Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Facultatea de Comert
Inflatia vs somaj
Care este raul mai mare?
Autori
Bucuresti 2007
1
Cuprins
1. Inflatia
1.1 Ce este inflatia ? pag 3
1.2 Inflatia tratata de marii economisti pag 3-4
1.3 Cauzele inflatiei pag 5
1.4 Determinarea inflatiei pag 5-6
1.5 Masuri antiinflationiste pag 6
1.6 Evolutia inflatiei in Romania pag 7-8
2. Somajul
2.1 Definitii. Caracteristici pag 8-9-10
2.2 Cauzele si formele somajului pag 10-11
2.3 Politici antisomaj pag 11
2.4 Masurarea somajului pag 12
2.5 Evolutia ratei somajului in Romania pag 12-13
3. Inflatie vs Somaj
3.1 Dilema inflatie-somaj. Curba Philips pag 14
3.2 Interdependente specifice inflatie-somaj. pag 15
Curba Phillips, ca instrument de analiza a acestora
3.3 Somajul si inflatia pag 16
2
1. Inflatia
3
majorarile de salariu, si revendicarile ar fi mai putin insistente. Instrumentul cu
care a fost tratata insuficienta cererii, folosit in sens invers, va inlatura inflatia.
In cartea sa, “Liber sa alegi.Un punct de vedere personal”, Milton Friedman
evidentiaza printr-o serie de exemple ale mai multor tari aflate de-o parte si de
alta a fostei “cortine de fier”, faptul ca o economie nu va putea fi functionala
atata timp cat va fi comandata si controlata de la centru , in raport cu tarile in
care aplicarea liberalizarii preturilor si a schimbului liber au fost masuri care au
actionat ca un motor propulsor garantand o economie functionala.
Un capitol interesant care nu putea lipsi din aceasta lucrare, este cel in care
Friedman se refera la inflatie, acesta fiind dezbatut in stransa legatura cu politica
monetara pe care el a sustinut-o in timpul vietii. Sunt concludente exemplele
prin care acesta explica efectele pe care le are fenomenul inflationist si masurile
care trebuiesc luate pentru combaterea acestuia, dar mai ales modul de
comparatie prin care acesta face referire la comportamentul si efectele secundare
dureroase ce nu pot fi evitate. Insa informatia cea mai importanta care de altfel
poate fi considerata si fundamentul de baza al acestei carti, este de departe cea
mai interesanta, si anume principiul politicii monetare - reducerea cresterii rapide
a masei monetare pentru diminuarea inflatiei.
Desigur guvernele sunt principalul vinovat pentru inflatie, pentru
managementul defectuos datorita caruia se ajunge in aceasta situatie, dar iata ca
problemele sociale care apar in urma globalizarii agresive la care asistam azi,
sunt din ce in ce mai greu de controlat, nevoile, cheltuielile sunt mai multe si mai
diverse, iar daca mai vorbim si despre alte tari cu economii precare in
comparatie cu SUA, atunci putem pricepe mai bine de ce unele tari se confrunta
cu o inflatie galopanta.
John Kenneth Galbraith dezbate amanuntit in cel de-al saselea capitol, numit
“Inflatie” din lucrarea, “Societatea perfecta” , problema legaturii stranse dintre
fenomenul inflatiei si cel al somajului. Acest raport invers proportional intre cele
doua are ca rezultat, de cele mai multe ori, calea compromisului - diminuarea
inflatiei printr-o relativa stabilitate a preturilor insotita de somaj. Asadar, somajul
devine in aceste conditii un simplu instrument de stabilizare a preturilor si de
evitare a inflatiei, considerata a fi principala amenintare pentru o economie
performanta, dar si pentru cei cu venituri fixe.
Modelul unei societati perfecte nu poate elimina simultan aceste doua
probleme, ci doar reduce la minim efectele lor negative. Metodele propuse pentru
realizarea acestui tel sunt, pe de o parte, indexarea salariului minim, iar pe de
alta parte stabilirea dobanzilor.
Henry Hazlitt, in lucrarea sa “Economia intr-o lectie”, ne arata faptul ca
mirajul inflatiei este datorat asocierii dintre bani si bogatie. Concluzia eronata
este ca daca guvernul ar hotari sa tipareasca mai multi bani si sa-i distribuie
populatiei lumea ar fi mai bogata. Dar orice crestere substantiala a cantitatii de
bani reduce puterea de cumparare a banilor si duce la o crestere a preturilor. De
fapt, inflatia modifica relatia dintre preturi si costuri si cea mai importanta
modificare pe care ar trebui sa o determine este cresterea preturilor bunurilor in
conformitate cu salariile.
Ludwig von Mises, in “Capitalismul si dusmanii sai”, analizeaza inflatia ca
fiind o alta problema economica. Aceasta apare atunci cand, in urma unui spor al
cantitatii de bani emise de guvern, puterea de cumparare a unitatii monetare
scade si, implicit scade si cantitatea de bunuri ce pot fi achizitionate in schimbul
acesteia. Mises accentueaza faptul ca deseori lumea intelege gresit acest
fenomen, atribuindu-l cresterii preturilor si nu cresterii cantitatii de bani. De
asemenea, el adauga ca inflatia nu este consecinta modului de cheltuire a banilor
4
de catre guvern, ci a caii pe care ii obţine. Daca guvernul ar mari taxele,
contribuabilii ar avea cheltuieli mai putine, iar preturile ar ramane la fel. Dar
daca acesta ar tipari bani, atunci ar aparea inflaţta, ca urmare a scaderii puterii
de cumparare a acestora.
Acest fenomen afecteaza in mod diferit segmentele de populatie, si
anume: pentru primele persoane care profita de pe urma ei, inflatia nu este
daunatoare ; dar pentru cei care ajung prea tarziu la banii cei « noi », pierderile
anterioare deja suferite raman neindreptate .
5
Marimea inflatiei in termeni absoluti consta in diferenta dintre cererea
absoluta nominala si cantitatea reala de marfuri si servicii ale agentilor economici
pe care acestia le pot pune in circulatie. Marimea inflatiei in termeni relativi este
reprezentata de raportul procentual intre marimea absoluta a inflatiei si amsa
oferetei reale de bunuri. Asa cum am aratat inflatia este un fenomen
macroeconomic care consta in cresterea preturilor. Evolutia preturilor se
evidentiaza cu ajutorul indicelui mediu al preturilor.
Pentru determinarea acestui indice se calculeaza costul unui esantion de
bunuri in doua perioade de timp : perioada de baza ( T0 ) si perioada curenta
( T1 ) si apoi se calculeaza modificarea procentuala a costului esantionului din
perioada T1 fata de perioada T0.
6
termen mediu şi lung, intrucat implica o readaptare a intregii economii la o noua
stare de echilibru si aceasta nu se poate realiza dintr-o data, pe termen scurt.
7
relaxarea pietei internationale a petrolului permitand ajustari lunare mult mai
consistente decat cele practicate in perioada similara a anului anterior (intre -0,3
si -1,3 %).
2. Somajul
8
acordarii acestuia. Astfel, pentru ca o persoana sa fie declarata somer trebuie sa
fie inscrisa pe listele oficiilor de plasare a fortei de munca si sa fie disponibila de
a incepe lucrul imediat ce i s-ar oferi un loc de munca. Biroul International al
Muncii (B.I.T.) considera ca somerul poate fi definit ca acea persoana care: este
lipsita de munca, este apta de munca, cauta loc de munca remunerat si este
disponibila sa inceapa lucrul imediat (in 15 zile).
Cel mai adesea, fenomenul contemporan somaj este abordat si analizat ca
un dezechilibru al pietei muncii la nivelul ei national: ca loc de intalnire si de
confruntare intre cererea globala si oferta globala de munca. Aceasta maniera de
abordare a somajului este, in fapt, o continuare a analizei problemelor
demografico-economice, pe de o parte, si a celor economico-financiare si
investitionale, pe de alta parte. Numai ca atat resursele de munca (oferta de
brate de munca), cat si nevoia de munca (cererea de munca) sunt filtrate prin
exigentele si regulile unice ale remunerarii si salarizarii. De aceea, indiferent de
unghiul de abordare si tratare a lui, somajul este o disfunctie a pietei nationale a
muncii.
Piata muncii este prin definitie, inelastica. Aceasta in sensul ca nici cererea
de munca nu se modifica in aceeasi masura cu modificarea salariului nominal,
respectiv real, si nici oferta de forta de munca nu evolueaza intotdeauna in
raport de pret si de cost. Unii specialisti explica aceasta caracteristica prin aceea
ca cererea si oferta depind de multi alti factori decat cei economici. Caracterul
inelastic al ofertei de munca este acela care sta la baza specificitati pietei muncii.
Procesele ce stau la baza determinarii volumului, dinamicii si structurii ofertei de
munca sunt, mai întai, de natura demografica. Piata muncii nu functioneaza ca o
piata obisnuita (libera, zic unii autori) si din cauza restrictiilor legislative, a
conditiilor impuse prin lege in limitele carora ea functioneaza. In plus,
functionarea acestei piete este influentata de actiunea specifica a partenerilor
sociali (patronat, sindicate), de raportul de forte dintre ei.
Piata contemporana a muncii se poate afla fie in situatia de echilibru
(ocupare deplina), fie in cea de dezechilibru, adica de subocupare si
supraocupare. Pentru a intelege cele doua forme ale dezechilibrului pe piata
muncii trebuie clarificati termenii de ocupare deplina, somaj voluntar si somaj
involuntar.
Ca fenomen macroeconomic, somajul reprezinta ansamblul persoanelor
(stocul de populatie) active disponibile fara ocupatie, care cauta de lucru; deci, el
este format din excesul de resurse de munca in raport cu cei ce pot fi ocupati, in
conditiile de rentabilitate impuse de piata.
Sporirea sau diminuarea ocuparii intr-o tara sau alta nu se identifica cu
scaderea sau agravarea somajului. Pentru a se realiza o imagine mai apropiata
de adevar, este necesar sa se ia in consideratie si variatiile nivelurilor activitatii
populatiei. Deci, notiunea de somaj trebuie sa fie corelata cu indicatorii privind
stocul si fluxurile populatiei active, ca şi cu repartitia si durata somajului.
Somajul poate fi caracterizat prin mai multe aspecte:
a. Nivelul somajului care se determina in functie de doi indicatori, si anume:
masa somajului si rata somajului.
Masa somajului consta din numarul persoanelor care, la un moment dat
intrunesc conditiile pentru a fi incluse in categoria somerilor. Altfel spus, ea
consta din populatia activa disponibila, respectiv din acea forta de munca
nonocupata. Daca se are in vedere un anume orizont de timp (luna, trimestru,
an) si numarul somerilor la inceputul perioadei, atunci numarul somerilor la
sfarsitul perioadei rezulta din cresterea (ajustarea) cifrei initiale cu intrarile in
randul somerilor si cu iesirile din randurile acestora in acel orizont de timp.
9
Rata somajului, ca marime relativa a fenomenului, se calculeaza ca raport
procentual intre masa somajului (numarul mediu al somerilor) si unul din
parametrii de referinta ai acestuia. Astfel de parametri sunt: populatia activa,
populatia activa disponibila, forta de munca (populatia ocupata plus somajul),
populatia ocupata, populatia ocupata ca salariati. Se pare ca cel mai concludent
raport de exprimare a ratei somajului este cel in care se foloseste ca numitor fie
forta de munca, fie populatia activa disponibila.
b. Intensitatea somajului este o alta caracteristica a fenomenului somaj. In
functie de aceasta se poate distinge: somajul total, care presupune pierderea
locului de munca si incetarea totala a activitatii; somajul partial, care consta in
diminuarea activitatii unei persoane, in special prin reducerea duratei saptamanii
de lucru sub cea legala, concomitent cu scaderea remunerarii; somajul deghizat,
specific mai ales tarilor slab dezvoltate unde numeroase persoane au o activitate
aparenta cu productivitate mica.
c. Un alt element este durata somajului sau perioada de somaj din momentul
pierderii locului de munca pana la reluarea activitatii. Nu exista o durata a
somajului definita prin lege, dar in numeroase tari exista reglementari ale
perioadei pentru care se plateste indemnizatie de somaj. Aceasta perioada are o
tendinta de crestere, atingand pana la 18-24 de luni.
d. Structura somajului sau componentele acestuia reprezinta o alta
caracteristica. Acestea se formeaza prin clasificarea somerilor dupa diferite
criterii: nivelul calificarii, domeniul in care au lucrat, categoria socio-profesionala
careia ii apartin, sex, categorii de varsta etc. In urma studierii somajului pe sexe
si categorii de varsta s-a relevat ca femeile sunt mai afectate de somaj decat
barbatii, de asemenea, tinerii de pana la 25 de ani si batranii de peste 50 de ani
in raport cu restul populatiei active.
10
2. Somaj de discontinuitate – se coroboreaza cu reglementarile privind
concediile de maternitate si alte aspecte ale vietii de familie.
3. Somaj frictional – efectul dezutilizarii marginale a folosirii mainii de lucru, care
inglobeaza motive ce determina o persoana sa nu accepte un post pentru ca
salariul primit are o utilitate sub un anumit minim.
4. Somaj de inadaptare – determinat de imposibilitatea unei parti a populatiei
active denumite tehnofoba, de a utiliza si a se adapta tehnicilor avansate
actuale care presupun abstractie, interactivitate, viteza de executie si
flexibilitate deosebite. Acest fenomen poate fi evitat sau diminuat doar prin
pregatirea si orientarea personalului.
5. Somaj intermitent – este generat de insuficienta mobilitate a fortei de munca
si de inegalitatile intre calificarile persoanelor care vor sa se angajeze si cele
solicitate.
6. Somaj sezonier – se formeaza datorita restrangerii activitatii economice in
anumite perioade , sezoane ale anului, in care conditiile economice sunt mai
putin prielnice, el fiind caracteristic: agriculturii, constructiilor si turismului.
7. Somajul structural – este determinat de tendintele de restructurare a
economiei pe activitaticare are loc sub incidenta progresului tehnico-
economic, crizei energetice, fenomenelor sociale si politice. El se intalneste
atat in tarile slab dezvoltate, cat si in cele dezvoltate sau aflate in tranzitie la
economia de piata. Restrangerea lui presupune: mari investitii, recalificarea
celor afectati, reorientarea invatamantului s.a.
8. Somaj tehnic – este determinat de intreruperea activitatii unei firme din lipsa
de comenzi pe un timp indelungat.Cei afectati primesc indemnizatii de somaj
de la firma respectiva. Iesirea din somaj are loc odata cu reluarea activitatii.
9. Somaj tehnologic – este determinat de inlocuirea vechilor tehnici si tehnologii
cu aparate noi, si de centralizare a unor capitaluri. Resorbirea lui presupune
recalificarea fortei de munca in concordanta cu noile cerinte.
11
2.4 Masurarea somajului
12
2.5 Evolutia ratei somajului in Romania
13
3. Inflatie vs Somaj
14
In cele ce urmeaza vom evidentia pe scurt aspectele relatiei inflatie-somaj
crestere economica, urmand ca ulterior sa fie dezvoltata pe larg corelatia dintre
inflatie si cresterea economica.
Relatia stransa dintre inflatie si somaj este ilustrata si de modelul curbei lui
Phillips, in a carei istorie se pot distinge trei etape:
a. Prima etapa reprezinta formularea notiunii respective de catre Phillips si
Lipsey, pornind de la presupunerea ca intre rata inflatiei si rata somajului exista
o relatie stabila, invers proportionala, deci reducerea somajului se poate face
numai cu pretul unui nivel mai ridicat al ratei inflatiei sau, altfel spus, niveluri
mai mari ale productiei nationale (venit national) sunt asociate cu niveluri mai
ridicate de preturi şi cu o rata redusa a somajului.
b. A doua etapa a fost dominata de “teza ratei naturale a somajului” (propusa
de Milton Friedman şi Eduard Phelps) care demonstreaza diferenta dintre curba
lui Phillips pe termen scurt şi pe termen lung. Curba lui Phillips pe termen scurt
reprezinta o relatie negativa intre rata inflatiei si rata somajului, asteptarile
inflationiste ramanand constante; curba lui Phillips pe termen lung se prezinta
sub forma unei drepte verticale corespunzatoare unei anumite rate a somajului,
denumita rata naturala a somajului. Rata naturala a somajului poate corespunde
oricarei valori a ratei inflatiei, cu conditia ca aceasta sa fi fost pe deplin
anticipata. Atunci cand decidentii in politica economica incearca sa coboare rata
somajului sub nivelul sau natural rata inflatiei va creşte peste cel anticipat şi are
loc o compensare pe termen scurt intre rata somajului si rata neanticipata a
inflatiei. Dupa Friedman şi Phelps, un mecanism al asteptarilor ajustabile
conduce la o revizuire treptata a asteptarilor inflationiste. Sporirea ratei
anticipate a inflatiei se manifesta printr-o modificare ascendenta a curbei lui
Phillips pe termen scurt. Daca guvernul se incapataneaza sa mentina rata
somajului sub nivelul sau natural, rata inflatiei va creste si mai mult. La randul
sau, aceasta va determina marirea asteptarilor infaltioniste, dand o noua
tendinta ascendenta curbei lui Phillips pe termen scurt. Mentinerea somajului sub
rata sa naturala va determina accelerarea ratei inflatiei. Ipoteza RN este
cunoscuta şi sub denumirea de “gandirea accelerationista”. Decidentii in
domeniul politicii economice vor reusi sa evite accelerarea sau scaderea ratei
inflatiei doar prin gestionarea cererii globale intr-o maniera care sa permita
mentinerea somajului la nivelul sa natural. Ipoteza RN reduce considerabil
obiectul politicilor monetare si fiscale, dar ramane totusi posibila o exploatare
sistematica a curbei lui Phillips pe termen scurt de catre politica economica.
c. A treia etapa din istoricul curbei lui Phillips este reprezentata de critica şcolii
asteptarilor rationale. Un grup de teoreticieni (Lucas, Sargent si Walace) au
combatut ipoteza ratei naturale a somajului, argumentand ca nu este
consecventa principiului asteptarilor ajustabile.
In cazul asteptarilor ajustabile, agentii economici au, de obicei, asteptari
subiective, influentabile. Adeptii asteptarilor rationale au argumentat ca
anticiparile inflationiste apartin unor persoane inteligente, care ar trebui sa ia in
considerare toate informatiile disponibile atunci cand isi alcatuiesc planurile. Daca
ipoteza RN afirma ca există o curba a lui Phillips pe termen scurt atat timp cat
inflatia nu este complet anticipata, scoala asteptarilor rationale, in schimb, neaga
faptul ca relaţia existentă între partea neanticipată a ratei inflaţiei şi rata
somajului ar putea fi exploatata de o politica economica sistematica. Deci, se
poate spune ca, pentru adeptii asteptarilor rationale, nu exista o curba a lui
Phillips pe termen scurt. In acest context, trebuie mentionat faptul ca exista o
legatura intre curba lui Phillips particularizata de catre Friedman si curba lui
15
Phillips originala. Aceasta legatura este facuta de legea lui Okun care isi are
importanta ei in contextul analizei corelatiei dintre inflatie si somaj, respectiv
crestere economica, in urmatoarea insiruire logica: daca atunci cand PIB creste,
somajul scade, iar cand somajul scade, inflatia creste, inseamna ca intre PIB si
inflatie exista o relatie pozitiva.
De multi ani economistii afirma existenta unei corelatii negative intre rata
inflatiei pe de o parte si rata somajului din economie, pe de alta parte. Cu alte
cuvinte, nivele ridicate ale somajului sunt asociate cu nivele scazute ale inflatiei
si invers. Relatia dintre inflatie si somaj este reprezentata grafic prin curba
Philips. Analizand serii de date ale inflatiei si somajului, economistii au remarcat
faptul ca legatura inversa, stabila, intre cei doi indicatori nu este intotdeauna
valabila. O interpretare alternativa a acelorasi date ar fi aceea ca, in timp ce
legatura intre inflatie si somaj exista la un anumit moment, pozitia curbelor este
determinata si de un numar de alti factori.
La inceput parea convenabila alegerea politicii economice ca o alternativa intre nivelul
inflatiei si nivelul somajului. Guvernul putea alege diverse combinatii inflatie-somaj astfel incat
sa duca la bun sfarsit politica economica dorita. In conditiile anticiparii preturilor, curba Phillips
nu mai permite aceasta alegere. Chiar daca in primele perioade anticiparile nu vor fi corecte, adica
rpa < rp, teoria asteptarilor rationale arata faptul ca agentii economici invata din propriile greseli si
dupa o anumita perioada anticiparile vor deveni corecte. Aceasta va conduce la inclinarea tot mai
accentuata a curbei Phillips, pana devine verticala, adică rata inflatiei nu va mai depinde de rata
somajului, ci evolueaza independent. Astfel, in problema inflatiei determinanta este credibilitatea
guvernului, care prin masurile si anunturile efectuate influentează comportamentul agentilor
economici. Atata timp cat guvernul este credibil, agentii economici isi formeaza anticiparile
placand de la anunturile acestuia, si de aici posibilitatea de a concepe politici de crestere
economica viabile. In schimb daca agentii economici observa ca actiunile guvernului nu
corespund realitatii, atunci asteptarile acestora se adapteaza realitatii si nu anunturilor, si de aici
imposibilitatea guvernului de a implementa politici credibile de dezvoltare economica.
16
Bibliografie
*** - www.bnro.ro
*** - www.referat.ro
17