sa fizică, mişcarea mărfurilor având loc în afara acestei
pieţe.
Piaţă organizată şi liberă: Bursa este o piaţă organizată în sistem de
autoreglementare, în sensul că tranzacţiile se realizează conform unor principii, norme şi
reguli cunoscute şi respectate de către toţi participanţii. Aceasta nu înseamnă
administrarea pieţei, ci reglementarea ei în scopul obţinerii unui sistem ce garantează
caracterul liber şi deschis al tranzacţiilor comerciale şi financiare.
Nu pot fi tranzacţionate la bursă decât mărfuri sau valori pentru care există concurenţă
liberă, pentru care oferta provine de la un număr suficient de mare de ofertanţi, cererea
este solvabilă şi relativ constantă, astfel încât să nu apară posibilitatea unor concentrări în
scopul manipulării preţului.
Piaţă reprezentativă: Bursa este o piaţă reprezentativă în care se stabileşte preţul
mărfurilor pentru care ea constituie o piaţă organizată - cotaţia bursei - element ce
serveşte drept reper pentru toate tranzacţiile comerciale sau operaţiunile financiare care
se desfăşoară în ţara respectivă, iar în cazul marilor burse, în întreaga lume.

1.3 Bursele de mărfuri în România

După cum relatează Nicolae Iorga în „Istoria comerţului"(1937), încă din 1839
apare ideea organizării unor burse în Bucureşti şi Brăila. În anul 1840 în ziarul „Mercurul
Brăilei" este prezentat „Codul de Comerţ" care cuprinde prima reglementare generală a
bursei de comerţ în Muntenia. Acest cod a fost pus în practică şi în Moldova, unde a fost
extins oficial după unirea Principatelor, în cadrul acţiunii de unificare legislativă, prin
legea din 7 decembrie 1863. „Codul de Comerţ" din 1840 constituie o reproducere a
„Codului Comercial Francez " din 1807. În 1865, în ziarul „Monitorul - Jurnal oficial al
Principatelor Unite Române" apare primul proiect de lege pentru instituirea burselor de
comerţ la Bucureşti, Iaşi, Galaţi şi Brăila care cuprinde reglementarea organizării şi
funcţionării acestor burse.
„Legea asupra burselor mijlocitorilor de schimb şi mijlocitorilor de mărfuri" din
1881 adoptată după legislaţia franceză, punea bazele organizării burselor de mărfuri şi de
valori. Un an mai târziu se deschidea Bursa de la Bucureşti. „Legea asupra burselor de
comerţ" din 1904 a redefinit instituţia bursieră iar legea de unificare din 1929 a
determinat creşterea credibilităţii instituţiei bursiere din România.

2
 Deşi legea din 1929, cunoscută sub denumirea de „Legea Madgearu", admitea
operaţiunile la termen, acestea nu au fost practicate în România până în 11 iulie 1997,
când au fost lansate în premieră la Bursa din Sibiu. Pe fondul unui volum de tranzacţii
scăzut pe piaţa mărfurilor fungibile şi al lipsei unui cadru legislativ care era tot mai mult
cerut de piaţa din România, Bursa Monetar Financiară şi de Mărfuri Sibiu (pe atunci
Bursa din Sibiu) s-a orientat în lansarea contractelor futures pe indici bursieri şi pe valute.
Este cunoscut faptul că lansarea cu succes a unui contract futures depinde de lichiditatea
pieţei activului de bază. Aceasta a fost premisa care a determinat reorganizarea Bursei de
Mărfuri din Sibiu ca piaţă futures financiară.
Prima iniţiativă legislativă după1990 a avut loc în 28 august 1997 prin Ordonanţa
69 privind „Legea burselor de mărfuri". Ea venea să contureze modul de organizare al
burselor de mărfuri în vederea tranzacţionării de contracte futures şi opţiuni.
În România există constituită Uniunea Burselor de Mărfuri din România
(UBMR), care grupează 11 burse, fiecare având un specific de tranzacţionare, din
care cele mai active sunt:
Bursa Română de Mărfuri - Bucureşti
Bursa Monetar Financiară şi de Mărfuri - Sibiu
Bursa Agricolă şi de Mărfuri - Arad
Bursa Lemnului, Hârtiei şi Materialelor de Construcţie - Piatra Neamţ
Bursa Maritimă şi de Mărfuri - Constanţa
Bursa Transilvana Cluj-Napoca
Bursa Universală - Braşov

1.4 Cadrul legislativ

Mediul de afaceri din Romania s-a caracterizat, in ultimii ani, printr-o serie de modificari
legislative menite sa asigure accesul la structurile europene. Necesitatile economice au
condus la crearea unui nou cadru legal care sa reglementeze activitatea burselor de
marfuri.

Adoptata la sfarsitul anului 2005, legea nr. 357/2005 privind bursele de marfuri aduce
recunoasterea mecanismelor utilizate in ultimii 14 ani pe pietele administrate. Este un
instrument tehnic si practic, in acelasi timp, atat pentru cei care aplica prevederile
legislative, cat si pentru beneficiarii serviciilor oferite pe piata.

Legea 357/2005 confera burselor de marfuri dreptul fundamental de a administra, prin

auto reglementare, urmatoarele piete de interes public: piata la disponibil pentru marfurile
fungibile, piata licitatiilor si piata creantelor comerciale. In plus, reglementeaza faptul ca
bursele de marfuri se organizeaza si functioneaza sub autoritatea Colegiului de
Conducere al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei (CCIR).

De asemenea, in 2006 a intrat in vigoare noul cadru legislativ privind achizitiile publice
(O.U.G. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de
concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, Legea 337/2006
pentru aprobarea O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a

3
contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii si
H.G. nr.925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la
atribuirea contractelor de achizitie publica din O.U.G. 34/2006).

Cu titlu de noutate, acest cadru legal introduce urmatoarele principii: nediscriminarea,

recunoasterea reciproca, proportionalitatea si asumarea raspunderii. In plus, sunt
reglementate o serie de modalitati speciale de atribuire, precum acordul cadru, sistemul
dinamic de achizitie si licitatia electronica. Totodata, Consiliul National de Solutionare a
Contestatiilor este considerat ca o institutie premergatoare situatiilor deferite justitiei.

Piata la disponibil a fost organizata in baza Legii 357/2005 privind bursele de

marfuri, lege care reglementeaza activitatea societatilor comerciale pe aceasta piata.
Accesul autoritatilor contractante rezida din prevederile Legii 357/2005 privind bursele
de marfuri, corelate cu art. 122 lit. f) si art. 252 lit. f) din OG 34/2006 privind achizitiile
publice.
Piata la disponibil este structurata pe ringuri de produse specializate in cadrul
carora sunt definite activele suport. Pentru fiecare activ suport Bursa defineste activele de
tranzactionat.
Legea nr. 357/2005 instituie obligatia in sarcina burselor de marfuri de a pastra cel putin
5 ani evidenta tranzactiilor si a contractelor incheiate pe pietele administrate.

2. Cadrul institutional

Participanţii la operaţiunile care se desfăşoară în cadrul burselor de

mărfuri agricole sunt încadraţi, de regulă, în următoarele tipuri sau categorii:
■ comercianţi, producători şi consumatori, care vând sau cumpără mărfuri,
cu livrare imediată şi plata cash;
■ producători, consumatori, comercianţi, bănci care investesc în mărfuri ce
urmează a fi livrate la termen;
■ comercianţi, producători şi consumatori care folosesc bursa pentru a
încheia operaţiuni de “hedge” în scopul evitării fluctuaţiilor de preţ între data
contractării şi cea a livrării mărfii;
■ speculatori care îşi riscă banii în vederea obţinerii unui profit.

O altă clasificare a participanţilor la tranzacţiile bursiere, de data aceasta mult

simplificată, ia în calcul existenţa a două categorii de operatori: hedgerii, cei care evită
riscul şi speculatorii, care acceptă riscul. De asemenea, în cadrul fiecărei burse de
mărfuri regăsim două pieţe: spot, piaţă pentru mărfuri disponibile, gata de a fi livrate
prompt şi futures, piaţă la termen, considerată însăşi raţiunea de a fi a bursei.

Tranzacţiile cu cereale se vor face pe piaţa opţiunilor de cumpărare, pe piaţa spot şi pe

piaţa forward.

4
Astfel, producătorii pot :
• vinde contracte cu opţiuni de cumpărare (call) şi îşi asumă obligaţia de a livra produse
agricole încasând o primă
• livra produse agricole prin contracte spot
• livra produse agricole prin contracte forward

Depozitorii pot desfăşura două tipuri de activităţi:

• comerţ în nume propriu –
• prin cumpărarea de contracte cu opţiuni de la producători, având dreptul dar nu şi
obligaţia de achiziţiona produse agricole, plătind o primă
• prin vânzarea de contracte cu opţiuni consumatorilor, asumându-şi obligaţia de a livra
produse agricole încasând o primă
• livrări şi achiziţii pe piaţa spot şi pe piaţa forward.
• servicii de custodie / certificate de depozit (warrant). Consumatorii au oportunitatea de
a cumpăra contracte cu opţiuni tip call, de a achiziţiona produse agricole prin contracte
spot sau forward.

Broker - Angajat al unei burse de optiuni, desemnat de catre acea bursa sa execute
ordinele limita ale investitorilor lasate in grija lui de catre brokerii de ring, ordine ce nu
au putut fi executate de catre acestia la momentul respectiv datorita faptului ca preturile
limita au fost departe de pretul curent al pietei.
Se spune ca el tine registrul de ordine ale investitorilor. Raspunderea principala a unui
astfel de broker este sa asigure o piata corecta, ordonata si concurentiala pentru clasele de
optiuni ce i-au fost atribuite. El nu poate tranzactiona pentru contul propriu.

Transparenţa tranzacţiilor prin bursă şi respectarea regulilor acestor tranzacţii,

asociate cu mecanisme financiare în care să fie implicate băncile comerciale din
România, precum şi societăţile de asigurări sunt argumente pentru ca principalii operatori
în piaţa cerealelor să opteze în viitorul apropiat pentru varianta tranzacţionării prin bursa
de mărfuri. În cazul în care implementarea acestui proiect va avea succes, el va fi extins
la nivelul Uniunii Burselor de Mărfuri din România.
Bursa de mărfuri este o piaţă simbolică. Negocierile nu se poartă asupra unor
bunuri fizice, individualizate şi prezente la locul încheierii contractelor, ci pe baza unor
documente reprezentative ce consacră dreptul de proprietate asupra mărfii.
Bursa reprezintă un reper – din punctul de vedere al preţului – pentru toate
tranzacţiile ce se efectuează cu mărfurile pentru care ea constituie piaţă organizată.

Locul tranzacţiilor - sala bursei

Locul tranzacţiilor bursiere îl reprezintă incinta (sala Bursei) stabilită ca atare de către
BRM.

Sala Bursei este formată din două secţiuni independente una de cealaltă:

• Ringul de tranzacţii împreună cu dotările aferente;

• Secţiunea rezervată vizitatorilor.

5
Sedinţele Bursei sunt publice, iar intrarea în secţiunea vizitatorilor este admisă pe baza
unui permis special, eliberat de Bursă. Numai brokerii şi curierii, precum şi personalul
abilitat al BRM, pot fi prezenţi în ring.

În perioada încheierii tranzacţiilor, membrii Bursei beneficiază de toate facilităţile de

comunicaţie necesare contactării clienţilor. Programul sesiunilor bursiere este afişat la
Bursă şi publicat împreună cu ofertele şi cererile aferente. De principiu, sesiunea de
Bursă este de maximum 2 ore.

Cererile şi ofertele

Prezentarea şi înregistrarea ofertelor

Vânzătorul îşi prezintă propria ofertă în scris, într-o formă standardizată, unei societăţii
de brokeraj, care va emite în baza acesteia ordinul de vânzare ce va fi înregistrat la bursă;
societatea de bursă care îl reprezintă pe vânzător trebuie să se convingă ea însăşi de
validitatea ofertei.

Oferta transmisă de vânzător trebuie să conţină toate condiţiile şi clauzele unui contract
de vânzare - cumpărare, vânzătorul fiind obligat să anexeze la această ofertă următoarele
documente:

• documentele prin care se certifică existenţa fizică a mărfii şi calitatea sa de

proprietar;
• dovada constituirii unei garanţii, sub forma unui procent din caloarea mărfii.

Clientul prezintă agentului bursier dovada constituirii garanţiei, (copie ordin de

plată, scrisoare de garanţie bancară etc., sub rezerva că ordinul de
vânzare/cumpărare nu va fi avizat pentru tranzacţionarea de către Bursă până nu
se primeşte confirmarea băncii). Nivelul garanţiei va fi stabilit proporţional cu
valoarea mărfii tranzacţionate sau sumă fixă. • un certificat eliberat de instituţii
neutre de certificare a calităţii, agreate de către Bursă, care să ateste descrierea,
specificaţiile, starea şi calitatea mărfurilor.
După acest moment societatea de brokeraj va prezenta Bursei oferta depusă de către
client, împreună cu documentele anexate. După avizarea ofertei, Bursa o va înregistra, o
va publica imediat şi va anunţa data la care mărfurile vor fi negociate în ring. Publicare şi
anunţarea se fac prin comunicat de presă şi afişare la sediul Bursei.

Cereri de răspuns
Orice cumpărător interesat în obţinerea mărfii respective va contacta o societate de
brokeraj, prezentându-şi în scris cererea, sub formă de comandă - contract, însoţită de o
garanţie financiară, având valoarea solicitată de societate / Bursă.

Ordinele transmise de clienţi sunt valabile pentru 3 şedinţe consecutive de tranzacţionare,

dacă clientul şi agenţia bursieră nu au stabilit altfel.

6
Cereri înregistrate
Dacă o persoană (fizică sau juridică) intenţionează să cumpere de la Bursă mărfuri care
nu au fost publicate spre vânzare, aceasta trebuie să prezinte:
• cererea, în scris, sub fomă de comandă - contract, unei societăţi de brokeraj,
împreună cu garanţia cerută de aceasta.
• o declaraţie pe propria răspundere, sub semnătură autorizată, că nu va cumpăra
mărfurile de la altcineva sau prin intermediul altcuiva, cât timp cererea se va afla
în derulare la Bursă.
Cererea va fi primită şi verificată de societatea de brokeraj şi înregistrată la Bursă,
după aceeaşi procedură ca şi în cazul cererilor de răspuns. Bursa va publica, în maxim 2
zile lucrătoare, datele cuprinse în ordinul de cumpărare.

Garanţii
Pentru a putea participa la negocieri, persoanele care doresc să cumpere/vândă trebuie să
depună o garanţie, în numele societăţilor de brokeraj care le reprezintă, în contul pentru
operaţiuni bursiere al Bursei. Conturile pentru operaţiuni bursiere vor fi deschise la
societăţile bancare agreate de BRM. Aceste garanţii vor fi menţinute de către societăţile
de brokeraj pentru fiecare zi bursieră.

Garanţiile vor fi blocate de către Bursă până când se confirmă în scris, de către ambele
societăţi de brokeraj implicate, executarea contractului de vânzare-cumpărare sau dacă se
optează pentru retragerea unei cereri/oferte rămase netranzacţionate în urma unei şedinţe
bursiere.

Camera de Comert, paznicul burselor de marfuri

Practic, nicaieri in lume bursele de marfuri nu sunt supravgheate de o societate pe actiuni
100% privata sau de vreo organizatie non-guvernamentala. "In SUA exista o Comisiei
Specializata pentru supravegherea burselor de marfuri, sub autoritatea Parlamentului, iar
la nivel international mai exista, in alte state, Comisii specializate de acelasi rang cu
institutia care supravegheaza bursele de valori, similara Comisiei Nationale a Valorilor
Mobiliare de la noi si care se supune tot Parlamentului", ne-a declarat Stere Farmache,
directorul general al Bursei de Valori Bucuresti (BVB). "Teoretic, e un conflict de
interese. Camera de Comert este o entitate privata, cu interese precise. Uneori, membrii
Camerei sunt chiar jucatorii pe bursele de marfuri", spune analistul Matei Paun. (2006)

Pana acum, CNVM(Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare) reglementa si supraveghea

piata in calitate de autoritate a pietei bursiere romanesti in ansamblu. Acum, autoritatea
pietei devine CC al CCIR, iar Regulamentele aferente burselor de marfuri - se scrie negru
pe alb in noua lege - vor fi avizate tot de CC al CCIR. Capitalul social minim al burselor
de marfuri ar urma sa fie echivalentul in lei al cel putin 1 milion euro, iar actionarii - doar
persoane juridice, care ar avea posibilitatea sa detina, direct sau indirect, maximum 5%
din drepturile de vot.