Banca de Stat din Imperiul Rus a fost fondat n 1860.

A fost creat atunci cnd

capitalismul ctiga teren i a devenit prima mare reform, purtat de arul Alexandru al
doilea. Aceasta a constituit o considerabil implicare n economia Imperiului, ndeplinind
condiiile specifice dezvoltrii economiei ruse i determinnd geneza Sistemului Bancar ca un
element al politicii economice al guvernrii.
Banca de Stat era o banc comercial de credit pe o perioad scurt de timp i, dup
statutul acesteia, scopul su era s mreasc profitul n cadrul comerului i s ntreasc
Sistemul Monetar. Funciile sale erau s micoreze taxele de schimb, alte taxe pentru securitate
i taxele strine ale guvernrii, s cumpere i s vnd aurul i argintul, s primeasc pli din
taxe i alte documente fixate la un anumit termen, s accepte depozite, s extind mprumuturile.
Activitile Bncii de Stat a Imperiului Rus pot fi mprite n dou perioade. n timpul
primei perioade (1860 1894), Banca de Stat era, n mare parte o Instituie auxiliar a
Ministerului de Finane. Majoritatea resurselor acestei Bnci erau absorbite prin finanri directe
i indirecte ale Trezoreriei. Funciile aparinnd aparatului Ministerului de Finane erau :
gestionarea tranzaciilor de cumprare i a lucrului cu documentele legate de acestea, sprijinul
bncilor ipotecare ale statului, i aa mai departe. Pn n 1887, Banca de Stat a reglat conturile
bncilor dinantea reformei. Datorit guvernrii, Banca de Stat a fost lichidat n timpul celei de-a
doua perioade (n 1901). Fiind un instrument al politicii economice a guvernrii, Banca de Stat a
participat la stabilirea i susinerea bncilor comerciale (de exemplu, a extins ipotecile
nestatutare ale acestora) n perioada pre-revoluionar a Bncii de Stat. Bncile n faliment au
fost finanate sau luate sub protecia Bncii de Stat nainte s fie vndute.
La nceputul anilor 80, Banca de Stat a nceput s pregteasc o reform monetar, care a
fost lansat n 1895 i s-a terminat n 1898 cu introducerea monometalismului aur n Rusia. Pe
parcursul reformei, Banca de Stat avea dreptul de a elibera moned.
n cea de-a doua perioad a sa, Banca de Stat a nceput cu adoptarea crii sale n 1894. Dup
criza monetar din 1905-1906 cauzat de rzboiul Ruso-Japonez i de revoluie, Banca de Stat a
nceput s se transforme ntr-o Banc a bncilor. La nceputul Primului Rzboi Mondial, Banca
de Stat a devenit una dintre cele mai importante Instituii din Europa. Avea reserve considerabile
de aur, ale crei rat nu cdea mai jos de 93%, exceptnd perioada crizei din 1906. Banca de Stat
a Rusiei a reglementat circulaia banilor i schimbul extern i prin bncile comerciale a participat
ystem n industria de creditare.
n timpul Primului Rzboi Mondial, Banca de Stat a Rusiei a finanat, n principal, eforturile
de rzboi. Istoria pre-revoluionar a luat sfrit pe 25 octombrie 1917, cnd istoria sovietic a
nceput.
In primii ani ai tranzitei, sectorul bancar al Rusiei a constituit cel mai dinamic domeniu
economic, la sfrsitul anului 1994 existnd nu mai putin de 2600 de banci nou create.
Expansiunea nregistrata de acest sector a fost posibila datorita introducerii unei legislatii
1

destul de permisive pentru agentii economici care doreau sa nfiinteze o banca

comerciala. Motivul unei astfel de flexibilitati a fost conceptia autoritatilor rusesti ca un
sector bancar expansiv implica n mod automat o dezvoltare ex-post a ntregii economii.

La nceputul anului 1995, un vast plan de stabilizare macroeconomica este lansat de

catre autoritatile guvernaentale rusesti, care a afectat n mod direct bancile nou create.

Acest lucru a condus la o reducere semnificativa a rolului natural al bancilor n

economie, acela de intermediere ntre depuneri si credite.

Astfel nct n august 1995 doar 1800 de banci au ramas functionale.

Spre sfrsitul anului 1997, sectoarele cele mai importante ale economiei rusesti sunt
astfel controlate n mare parte de catre marile banci comerciale. In acelasi timp, piata
datorilor devine practic monopolul acelorasi institutii bancare, ceea ce obliga marii
investitori straini sa se retraga de pe aceasta piata.
La aceasta situatie se adauga gradul foarte ridicat de risc asociat schimburilor efectuate
de catre banci. Decizia guvernamentala de nghetare a datoriri interne si de largire a
coridorului de schimb al rublei a fost prin urmare fatala pentru majoritatea bancilor.
Intregul sistem bancar rusesc s-a fundamentat de-a lungul timpului pe o perspectiva de
profitabilitate pe termen foarte scurt, fara un plan de consolidare de lunga durata. Acest
sistem a reprezentat n permanenta, din punct de vedere al performantelor economice
reale, imaginea fidela a haosului generalizat care a dominat ntrega economie ruseasca.
Particularitatile sistemului bancar din Rusia
Prima deficienta majora a cadrului legislativ rusesc destinat sa reglementeze functionarea
sistemului bancar consta n neconcodanta dintre realitatea economica si setul de reguli
functionale ale bancilor comerciale. Att legea privind functionarea bancii centrale, ct si
legea ce autorizeaza nfiintarea de banci comerciale private sunt anterioare desfiintarii
Uniunii Sovietice. Ele sunt de asemenea emise naintea definirii cadrului economic
general al Rusiei privind transformarile susceptibile sa conduca economia la principiile
de piata.
Cnd, la nceputul anului 1992, noul guvern a declarat n mod oficial intentia tranzitiei la
economia de piata, n Rusia existau deja 1616 organizatii dispunnd de licenta pentru
desfasurarea unei activitati bancare, n timp ce la momentul respectiv nu exista practic
nici o institutie specifica economiei de piata. Printre cele mai importante 30 de banci
comerciale ale Rusiei la momentul declansarii crizei, 28 fusesera nfiintate nainte de
dezmembrarea Uniunii Sovietice.

 Sistemul bancar rusesc s-a format asadar n contextul unei dezorganizari generalizate,
dezvoltndu-se ulterior ntr-un mediu economic marcat de spirala inflatie - depreciere si
mpovarat de recesiunea brutala si accelerata a sectorului productiv. La acest context s-a
adaugat structura dezechilibrata a bancilor comerciale din punct de vedere al directionarii
economiilor populatiei. 75% dintre acestea sunt practic concentrate ntr-o singura banca
de stat - SBERBANK - care oferea garantii depunatorilor.
Aceasta banca detine o treime din totalul activelor bancare si ea a constituit n
permanenta sursa principala de finantare a deficitului bugetar al statului.
Pe lnga SBERBANK, sistemul bancar rusesc contine si cteva banci comerciale de mare
dimensiune. Acestea au fost nsa fondate pe structuri economice de tip specific sindicate, KGB, etc. Prin crearea acestor banci, liderii organizatiilor respective au
ncercat sa protejeze fondurile proprii de efectul inflationist din economie. In consecinta,
sistemul bancar a devenit foarte specializat, fiecare banca fiind exclusiv implicata ntr-un
domeniu economic bine definit: export (VNECHTORGBANK), sectorul energetic
(GAZPROMBANK), constructii (SBS), productia de automobile (AVTOBANK), etc.
Pna la introducerea masurilor de stabilizare macroeconomica din 1995, sectorul bancar
rusesc a beneficiat de conditii propice dezvoltarii, datorita surselor de profit facil
existente n economie. In principal, ntre 1990 si 1995 au existat patru surse principale de
profit pentru institutiile bancare:
rata negativa a dobnzii n termeni reali, cauzata de inflatia galopanta din economie; pna
n 1994, aceasta a reprezentat principala sursa de profit a acestui sector.

deprecierea rublei: prin convertirea depozitelor din dolari n ruble a ntreprinderilor si

rambursndu-le ulterior la o rata de schimb depreciata, bancile au realizat profituri
substantiale.

accesul la resurse financiare ieftine: depozitele firmelor de stat, conturile de tranzit ale
guvernului si creditele de refinantare ale bancii centrale. Aceste elemente au asigurat n
permanenta un surplus al activelor fata de pasive.

finantarea activitatilor de import-export, care a permis bancilor rusesti o crestere

spectaculoasa a activelor proprii depuse n strainatate (12,7 miliarde de dolari la sfrsitul
anului 1993).

Criza sistemului bancar al Rusiei

Evenimentele din august 1988 reprezinta apogeul crizei sistemice a sectorului bancar
din Rusia. In realitate, aceasta criza debuteaza n 1995 odata cu epuizarea surselor
artificiale de profit ale bancilor si cu adoptarea unor masuri drastice de stabilizare
3

economica. Guvernul rus restrnge, ncepnd cu acest an, finantarea deficitului intern
prin mijloace inflationiste si apeleaza la mprumuturi externe si la emisia de bonuri de
tezaur. In consecinta, ratele reale ale dobnzilor devin pozitive, iar rubla cunoaste pentru
prima data o apreciere reala. Ca orice politica economica de reforma, stabilizarea
macroeconomica are specificul sau n Rusia: guvernul relaxeaza n mod nejustificat
politica fiscala, conducnd la un fenomen acut de barterizare a economiei. Reducerea
inflatiei (840% n 1993, 131% n 1995 si doar 22% n 1996) se face n realitate prin
dublarea volumului total al tranzactiilor de tip barter.
In contextul deciziei centrale de a creste rezervele obligatorii, presiunea lipsei de
lichiditate devine insuportabila, ceea ce face ca rata dobnzii sa explodeze: pe 24 august
1995, rata zilnica a dobnzii creste de la 100% la 1000%, blocnd practic toate
tranzactiile. In fata crizei iminente a ntregului sistem bancar, banca centrala decide sa
intervina prin injectarea a 1000 de miliarde de ruble pe piata bancara. In acelasi timp,
banca centrala a Rusiei decida sa retraga liventa de functionare a aproape 200 de banci
neviabile.
Numai n 1996, volumul total al dobnzilor platite de stat detinatorilor de titluri s-a
ridicat la 14 miliarde de dolari, ceea ce reprezinta echivalentul a 5% din valoarea totala a
activelor tuturor bancilor existente. In acest mod, creditele de refinantare sunt nlocuite cu
titlurile de stat.

Catre mijlocul anului 1997, n Rusia functionau 1800 de institutii bancare, din
care circa 1000 de talie mica, nesemnificative pentru sistem si considerate complet
neviabile. Numai 90 din cele 1800 de banci detineau un capital mai mare de 100 de
milioane de dolari. Marile banci, concentrate )n special n Moscova, se lanseaza n
operatiuni viznd aproape exclusiv titlurile de stat, pe cnd bancile de marime medie
(circa 700) ncearca sa se organizeze pe principiile de piata, fiind singurele care ofera
credite ntreprinderilor mici si mijlocii.

Anul 1997 aduce economiei rusesti primele semne ale unei redresari firave: inflatia scade
la 11%, rata de schimb este stabila, iar Produsul Intern Brut cunoaste o usoara crestere.
Soldul dintre activele si pasivele externe scade de la + 2,5 miliarde dolari n 1996 la - 6,8
miliarde la sfrsitul anului 1997.
Banca Rusiei decide spre finele anului 1997 de a introduce un nou instrument financiar optiunea forward - care presupune efectuarea tranzactiilor ruble/dolar pe baza
contractelor la termen.
Banca centrala ncearca cu disperare sa pastreze rata de schimb, cu pretul reducerii
drastice a rezervelor valutare si utiliznd o buna parte a mprumutului de urgenta acordat
de catre FMI. Rata dobnzii urca vertiginos, iar pe 17 august guvernul anunta ca este n
4

imposibilitate de a-si mai onora datoria publica. In acelasi timp, banca centrala comunica
largirea coridorului de schimb al rublei. In acest moment, bancile comerciale detineau
titluri de stat n ruble n valoare de 30 miliarde dolari, din care 2/3 apartineau bancii
SBERBANK. La acestea se adauga 15 miliarde $ contravaloarea optiunilor forward
detinute de nerezidenti. Deficitul bancar total (diferenta dintre activele si pasivele
bancilor) atinge astfel suma de 15 miliarde $, care echivaleaza cu 60% din fondurile
proprii. In aceste conditii, rezulta ca o depreciere de 1% a rublei implica o decapitalizare
de 0,6% a bancilor. In aceste conditii, arieratele interbancare ating ntr-o singura luna
cifra de 30 miliarde dolari, bancile refuza sa restituie depozitele depunatorilor, iar marile
banci nceteaza orice operatiune.
Situatia actuala a sistemului bancar al Rusiei

In octombrie 1998, banca centrala mpreuna cu guvernul rus decid implementarea unui
amplu program de restructurare a ntregului sistem. Acest plan s-a dovedit nsa a fi
practic inaplicabil, desi el este considerat drept cadru de referinta pentru redresarea
acestui sector. In linii generale, planul presupune separarea bancilor comerciale n patru
grupe distincte, fiecarui grup aplicndu-i-se un tratament diferit.

Prima grupa
Prima grupa contine bancile neperformante, insolvabile, care trebuiau nchise de urgenta.
Acestora il s-au retras licentele de functionare; printre ele figurau trei banci importante ca
marime (INKOBANK, IMPERIAL, TOKOBANK) si care dispuneau de un portofoliu
destul de diversificat. Ele au fost nsa incluse pe lista neagra ntruct erau destul de
independente de cercul puterii si practic neimplicate n practicile de tip mafiot, att de
comune n Rusia.
A doua grupa
Cea de-a doua categorie contine acele banci, de asemenea insolvabile, dar pe care statul
le considera ca fiind foarte importante pentru economie si pentru ntregul sistem bancar,
astfel nct ele trebuiau ajutate financiar sa se redreseze (ONEXIM, MENATEP, MOST
BANK). Acestea sunt n general bancile care au profitat cel mai mult de pe urma
transferurilor off-shore, dar care aveau relatii destul de apropiate cu puterea centrala
pentru a putea beneficia de un tratament preferential.
A treia grupa
In cea de-a treia categorie au fost incluse acele banci - de marime medie - a caror situatie
financiara a fost afectata cel mai putin de criza si care aveau perspective de redresare, ele
urmnd a fi ajutate sa se restructureze. Acestea sunt n general banci care au adoptat un
proces propriu de restructurare anterior aparitiei crizei, ramnnd solvabile chiar n
5

conditiile nregistrarii de pierderi importante. Faptul ca aceste banci au continuat sa

functioneze chiar si n timpul crizei le-a adus avantaje importante datorita influxului
masiv de noi clienti dupa prabusirea sistemului. Tot n aceasta categorie au fost cuprinse
bancile care dispuneau de un suport financiar important din partea organizatiilor
implicate (Gazprom, guvern, administratia prezidentiala, autoritatile locale), precum si
filialele bancilor straine.
A patra grupa
In cea de a patra grupa au fost cuprinse bancile regionale; n privinta acestora, guvernul a
considerat ca fiecare autoritate locala trebuie sa dispuna de cteva unitati bancare, restul
putnd fi nchise daca se dovedeau a fi insolvabile.
Solutie
In aceste conditii, guvernul rus a recurs la metoda deja utilizata de-a lungul tranzitiei - o
emisie masiva de masa monetara!
Situatia actuala a sectorului bancar rusesc ramne n continuare neclara.
Actualmente, permisivitatea acestui cadru ofera oportunitati variate de a efectua operatiuni
dubioase si imposibil de controlat. Procedurile de falimentare a institutiilor bancare sunt
improprii: singura banca declarata falimentara (TOKOBANK) a fost mai nti supusa
administrarii provizorii de catre banca centrala, timp de noua luni. Cel mai important factor de
restructurare ramne nsa politica bancii centrale, incapabila de a conduce o politica prudentiala
eficace si influentata foarte mult de factorul politic.

Toate tabelele de mai jos sunt din nota de subsol1

Indicatori macroeconomici din sistemul bancar rusesc

1 The Central Bank of Russian Federation Review of the banking sector of Russian
Federation, decembrie 2014
7

Institutiile de credit din Rusia

Rata anuala de crestere a indicatorilor

Rezultatele financiare ale institutiilor de credit

Veniturile si cheltuielile institutiilor de credit