LICEUL TEHNOLOGIC ECONOMIC ,,ELINA MATEI BASARAB’’-RM

-SARAT

IINNFFLLAATTIIAA
Prof. CLINCIU VIOLETA
 OBIECTIVELE PREZENTARII
 Ce este inflatia?
 Cauzele inflației
 Formele inflației
 Măsurarea inflației
 Măsuri antiinflaționiste
 Consecințele inflației
 Alte concepte
 CE ESTE INFLATIA?
 INFLAȚIA este un dezechilibru major prezent în
economia oricărei țări, reprezentat de o creștere
generalizată a prețurilor și de scăderea simultană a
puterii de cumpărare a monedei naționale.

 Inflația este un indicator final, care arată la sfârsit de an

fiscal dacă politicile guvernamentale monetare, fiscale,
legislative, etc., alături de politicile Băncii Centrale, se
coordonează și conduc la o stabilitate a prețurilor de
consum.
 CAUZELE INFLAȚIEI
• Cauzele inflaţiei în literatura de specialitate sunt
analizate pe rând, fiecare dintre acestea
generând o anumită formă de inflaţie.
 Economistul american M. Friedman explică faptul
că inflaţia este legată de oferta de monedă,
creşterea acesteia fiind de natură subiectivă sau
obiectivă (inflaţie prin monedă).
 M. Friedman apreciază că inflaţia este totdeauna
un fenomen monetar, excesul de monedă
reprezentând rădăcinile acesteia.
O altă cauză a inflaţiei o constituie excesul de
cerere solvabilă (inflaţia prin cerere).
 Este cea mai obişnuită formă a inflaţiei care
are la bază creşterea cererii globale în faţa
căreia oferta este inelastică.
 Inflaţia prin costuri apare în situaţia în care
costurile de producţie cresc, de fapt primesc
un impuls de creştere care va fi reflectat în
creşterea inflaţiei.
 - Deprecierea cursului de schimb al monedei naţionale, ceea ce
scumpeşte preţurile factorilor de producţie (dar şi a satisfactorilor)
provenind din import favorizând creşterea IPC şi a bunurilor
economice obţinute pe seama factorilor de producţie importaţi;
 - Pierderea sau restrângerea unor pieţe de desfacere, ceea ce
conduce la creşterea costului mediu fix;
 - Atragerea în circuitul economic a unor factori de producţie mai
rari ale căror preţuri sunt superioare în raport cu productivitatea
marginală în valoare ca urmare a unor proaste alocări ale
resurselor;
 - Existenţa deja a unui proces inflaţionist care determină
revendicări din partea sindicatelor şi patronatului pentru a-şi
conserva veniturile reale, ceea ce necesită creşterea veniturilor
nominale (salarii, rente, dobânzi, impozite şi taxe, chirii, etc.),
soldate cu majorarea costurilor unitare.
 Inflaţia
structurală presupune o situaţie gravă
din economie în care cererea şi oferta agregate
se modifică în sens contrar: ca regulă, cererea
agregată creşte, iar oferta agregată scade
 FORMELE INFLATIEI
 inflația târâtoare (sau liniștită) -- se referă la creșterea
treptată și continuă a prețurilor de până la 3%. Termenul a fost
propus de către Franklyn Holzman, profesor la universitatea
Tufts, în 1959;
 inflația moderată -- reprezintă creșterea anuală a prețurilor cu
15-30%. Definiția inflației moderate a fost propusă de către
Rudiger Dornbusch, profesor la MIT și Stanley Fischer, primul
vice-director executiv al FMI, în 1993;
 criza inflaționistă -- reprezintă acea perioadă de timp, de cel
puțin doi ani, pe parcursul căreia rata anuală a inflației
depășește 40%. Definiția crizei inflaționiste a fost propusă de
către Michael Bruno și William Easterly, economiști la Banca
Mondială, în 1998;
 inflația rapidă, când ritmul anual de creștere a prețurilor se
apropie de 10%;
 inflația galopantă, când creșterea prețurilor depășește 10%
anual;
 hiperinflația -- reprezintă creșterea prețurilor de peste 50% pe
lună. Definiția hiperinflației a fost formulată pentru prima dată
de către Phillip Cagan, profesor la Universitatea Columbia, în
1956. Hiperinflația începe în luna în care creșterea prețurilor
depășește 50% și se termină, dacă rata creșterii prețurilor
scade sub 50% și timp de un an se menține sub acest nivel[4].
După alți autori, hiperinflația presupune o rată medie anuală
de 1.000% și peste acest nivel.
 MĂSURAREA INFLATIEI
 în mărime absolută - Excedentul de masă monetară
peste oferta reală de mărfuri, care dă naștere la un
surplus de cerere absolută nominală ce se traduce prin
majorări ale prețurilor efective;
 în expresie relativă - Este raportul între excedentul
sau surplusul de monedă (respectiv, de cerere)și oferta
reală de bunuri și servicii, în economie, căruia îi
corespunde o anumită majorare a prețurilor.
 MĂSURI ANTIINFLAȚIONISTE
 A) Măsuri de reducere a excesului de cerere agregată:
 - politică monetară riguroasă, de natură să evite excedentul
de monedă în economie;
 - politica bugetară a statului, orientată spre reducerea
deficitului bugetar, spre menținerea la un nivel a cheltuielilor
publice, în perioada respectivă, și spre ridicarea, în anumite
limite, a nivelului impozitelor și taxelor, care să frâneze
creșterea cererii și a prețurilor;
 - politica dobânzilor la creditele acordate, prin care să nu se
ajungă la o micșorare artificială a ratei dobânzii și la ieftinirea
creditului;
 B) Măsuri de stimulare a creșterii ofertei:

 - o politică de salarizare corelată cu rezultatele economice

obținute prin muncă, prin care să se evite creșterea costurilor
medii;
 - creșterea capacității de adaptare a aparatului de producție
la cerințele pieții;
 - stimularea extinderii potențialului de producție, prin
investiții de capital în mijloacele de producție performante,
prin forța de muncă într-o structură de calificare nouă, inovații,
prin creșterea productivității factorilor de producție.
 CONSECINȚELE INFLAȚIEI
 Consecințele inflației sunt:
 scăderea puterii de cumpărare a populației;
 redistribuirea veniturilor și avuției;
 este stimulată înclinația spre consum și este
descurajată înclinația spre economisire;
 inflația avantajează debitorii (in moneda națională);
rata dobânzii este influențată de rata inflației.

 Consecințele inflației pe care le suportă populația, viața

social-economică în ansamblul ei sunt cunoscute sub
denumirea de cost al inflației.
 ALTE CONCEPTE
 Deflația caracterizează situația în care pe termen lung,
oferta de bunuri și servicii este mai mare decăt cererea,
având loc scăderea prețurilor.Este opusul inflației.
 Inflația caracterizează situația în care pe termen lung,
cererea de bunuri și servicii este mai mare decăt oferta,
ceea ce determină creșterea prețurilor.
 Stagflația este caracterizată de stagnarea producției,
fără ca masa monetară să se micșoreze, accentuându–se
dezechilibrul dintre cerere și ofertă și fenomenul inflație.
 Slumpflația se caracterizează prin declinul economiei,
timp în care producția națională scade iar inflația se
manifestă cu intensitate ridicată.
 CONCLUZII!
 Inflația este un dezechilibru major prezent în economia
oricărei țări
 Masurarea inflatiei este o problema dificila. Pentru
aceasta se folosesc indicatorii: indicele general al
preturilor, puterea de cumparare etc
 În final, trebuie precizat că inflaţia rămâne un fenomen
deosebit de complex şi, încă, insuficient cunoscut, fapt
reflectat atât de teoria, cât şi practica economică
mondială. În acest context, nu există o soluţie unică şi
magică de combatere a acestui fenomen pretutindeni.
Soluţiile pot fi diferite, în funcţie de realităţile şi
tradiţiile fiecărei ţări.
BIBLIOGRAFIE
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Infla
%C8%9Biehttps://conspecte.com/Macroeconomie/infla
tia.html