UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI

GESTIUNEA AFACERILOR
CLUJ-NAPOCA

Lucrare de licenţă
Profitul şi impozitul pe profit

Coordonator ştiinţific
Conf.Univ.Dr.Lăcătuş Viorel

Absolventă

1
 Cluj Napoca
2010

Cuprins
Introducere………………………………………………………………………………...4
Lista tabelelor şi a graficelor………………………………………………………………7
CAPITOLUL 1: PREZENTAREA FIRMEI S.C. CEMACON S.A...............................8
1.1 Scurt istoric........................................................................................................8
1.2 Obiect de activitate............................................................................................9
1.3 Strctura clienţilor S.C. Cemacon S.A................................................................9
1.4 Furnizorii principali ai societăţii..................................................................... 10
1.5 Concurenţii existenţi pe piaţa.......................................................................... 11
1.6 Numărul angajaţilor.........................................................................................12
1.7 Evoluţia volumului de active pe ultimii 5 ani................................................. 20
CAPITOLUL 2: CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND PROFITUL……...……....22
2.1 Noţiuni generale privind profitul.....................................................................22
2.2 Tipologia profitului..........................................................................................23
2.3 Factorii de influenţă a profitului......................................................................26
2.3.1 Indicatori de măsurare a profitului……………...……………..…26
2.3.2 Modalităţi de creştere a profitului………………………………..28
2.4 Modalități de previziune a profitului...............................................................10
2.4.1 Indicatori ai rentabilității…………………………………….…...30
2.4.2 Studiu de caz privind aprecierea rentabilității firmei S.C. Cemacon
S.A……………............……………………………………………….…33
CAPITOLUL 3: IMPOZITUL PE PROFIT……………………………………….…...42
3.1 Conţinutul şi rolul impozitelor....................................................................... .42
3.2 Plătitorii impozitului pe profit şi perioada impozabilă....................................43
3.3 Scutiri de la plata impozitului pe profit...........................................................45
3.4 Cota de impunere.............................................................................................46
3.5 Modalităţi de determinare a impozitului pe profit...........................................49
3.5.1 Veniturile neimpozabile…………………………….…………….51
3.5.2 Cheltuileli nedeductibile……………………………….…………51
CAPITOLUL4: STUDIU DE CAZ PRIVIND DETERMINAREA PROFITULUI
IMPOZABIL ŞI A IMPOZITULUI PE PROFIT…….................……………………….57

2
 4.1 Evoluţia veniturilor şi cheltuielilor societăţii.................................................. 59
4.2 Determinarea profitului impozabil.................................................................. 63
4.3 Înregistrarea în contabilitate a impozitului pe profit....................................... 65
PROPUNERI ŞI CONCLUZII AFERENTE LUCRĂII…….............................………..69
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………73

3
 INTRODUCERE

Obiectivul general al prezentei lucrări îl reprezintă tema profitului şi a impozitului

pe profit al întreprinderii S.C. Cemacon S.A. pentru a se observa şi interpreta evoluţia
acestora pe parcursul celor 5 ani. Este o temă cu o importanţă deosebită atât pentru stat,
având in vedere contribuţia impozitului la formarea veniturilor bugetare cât şi pentru
agenţii economici, prin influenţarea activităţilor generatoare de profit.

Procesul de cercetare ştiinţifică care stă la baza realizării prezentei lucrări poate fi
detaliat în următoarele etape :
- documentarea - consultarea diverselor materiale existente în domeniu în vederea
însuşirii şi aprofundării cunoştinţelor necesare întocmirii unei astfel de lucrări ;
- sinteza informaţiilor – stabilirea obiectivelor urmărite şi metodelor de realizare a
acestora
- investigarea la nivelul întreprinderii analizate – se urmăresc principalele caracteristici
ale acesteia necesare pentru interpretarea corectă a rezultatelor ;
- analiza situaţiilor financiare
- formularea concluziilor.

Primul capitol prezintă date generale despre societatea S.C. Cemacon S.A. asupra
căreia am efectuat cercetarea temei profitului şi a impozitului pe profit.
În cel de-al doilea capitol am tratat două concepte fundamentale în ceea ce priveşte
supravieţuirea pe termen lung a unei întreprinderi şi anume : profitul – formele profitului,
tipuri de profit, factorii care influenţează masa acestuia, previziunea profitului –
principalii indicatori ai rentabilităţii şi pragul de rentabilitate, cu exemplificarea acestui
concept printr-un studiu de caz referitor la rentabilitatea societăţii S.C. Cemacon S.A. .

Profitul este noţiunea cea mai întâlnită în economie, deoarece orice întreprinzător îşi
începe activitatea în speranţa obţinerii unui beneficiu în urma eforturilor depuse,
beneficiu numit profit. Profitul sau venitul obţinut în urma desfăşurării activităţii de către
investitorul de capital, este format din surplusul rezultat din activitatea economică
interprinsă, adică, din ceea ce depăşeşte suma pe care el a cheltuit-o. Aceasta reprezintă o
compensaţie pentru riscul şi osteneala utilizării capitalului, fără de care motivaţia

4
utilizării capitalului în acest fel ar dispărea. Este interesu întreprinzătorului să-şi
maximizeze profitul. În acelaşi timp este şi în interesu statului ca întreprinzătorii de pe
teritoriul său să obţină profituri/venituri cât mai mari, întrucât impozitul pe profit este o
funcţie crescătoare a veniturilor statului : la o anumită cotă fiscală de impunere, veniturile
la bugetul statului cresc atunci când profitul întreprinzătorului creşte.

În cel de-al treilea capitol m-am oprit asupra impozitului pe profit, încercând să explic
rolul impozitului, cine sunt plătitorii de impozit pe profit în România, cota de impunere a
impozitului pe profit, noutăţile aduse în acest domeniu de Ordonanţa de Urgenţă nr. 34
din 11 aprilie 2009, modul de calcul al impozitului pe profit, cheltuielile nedeductibile şi
veniturile neimpozabile. Impozitul pe profit constituie o sursă a finanţării cheltuielilor de
interes general ale statului, fiind un instrument al politicii economice, prin care se
redistribuie o parte a veniturilor, putând fi stimulate investiţiile şi înviorarea conjucturii
economice. Impozitul reprezintă izvorul principal al formării veniturilor bugetului de stat
şi al finanţării cheltuielilor publice. Impozitul poate însă frâna activitatea economică a
contribuabililor, de aceea legiuitorii trebuie să stabilească impozite cât mai just
repartizate, în funcţie de veniturile agenţilor economici.

Cel de-al patrulea capitol prezintă un studiu de caz la societatea S.C. Cemacon S.A.,
încercând să surprind evoluţia veniturilor şi cheltuielilor societăţii, determinarea
profitului impozabil, înregistrarea în contabilitate a impozitului pe profit pe o durată de 5
ani.

În procesul cunoaşterii, o metodă de cercetare indispensabilă o reprezintă analiza,

prin intermediul căreia se creează nu numai posibilitatea cercetării lucrurilor şi a
fenomenelor, ci se descoperă structura, se verifică şi se stabilesc legăturile de cauzalitate,
factorii care le generează şi se pot lua decizii pentru activităţile viitoare. În toate
domeniile ştiinţei, analiza joacă rolul unui mijloc necesar cunoaşterii ca metodă de
cercetare. Analiza financiară, ca studiu metodic ce foloseşte instrumente şi mijloace
specifice pentru aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii în vederea adoptării unor
decizii coerente de gestiune, urmăreşte diagnosticarea situaţiei financiare pentru

5
fundamentarea politicii economico-financiare şi a strategiei întreprinderii. Astfel, analiza
financiară poate fi considerată ca prima fază a gestiunii financiare, fiind necesară în
studiul echilibrului financiar, al rezultatelor întreprinderii, în evaluarea rentabilităţii şi
riscurilor, în studiul fluxurilor financiare, în studiul proiectelor de investiţii şi în
elaborarea prognozelor. Demersul ştiinţific constă în ansamblul operaţiilor care permit
observarea, analiza efectivă şi interpretarea situaţiilor financiare în vederea evaluării
poziţiei financiare, a performanţelor şi a riscurilor întreprinderii.

Capitolul cinci prezintă informaţiile si concluziile rezultate care se pot utiliza pentru
fundamentarea şi elaborarea deciziilor cu character tactic sau strategic, în vederea reglării
activităţii studiate, a îmbunătăţirii utilizării resurselor materiale, umane, financiare şi a
creşterii eficienţei economice în diferite sectoare sau ramuri de activitate.

Această temă este una de actualilate care presupune cercetarea, documentarea,

colaborarea şi asamblarea informaţiilor şi cunoştinţelor necesare dezvoltării ei.

Indiferent de mărimea sau forma lor, în organizarea şi desfăşurarea activităţii lor,

toate firmele îşi stabilesc aceeaşi ţintă: obţinerea profitului, care de departe se prezintă ca
fiind criteriul cel mai important de aprecierea a activităţii globale a acestora şi, desigur,
singura sursă de dezvoltare a lor. Prin Aceasta, profitul contribuie şi la satisfacerea în
perspectivă a unor nevoi potenţiale de consum de bunuri şi servicii, constituind acel
element ce impulsionează pe întreprinzător în organizarea producţiei de noi bunuri şi
servicii.

6
 LISTA TABELELOR ŞI GRAFICELOR :

Figura 1: S.C. Cemacon S.A. Zalău

Graficul 1: Structura vȃnzărilor S.C. Cemacon S.A.
Tabelul 1: Principalii concurenţi ai S.C. Cemacon S.A.
Figura 2: Principalele blocuri ceramice fabricate
Graficul 2: Evoluţia stocului de materii prime și materiale consumabile
Tabelul 2: Structura muncitorilor societăţii
Figura 3: Organigrama S.C. Cemacon S.A.
Graficul 3: Evoluţia cifre de afaceri și a rezultatului net al exerciţiului ȋn perioada
2005-2008
Tabelul 3: Evoluţia productivităţii anuale a muncii
Graficul 4: Evoluţia ratelor de rentabilitate pentru perioada 2005-2008
Tabelul 4: Evoluţia salariului mediu pe angajat
Graficul 5: Evoluţia veniturilor din exploatare și veniturile totale
Tabelul 5: Lista furnizorilor acceptaţi
Graficul 6: Evoluţia cifrei de afaceri ȋn raport cu veniturile totale
Tabelul 6: Evoluţia ratelor de rentabilitate ȋn perioada 2005-2008
Graficul 7: Evoluţia cheltuielilor totale
Tabelul 7: Impozitul minim datorat ȋn funcţie de veniturile totale anuale
Graficul 8: Evoluţia cheltuielilor materiale ȋn raport cu cheltuielile totale
Tabelul 8: Structura veniturilor ȋn perioada 2005-2008
Tabelul9: Structura cheltuielilor ȋn perioada 2005-2008
Tabelul 10: Evoluţia principalilor indicatori prezentaţi ȋn Contul de profit și pierdere ȋn
perioada 2005-2008
Tabelul 11: Determinarea profitului impozabil și a profitului net
Tabelul 12: Ponderea rezultatului financiar și a rezultatului din exploatare ȋn total
profit brut
Tabelul 13: Calculul profitului impozabil pentru anul 2008

7
 CAPITOLUL 1: PREZENTAREA FIRMEI S.C. CEMACON S.A.
1.1 Scurt istoric
Fundamentată pe experienţa şi tradiţia de peste 100 de ani în domeniul producţiei de
argilă arsă din Zalău, în 1969 a luat fiinţă „Întreprinderea de produse ceramice”. În 1991
devine societate pe acţiuni, sub denumirea de S.C. Cemacon S.A., Zalău, iar în anul 1999
are capital privat 100%. Forma juridică de constituire a S.C. Cemacon S.A. este de
societate pe acţiuni. Firma a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului Sălaj sub
nr. J 31/2/1991, având codul fiscal RO 677858. Societatea a fost înfiinţată prin HCM nr.
1657/14.08.1969 şi reorganizată ca societate comercială pe acţiuni în baza Legii nr.15 /
1990 şi a HG nr.1200/1990. Capitalul social la sfârşitul anului 2008 este de 191.709.800
lei şi este împărţit în 191.709.800 acţiuni comune. Ultima majorare de capital a avut loc
în 04.08.2008 când, a avut loc o splitare a valorii unei acţiuni de la 2,5 ron la 1 ron, dar şi
încorporarea rezervelor în capital (+39.902.500 acţiuni). Modificările au afectat acţionarii
înregistraţi la data de 16.05.2008, indicele de alocare fiind de 0,2383776. Acţionarii
semnificativi sunt următorii: SSIF Broker S.A. Cluj-Napoca cu 12,38%, MEI-Roemenie
& Bulgarije Fonds NV cu 10,12%, Julius Baer Investment Mnagement LLC cu 10,05%,
Ceramica S.A. Zalău cu 9,16%.
Figura 1: S.C. Cemacon S.A. Zalău

Sursa: www.cemaconzalau.ro

8
1.2 Obiect de activitate
Domeniul de activitate al societăţii SC Cemacon SA este fabricarea materialelor de
construcţii din argilă iar obiectul principal de activitate al firmei constă în fabricarea
cărămizilor, ţiglelor şi a altor produse pentru construcţii, din argilă arsă, clasificat
conform CAEN cu codul 2640, care a fost valabil până la data de 31.12.2008, respectiv
cu codul 2332, valabil de la 01.01.2009.

Figura 2: Principalele blocuri ceramice fabricate

BECAP 120 EUROBLOC 29 AR EUROBLOC VENTILATIE

Sursa: www.cemaconzalau.ro

1.3 Strctura clienţilor S.C. Cemacon S.A.

S.C. Cemacon S.A. şi-a format un segment de piaţă prin localizarea sa geografică, în
localitatea Zalău, judeţul Sălaj. Acest segment cuprinde judeţele din partea de nord-vest a
României, în principal Satu Mare, Maramureş, Sălaj, dar cu posibilităţi de extindere în
judeţele din jurul acestora: Cluj, Mureş, Bihor etc. Producţia fabricată se livrează prin
distribuitori şi prin reţeaua proprie de distribuţie. Firma vinde cel mai mult în judeţul în
care funcţionează, Sălaj, 30% (Distribuitori: Ceramica S.A., Multicom S.R.L. Zalău,
Vidalis Impex S.R.L. Zalău). O pondere mare în desfacerile S.C. Cemacon S.A. o au
vânzările acesteia în judeţul Satu Mare, aproximativ 24% (vânzări realizate prin Metacom
Prod S.R.L. Bixad, Mobicom S.A. Satu Mare, Tomis S.R.L. Botiz) şi Maramureş, 19%
(distribuitori: Alfa Com S.R.L. Baia Mare, Orizont SRL Sighetu-Marmatiei, Ambient
S.R.L. ( Sibiu ) Baia Mare). Tot o pondere peste 10% în desfacerile totale ale S.C.
Cemacon S.A. o au vânzările acesteia în judeţul Cluj 11% (Ambient S.R.L. ( Sibiu ) Cluj-
Napoca, Arabesque S.R.L. ( Galati ) Cluj-Napoca, Eco Group S.R.L. Cluj-Napoca).
Ponderea vânzărilor în celelalte judeţe este destul de redusă, sub 4% în fiecare: Argeş,

9
Sibiu, Bucureşti, Bihor, Mureş, Bistriţa Năsăud, Prahova, Suceava. În ceea ce privesc
exporturile acestea sunt ocazionale, şi s-au realizat în Polonia în anul 2007.
În sprijinul acestor afirmaţii, în graficul de mai jos sunt sintetizate vânzările pe principalii
distribuitori ai produselor SC Cemacon SA şi localizarea geografică a acestora.

Graficul 1 : Structura vânzarilor S.C. Cemacon S.A. pe judeţe

Sursa : Surse interne S.C. Cemacon S.A.

1.4 Furnizorii principali ai societăţii

În cazul firmei SC Cemacon SA, materia primă este reprezentată de argilă care este
exploatată din cariera aflată în vecinătatea secţiilor de producţie şi se află în proprietatea
societăţii şi de la S.C. Sălajul Sărmăşag. Astfel, cheltuielile cu materia primă sunt
minime, în schimb este importantă aprovizionarea cu resurse energetice (gaz, curent,
apă). Modalitatea de achiziţionare a acestora se face în principal prin compensări cu marii
furnizori de energie precum: “E-on Gaz”, S.C. “Electrica” S.A. şi S.C. “Compania de
Apa Someş” S.A. care sunt companii româneşti, cu acestea Cemacon având încheiate
contracte. Firma mai achiziţionează diferite materiale, cum ar fi folia termocontractibilă
pentru înfolierea paleţilor de blocuri ceramice, paleţii de lemn pentru aranjarea şi
distribuţia produselor, combustibili pentru maşinile de aprovizionare, transport şi

10
manupulare, saci de polipropilenă, etc. Activitatea de transport se execută preponderent
de către firme specializate în acest domeniu pe bază de contract. Referitor la acestea,
întreprinderea are în componenţa organizatorică Departamentul Aprovizionare-Transport,
care printr-o structură bine definită reuşeşte să facă faţă logisticii pentru evaluarea şi
achiziţionarea tuturor materialelor de care firma are nevoie pentru desfăşurarea activităţii
de producţie în condiţii optime.

1.5 Concurenţii existenţi pe piaţa

Unul dintre elementele fundamentale necesare pentru elaborarea strategiei de
marketing a unei firme îl reprezintă analiza concurenţilor existenţi pe piaţă. În ciuda
faptului că societatea S.C. “Cemacon” S.A. este un producător cu vastă experienţă pe
piaţa, concurenţa mai veche sau mai nou apărută este de dorit a fi cunoscută. Avantajele
pe care le au concurenţii de pe piaţă constau în tehnologii noi de fabricare ale cărămizii
sau în renumele acestora pe plan internaţional, cum este exemplul, liderului de piaţă, S.C.
Wienerberger- Sisteme de Cărămizi S.R.L., cotată la Bursa din Viena încă din 1869,
sosită în România în 1998. Ceramica Zalău ocupă locul 3 într-un clasament al primilor 10
producători de blocuri ceramice din nord-vestul şi centrul ţării. Printre principalii
concurenţi ai firmei se află societăţile cuprinse în tabelul de mai jos în ordinea
descrescătoare a cifrei lor de afaceri realizată în ultimii ani.

Tabelul 1: Principalii concurenţi ai S.C. Cemacon S.A.

Nr. Producători de blocuri Cifra afaceri Cifra afaceri Cifra afaceri
crt. ceramice 2005 2006 2007
SC Wienerberger – sisteme
1. 51.160.019 106.100.663 163.676.342
de cărămizi SRL
2. SC Siceram SA 33.083.328 42.463.764 50.661.502
3. SC Cemacon SA 23.601.369 23.902.245 24.457.472
4. SC Simcor SA 31.322.570 32.683.001 38.260.698
5. SC Cars SA 16.029.657 16.907.564 15.027.174
6. SC Refraceram SRL 10.995.577 11.674.294 13.449.405
7. SC Mureşeni SA 11.026.606 11.053.794 9.725.931
8. SC Cercon Arieşul SA 12.955.698 11.011.264 8.455.836
9. SC Ceramica Gherla SA 2.253.989 2.560.816 3.520.412
10. SC Ceramica Tăşnad SA 1.885.587 1.818.021 2.682.729
Total 194.314.400 260.175.426 329.917.501
Sursa: http://www.mfinante.ro/contribuabili/link.jsp?body=/contribuabili/agenti_nume.htm

11
Cota de piaţă deţinută, din estimările societăţii, este de 70% în judeţul Sălaj, 40% Satu
Mare, 25% Maramureş. La nivel de ţară, cota se situează în jurul valorii de 10%.
Ponderea deţinută de blocurile ceramice în total cifră de afaceri este de 96,8%, iar
produsele din categoria tuf zeolitic deţin o pondere de 3,2%. Prin investiţia realizată în
noua capacitate de producţie, societatea vizează pătrunderea pe noi pieţe, care până acum
nu au fost accesibile din cauza costurilor de transport.

1.6 Numărul angajaţilor

S.C. Cemacon S.A. Zalău, este administrată de către un consiliu de administraţie

format din 5 persoane, iar conducerea executivă este formată din 6 persoane, conform
organigramei societăţii. Preşedintele Consiliului de Administraţie este şi director general.

La data de 31 decembrie 2008 societatea înregistra un număr mediu de angajaţi de

284, dintre care tesa 34, muncitori 224 şi direct productivi 26.

Tabel 2: Structura muncitorilor societăţii

Tesa 34
Muncitori 224
Muncitori direct productivi 26
Total 284
Sursa: Nota explicativă 8, anexată la bilanţ

La începutul anului însă, datorită scăderii cererii pentru cărămidă, societatea a închis una
dintre liniile de producţie. Deşi acest lucru era prevăzut într-un viitor mai îndepărtat pe
fondul uzurii tehnice a respectivei linii de producţie (aceasta a fost menţinută în funcţiune
doar datorită cererii mari de cărămidă existente până anul trecut), criza financiară de pe
plan mondial şi-a făcut simţită prezenţa şi în cazul acestei firme, obligând-o să-şi reducă
activitatea mai devreme decât a fost prevăzut, deoarece era costisitor să lucreze pe stoc.
Linia de producţie pe care întreprinderea a închis-o este activă din 1974, rentabilitatea ei
fiind redusă din cauza consumului ridicat de gaze naturale, a energiei electrice consumate
şi a cheltuielilor salariale. Odată cu închiderea liniei de producţie societatea a renunţat la
aproape jumătate din personal, 120 de muncitori fiind disponibilizaţi definitiv prin
concedieri colective şi individuale. În 2009, firma utilizează doar o linie de fabricaţie a
blocurilor ceramice, care a fost modernizată şi retehnologizată anul trecut, capacitatea

12
fiind de 300 de tone pe zi, cu aproximativ 27% mai puţin ca înainte de închiderea vechii
linii.

În prezent societatea are 165 de angajaţi, care sunt repartizaţi în diferite compartimente
conform organigramei de mai jos, de Consiliul de Administraţie la 01.04.2009:
Figura 3 : Organigrama S.C. Cemacon S.A.

13
 Sursa : Surse interne S.C. Cemacon S.A.
Comparativ cu anul trecut, s-a renunţat la 2 compartimente : laborator metrologie şi
compartiment arhivă. De asementea, pe lăngă angajaţii care lucrau la linia de producţie
care a fost închisă au mai fost disponibilizaţi şi alţi angajaţi din aproape fiecare
departament.

Compartimentele de muncă funcţionale din structura organizatorică aprobată de Consiliul

de Administraţie, se prezintă după cum urmează:
1. Adunarea Generală a Acţionarilor S.C. Cemacon S.A.
1.1. Auditor Financiar
2. Consiliul de Administraţie- 5 membrii
2.1. Auditor Intern
3. Preşedintele C.A. –Director General- 1 preşedinte
4. Director Tehnic- 1 director
4.1. Compartiment Mecano- Energetic – 4 angajaţi
4.2. Compartiment Tehnic-Investiţii- 4 angajaţi
4.3. Atelier Mentenanţa- 5 angajaţi
5. Director Producţie- 1 director
5.1. Secţia Blocuri Ceramice- 54 angajaţi
5.2. Secţia Pulberi Minerale- 2 angajaţi
6. Director Vânzări Calitate-1 director
6.1. Compartiment Vânzări – 6 angajaţi
6.2. Compartiment Marketing- 1 angajat
6.3. Laborator Încercări- 1 angajat
6.4. Compartiment Managementul Calităţii- 1 angajat
7. Director Economic – 1 director
7.1. Compartiment Financiar Contabilitate- 3 angajaţi
7.2. Compartiment IT- 1 angajat
8. Director Resurse Umane şi Salarizare-1 director

14
 8.1. Compartiment Resurse Umane- 1 angajat
8.2. Compartiment Normare Salarizare- 1 angajat
8.3. Compartiment Secretariat- 1 angajat
9. Departament Aprovizionare – Transport- 8 angajaţi
10. Departament Administrativ PSI – Protecţia Muncii- 9 angajaţi
11. Secţia Cariere Materii prime- 9 angajaţi
12. Oficiul Juridic
13. Reprezentantul managementului cu calitatea
Conducerea societăţii are următoarea structură :
Consiliul de administraţie al S.C. Cemacon S.A., care este format din:
1. Crehul Ioan - preşedinte;
2. Elekes Ştefan - membru;
3. Turc Silviu - membru;
4. S.C. H.invest S.R.L - reprezentată de dl. Hodiş Andrei ;
5. S.C. Middle Europe Investments S.R.L. Bucureşti -reprezentată de dl. Fader Cristian
Conducerea executivă a S.C. Cemacon S.A., care este asigurată de:
Director general: Ing. Ioan Crehul
Director tehnic: Ing. Remeş Ioan
Director economic: Ec. Pop Ana
Director de vânzări: Butka Coloman
Director de producţie: Sarpataki Alpar Laszlo
Urmărind organigrama observăm că nu există foarte multe nivele ierarhice ceea ce
facilitează transiterea informaţiilor de la manageri la angajaţi şi invers. De asemenea, în
cadrul structurii personalului predomină angajaţii cu studii medii, în proporţie de 78%
(124 persoane), 12% personal care a terminat doar şcoala generală (22 persoane) şi 10%
personal cu studii superioare (20 persoane). Remarcăm şi preocuparea firmei pentru
pregătirea profesională a angajaţilor săi. În acest sens, este de menţionat faptul că,
societatea, pe parcursul anului precedent a investit peste 4.000. ron în traininguri oferite
personalului. De exemplu, au avut loc angajări de sudori şi manipulatori a diferite utilaje,

15
cărora entitatea le-a oferit pregătire pofesională, sub îndrumarea unor profesionişti, timp
de o lună de zile. Conducerea nu este foarte restrictivă, directorii se implică în rezolvarea
problemelor legate de producţie alături de personal. În întreprindere există un climat
plăcut, calm, neconcordanţele apărute soluţionându-se prin discuţii, şi acorduri între
părţile implicate. În ceea ce priveşte programul de lucru acesta este fix, 8 ore pe zi în
cazul muncitorilor şi uşor variabil la nivelele superioare.

Foarte important în ceea ce priveşte personalul este productivitatea muncii, mai ales
pentru angajaţii direct implicaţi în producţie. Acest indicator de arată gradul de eficienţă
cu care este folosit peronalul în cadrul entităţii. La nivel de angajat ea se determină ca
raportul dintre volumul vânzărilor realizate de entitate ( în cazul nostru într-un an de zile)
şi numărul mediu de salariaţi.

În tabelul următor putem observa evoluţia acestui indicator:

Tabelul 3: Evoluţia productivităţii anuale a muncii
2005 2006 2007 2008
Cifra de afaceri 23,902,245 24,457,472 34,153,365 48,619,215
Număr mediu angajaţi 279 280 277 284
Productivitatea muncii 85,671.13 87,348.11 123,297.35 171,194.42
Sursa: Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere şi
Contul de profit şi pierdere

Se observă deci că productivitatea muncii este în creştere de la un an la altul, de la 86 136

lei/angajat la 171 194 lei/angajat, aceasta deoarece, cifra de afaceri a societăţii este într-o
continuă urcare, ca urmare a sporirii producţiei fizice în urma finalizării investiţiilor
tehnologice, dar şi a calificării personalului. Această evoluţie a productivităţii muncii este
una favorabilă pentru societate deoarece, progresul oricărei organizaţii depinde într-o
măsură decisivă de eficienţa cu care sunt folosite resursele umane.
Referitor la salarul mediu pe angajat, acesta are următoarea evoluţie:

Tabelul 4: Evoluţia salarului mediu pe angajat

2005 2006 2007 2008
Salarii anuale plătite 4.390.364 5.273.391 5.347.037 7.232.849
Număr mediu angajaţi 279 280 277 284

16
 Salarul mediu lunar 1.314 1.569 1.608 22.122
Sursa: Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere şi
Contul de profit şi pierdere

Se observă că salariile medii ale angajaţilor cresc de la un an la altul, ceea ce este

justificat deoarece recompensele acordate salarialţilor trebuie să se coreleze cu
productivitatea muncii, care a avut o evoluţie crescătoare de-a lungul intervalului
analizat.

Resursele tehnice
Resursele tehnice se referă la gradul de dotare al firmei cu capacităţi de producţie. Astfel,
pentru desfăşurarea activităţii sale societatea dispune de următoarele resurse:
- Terenuri pe o suprafaţă de 535.733 mp, din care: carieră Turani 133.303 mp, incinta
fabricii 58.400 mp, punct de lucru Beltiug 17.003mp, corp administrativ Strejarul
1.427 mp, cariera de argilă Recea 376.500 mp
- Construcţii: magazii, hale, depozite, centru de cercetare, birouri, în valoare de
15.650.522 ron,
- Maşini şi instalaţii tehnice: Basculante Mercedes, motostivuitoare, valţ tip compact
1012 pt. pentru preparare argilă, încărcătoare frontale, excavatoare, cupe şi scripete
utilizate în extracţia argilei, alimentatoare cutie pentru cenuşă, transportor cu bandă
de cauciuc, colergang, concasor cu valturi (folosit la marunţirea argilei), presa de vid,
cuptoare folosite pentru uscarea şi arderea cărămizii, macarale turn, macara capră, 4
Dacia Logan, un autoturism Nissan 4x4, un autoturism Honda, 2 autoturisme Skoda,
un autoturism Bora şi un autoturism Seat Cordoba toate în valoare de 5.631.827 ron.
- Alte instalaţii utilaje şi mobilier care cuprind: sistemul de supravegere, aparate de
monitorizare, sisteme de calculatoare în valoare de 74.386 ron.
- Programe informatice si licenţe necesare pentru proiectarea noilor tipuri de cărămidă

În ceea ce priveşte gradul de utilizare al utilajelor acesta se apropie de 100%, neexistând

utilaje nefolosite sau inutilizabile. Societatea a făcut numeroase investiţii din 2007 şi
acestea încă mai continuă şi în prezent. S-a achiziţionat o nouă linie de producţie care
este mult mai eficientă ca cea anterioară, având un consum mai redus de energie electrică
şi gaze şi un nivel mai mic al cheltuielilor cu reparaţiile fuxului tehnologic, o capacitate
mai mare de producţie, aceasta ajungând până la 300 tone pe zi. De la punerea în

17
funcţiune, această nouă linie de producţie nu a necesitat reparări majore. În urma
controalelor periodice efectuate, s-au identificat mici neregularităţi tehnice. La
recomandările specialiştilor s-a înlocuit pompa de răcire şi s-a intervenit cu reparaţii în
cazul unui compresor. Se observă înclinaţia entităţii spre inovare, aceasta înlocuind
periodic şi autoturismele utilizate în diferite deplasări, şi renovând chiar şi corpurile
administrative. Toate aceste investiţii s-au realizat în mare parte prin autofinanţare,
folosind profitul reportat dar şi cu ajutorul unor credite bancare pe termen lung.

Resursele materiale
În cadrul acestor resurse un loc aparte în reprezintă modul de asigurare al firmei cu
materii prime şi materiale. În cazul S.C. Cemacon S.A. , se ştie că materia primă este
reprezentată de argilă extrasă din propriile cariere. După extragere acestea sunt duse în
hala de marcerare care reprezintă şi o rezervă de materii prime şi materiale pentru
perioadele de iarnă când expoatarea întâmpină dificultăţi. Societatea trebuie să-şi
construiască cu grijă stocurile de materii prime şi materiale având în vedere că durata
necesară pentru macerare variază între 6 şi 12 luni. Pe lângă argilă societatea mai
foloseşte şi alte materii prime însă într-un volum mai redus, în vederea obţinerii
produsele din categoria tuf zeolitic care însă deţin o pondere redusă, de 3,2%. Astfel,
entitatea trebuie să-şi mai procure şi saci de polipropilenă, folie termocontractilă, paleţi
de lemnn, combustibili. În vederea selectării furnizorilor care să asigure aprovizionarea
cu aceste materii prime şi materiale, societatea foloseşte un punctaj calculat pe baza
anumitor criterii, pentru fiecare furnizor în parte. Cei care acumulează cel mai mare
punctaj, sunt admişi ca fiind furnizori acceptaţi cu care societatea încheie diferite
contracte. Utilizând criterii ca: preţul produselor, calitatea acestora, condiţiile şi timpul de
livrare, au fost selectaţi următorii furnizori.

Tabelul 5: Lista furnizorilor acceptaţi

Denumire materii prime, materiale, piese
Furnizor Punctaj
de schimb
1. Energie electrică S.C. Electrica S.A. Zalău 60
2. Gaz S.C. e-on Gaz România 55
3. Apă-canalizare S.C. Compania de Apă Someş S.A. 55
4. Piese de schimb utilaje tehnologice S.C. Aversa S.A. Bucureşti 65
5. Piese de schimb auto şi pentru utilaje S.C. Cocorul Zalău 55
terasiere

18
6. Piese de schimb pentru role bandă S.C. Mefival Satu Mare 60
7. Dopuri ceramice S.C. Sinterom S.A. Cluj 55
8. AMC S.C. Caom S.A. Paşcani 60
9. Reparaţii utilaje S.C. Balkancar Service 55
10. Confecţionare piese de schimb, S.C. Elmont S.R.L. Zalău 60
recondiţionări, lucrări de construcţii,
Instalaţii electrice, tehnice, sanitare
11. Protecţia mediului, studii de impact S.C. Envicon S.R.L. Satu Mare 65
bilanţuri de mediu, analize, măsurători
înclinometrice, foraje
12. Paleţi de unică folosinţă S.C. Calderoni S.R.L. Coaş 60
13. Carburanţi S.C. Inserco 60
14. Folie Laplast KFT Ungaria 65
15. Rumeguş S.C. Georademar Sângeorz Băi 50
16. Organe de asamblare S.C. Andy & Zoly S.R.L. Zalău 70
17. Metale S.C. Vidalis S.R.L. Zalău 60
18. Curele transmisie S.C. Primagra Suceava 50
19. Cenuşă S.C. Inserco S.R.L. Zalău 50
20. Echipament de lucru şi protecţie S.C, Clas Expert S.R.L. Oradea 55
21. Coji de seminţe S.C. Ardealul S.A. Carei 50
Sursa: Surse interne Cemacon S.A.

Aprovizionarea se realizează la un interval de 40 de zile, variind uşor în funcţie de tipul

produselor. Entitatea pune deosebit de mare accent pe calitatea materiilor prime, de
aceasta depinzând şi calitatea produselor finite. Volumul stocurilor de materii prime şi
materiale consumabile fluctuează de la un an la altul potrivit graficului următor:

Graficul 2: Evoluţia stocului de materii prime şi materiale consumabile

Sursa: Bilanţul societăţii S.C. Cemacon S.A.

19
Se observă că odată cu introducerea noii capacităţi productive au crescut şi stocurile de
materii prime în anul 2007 datorită volumului mai mare de resurse necesare pentru
producţie şi a faptului că perioada de timp în care argila trebuie prelucrată înaintea
utilizării ei în producţie este mare. De aceea se observă o acumulare de stocuri în acel an,
însă acestea se reduc începând cu 2008 când pot fi date deja în folosinţă, astfel încât
producţia să se realizeze la capacitate maximă.

1.7 Evoluţia volumului de active pe ultimii cinci ani

Cifra de afaceri netă semnifică volumul portofoliilor de afaceri realizate de entitate în

relaţie cu diferiţi parteneri. Fiind un indicator de volum cifra de afaceri netă reflectă atât
latura comercială a unei firme producătoare (prin producţia vândută ), cum este cazul
societăţii analizate, cât volumul activităţii desfăşurate de o entitate cu obiect principal de
activitate comerţul. Tot acest indicator este folisit şi pentru aprecierea pozitiei societatii în
cadrul sectorului de activitate unde evoluează precum şi a aptitudinilor de a face investiţii
şi respectiv a dezvolta diferite activităţi şi produse în mod profitabil.

Rezultatul exerciţiului este un indicator forte al societăţilor, de la prima vedere putând să

sugereze situaţia economico-financiară în care aceasta se află. El este un indicator de
rentabiliate determinat pe baza diferenţei dintre veniturile şi cheltuielile exerciţiului,
având valori pozitive în cazul în care firma înregistrează profit şi valori negative dacă
firma are pierderi.

Analizând cifra de afaceri a societăţii pe perioada 2004-2008 observăm că aceasta se află

într-o continuă ascensiune. Cele mai importane creşteri le-a înregistrat în perioada 2006-
2007 şi 2008 când indicatorul a crescut cu 39,64% respectiv 42,36%. Această creştere s-a
datorat în principal sporirii vânzărilor, generată de creşterea volumului producţiei fizice
realizate de blocuri ceramice care a avut loc odată cu punerea în funcţiune a noii linii de
producţie. În perioadele 2004-2005 şi 2005-2006 se observă că cifra de afaceri se menţine
aproape constantă, creşterile înregistrate de la un an la altul fiind numai de 1,27% şi
2,32%.

20
Urmărind şi rezultatul net al exerciţiului observăm că acesta se concretizează în profit pe
toată perioada, având o creştere însemnată între 2006-2007 şi 2007-2008 când a
înregistrat valori chiar de 5 ori mai mari ca în anul precedent. (I07/06RNE = 563,76 %,
I08/07RNE = 145.18%). În perioadele 2004-2005 şi 2005-2005 se observă o reducere a
profitului net cu aproape 50% respectiv 70% (I05/04RNE = 51.24%, I05/04RNE = 28.55%). Această
scădere se poate datora unei creşteri mai lente a veniturilor totale comparativ cu
cheltuielile totale în cele doua perioade analizate, mai exact a creşterii anumitor
cheltuieli materiale, ca de exemplu cele cu energia şi apa.

În graficul de mai jos este redată evoluţia celor doi indicatori, prin valorile lor absolute:

Graficul 3: Evoluţia cifrei de afaceri şi a rezultatului net al exerciţiului în perioada

2004-2008

Sursa: Bilanţul şi Contul de profit şi pierdere S.C. Cemacon S.A.

21
 CAPITOLUL 2: CONSIDERAȚII GENERALE ALE PROFITULUI

2.1 Noţiuni generale privind profitul

Termenul “profit” de origine latină, provine de la verbul “proficere”, care

înseamnă a progresa, dobândind treptat semnificaţia de a da rezultate, reprezintă una din
zonele fundamentale de venit care se formează în economia de piaţă, relevând
raţionalitatea activităţii economice. Nici o activitate intreprinsă de un agent economic nu
poate exista şi nu se poate dezvolta dacă nu se obţine un avantaj in formă bănească, dacă
nu se recuperează cheltuielile şi nu se obţine un excedent de venit. Noţiunea de profit este
privită şi înţeleasă diferite de economişti prin prisma concepţiei globale, ca o rezultantă
dintre efortul economic (costul de producţie) şi efectul concretizat în veniturile obţinute.
Pentru a obţine profit, în orice situaţie veniturile trebuie să fie mai mari decât
cheltuielile. Angajând efectiv capitalurile societăţii şi îmbinându-le cu ceilalţi factori de
producţie, întreprinzătorul obţine venituri şi menţine starea de funcţionalitate a afacerii.
Prospectarea pieţei, desfăşurarea procesului de producţie, obţinerea preţului dorit în
funcţie de cererea pieţei presupune anumite incertitudini sau riscuri care trebuie avute în
vedere, profitul fiind astfel “o consecinţă a riscului, rezultatul prevederii viitorului cu mai
mare acurateţe decât au făcut-o majoritatea celorlalţi concurenţi.”

Profitul reprezintă diferenţa între veniturile obţinute şi cheltuielile aferente

acestora, dintr-o activitate economică sau financiar-bancară. Aceasta este o valoare real
pozitivă, rezultată din activităţi economico-financiare concrete, ca şi efect al interacţiunii
şi interdependenţei factorilor fundamentali de producţie: capitalul, munca şi pământul –
natura. Este un plus monetar care rezultă din rotaţia completă a capitalurilor, urmărit şi
dorit de toţi întreprinzătorii pentru autofinanţarea menţinerii şi dezvoltării propriei firme.

În sensul larg al cuvântului, profitul este considerat un câştig ce remunerează

factorii de bază ai producţiei: capitalul, pământul şi munca. Se concretizeză în profit
propriu-zis, profit din inovaţii, profit din incertitudini şi risc şi profit nejustificat din
punct de vedere etic. Este câştigul pe care îl obţin agenţii economici, ca surplus peste
costul de producţie, fiind avantajul realizat în firmă bănească dintr-o acţiune, operaţie sau
activitate economică. Astfel, orice agent economic nu poate progresa, nu se poate
dezvolta, dacă nu obţine profit.

22
2.2 Tipologia profitului

Obţinerea de profit este motivaţia întreprinzătorilor şi posesorilor de capital. Se

poate vorbi de profit normal, profit economic, dacă avem în vedere căile prin care a fost
realizat putem vorbi de profit legal (legitim) sau profit illegal (nelegitim).

Profitul normal reprezintă acea parte a profitului pe care o realizează şi însuşeşte

întreprinzătorul (agentul economic) în calitatea sa de proprietar al factorilor de producţie.
Ca venit al proprietarului care este şi întreprinzător, profitul normal nu se include în
costul de producţie. Acesta corespunde venitului care ar reveni întreprinzătorului dacă el
ar închiria capitalul său altui întreprinzător, sau dacă ar lucra ca salariat la acesta. Prin
urmare, profitul normal reprezintă minimum de profit pe care o firmă trebuie să-l obţină
pentru a funcţiona în continuare. În acest caz, nielul venitului total încasat se identifică cu
cel al costurilor de oportunitate, ceea ce înseamnă că pe baza încasărilor se poate asigura
continuarea activităţilor la aceiaşi parametrii funcţionali.

Partea de profit ce se obţine ca venit peste costul de producţie indiferent dacă

acest venit este produs al unor factori de producţie închiriaţi sau ca urmare a jocului
concurenţei pe piaţă, reprezintă profitul supranormal sau economic. în timp ce, profitul
contabil reprezintă excedentul de venit net peste costul contabil, profitul economic
reprezintă diferenţa dintre venitul total al firmei şi costurile de oportunitate ale tuturor
intrărilor (factorilor) utilizate de aceasta într-o perioadă de timp. Adesea, teoria generală a
profitului are în vedere acest tip de profit. Profitul economic este privit ca o recompensă
oferită investitorului pentru riscul asumat în derularea afacerii. Riscul în afaceri este ceva
firesc, o componentă a vieţii economice care nu surprinde pe nimeni. Pentru a lărgi
viziunea asupra profitului ca substanţă a conţinutului rentabilităţii, este uitl a face o
trecere în revistă a abordării lui ca factor de remunerare de producţie.

Prin natura sa reziduală, profitul poate fi negativ, poate lua forma de pirdere,
spre deosebire de salariu, dobândă şi rentă, care nu îmbracă niciodată o formă „negativă”.
Pierderea reduce valoarea contribuţiei investitorilor în capitaluri şi implicit va reduce şi
valoarea afacerii. În condiţii dinamice, profitul fluctuează: în condiţii de boom, se pot
realiza profituri mai mari decât salariile, renta sau dobânda. În condiţii de criză, este
inevitabilă reducerea profitului. Ca rezultat al acţiunii economice, văzut ca decalaj între
veniturile şi cheltuielile unei întreprinderi şi totodată din punct de vedere al
reglementărilor în vigoare, se disting două finalităţi ale profitului: profit legitim (legal) şi
profit nelegitim (nelegal).

Profitul legitim reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli constituiete legal

ca fond şi modalitate de calcul. El apare ca un surplus monetar degajat de respectarea
normelor legale şi poate fi diferit de profitul normal. Pe de altă parte, în plan moral şi

23
social, profitul legal poate fi privit şi ca profit normal, urmând ca orice depăşire a
acestuia să apară ca fiind obţinută în afara condiţiilor legale, situaţie care ar impune
concomitent ideea că el nu aparţine şi nu poate fi însuşit de întreprinzătorul care-l
dobândeşte.

Profitul legitm este format prin potenţialul tehnico-economic al întreprinderii,

reflectat în performanţe aducătoare de profit (creşterea volumului bunurilor şi serviciilor
vândute, îmbunătăţirea calităţii, creşterea randamentului forţei de muncă, creşterea
progreselor economice şi tehnice realizate prin intermediul unor mijloace de muncă
perfecţionate şi mai ieftine, obţinerea unor produse noi). Acestea sunt de altfel, serviciile
reale aduse de agentul economic nu doar propriei sale activităţi, ci şi societăţii care
beneficiează de ele. Unii economişti susţin că profitul obţinut în acest mod ar trebui scutit
de impozit pentru a stimula progresul tehnico-economic.

Profitul generat de progresul tehnico-ştinţific conţinând în algoritm variabile ale

protecţiei mediului, dezvoltării durabile, ar trebui în totalitate scos în afara impozitării.
Strâns legată de dimensiunea potenţialului tehnico-economic şi aducătoare de profit
legitim este considerată economisirea tuturor tipurilor de eforturi cuprinse în costuri.

Se consideră că, la formare profitului legitim, pe lângă potenţialul tehnico-

economic, mai contribuie şi decizia antreprenorială, iar componente ale profitului legitim
sunt considerate şi veniturile provenite din evitarea riscurilor, care cu o probabilitate mai
mică sau mai mare, însoţesc activitatea economică a întreprinderii.

Profitul nelegitim reprezintă o sumă de bani însuşită fără a fi câştigată sau

meritată printr-un serviciu adus în activitatea economică, adică fără a fi creată nici o
valoare economică. Acesta are caracterul unui „venit gratuit, rezultând din circumstanţe
favorabile de beneficiar”. Una din formele profitului nelegitim este evaziunea fiscală, sau
profitul nelegal, care poate avea loc sub acoperirea legilor, ca urmare a ambiguităţii
acestora, sau datorită confuziei create de instabilitatea şi slaba mediatizare a cadrului
legislativ de specialitate. De asemenea, evaziunea fiscală poate fi intenţionată sau
frauduloasă (dubla contabilitate, subevaluarea voită a masei impozabile, falsificarea
intenţionată a declaraţiilor de impunere).

Surse principale de formare a profitului nelegitim:

 Asocierea, fuziunea sau cooperarea între firme, care dă naştere formelor
anticoncurenţiale;
 Inexistenţa cheltuielilor cu reclame si publicităţi;
 „Pirateria” economică, expresie a utilizării abuzive şi neautorizate a mărcilor
consacrate pentru produsele proprii slab calitative;

24
  Mâna de lucru şi componentele ieftine folosite;
 Anumite variaţii ale rentei funciare, datorate poziţiei privilegiate pe piaţă (distanţa
redusă faţă de furnizori, piaţa de desfacere situată în zone cu expansiune
economică puternică, unde, datorită extinderii şi dezvoltării infrastructurii, creşte
şi preţul pământului);
 Concurenţa neloială, care nu compensează cheltuielile cu tehnologia folosită, pe
cele cu fondul comercial, şi foloseşte reţelel de distribuţie deja instalate. Aceste
firme practică preţuri de dumping, dar înregistrează o frecvenţă mai mare a
vânzărilor, ceea ce în final se reflectă în venituri suplimentare;
 Practicarea unor preţuri inferioare celor de pe piaţă.

Profitul trebuie confiscat şi vărsat la bugetul de stat deoarece acesta nu aparţine

întreprinzătorului. Din definire profitului a rezultat o a doua abordare a profitului, anume
profitul total, care este exprimat ca o însumare a profitului normal şi a profitului
economic (definit ca şi supraprofit). Prin teoria riscului asumat, profitul este definit ca o
recompensă a întreprinzătorului pentru riscul ce şi-l asumă odată cu iniţierea şi
desfăşurarea afacerii. Dacă ceilalţi factori implicaţi în desfăşurarea activităţii sunt
remuneraţi pe bază contractuală, întreprinzătorului îi revine profitul drept răsplată pentru
riscul asumat.

O altă formă specială de profit este aşa-numitul profit neaşteptat, care se realizează
de către agenţii economici în condiţiile unor conjuncturi economico-politice sau de altă
natură, favorabile. Asemenea situaţii se pot întâlni fie în zonele geografice ale globului în
urma unor evenimente conjuncturale, fie în cazul unor produse de natură deosebită
precum petrolul sau alte resurse natural-materiale ce constituie monopolul exclusiv al
unui număr redus de producători, respectiv vânzători.

Lipsa profitului, fie în urma unui dezechilibru al factorilor de producţie, când agentu
economic depune un efort mai mare decât efectul obţinut, fie în urma consumului
întregului profit pentru sine, activitatea economică nu numai că va stagna, dar atât factorii
endogeni cât şi cei exogeni o vor deprecia până la anulare (lichidare). Factorii subiectivi
implicaţi în formarea profitului sunt interesaţi şi în obţinerea lui, astfel:
 Deţinătorii de capital primar au motivaţia sporirii patrimoniului firmei fondate
prin reinvestirea unei parţi din profit şi însuşirea unei părţi care să le asigure
nevoile proprii de consum;
 Deţinătorii forţei de muncă au motivaţia menţinerii şi dezvoltării potenţialului
economic al firmei în perspectiva participării şi însuşirii din venituri a
echivalentului muncii depuse, a sporirii acestora şi a posibilităţii de a fi
retribuiţi inclusiv din profit;

25
  Statul, datorită faptului că pentru acesta profitul reprezintă materia impozabilă
din care va obţine venituri directe la bugetul său.

Profitul propriu-zis, în economia de piaţă este urmărit pe termen lung şi pe termen

scurt astfel:
 Profitul maxim realizat imediat poate duce la insuficienţa lichidităţilor şi la
exces de imobilizări, ceea ce semnalează un posibil faliment al firmei, deci nu
se asigură supravieţuirea în timp a firmei;
 Independenţa financiară a firmei faţă de creditori impune ca firma să-şi
diminueze datoriile prin limitarea creşterii şi a profitului imediat;
 Cheltuielile de reclamă şi publicitate, a căror necesitate şi utilitate se manifestă
în timp, reduc de asemenea profitul imediat;
 Diminuarea profitului imediat este determinată şi de creşterea salariilor
(fenomen care devine periodic într-o economie instabilă), precum şi de
creşterea gradului de securitate a personalului.

2.3 Factorii de influenţă a profitului

2.3.1 Indicatori de măsurare a profitului

Fiecare agent economic, pentru a putea să-şi orienteze activitatea trebuie să

dispună de o analiză financiară corespunzătoare, în cadrul căreia un rol deosebit revine
mărimii şi dinamicii profitului. Oricare ar fi forma de profit, acesta este măsurat absolut
(ca masă, ca volum) şi relative (ca rată).

Mărimea profitului este variabilă în timp şi spaţiu şi poate fi pusă în evidenţă cu

ajutorul a doi indicatori:
 Masa profitului, respectiv suma pe care o reprzintă profitul unei entităţi
economice, a unui agent. Ea se stabileşte ca diferenţă pozitivă dintre
venitul obţinut prin vânzarea bunurilor realizate şi costul lor. Masa
profitului se poate calcula de asemenea, pe produs (bun sau serviciu), ca
diferenţă între preţ şi cost constituind un reper foarte important pentru
selectarea nomenclatorului de produse al unei unităţi economice.
Pr = VT – CT

Pr – masa profitului într-o anumită perioadă

VT – venit total
CT – cheltuieli totale

 Rata profitului, care se determină fie ca raport procentual între:

26
 ■ masa profitului şi volumul capitalului investit:
RPr (k) = Pr/Kinv x 100

■ masa profitului şi cifra de afaceri:

RPr (CA) = Pr/CA x 100

■ masa profitului şi costul de producţie sau rata rentabilităţii:

RPr (CT) = Pr/CT x 100

Dacă atât în cazul calculului masei profitului cât şi al ratei profitului nu se obţine
un rezultat pozitiv, înseamnă că din punct de vedere oficial nu se obţine profit, ci se
înregistrează pierderi, care în anumite circumstanţe pot aduce agentul economic în starea
de faliment.

Ţinând seama de modul cum se calculează profitul în contextul semnificaţiei

oficial - legislative, rezultă că, atât din punct de vedere al producătorului (al celui ce
realizează o activitate lucrativă), cât şi al societăţii, se impune un singur mod de abordare
- acela al maximizării. Deoarece caracterul complex al activităţii economice implică
acţiunea unui număr mare de factori, rezultatul depinzând de aceştia, profitul
producătorului se maximizează prin mărirea producţiei (care atrage după sine sporirea
cantităţii de factori utilizaţi) atâta timp cât veniturile ce decurg din creşterea cu o unitate a
factorilor respectivi sunt superioare costului acestora. În acelaşi timp problema
maximizării se pune atât prin prisma masei cât şi a ratei profitului şi determină, firesc,
opţiunile producătorilor pentru o activitate sau alta. În lupta pentru maximizarea
profitului, au loc deplasări de capitaluri pe diferite mărimi de la o activitate economică la
alta sau între diferite ramuri, mişcare ce poartă denumirea de migraţia capitalului.

Atât mărimea cât şi dinamica ratei profitului sunt influenţate de numeroşi factori.
Cel mai important este desigur numărătorul din rata profitului, reprezentat prin masa
profitului cu care creşte sau scade direct proporţional. Dacă vom supune analizei
indicatorul masa profitului, vom deduce că are, la rândul său, o condiţionare complexă
depinzând de:
1. nivelul productivităţii sau randamentul factorilor care influenţează volumul
rezultatelor. Aceeasta înseamnă orientarea firmei spre acele acţiuni (activităţi) care
conduc la productivitate cât mai mare, îndeosebi prin prisma randamentului factorului
muncă.
Eficienţa factorilor de producţie este, la rândul ei, determinată de alţi factori cum
ar fi: eficienţa învăţământului, a sistemului de ocrotire socială a sănătăţii, a cercetării
ştiinţifice, de eficienţa acumulării şi investiţiilor, de structurile de ramură şi teritoriale ale
economiei naţionale;

27
 2. preţul de vânzare şi costul, întrucât masa profitului este rezultatul diferenţei
dintre cele două elemente. Prin creşterea preţului de vânzare, într-o economie de piaţă,
concurenţială se modifică substanţial nivelul competitivităţii, accentul se pune pe
reducerea costului;
3. volumul, structura şi calitatea producţiei (activităţii sau bunurilor economice)
care acţionează separat dar mai ales în unitatea şi interdependenţa lor. În practică,
incidentele generate de aceşti factori de influenţă, se intersectează sau suprapun, putând fi
sau nu convergente unele cu altele;
4. viteza de rotaţie a capitalului. Este cunoscut faptul că, în activitatea economică
capitalul parcurge o mişcare complexă pe care o putem simboliza astfel:

B - C ... P ... BE - B'

în care:

B - bani (capital bănesc);

C - capital productiv (bunuri de producţie);
P - activitatea economică în care se foloseşte capitalul;
BE - bunuri economice în urma activităţii economice respective;
B' - bani ce rezultă din vânzarea bunurilor economice (mărfurilor) obţinute.

Mişcarea completă de la B la B' este o rotaţie, iar timpul acestei mişcări este
timpul de rotaţie. Întreprinderea este interesată ca în decursul unui an să realizeze un
număr de rotaţii cât mai mare. În acest scop se reduce timpul de aprovizionare, de
producţie şi de vânzare a mărfurilor. Volumul profitului va fi astfel direct proporţional cu
viteza de rotaţie.
5. Mărimea rentabilităţii, respectiv rata profitului depinde şi de calitatea
conducerii activităţii de producţie, aprovizionare şi desfacere. O conducere
corespunzătoare se reflectă în combinarea şi folosirea optimă a factorilor de producţie,
obţinerea unui volum maxim de rezultate cu un capital dat, reducerea stocurilor şi a
creditelor, conducând implicit la sporirea beneficiului (profitului).

Fiecare dintre aceşti factori este influenţat la rândul său de alţi factori de care
trebuie să ţină seama orice agent economic în adoptarea deciziilor în scopul creşterii
gradului de rentabilitate al afacerilor. Diferenţa dintre valoarea preţului plătit (costurile
suportate) şi cea a scopului atins se numeşte câştig, sau profit, sau venit net.

2.3.2 Modalităţi de creştere a profitului

28
 Profitul caracterizează întreaga activitate a firmei atât din punct de vedere
calitativ cât şi din punct de vedere cantitativ. În acelaşi timp, profitul caracterizează şi
modul de gospodărire a patrimoniului, a activului economic şi a pasivului financiar. În
cadrul societăţilor comerciale industriale şi a altor agenţi economici, se disting ca
modalităţi de creştere a profitului:
 Reducerea costului de producţie;
 Influenţa modificării preţului de vânzare al mărfurilor şi serviciilor.

Reducerea costului de producţie

Prin costul de producţie se realizează un control eficient asupra rezultatelor
economice din toate compartimentele şi este necesară utilizarea cu eficenţă maximă a
factorilor de producţie (munca, natura şi capitalul), valorificarea superioară a materiilor
prime, a combustibilului şi a energiei şi realizarea cifrei de afaceri cu cheltuieli minime.

Factori care influenţează în mod direct reducerea acestor costuri de producţie:

 Productivitatea muncii influenţează reducerea costurilor şi respectiv,
creşterea profitului, atât prin diminuarea cheltuielilor fixe pe unitate de
produs cât şi prin modificarea ponderii salariilor în totalul cheltuielilor de
exploatare, ca urmare a obţinerii unei producţii mai mari într-o unitate de
timp de muncă.
 Promovarea metodelor moderne de management al producţiei şi al
muncii trebuie să contrinuie la reducerea costurilor şi la creşterea
corespunzătoare a profitului prin:
● asigurarea de manieră echilibrată şi din timp a aprovizionării tehnico-
materiale a procesului de producţie pe bază de contracte ferme cu
furnizorii din ţară şi din străinătate;
● stabilirea unui flux tehnologic raţional, în funcţie de cerinţele
introducerii de noi dezvoltări tehnologice;
● eliminarea întreruperilor şi a golurilor de producţie;
● folosirea cu maximă eficienţă a timpului de lucru al fiecărui salariat;
● reducerea pierderilor de timp de lucru cauzate de absenţe nemotivate,
de concedii fără plată şi de nerespectarea disciplinei muncii;
● cointeresarea materială a salariaţilor, conform contractului colectiv de
muncă, acordarea altor drepturi personalului, în strânsă legătură cu
contribuţia fiecăruia la creşterea producţiei şi a productivităţii muncii,
precum şi îmbunătăţirea pregătirii lor.
 Reducerea cheltuielilor materiale de producţie se referă nu numai la
folosirea raţională, eficientă şi la reducerea consumului pe unitate de

29
 produs la materiile prime şi materiale, ci şi la diminuarea altor cheltuieli
comune şi generale ale întreprinderii, la reciclarea materialelor secundare.

O influenţă invers proporţională privind creşterea profitului este accelerarea

vitezei de rotaţie a capitalului circulant (de exploatare), respectiv scurtarea intervalului de
timp dintre momentul cheltuirii capitalului într-o activitate industrială sau de prestări
servicii şi obţinerea profitului. Accelerarea vitezei de rotaţie a activelor circulante duce la
scăderea costurilor şi la sporirea corespunzătoare a masei profitului prin faptul că o serie
de cheltuieli fixe sunt repartizate la o producţie mai mare obţinută cu aceeaşi cantitate de
active circulante (capital circulant). Totodată prin accelerarea vitezei de roraţie a
capitalului se evită formarea stocurilor de active circulante (de exploatare) peste
necesităţile reale de producţie şi plata unor dobânzi majore pentru nerambursarea
creditelor la scadenţă.

Mărimea în suma absolută a profitului depinde de trei elemente, care sunt

determinate direct sau indirect, imediat sau defazat în timp, de o serie întreagă de factori
de a căror evoluţie prealabilă firma trebuie să ţină seama atunci când previzionează
activitatea viitoare:
 Volumul vânzărilor;
 Preţul de vânzare;
 Costul unitar de fabricaţie.

2.4 Modalități de previziune a profitului

Societatea este nevoită să facă o investiţie, ori de câte ori rata profitabilităţii
depăşeşte costul capitalului, în caz contrar concurenţa fiind aceea care face investiţia
cucerind piaţa. Astfel, calculul profitului posibil este o operaţiune premergătoare oricărei
altei acţiuni de demarare a afacerii, existenţa şi mai ales mărimea profitului posibil fiind
factorul „motor” şi duce la construirea de metode de previzionare a profitului posibil în
condiţiile concrete ale mediului în care firma îşi desfăşoară activitatea.

2.4.1 Indicatori ai rentabilității

Rentabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a realiza profit, care este

necesar atât reproducţiei şi dezvoltării cât şi remunerării capitalurilor. Deoarece prin
intermediul rentabilităţii se apreciază performanţele întreprinderilor, ea reprezintă o
informaţie indispensabilă băncilor, creditorilor şi partenerilor de afaceri, fiind definită ca
un raport între rezultatul obţinut şi mijloacele utilizate.

30
 Îndeosebi, “rentabilitatea reprezintă un surplus monetar, respectiv soldul dintre
încasările totale şi cheltuielile totale. Această noţiune de rentabilitate este bazată exclusiv
pe fluxurile financiare ca bază a calcului economic.” Fiind considerată un modul
semnificativ în analiza financiară “rentabilitatea unei întreprinderi reprezintă conceptul
cel mai frecvent utilizat şi în general poate fi exprimată prin rata rentabilităţii, ca raport
între un venit obţinut în cursul unei perioade determinate de timp şi masa capitalurilor
investite în aceeaşi perioadă.”

Riscul economic apreciază posibilitatea obţinerii unui rezultat insufficient sau

chiar a unor pierderi. Această eventualitate este legată de importanţa cheltuielilor fixe
care diminuează flexibilitatea întreprinderii, respectiv capacitatea acesteia de a se adapta
la variaţia cifrei de afaceri. Gradul de flexibilitate fiind dependent de potenţialul tehnic al
întreprinderii, de potenţialul uman, cât şi de structura ei organizatorică, variabilitatea
rezultatului va fi cu atât mai bine stăpânită de agentul economic, cu cât aceasta manifestă
un grad mai mare de flexibilitate. Deci, riscul activităţii economice nu este altceva decât
incapacitatea întreprinderii de a se adapta în timp şi cu cele mai mici costuri, eforturi, la
variaţia mediului economic. Mai exact, el exprimă volatilitatea rezultatului economic la
condiţiile de exploatare. Riscul nu depinde numai de factori generali (preţ de vânzare,
cost, cifră de afaceri), ci şi de structura costurilor, respectiv comportamentul lor faţă de
volumul de activitate.

Structura cheltuielilor şi în special repartiţia între cheltuielile fixe şi cheltuielile

variabile în raport cu cifra de afaceri, exercită o influenţă marcantă asupra rentabilităţii,
ceea ce justifică determinarea unui „efect de levier al exploatării” şi mai mult, formularea
modelului de analiză al „pinctului mort”. Riscul de exploatare depinde în special de
nivelul cheltuielilor fixe, acelaşi nivel al cheltuielilor fixe fiind mult mai bine absorbit de
o cifră de afaceri mai mare. Dar importanţa cheltuielilor fixe nu poate fi apreciată în
valoare absolută, ci numai în raport cu marja generală a întreprinderii, deoarece există
sectoare, cum ar fi acela al serviciilor, în care raportul cifra de afaceri/cumpărări este
foarte mare, deci cheltuielile fixe sunt mult mai uşor absorbite prin cifra de afaceri.

Sinteza între nivelul cheltuielilor fixe şi cel ai marjei o realizează punctul mort,
evidenţiat prin analiza cost – volum – profit. Punctul mort sau punctul critic reprezintă
nivelul de activitate (CA), care absoarbe în totalitate cheltuielile de exploatare ale unei
perioade, iar rezultatul este nul. Punctul mort denumit şi prag de rentabilitate
evidenţiază nivelul minim de activitate la care trebuie să se situeze întreprinderea pentru
a nu lucra în pierdere. Depăşind acel nivel, activitatea societăţii devine rentabilă deci,
riscul economic va fi cu atât mai mic cu cât nivelul punctului mort va fi mai redus.

31
 Se pot evidenţia două categorii de rate de eficienţă, prin intermediul cărora se
realizează analiza rentabilităţii, şi anume: rate de rentabilitate economică şi rate de
rentabilitate financiară.

În principiu, se impune ca valorile ratelor de rentabilitate să fie cât mai ridicate,

pentru a reflecta o situaţie favorabilă din punct de vedere economic. Utilizarea ratelor de
rentabilitate în procesul de analiză şi gestiune se poate face fie în dinamică, prin
compararea evoluţiei lor în timp în cadrul aceleiaşi firme, fie prin raportarea la valorile
medii ale ratelor de rentabilitate calculate la nivelul sectorului de activitate din care face
parte firma în cauză sau la valorile înregistrate de firme-leader din sectorul respectiv.

Rata rentabilităţii economice se referă la eficacitatea cu care sunt utilizate

activele firmei şi se obţine ca raport între rezultatul net al exerciţiului şi valoarea activelor
totale:
Rpr = Pnet/At x 100

O valoare ridicată a ratei rentabilităţii economice se obţine prin gestionarea

eficientă a activelor, ca de exemplu:
- folosirea unor echipamente tehnologice neutilizate fizic şi moral;
- obţinerea unui grad de utilizare a capacităţilor de producţie cât mai ridicat;
- evitarea unor imobilizări financiare fără justificare economică: stocuri, creanţe
etc.

Rata rentabilităţii financiare se referă la eficacitatea cu care este utilizat

capitalul firmei şi se determină ca raport între profitul net al exerciţiului şi valoarea
capitalului propriu (Kpr) de care dispune firma:
Rpf = Pnet/Kpr x 100

Această rată măsoară randamentul capitalurilor proprii, deci a plasamentului

financiar, pe care acţionarii l-au făcut prin cumpărarea acţiunilor firmei. Rentabilitatea
financiară remunerează proprietarii întreprinderii prin distribuirea de dividende şi prin
creşterea rezervelor, care în fapt reprezintă o creştere a averii proprietarilor.

Între rata rentabilităţii economice şi rata rentabilităţii financiare se manifestă o

corelaţie directă, pusă în evidenţă prin modelul Miller – Modigliani, respectiv prin
efectul de levier financiar (efectul de îndatorare):
Rrf = Rre + (Rre – Rd) x D/Kpr

Prin efectul de îndatorare se înţelege rezultatul financiar pozitiv sau negativ pe

care-l obţine agentul economic ca urmare a folosirii creditului în calitate de capital. El se
obţine comparând rentabilitatea economică a întreprinderii (Rre) cu costul capitalului
împrumutat (Rd = rata dobânzii). Dacă luăm în considerare formula generală a efectului
de îndatorare, observăm că Această rentabilitate este în funcţie de proporţia care există
între datoriile financiare (D) şi capitalurile proprii (Kpr), Rre fiind rentabilitatea
economică şi Rd costul mediu al datoriei financiare.

32
 Din această relaţie putem trage câteva concluzii:
 Rentabilitatea financiară este direct proporţională cu structura financiară
Datorii/Capital propriu şi cu diferenţa dintre rata rentabilităţii economice (Rre) şi
rata dobânzii (Rd). Practic, rentabilitatea financiară este cu atât mai mare cu cât
structura financiară este mai îndatorată şi cu cât este mai mare diferenţa dintre
rata rentabilităţii economice şi rata dobânzii;
 Pentru o întreprindere neîndatorată (D = 0), rata rentabilităţii financiare coincide
cu rata rentabilităţii economice (Rrf = Rre). Aceeaşi situaţie se înregistrează şi în
cazul în care Rre = Rd, când apelarea la credite nu va avea nici un efect asupra
rentabilităţii financiare, nivelul fiind egal cu cel al rentabilităţii economice;
 Dacă Rre > Rd, Rrf este cu atât mai ridicată cu cât D/Kpr este mai mare, astfel,
apelarea la capitaluri împrumutate va duce la creşterea rentabilităţii financiare
(Rrf > Rre). Efectul de pârghie (de levier financiar) joacă un rol pozitiv. Astfel,
firma care speră să-şi maximizeze rentabilitatea financiară va trebui, în cadrul
constrângerilor financiare impuse, să aleagă să se împrumute mai curând decât să-
şi crească fondurile proprii;
 Dacă Rre < Rd, Rrf este cu atât mai mică cu cât D/Kpr este mai mare, adică
contractarea unor noi împrumuturi va conduce la reducerea ratei rentabilităţii
financiare (Rrf < Rre). Efectul de îndatorare joacă un rol negativ. În acest caz,
firma va trebui să se abţină să mai facă noi împrumuturi, întrucât îndatorarea
deteriorează performanţele firmei.

Pragul de rentabilitate zero (punctual mort sau punctual de echilibru) este acel
nivel al volumului producţiei sau vânzărilor la care întreprinderea recuperează
cheltuielile efectuate, însă fără a obţine profit. Pragul de rentabilitate zero reprezintă
acea limită dincolo de care nu se poate cădea decât cu riscul falimentului şi se
calculează după relaţia:
Qm x p = CF – Qm x cv
Qm = CF/p – cv
Qm – volumul producţiei (vânzărilor)
CF – cheltuieli fixe
p – preţul de vânzare unitar
cv – cost variabil unitar
Pragul de rentabilitate sperat (“x”) reprezintă acel nivel al activităţii la care
întreprinderea realizează profitul prognozat şi se determină după relaţia:
Qx = CF – Px/p – cv
Px – profitul pentru care rata randamentului este “x”

Rata randamentului se determină prin raportarea profitului la valoarea totală a

activelor: Rr = Pr/Total Active, ceea ce înseamnă că profitul se obţine prin ponderea
valorii activelor cu rata randamentului.

2.4.2 Studiu de caz privind aprecierea rentabilității firmei S.C. Cemacon

S.A.

33
 Ratele de rentabilitate reprezintă indicatori sintetici, prin care se apreciază sub
formă relativă situaţia profitabilităţii sau a capacităţii întreprinderii de a produce profit.
Ratele rentabilităţii sunt printre cei mai importanţi indicatori prin care se apreciază
eficienţa generală a activităţii unei întreprinderi, deoarece reflectă rezultatele obţinute ca
urmare a trecerii prin toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie şi
desfacere.

Rata rentabilităţii, ca indicator de performanţă, poate avea mai multe forme de

exprimare, în funcţie de modul de raportare a unui indicator de efecte sau rezultate
obţinute (profitul, EBE sau alţi indicatori parţiali ai rentabilităţii) la un indicator de flux
global al activităţii (cifra de afaceri, venituri din exploatare, valoarea adăugată) sau la
mijloacele economice avansate sau consumate pentru obţinerea rezultatului respectiv (ca
indicatori de efort).

De aceea, putem clasifica ratele de rentabilitate în funcţie de mai multe criterii,

cele mai importante fiind criteriul bazei de raportare şi criteriul funcţional. În afara
acestora, mai pot exista criterii referitoare la interesele urmărite în exprimarea acestor
rate (interesele managerilor, acţionarilor, creditorilor, etc.) sau la tipul de rezultat ce se
află la numărătorul ratelor.

După criteriul funcţional, ratele rentabilităţii se pot clasifica în:

- rate ale rentabilităţii economice;
- rate ale rentabilităţii financiare;
- rate ale rentabilităţii resurselor consumate;
- rate ale rentabilităţii veniturilor.

1. Rata rentabilităţii economice

Rata rentabilităţii economice măsoară performanţele totale ale activităţii unei

firme, independent de modul de finanţare şi de sistemul fiscal. Această rată se poate
exprima sub mai multe forme, în funcţie de modul de exprimare a indicatorului de efort.
Întâlnim astfel:
- rata rentabilităţii economice a activelor, când indicatorul de efort este reprezentat
de activele totale sau cele de exploatare;
- rata rentabilităţii economice a capitalului investit, când indicatorul de efort este
reprezentat de capitalul investit.
Rata rentabilității economice (RRE) reflectă eficiența activității economico-
financiare a unei firme indiferent de politica financiară sau fiscală şi se poate calcula prin
raportarea rezultatului total sau profitului brut al firmei ȋnainte de impozitare (Pb) la
activul total al firmei (AB).

34
 RRE = RBE/AB x 100
Unde: RRE – reprezintă rata rentabilității economice;
RBE – reprezintă rezultatul brut al exercițiului;
AB – reprezintă activul bilanțier.

a) Rata rentabilităţii economice a activelor, se calculează ca raport între

rezultatul total al exerciţiului sau profitul brut total (Pb) şi activul total (At), format din
activele imobilizate (Ai) şi activele circulante (Ac):

Pb Pe  Pf  Pex
Ra   100   100.
At Ai  Ac

Potrivit acestui model, rata rentabilităţii economice a activului este influenţată de

doi factori direcţi: eficienţa activelor totale şi cheltuielile la 1 leu cifră de afaceri, ale
căror influenţe se determină cu metoda substituirilor în lanţ.

Pentru creşterea nivelului său se poate acţiona prin creşterea eficienţei utilizării activelor
totale şi prin reducerea cheltuielilor ce revin la 1 leu cifră de afaceri.

b) Rata rentabilităţii economice a capitalului investit se determină ca raport între

rezultatul total al exerciţiului sau rezultatul din exploatare şi capitalul investit:
Pb; Pe
Re   100
Kinv
De nivelul acestei rate sunt interesaţi, în primul rând investitorii actuali şi cei
potenţiali (acţionarii şi băncile), care o compară cu rentabilitatea unor alte forme de
plasament (dobânzile la depozitele bancare, câştigul din plasarea capitalului la alte
întreprinderi etc.), dar şi managerii, pentru care un nivel ridicat al acestei rate semnifică o
gestiune eficientă a capitalurilor investite. În acest sens ei compară rata rentabilităţii
economice cu rata medie a costului capitalului (Rci), putându-se întâlni următoarele
situaţii:
- când Re > Rci înseamnă că activitatea desfăşurată degajă o rentabilitate
economică superioară costului capitalului, înregistrându-se o valoare adăugată economică
pozitivă care va spori valoarea de piaţă a întreprinderii;
- când Re < Rci înseamnă că rentabilitatea obţinută nu poate acoperii solicitările
furnizorilor de capital, înregistrându-se o valoare adăugată economică negativă şi o
reducere a capitalurilor proprii.

2. Rata rentabilităţii financiare

Rata rentabilităţii financiare (Rf) exprimă eficienţa utilizării capitalului propriu

sau permanent al firmei. Din acest considerent, rata rentabilităţii financiare prezintă o

35
importanţă deosebită, în primul rând, pentru acţionari, care apreciază, în funcţie de
nivelul acesteia, dacă investiţia lor este justificată şi dacă vor continua să sprijine
dezvoltarea firmei prin aportul unor noi capitaluri sau prin renunţarea, pentru o perioadă
limitată, la o parte din dividendele cuvenite.

Managerii, la rândul lor, vor fi interesaţi să păstreze un nivel corespunzător al

acestei rate, pentru a-şi putea păstra poziţiile şi a realiza criteriile de performanţă ale
firmei.

Rata rentabilităţii financiare este influenţată, în mod esenţial, de existenţa a doi

factori, şi anume:
- folosirea în cadrul structurii de capital a întreprinderii a capitalului împrumutat;
- deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile, prin posibilitatea introducerii acestora
pe cheltuielile întreprinderii (drept cheltuieli financiare) şi existenţa efectului de “scut de
impozit”.

În plus, este necesar ca rata rentabilităţii economice să fie superioară costului

capitalului împrumutat, în caz contrar folosirea capitalurilor împrumutate devenind
ineficientă.

În funcţie de capitalul utilizat în determinarea acestei rate avem:

- rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu;
- rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent.

a) Rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu se poate calcula prin

raportarea profitului net (Pn) la mărimea capitalului propriu, astfel:
Pn
Rf = × 100 .
Kpr
Pentru a elimina influenţa elementelor extraordinare, cu caracter aleatoriu care pot

avea uneori o pondere semnificativă, în cadrul profitului net, este necesar ca în locul

rezultatului net al exerciţiului după impozitare (profitului net) să operăm cu rezultatul

curent al exerciţiului. În vederea folosirii valorilor nete, putem deduce mărimea teoretică

a impozitului pe profit aferent acestui rezultat curent.

Din relaţia de calcul a acestei rate rezultă că pentru creşterea nivelului său este
necesar ca profitul net să crească într-un ritm superior creşterii capitalului propriu.

36
 Pn 0 100 - Pn 0 100
Rf 
1. Kpr
Kpr1 Kpr0
Pn1  100 - Pn 0  100
Rf 
2. Pn
Kpr1 Kpr1
Pentru o analiză mai detaliată a acestei rate se impune descompunerea sa într-un
produs de două sau mai multe rate. Un astfel de model ţine seama de eficienţa utilizării
capitalului propriu (Ekpr) şi de rata rentabilităţii vânzărilor (Rv), astfel:
CA Pn
Rf = Ekpr × Rv = × × 100,
Kpr CA
unde: CA – cifra de afaceri.
Pentru analiza factorială a ratei rentabilităţii financiare, se mai poate utiliza un
model care ia în considerare multiplicatorul capitalului propriu (Mkpr), eficienţa utilizării
activelor totale (Eat) şi rata rentabilităţii vânzărilor (Rv):
At CA Pn
Rf = Mkpr × Eat × Rv = × × × 100,
Kpr At CA
unde: At – activul total.

b) Rata rentabilităţii financiare a capitalurilor permanente se calculează pe baza

relaţiei:
Re- Dob Re- Dob
Rf = × 100 = × 100.
Kper Kpr + Dtml
În cadrul analizei, se poate studia şi legătura dintre rata rentabilităţii financiare,
rata rentabilităţii economice şi rata dobânzii, prin intermediul gradului de îndatorare sau
a pârghiei financiară şi a cotei de impozit pe profit.

Fiecare dintre aceste categorii de rate exprimă modul de finanţare a unei forme de
capital. Astfel, dacă rata rentabilităţii economice exprimă eficienţa utilizării capitalurilor
investite, rata rentabilităţii financiare şi rata dobânzii exprimă modul de remunerare a
celor două componente ale acestuia (capitalul propriu şi capitalul împrumutat). În
condiţiile unei rate a rentabilităţii economice date, orice modificare a raportului dintre
capitalul propriu şi capitalul împrumutat conduce la modificarea ratei rentabilităţii
financiare.

Pentru a exprima legătura dintre aceste trei rate se foloseşte relaţia:

D Ci
Rf  [Re  (Re- Rd)  ](1 - ),
Kpr 100
unde:
Rd – rata dobânzii pentru creditele luate de la bănci;

37
 D – datoriile purtătoare de dobânzi;
Ci – cota de impozit pe profit;
D
Kpr
- levierul sau pârghia financiară;
D
 Re Rd - efectul de levier financiar.
Kpr
Din această relaţie, observăm că în funcţie de raportul care există între rata
rentabilităţii economice şi rata dobânzii, efectul de levier financiar va fi pozitiv sau
negativ, adică apelarea la credite bancare va conduce la creşterea sau la scăderea
rentabilităţii financiare. Astfel:
a) Dacă Re > Rd apelarea la capitaluri împrumutate va conduce la creşterea
rentabilităţii financiare, deoarece efectul de levier financiar va fi pozitiv şi va reveni
acţionarilor (Rf > Re). În acest caz, întreprinderea va avea interesul să folosească cât mai
multe împrumuturi pentru a beneficia de efectul de levier financiar, însă până la limita
riscului de insolvabilitate.
b) Dacă Re = Rd apelarea la credite nu va avea nici un efect asupra rentabilităţii
financiare, nivelul acesteia fiind egal cu cel al rentabilităţii economice (Rf = Re).
c) Dacă Re < Rd contractarea unor noi împrumuturi va conduce la reducerea ratei
rentabilităţii financiare (Rf < Re), efectul de levier financiar fiind negativ. În acest caz,
activitatea firmei respective se caracterizează prin ineficienţă şi va conduce treptat la
decapitalizarea sa.
Deci efectul de levier financiar este pozitiv decât în măsura în care rata
rentabilităţii economice este superioară ratei dobânzii. Problema fundamentală este de a
şti dacă eventualele condiţii economice nefavorabile pot conduce la reducerea
rentabilităţii economice astfel încât să provoace un efect de levier financiar negativ.

3. Rata rentabilităţii resurselor consumate

Rata rentabilităţii resurselor consumate (Rc) se exprimă ca raport între un anumit

rezultat economic şi cheltuielile efectuate pentru obţinerea acestuia. Prezintă interes
pentru managerii întreprinderii, care trebuie să asigure o utilizare eficientă a resurselor
disponibile. Putem calcula astfel următoarele rate:
a) Rata rentabilităţii cheltuielilor de exploatare (Rce), cu două exprimări:
EBE Pe
Rce  100 şi Rce  100 ;
Ce  A  Cpe Ce
în care:
Ce - cheltuielile de exploatare;
A - cheltuielile cu amortizarea;
Cpe - cheltuielile cu provizioanele de exploatare;

38
 b) Rata rentabilităţii cheltuielilor aferente cifrei de afaceri (Rc), calculată ca
raport între profitul aferent cifrei de afaceri a întreprinderii (Pr) şi costul producţiei
vândute:

Rc 
Pr
100  q(s)pq(s)c 100

qc q(s)c
Rezultă că modificarea ratei rentabilităţii resurselor consumate se explică în mod
direct prin modificarea structurii producţiei vândute (s), a costurilor pe produse (c) şi a
preţurilor de vânzare fără TVA pe categorii de produse (p).

Creşterea ratei rentabilităţii resurselor consumate poate avea loc prin:

- îmbunătăţirea structurii produselor vândute prin creşterea ponderii produselor a
căror rată a rentabilităţii resurselor consumate este superioară ratei medii pe întreprindere
(r > r );
- reducerea costurilor pe unitatea de produs (c1 < c0);
- creşterea preţurilor de vânzare, care poate avea loc numai prin creşterea calităţii
produselor şi în corelaţie cu evoluţia raportului dintre cererea şi oferta pentru bunurile
respective (p1 > p0).

4. Rata rentabilităţii veniturilor

Rata rentabilităţii veniturilor (Rv), exprimă profitul total ce revine la 100 lei
venituri. Nivelul său se determină cu relaţia:
Pt
Rv   100
Vt
Prin acest model, urmărim corelaţia dintre dinamica profitului şi dinamica
veniturilor. Pentru a evidenţia influenţele factorilor se foloseşte metoda substituirilor în
lanţ.
1. Influenţa veniturilor totale:
Pt 0 Pt
Vt
Rv   100  0  100
Vt 1 Vt 0
2. Influenţa profitului total:

Pt 1 Pt
Pt
Rv 
 100  0  100
Vt 1 Vt1
O situaţie favorabilă se înregistrează atunci când profitul creşte într-un ritm
superior creşterii veniturilor totale.
Pentru analiza factorială mai poate fi utilizat următorul model:

Rv 
 gi  ri
100
unde: gi – structura veniturilor totale pe categorii;

39
 Ve; Vf ; Vex
gi   100
Vt
ri – rata rentabilităţii pe categorii de venituri;
Pe Pf Pex
ri  ; ;  100
Ve Vf Vex
Influenţele celor doi factori se determină astfel:

1. Influenţa structurii veniturilor totale:

 gi1ri0  gi 0ri0
gi
Rv  100  100

2. Influenţa ratei rentabilităţii pe categorii de venituri:

 gi1ri1  gi1ri0
riRv  
100 100
Potrivit acestui model, pentru creşterea ratei rentabilităţii veniturilor se poate
acţiona prin modificarea structurii veniturilor totale în favoarea celor cu o rentabilitate
mai mare, dar mai ales prin creşterea rentabilităţii diferitelor categorii de venituri.

O variantă a ratei rentabilităţii veniturilor, circumscrisă activităţii de exploatare

este rata rentabilităţii comerciale (Rcom). Această rată exprimă eficienţa activităţii de
comercializare a întreprinderii, ca rezultat al eforturilor de promovare a produselor şi mai
ales al politicii de preţuri adoptate de întreprindere.
Rata rentabilităţii vânzărilor se poate determina sub una din următoarele forme:

EBE (RE) EBE(RE)

Rcom 100 = 100 .
CA qp
În cadrul acestui model apar ca factori de influenţă cifra de afaceri, drept factor

cantitativ, determinată la rândul său de volumul producţiei vândute şi de preţul de vânzare

fără TVA şi respectiv excedentul brut de exploatare sau rezultatul brut de exploatare, ca

factori calitativi. Pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care nu au o forţă de piaţă

deosebită sau care se află pe pieţe puternic concurenţiale, creşterea rentabilităţii

vânzărilor se poate obţine mai ales prin sporirea EBE sau a RE, ca rezultat al reducerii

costurilor de producţie, deoarece cifra de afaceri nu poate înregistra creşteri foarte

însemnate.

40
 Tabelul 6 : Evoluția ratelor de rentabilitate ȋn perioada 2005 - 2008

Rata de 2005 2006 2007 2008

rentabilitate
Rezultatul (Profitul) 2975687 931949 4637127 7140737
brut
Rezultatul (Profitul) 2513248 717462 4044771 5872286
net
Capital propriu 17730003 18684086 26873167 32603390

Activ bilanțier 29008293 41082592 48718687 128085790

Cifra de afaceri 23902245 24457472 34153365 48619215

Rata rentabilității 10,2580562 2,2684766 9,518169 5,5749642

economice
Rata rentabilității 16,7833417 4,9879292 17,2556029 21,9018237
capitalului propriu
Rata rentabilității 10,5146943 2,9335084 11,8429648 12,0781176

Rata rentabilității 14,1751132 3,839963 15,0513372 21,9018237

financiare

Graficul 4 : Evolu ția ratelor de rentabilitate pentru perioada 2005 – 2009

Sursa: prelucrări ale autorului

41
Atȃt din grafic cȃt şi din analiza ratelor rentabilității, se poate observa că ȋn anul 2008
rata rentabilității capitalului propriu şi rata rentabilității financiare au ȋnregistrat valorile
cele mai mari, iar ȋn anul 2008 cele care au atins valorile cela mai mari ȋnregistrate au
fost rata rentabilității capitalului propriu si rata rentabilității financiare.

42
 CAPITOLUL 3: IMPOZITUL PE PROFIT

3.1 Conținutul şi rolul impozitelor

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile persoanelor
fizice sau juridice, rezidente şi nerezidente, cu caracter obligatoriu şi cu titlu
nerambursabil, la dispoziția statului şi care nu presupun o contraprestație din partea
acestuia. Sumele astfel colectate ȋi sunt necesare statului pentru realizarea obiectivelor
politicii sociale, economice, financiare, respectiv realizării funcțiilor sale interne şi
externe.

Cuvȃntul “impozit” (impositum) derivă din latinescul “imponere” care, ȋn acest

caz, semnifică faptul că statul, ȋn calitatea sa de autoritate publică, impune supuşilor săi
obligația de a contribui la acoperirea cheltuielilor sale, plătindu-i anumite sume de bani,
denumite impozite.

O primă caracteristică a impozitelor este aceea că au caracter obligatoriu

presupunȃnd că plata impozitelor către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor
fizice şi juridice care realizează venituri din: salarii, profit, veniturile realizate de liber
profesionişti, etc.

Potrivit art. 138 alin. 1 din Constituția Romȃniei, impozitele datorate bugetului de
stat se stabilesc numai prin lege ele fiind determinate şi plătite pe baza unor reglementări
legale care sunt adoptate de puterea legislativă şi ȋn anumite condiții, de organele de stat
legale ȋn strȃnsă legătură cu obiectivele politicii financiare ȋn domemeniul resurselor
financiare publice.

O altă caracteristică este aceea că reprezintă plăți cu titlu definitiv, contribuabilii

nebeneficiind de regula de rambursare a acesor sume.

O a treia caracteristică este aceea că plata impozitelor nu presupune obligația unei

contraprestații din partea statului ȋn favoarea contribuabilului.

Impozitele au rol social, economic, financiar ele fiind utilizate de stat ca pȃrghie
economico-finaciară, ca mijloace de intervenție ȋn economie.

Rolul principal al impozitelor datorate statului este acela de procurare a resurselor

financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice. Astfel, ȋn țările dezvoltate impozitele,
taxele şi contribuțiile procură opt, nouă zecimi din totalul resurselor financiare ale
statului. Ȋn cadrul țărilor ȋn curs de dezvoltare, ponderea impozitelor şi taxelor ȋn totalul

43
resurselor financiare publice ȋnregistrează diferențieri importante variind ȋntre cinci şi
nouă zecimi.

Pe plan social, rolul impozitelor este de redistribuire a unei părți din produsul
intern brut ȋntre clasele şi păturile sociale, ȋntre persoanele fizice şi cele juridice, conform
obiectivelor de politică socială, financiară ȋn domeniul utilizării resurselor financiare
publice.

Limita impozitelor este influențată de factori externi şi interni, printre care pot fi
menționați:
a) din categoria factorilor externi: nivelul produsului intern brut pe locuitor; nivelul
mediu al impozitului şi progresivitatea impunerii; prioritățile stabilite de către stat ȋn ceea
ce priveşte destinația resurselor financiare concentrate la dispoziția sa; natura instituțiilor
politice.
b) ȋn cadrul factorilor interni care influențează limita impozitelor, locul cel mai important
ȋl ocupă progresivitatea cotelor de impunere, precum şi modul de determinare a materiei
impozabile.

Din punct de vedere economic, impozitul imbracă diferite forme: indirect; pe

consum şi venit; pe capital; pe dobȃndă; etc. Nu este posibil şi nici echitabil să se practice
un impozit unic. Aceasta deoarece elementele impozabile – venitul, averea, produsele ce
fac schimbul, serviciile, etc. – pot fi mai bine diferențiate şi impuse prin aplicarea mai
multor forme de impozite.

Ȋn categoria impozitelor directe se include impozitele suportate direct de către

cei ce le plătesc:
 Impozitul pe profit;
 Impozitul pe venitul microintreprinderilor;
 Impozitul pe venituri din salarii;
 Impozitul pe dividende;
 Impozite şi taxe locale (impozitul pe clădiri, pe terenuri, pe venitul agricol, taxa
pentru mijloacele de transport, taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate,
afişaj şi reclamă);
 Fondurile speciale (fondul special al drumurilor publice, fondul de sănătate, etc.).

Impozitele indirecte sunt cuprinse ȋn prețurile bunurilor şi serviciilor;

 Taxa pe valoarea adăugată;
 Acize;
 Taxe vamale;
 Taxe pentru jocuri de noroc
 Taxe pentru eliberare de licențe, autorizații de funcționare, etc.

44
3.2 Plătitorii impozitului pe profit şi perioada impozabilă

Sunt obligate la plata impozitului pe profit, următoarele persoane:

- contribuabili: persoanele juridice romȃne. Ȋn cazul asocierii dintre mai multe
persoane juridice romȃne, asociere care dă naştere la o nouă persoană juridică, veniturile
şi cheltuielile ocazionate de această asociere se contabilizează distinct de către unul dintre
asociați. Lunar aceste venituri şi cheltuieli se transmit, pe baza unui decont, ȋn mod
proporțional cu cota de participare, celorlalți asociați.
- persoanele juridice străine care desfăşoară o activitate prin intermediul unui
sediu permanent ȋn Romȃnia. Sediul permanent este locul prin care se desfăşoară
activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent independent. Sediul permanent
presupune un loc de conducere, o sucursală, un birou, o fabrică, un magazin, o mină, o
carieră, un şantier de construcții etc., ȋn care activitatea durează mai mult de 6 luni. Nu se
consideră un sediu permanent un loc de depozitare sau de expunere a bunurilor unui
rezident.
- persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară o
activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică – ȋn acest caz, impozitul
pe profit se calculează asupra părții din profitul impozabil al asocierii atribuit fiecărei
persoane. Persoana fizică rezidentă este persoana care ȋndeplineşte cel puțin una din
condițiile: are domiciliul ȋn Romȃnia, centrul intereselor vitale este Romȃnia, este prezent
ȋn Romȃnia de cel mult 183 de zile, ȋn ultimele 12 luni.
- persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legatură cu
proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de
participare deținute la o persoană juridică română;
-persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru
veniturile realizate atât în România cât şi în străinătate din asocieri fără personalitate
juridică; în acest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reține şi se
varsă de către persoana juridică română.

Ȋn Romȃnia anul fiscal este anul calendaristic. Cȃnd un contribuabil se ȋnființează

sau ȋncetează să mai existe ȋn cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din
anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.

Ȋn cazul ȋnființării unui contribuabil ȋntr-un an fiscal, perioada impozabilă ȋncepe:

- de la data ȋnregistrării acestuia la registrul comerțului, dacă are această obligație;
- de la data ȋnregistrării ȋn registrul ținut de instanțele judecătoreşti competente,
dacă are această obligație;
- de la data ȋncheierii, sau, după caz, a punerii ȋn aplicare a contractelor de
asociere, ȋn cazul asocierilor care nu dau naştere unei noi persoane juridice.

45
 Perioada impozabilă se ȋncheie, ȋn cazul divizărilor sau fuziunilor care au ca efect
juridic ȋncetarea existenței persoanelor juridice supuse acestor operațiuni, la următoarele
date:
- ȋn cazul constituirii uneia sau mai multor societăți noi, la data ȋnregistrării ȋn
registrul comerțului a noii societăți sau a ultimii dintre ele;
- ȋn celelalte cazuri, la data ȋnscrierii ȋn registrul comerțului a mențiunii privind
majorarea capitalului social al societății absorbante.
Ȋn cazul lichidării unui contribuabil ȋntr-un an fiscal, perioada impozabilă
ȋncetează odată cu data radierii din registrul unde a fost ȋnregistrată ȋnființarea acestuia.

3.3 Scutiri de la plata impozitului pe profit

Conform prevederilor Codului fiscal, sunt scutiți de la plata impozitului pe profit

următorii contribuabili:
 trezoreria statului;
 instituțiile publice pentru fondurile publice, veniturile proprii, disponibilitățile
realizate şi utilizate conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice şi
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 45/2003 privind finanțele publice locale;
 persoanele juridice romȃne care plătesc impozitul pe veniturile
microintreprinderilor;
 fundațiile romȃne constituite ca urmare a unui legat;
 cultele religioase, pentru veniturile obținute din: activități economice, cu condiția
ca acestea să fie utilizate pentru susținerea activităților cu scop caritabil;
producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activității de cult;
 cultele religioase, pentru veniturile obținute din chirii, cu condiția ca sumele
respective să fie utilizate, ȋn anul curent sau ȋn anii următori, pentru: ȋntreținerea
şi funcționarea unităților de cult; lucrările de construcție, de reparație şi de
consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice; ȋnvățămȃnt şi pentru
acțiuni specifice cultelor religioase; despăgubiri sub formă bănească, obținute ca
urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului
de proprietate;
 instituțiile de ȋnvățămȃnt particular acreditate, precum şi cele autorizate, pentru
veniturile utilizate, ȋn anul curent sau ȋn anii următori, conform Legii
ȋnvățămȃntului nr. 84/1995 şi Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 174/2001
privind unele măsuri pentru ȋmbunătățirea finanțării ȋnvățămȃntului superior;
 asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociațiile de locatari
recunoscute ca asociații de proprietari, conform Legii locuinței nr. 114/1996
pentru veniturile obținute din activități economice şi care sunt sau urmează a fi

46
 utilizate pentru: ȋmbunătățirea utilităților şi a eficienței clădirii; ȋntreținerea şi
repararea proprietății comune;
 fondul de garantare a depozitelor ȋn sistemul bancar;
 fondul de compensare a investitorilor, ȋnființat potrivit legii;

Organizație nonprofit ȋnseamnă orice asociație, fundație sau federație ȋnființată ȋn

Romȃnia, ȋn conformitate cu legislația ȋn vigoare, dar numai dacă veniturile şi activele
asociației, fundației sau federației sunt utilizate pentru o activitate de interes general,
comunitar sau nonpatrimonial. Astfel, organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale şi
organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit şi pentru veniturile din
activități economice realizate pȃnă la nivelul echivalentului ȋn lei a 15.000 euro, ȋntr-un
an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe
profit, pentru următoarele tipuri de venit:
 cotizațiile şi taxele de ȋnscriere ale membrilor;
 contribuțiile băneşti sau ȋn natură ale membrilor şi simpatizanților;
 taxele de ȋnregistrare stabilite potrivit legislației ȋn vigoare;
 veniturile obținute din vize, taxe şi penalități sportive sau din participarea la
competiții şi demonstrații sportive;
 donațiile şi banii sau bunurile primite prin sponsorizare;
 dividendele, dobȃnzile şi veniturile realizate din vȃnzarea-cesionarea titlurilor
de participare obținute din plasarea veniturilor scutite;
 veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;
 resursele obținute din fonduri publice sau din finanțări nerambursabile;
 veniturile realizate din acțiuni ocazionale precum: evenimente de strȃngere de
fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole, conferințe, utilizate ȋn scop
social sau profesional, conform statutului acestora;
 veniturile excepționale rezultate din cedarea activelor corporale aflate ȋn
proprietatea organizațiilor nonprofit, altele decȃt cele care sunt sau au fost
folosite ȋntr-o activitate economică;
 veniturile obținute din reclamă şi publicitate, realizate de organizațiile
nonprofit de utilitate publică din domeniul culturii, cercetării ştiințifice,
ȋnvățămȃntului, sportului, sănătății, precum şi de camerele de comerț şi
industrie, organizațiile sindicale şi organizațiile patronale.

3.4 Cota de impunere

Cota standard a impozitului pe profit care se aplică asupra profitului impozabil ȋn
Romȃnia este de 16%, cu următoarele excepții reglementate pentru:

47
- firmele care desfăşoară activități de natura barurilor şi cluburilor de noapte,
discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv firmele care
realizează venituri de această natură ȋn baza unui contract de asociere,
datorează un impozit minim de 5% aplicat la veniturile realizate numai ȋn
situația ȋn care impozitul pe profit datorat pentru activitățile desfăşurate este
mai mic decȃt 5% din veniturile respective. Ȋn cazul ȋn care impozitul pe profit
datorat este mai mare de 5% din veniturile realizate, aceste firme datorează
cota standard de 16% impozit pe profit;
- vȃnzarea-cesionarea proprietăților imobiliare situate ȋn Romȃnia şi a titlurilor
de participare deținute la o persoană juridică romȃnă, caz ȋn care se aplică
următoarele reguli speciale atȃt persoanelor juridice romȃne, cȃt şi persoanelor
juridice străine:
● Ȋn cazurile ȋn care cȃştigurile rezultate depăşesc pierderile din vȃnzare-
cesionare, impozitul pe profit datorat se stabileşte prin aplicarea unei cote de 10%
la diferența rezultată.
● Ȋn cazul persoanelor juridice care au obținut, ȋnainte de 1 iulie 2003,
certificatul permanent de investitor ȋn zonă defavorizată, scutirea de impozit pe
profitul aferent investițiilor noi se aplică ȋn continuare pe perioada existenței
zonei defavorizate.
● Compania Națională “Aeroportul Internațional Bucureşti – Otopeni” – S.A.
beneficiează de scutire de la plata impozitului pe profit pȃnă la data de 31
decembrie 2012.
● Societatea Națională “Nuclearelectrica” – S.A. beneficiează de scutire de la
plata impozitului pe profit pȃnă la data de 31 decembrie 2010, ȋn condițiile ȋn care
profitul este utilizat exclusive pentru finanțarea lucrărilor de investiții la
obiectivul Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă – unitatea 2, potrivit legii.
● Ordonanța de urgență nr. 34 din 11 Aprilie 2009 “cu privire la rectificarea
bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale" introduce
“impozitul minim” care este stabilit ȋn funcție de veniturile ȋnregistrate la data de
31 decembrie a anului precedent, ȋn următoarele tranşe:

Tabelul 7: Impozitul minim datorat ȋn funcție de veniturile totale anuale

Venituri totale anuale (lei) Impozit minim anul (lei)

0 -52.000 2.200

52.001 – 215.000 4.300

215.001 – 430.000 6.500

430.001 – 4.300.000 8.600

48
 4.300.001 – 21.500.000 11.000

21.500.001 – 129.000.000 22.000

Peste 129.000.001 43.000

Sursa: Prelucrări ale autorului

Contribuabilii au obligaţia să depună o declaraţie anuală de impozit pe profit,
până la termenul prevăzut pentru depunerea situaţiilor financiare, cu excepţia
contribuabililor prevăzuţi la art. 34 alin. (3), (4) si (7) din Codul fiscal, care depun
declaraţia anuală de impozit pe profit până la data de 15 februarie inclusiv a anului
următor. În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligaţia de a depune declaraţia de
impunere până la termenul de plată al impozitului pe profit, inclusiv.

Odată cu declaraţia de impozit pe profit anuală, contribuabilii au obligaţia să

depună şi o declaraţie privind plăţile şi angajamentele de plată către persoanele
nerezidente, care cuprinde scopul şi suma fiecărei plăţi, numele şi adresa beneficiarului.
Nu se cuprind în această declaraţie sumele angajate sau plătite pentru bunurile importate
sau pentru transportul internaţional. Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul
impozitului pe profit.

Persoanele juridice străine care realizează următoarele venituri se impozitează

pentru profitul corespunzător acestora cu cota de 16% pentru:
● veniturile obţinute din proprietăţi imobiliare situate în România însemnând
veniturile din închirierea sau cedarea folosinţei proprietăţii imobiliare situate în România;
câştigul din vânzarea-cesionarea drepturilor de proprietate sau al oricăror drepturi legate
de proprietatea imobiliară situată în România; câştigul din vânzarea-cesionarea titlurilor
de participare deţinute la o persoana juridică, dacă minimum 50% din valoarea
mijloacelor fixe ale persoanei juridice sunt, fie direct, fie prin intermediul mai multor
persoane juridice, proprietăţi imobiliare situate în România;
● b) veniturile obţinute din exploatarea resurselor naturale situate în România,
inclusiv câştigul din vânzarea-cesionarea oricărui drept aferent acestor resurse naturale.

Orice persoană juridică străină care obţine venituri dintr-o proprietate imobiliară
situată în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o
persoană juridică română are obligaţia de a plăti impozit pe profit şi de a depune
declaraţii de impozit pe profit. Orice persoană juridică străină poate desemna un
reprezentant fiscal pentru a îndeplini aceste obligaţii.

Contribuabilii au obligaţia de a plăti impozitul pe profit trimestrial, până la data

de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

49
 Banca Naţională a României, societăţile comerciale bancare, persoane juridice
române, şi sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine, au obligaţia de
a plăti impozitul pe profit lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru
care se calculează impozitul.

Organizaţiile nonprofit au obligaţia de a plăti impozitul pe profit anual, până la

data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.

Contribuabilii care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor şi plantelor

tehnice, pomicultură şi viticultură au obligaţia de a plăti impozitul pe profit anual, până la
data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.

Contribuabilii care efectuează plăţi trimestriale şi, respectiv, lunare plătesc

pentru ultimul trimestru sau pentru luna decembrie, în cazul Băncii Naţionale a
României, societăţilor comerciale bancare, persoane juridice române, şi în cazul
sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, o sumă egală cu
impozitul calculat şi evidenţiat pentru trimestrul III al aceluiaşi an fiscal, respectiv o
sumă egală cu impozitul calculat şi evidenţiat pentru luna noiembrie a aceluiaşi an fiscal,
urmând ca plata finală a impozitului pe profit pentru anul fiscal să se facă până la data
stabilită ca termen limită pentru depunerea situaţiilor financiare ale contribuabilului.

Contribuabilii care au definitivat până la data de 15 februarie închiderea

exerciţiului financiar anterior depun declaraţia anuală de impozit pe profit si plătesc
impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat până la data de 15 februarie inclusiv a
anului următor.

Persoanele juridice care încetează să existe au obligaţia să depună declaraţia de

impunere şi să plătească impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării
încetării existenței persoanei juridice la registrul comerţului.

Plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale se sancţionează cu o penalitate de

întârziere de 0,5% pentru fiecare lună şi/sau pentru fiecare fracţiune de lună de întârziere,
începând cu data de întâi a lunii următoare scadenței acestora până la data stingerii
acestora inclusiv (art. 120 Cod proc. fisc.).

Nedepunerea la termen a declaraţiei fiscale constituie contravenţie şi se

sancţionează cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei (art. 189 Cod proc. fisc.).

3.5 Modalități de determinare a impozitului pe profit

50
 Profitul impozabil se calculează ca diferență ȋntre veniturile obținute (servicii
prestate, lucrări executate, livrări de bunuri mobile, vȃnzarea de bunuri imobile, inclusiv
din cȃştiguri din orice sursă) şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un
an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi sumele deductibile şi la care se
adaugă cheltuielile nedeductibile.

Formula de calcul propusă pentru determinarea profitului impozabil este

următoarea:
Pi = s (Vo – Ce) – (Vn + Sdf)t + Cnf
Unde: Pi = profit impozabil
Vo = venituri obținute
Ce = cheltuieli efectuate
Vn = venituri neimpozabile
Sdf = sume deductibile fiscal
Cnf = cheltuieli nedeductibile fiscal.
Impozitul pe profitul datorat se calculează şi se ȋnregistrează trimestrial,
parcurgȃndu-se următoarele etape:
 Determinarea rezultatului contabil, cumulate de la ȋnceputul anului (RCC):
RCC = venituri cumulate – cheltuieli cumulate

 Determinarea rezultatului impozabila, cumulate de la ȋnceputul anului (RIC):

RIC = RCC + Cn – Vn – pierderea fiscală din anii precedenți

 Calcularea impozitului pe profitul datorat, cumulate de la ȋnceputul anului pȃnă la

sfȃrşitul trimestrului Pentru care se face calculul (IPC):
IPC = RIC x 16%

 Determinarea impozitului pe profit aferent trimestrului pentru care se face

calculul (IPT):
IPT = IPC – IP cumulate la sfȃrşitul trimestrului precedent

Ȋn funcție de fluctuația rezultatului impozabila de la un trimestru la altul, diferența

trimestrială privind impozitul pe profit poate fi:
 pozitivă, dacă ȋn trimestrul respectiv s-a realizat profit;
 negativă, dacă ȋn trimestrul respectiv s-a realizat pierdere.

Dacă rezultatul impozitului stabilit la sfȃrşitul exercițiului este negativ, acesta

reprezintă pierdere fiscală şi se va recupera din profiturile impozabila obținute ȋn
exercițiile următoare. Pierderea fiscală din anii precedenți se acoperă trimestrial, din
profitul fiscal, odată cu calcularea şi ȋnregistrarea impozitului pe profit.

51
 Dacă din profitul contabil brut (mai mare) se scad cheltuielile cu impozitul pe profit
(mai mic) se obține profitul contabil net, care reprezintă soldul creditor al contului 121
“Profit şi pierdere”.

Ȋn cazul ȋn care volumul veniturilor realizate este mai mic decȃt cel al cheltuielilor
(inclusive cele cu impozitul pe profit) rezultă o pierdere contabilă netă, care reprezintă
soldul debitor al contului 121 “Profit şi pierdere”. Pierderile contabile se recuperează din
profiturile contabile nete ȋn următorii 5 ani consecutive. Pierderile contabile din anii
precedenți se acoperă numai la sfȃrşitul exercițiului, cȃnd are loc repartizarea anuală a
profitului contabil net.

3.5.1 Venituri neimpozabile

Veniturile neimpozabile sunt nişte deduceri fiscale care diminuează rezultatul

fiscal. Veniturile care sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:
 dividendele primite de la o persoană juridică română. Sunt, de asemenea,
neimpozabile, după data aderării României la Uniunea Europeană, dividendele
primite de la o persoană juridică străină, din statele Comunității Europene, dacă
persoana juridică română deține minimum 25 % din titlurile de participare la
persoana juridică străină, pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 2 ani, care se
încheie la data plății dividendului;
 diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a
încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele
juridice la care se dețin titluri de participare, precum şi diferențele de evaluare a
investițiilor financiare pe termen lung. Acestea sunt impozabile la data
transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării, a retragerii titlurilor de participare,
precum şi la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se dețin
titlurile de participare;
 veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile
din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere,
precum şi veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;
 veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate
prin acte normative;
 pierderea fiscală din anii precedenți;
 sumele folosite pentru constituirea şi majorarea rezervelor legale ȋn limita a 5%
din profitul brut annual sau 20% din capitalul social (schimbarea destinției
rezervelor legale prin distribuirea acestora către acționari sau asociați cu ocazia
lichidării, divizării, fuziunii, divolvării sau retragerii unui acționar sau asociat,
atrage după sine impozitarea acestora cu impozitul pe profit şi dividende).

52
3.5.2 Cheltuieli nedeductibile fiscal

Ȋn scopul determinării profitului impozabila sunt considerate cheltuieli deductibile

numai cele efectuate ȋn scopul realizării veniturilor impozabile.

Cheltuielile unei entități economice trebuie să ȋndeplinească următoarele condiții,

pentru a fi deductibile din profitul impozabil:
 Să fie justificate şi verificabile pe bază de documente corespunzătoare, ȋn
original sau reconstituite;
 Să fie aferente perioadei respective; cheltuielile aferente mai multor
perioade se stochează ȋn activul bilanțului şi se alocă rațional asupra
cheltuielilor curente ale fiecărui exercițiu la care se referă cu respectarea
principiului independenței exercițiului şi a conectării cheltuielilor la
venituri;
 Să privească entitatea respectivă; cheltuielile care privesc alte entități ale
aceluiaş grup de interese sau din afara grupului, precum şi cheltuielile
făcute ȋn favoarea acționarilor sau asociaților, sunt de regulă cheltuieli
nedeductibile, dacă nu au fost recuperate de la beneficiari;
 Să se ȋncadreze ȋn limitele legale care se referă la cheltuielile cu
amortizările, perisabilitățile, acțiunile sociale, acțiunile de protocol,
sponsorizările, diurnele de deplasare şi unele provizioane. Codul Fiscal
limitează şi repartizările din profitul brut pentru constituirea rezervelor
legale.

Din punct de vederea fiscal, cheltuielile ȋnregistrate ȋn contabilitatea unui

contribuabil plătitor de impozit pe profit, sunt grupate ȋn:
●Cheltuieli nedeductibile;
●Cheltuieli deductibile limitat;
●Cheltuieli deductibile.

Cheltuieli nedeductibile:
 Cheltuielile cu impozitul pe profit ȋnregistrate ȋn trimestrele precedente din anul
fiscal, inclusive diferențele din perioadele precedente, impozitele pe profit sau
venit plătite ȋn străinătate, precum şi cheltuielile cu impozitele reținute la sursă ȋn
numele persoanelor fizice ori juridice nerezidente pentru veniturile realizate ȋn
Romȃnia. Ȋncepȃnd cu anul 2010 contribuabilii vor aplica sistemul plăților
anticipate trimestriale.
 Cheltuielile cu majorările de întârziere, amenzile, penalităţile şi confiscările
datorate către autorităţile române ori în cadrul contractelor economice încheiate

53
 cu persoane nerezidente şi/sau autorităţi străine, cu excepţia majorărilor al căror
regim este reglementat prin convenţiile de evitare a dublei impuneri.
 Cheltuielile cu activele corporale (stocuri sau mijloace fixe) constatate lipsă din
gestiune, depreciate ori degradate, neimputate persoanelor vinovate, pentru care
nu au fost încheiate contracte de asigurare, inclusive TVA aferentă.
 La stabilirea acestor cheltuieli se ține seama şi de rezervele din reevaluarea
imobilizărilor. Cheltuielile cu activele corporale distruse ȋn urma unor calamități
naturale sau altor cazuri de forță majoră (incendii, accidente industriale, epidemii,
etc.) sunt deductibile fiscal. Cheltuielile nedeductibile se determină prin scăderea
din valoarea fiscală a activelor corporale, a sumelor imputate celor vinovați, a
perisabilităților, a amortizărilor şi a sumelor primate despăgubire de la societățile
de asigurare.
 Cheltuielile făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele decât cele
generate de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la
preţul de piaţă pentru aceste bunuri sau servicii.
 Cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document
justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau
intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor;
 Cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare a titlurilor de
participare şi obligaţiunilor emise pe termen lung, cu excepţia celor determinate
de vânzarea-cesionarea acestora.
 Cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, cu excepţia celor ocazionate de
reducerea sau anularea provizioanelor şi ajustărilor pentru deprecieri, pentru care
nu s-au acordat deduceri ȋn momentul constituierii lor.
 Cheltuielile cu contribuţiile, taxele şi cotizațiile plătite peste limitele stabilite sau
care nu sunt reglementate.
 Cheltuielile cu salariile şi cele asimilate acestora (indemnizațiile pentru diferite
funcții, avantaje ȋn natură, inclusive TVA etc.) care nu sunt impozitate la angajat,
cu excepţia:
●ajutoarelor pentru pierderile cauzate de calamități, boli grave, ajutoare
de ȋnmormȃntare;
●costul prestațiilor pentru tratament şi odihnă;
●cadourile oferite copiilor minori cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie,
Crăciun, precum şi cele oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie, ȋn
limita sumei de 150 RON/persoană pentru fiecare astfel de eveniment;
●tichetele de masă sau tichetele de creşă;
●echipamente de protecție şi de lucru şi alte drepturi pentru protecția
muncii (alimente, medicamente, materiale igienico–sanitare);
●cheltuielile şi indemnizațiile de deplasare;
●veniturile realizate de persoane cu handicap grav sau de către persoane
care dezvoltă programe pentru calculatoare;

54
 ●cheltuielile suportate de angajator pentru pregătirea profesională a
angajaților.
 Cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări
de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea acestora în
scopul activităţilor desfăşurate şi pentru care nu sunt încheiate contracte.
 Cheltuielile cu primele de asigurari care nu privesc activele contribuabilului,
precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu excepţia celor care
privesc bunuri oferite drept garanţii bancare pentru creditele utilizate ȋn activitatea
entităţii.
 Cheltuielile (pierderile) ȋnregistrate cu ocazia scoaterii din evidenţă a creanţelor
incerte sau litigioase pentru partea neacoperită de ajustările (provizioanele)
deductibile fiscal. Sunt deductibile pierderile ȋnregistrate la scoaterea din evidenţă
a creanţelor ȋn următoarele cazuri:
●debitorul a fost declarat ȋn faliment printr-o hotărȃre judecătorească;
●debitorul a decedat și creanţa nu poate fi recuperată de la moștenitori;
●societatea cu răspundere limitată, cu asociat unic, a fost dizolvată sau
lichidată fără succesor;
●debitorul ȋnregistrează dificultăţi financiare majore, care ȋi afectează
ȋntregul patrimoniu, determinate de calamităţi, accidente industriale,
fenomene sociale, etc.

Contribuabilii care scot ȋn evidenţă creanţele neȋncasate trebuie să comunice acest

lucru ȋn vederea recalulării de către debitor a impozitului pe profit.
 Cheltuielile cu sponsorizările sau mecenatul efetuate ȋn condiţiile Legii nr.
32/1994 privind sponsorizările, Legii bibliotecilor nr. 334/2002 și Legii nr.
376/2004 privind bursele private sunt considerate cheltuieli nedeductibile fiscal,
ȋnsă contribuabilii care fac astfel de sponsorizări/mecenate, scad din impozitul
pe profit datorat, sumele aferente care se ȋncadrează cumulativ ȋn următoarele
condiţii:
●se ȋncadrează ȋn limita a 3‰ din cifra de afaceri;
●nu sunt mai mari de 20% din impozitul pe profit datorat.
 Ȋn perioada 1 mai 2009 – 31 decembrie 2010, sunt nedeductibile de la calculul
impozitului pe profit cheltuielile cu combustibilul pentru autovehiculele deţinute
și utilizate de contribuabili exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o
greutate sub 3500kg și cel mult 9 scaune de pasageri (inclusiv șoferul). Fac
excepţie de la această prevedere vehiculele care se ȋncadrează ȋn una din
următoarele categorii:
●vehicule utilizate exclusiv pentru intervenţie, reparaţii, pază și protecţie,
curierat, transport de personal la și de la locul desfășurării activităţii,
precum și vehicule utilizate de agenţi de vȃnzări și de agenţi de recrutare a
forţei de muncă;

55
 ●vehicule utilizate pentru transport de persoane cu plată și taxi;
●vehicule utilizate pentru ȋnchirierea către alte persoane și pentru instruire
ȋn cadrul școlilor de șoferi.
 Cheltuileile cu amortizarea imobilizărilor corporale și necorporale – nu sunt
deductibile fiscal cheltuielile cu amortizarea ȋnregistrate ȋn contabilitate pentru
imobilizările corporale și necorporale care nu sunt utilizate ȋn scopul realizării de
venituri (tablouri, opere de artă, case de odihnă, fondul comercial, cheltuieli
pentru amenajarea terenurilor, lacurilor, etc.).

Cheltuieli deductibile limitate :

 Cheltuielile de protocol sunt deductibile ȋn limita a 2% din profitul brut calculat
prin excluderea din calcul a cheltuielilor de protocol ;
 Cheltuielile cu indemnizaţiile de deplasare acordate salariaţilor precum pentru
deplasări ȋn ţară sau străinătate pentru o distanţă mai mare de 5km, sunt
deductibile ȋn limita a 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;
 Cheltuielile sociale acordate personalului pentru diferite evenimente sunt
deductibile ȋn limita a 2% aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile
personalului;
 Cheltuielile cu perisabilităţile acordate pentru lipsurile stabilite cu ocazia
inventarierii stocurilor de mărfuri sunt deductibile ȋn limitele Hotărȃrii de
Guvern nr. 1569/2002;
 Cheltuielile făcute ȋn numele angajaţilor cu primele la pensiile facultative și cu
primele de asigurare voluntară de sănătate sunt deductibile ȋn limitele a 200 euro
ȋntr-un an fiscal pentru fiecare participant. Echivalentul ȋn lei se stabilește pe
baza cursului comunicat de BNR ȋn ziua efectuării plăţilor;
 Cheltuielile cu funcţionare, ȋntreţinerea, amortizarea și repararea locuinţelor de
serviciu date ȋn folosinţă unor salariaţi sau administratorilor sunt deductibile ȋn
limita raportului dintre suprafaţa construită prevăzută prin Legea locuinţei nr.
114/1996, majorată cu 10% și totalul suprafeţei construite a locuinţei respective;
 Cheltuieli cu funcţionarea, ȋntreţinerea și reparaţiile aferente unui sediu aflat in
locuinţă proprietate personală a unei persoane fizice folosită și de proprietar,
sunt deductibile ȋn limita raportului dintre suprafaţa pusă la dispoziţia
contribuabilului, menţionată ȋn contractul de ȋnchiriere, și suprafaţa totală a
locuinţei;
 Cheltuielile cu funcţionarea, ȋntreţinerea și repararea autoturismelor folosite de
angajaţii cu funcţii de conducere și de administrare ale persoanei juridice sunt
deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu
astfel de atribuţii;
 Cheltuielile cu provizioanele și repartizările din profitul brut (ȋnainte de
impozitare) pentru construirea rezervelor legal. La calculul profitului impozabil

56
 se deduc următoarele cheltuieli cu provizioanele și repartizări pentru constituirea
rezervelor:
●provizioane pentru garanţii de bună execuţie acordate clienţilor (numai
dacă valoarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate au fost ȋnregistrate
ca venituri din exploatare) ;
●cheltuielile cu provizioane pentru creanţe asupra clienţilor – ȋn limita a
30% din valoarea creanţelor care ȋndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii: au fost ȋnregistrate după 1 ianuarie 2004, sunt neȋncasate ȋntr-o
perioadă ce depășește 270 de zile de la data scadenţei, nu sunt garantate
sau asigurate de către alte persoane, clientul nu este persoană afiliată
contribuabilului; ȋn totalitate (100%) dacă: au fost ȋnregistrate după 1
ianuarie 2007, asupra clientului s-a deschis procedura de faliment, nu sunt
garantate sau asigurate de către alte persoane, clientul nu este persoană
afiliată contribuabilului, creanţa a fost inclusă ȋn venituri impozabile.
●provizioanele specifice instituţiilor de credit, instituţiilor financiare
nebancare, entităţilor care fac operaţiuni pe piaţa financiară și companiilor
aeriene;
●rezervele tehnice constituite de societăţile de asigurare-reasigurare
potrivit legii;
●provizioanele pentru ȋnchiderea și urmărirea post ȋnchidere a depozitelor
de deșeuri sunt deductibile ȋn limitele prevăzute ȋn proiectul ȋntocmit ȋn
aceste scopuri;
●provizioanele pentru refacerea terenurilor;
●repartizările din profitul brut pentru constituirea rezervelor legale (ȋn
limita a 5% din profitul brut dar nu mai mult de 20% din capitalul social).
 Cheltuielile cu dobȃnzile și diferenţele nete nefavorabile de curs valutar –
deductibilitatea este integrală doar ȋn cazul ȋn care gradul de ȋndatorare a
capitalului este mai mic decăt 1.

Gradul de ȋndatorare a SC CEMACON SA la 31 Decembrie 2008

Grad de ȋndatorare = Total datorii/Capital propriu
Grad de ȋndatorare = 94 470 000/32 603 390
Grad de ȋndatorare = 2,89

Cu cȃt valoarea acestui indicator este mai mare, cu atȃt ȋnseamnă că firma depinde mai
mult de ȋmprumuturile sau de datoriile comerciale angajate. Ȋn momentul ȋn care o firmă
dorește să ia un credit, banca va analiza, printre altele, și acest grad de ȋndatorare,
tocmai pentru a vedea cȃt de mult este deja firma ȋndatorată pȃnă ȋn acel moment. O
situaţie rezonabilă cere ca acest indicator să fie undeva, pȃnă ȋn 0,5.

57
58
 CAPITOLUL 4: STUDIU DE CAZ PRIVIND DETERMINAREA
PROFITULUI IMPOZABIL ŞI A IMPOZITULUI PE PROFIT

Orice ȋntreprindere pentru buna sa funcţionare trebuie sa desfășoare o activitate

profitabilă. Pentru a se ajunge la calcularea profitului și a pragului de rentabilitate pentru
activităţile desfășurate, ȋntreprinderea trebuie să ȋși stabilească și să ȋși calculeze
cheltuielile și veniturile. Pentru eliminarea disfuncţionalităţilor ce ar putea apărea ȋntr-o
ȋntreprindere, se va urmări o creștere a veniturilor și o reducere a cheltuielilor. Ȋn situaţia
ȋn care veniturile > cheltuielile, ȋntreprinderea obţine profit, iar ȋn situaţia ȋn care
veniturile < cheltuielile, ȋntreprinderea va suferi pierderi.

Avȃnd ȋn vedere faptul că orice activitate economică este ȋn același timp

consumatoare de resurse și producătoare de rezultate, s-a ajuns la necesitatea studierii și
prezentării echilibrului specific proceselor interne transformatoare, care produc
modificări cantitative și calitative ȋn masa și structura patrimoniului. Aceste modificări
sunt consecinţa relaţiilor care se stabilesc ȋntre cheltuielile și veniturile ocazionate de
activitatea desfășurată de societate, reflectate sintetic sub forma rezultatului.

Bilanţul contabil este considerat documentul care descrie poziţia unei

ȋntreprinderi la un moment dat, indicȃnd și mărimea rezultatului, ȋnsă nu explică
provenienţa acestuia și cauzele care l-au generat. Prin urmare, a apărut necesitatea
ȋntocmirii unui alt cont anual, și anume Contul de profit și pierdere, prin care se
specifică modalitatea de formare a rezultatului exerciţiului (profit sau pierdere), ca
expresie a ajustărilor parţiale sau globale ȋntre diferite tipuri de venituri și cheltuieli,
generate de complexitatea activităţilor care au loc ȋn ȋntreprindere pe durata unui
exerciţiu financiar.

Veniturile și cheltuielile perioadei curente, consemnate ȋn clasele 6 și 7, sunt

prelucrate și sistematizate separat ȋn cele două părţi ale contului de rezultate 121
“Rezultatul exerciţiului”, (cheltuielile ȋn debit și veniturile ȋn credit). Structurarea
cheltuielilor și veniturilor pe activităţile principale ale firmei permite determinarea unor
indicatori esenţiali pe diferite nivele de agregare, după cum urmează:
Rezultatul din exploatare (profit sau pierdere) = Venituri din exploatare – Cheltuieli din
exploatare
Rezultatul financiar (profit sau pierdere) = Venituri financiare – Cheltuieli financiare
Rezultatul extraordinar (profit sau pierdere) = Venituri extraordinare – Cheltuieli
extraordinare

Complementar se obţin:

59
 Rezultatul curent = (Venituri din exploatare + Venituri financiare) – (Cheltuieli din
exploatare + Cheltuieli financiare)
Rezultatul brut (contabil) = Venituri totale – Cheltuieli totale
Rezultatul net = Rezultatul brut – Impozitul pe profit

Pe parcursul ȋntregii activităţi, ȋntrprinderea face o serie de cheltuieli ȋn urma

carora se obţin produse sau servicii care, prin vȃnzare, generează venituri. Majoritatea
veniturilor provin din activitatea de exploatare, după cum și cele mai importante
cheltuieli se referă la această activitate, care presupune și activităţi adiacente ei,
concretizate ȋn activităţi financiare și excepţionale, fluxuri de intrări și ieșiri care, ȋn final,
influenţează favorabil sau nefavorabil exerciţiul anual. Veniturile totale cuprind
următoarele etape :
 Venituri din exloatare ;
 Venituri financiare ;
 Venituri extraordinare.
Prin definirea veniturilor ȋnţelegem atȃt veniturile din activităţile curente cȃt și din
orice alte surse. Activitatea curentă este considerată activitatea desfășurată de o
ȋntreprindere potrivit obiectului de activitate, inclusiv activităţile legate (derivate) de
realizarea acesteia.

Veniturile din activităţile curente se pot regăsi sub diferite denumiri (vȃnzări,
comosioane, dobȃnzi, dividende, redevenţe, chirii). Cȃștigurile reprezintă creșteri ale
beneficiilor economice, din acest punct de vedere, nu diferă ca natură de venituri din
activitatea curentă. Definiţia veniturilor include, totodată, și cȃștigurile nerealizate.

Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice ȋnregistrate pe parcursul

perioadei contabile sub formă de ieșiri sau scăderii valorii activelor sau creșterii
datoriilor, care duc la reduceri ale capitalului propriu. Definiţia cheltuielilor include
pierderile, precum și acele cheltuieli care apar ȋn procesul desfășurării activităţilor
curente ale ȋntreprinderii. De exemplu, cheltuielile care apar ȋn cursul activităţilor curente
includ costul vȃnzărilor, salariile, amortizarea. Ele se regăsesc sub forma ieșirilor sau
scăderii valorii acticelor, cum ar fi numerarul sau echivalentele de numerar, stocurile și
imobilizările corporale. Cheltuielile ȋntreprinderii se concretizează ȋn consumurile de
active pentru obţinerea veniturilor și pot fi grupate ȋn:
 Cheltuieli de exploatare;
 Cheltuieli financiare;
 Cheltuieli extraordinare.

Pierderile reprezintă alte elemente care corespund definiţiei cheltuielilor și care pot
apărea sau nu pe parcursul desfășurării activităţilor curente ale ȋntreprinderii. Pierderile
reprezintă diminuări ale beneficiilor economice și, din acest punct de vedere, nu diferă ca

60
 natură de alte tipuri de cheltuieli. Prin urmare, ele nu sunt considerate distinct ca
structură. Ȋn categoria pierderilor sunt incluse, de exemplu, cele rezultate din cedarea
activelor imobilizate. De asemenea, definiţia cheltuielilor include și pierderile nerealizate,
cum ar fi cele rezultate din creșterea cursului de schimb valutar ȋn cazul unor
ȋmprumuturi pe care ȋntreprinderea le-a contractat ȋn valută. De obicei, ȋn contul de profit
și pierdere, prezentarea pierderilor se efectuează distinct, datorită importanţei cunoașterii
existenţei și valorii acestora ȋn procesul decizional. Pierderile sunt raportate, de rugulă, la
valoarea netă, exclusiv veniturile aferente.

Veniturile și cheltuielile se pot găsi ȋn Contul de profit și pierdere ȋn diferite moduri

altfel ȋncȃt să furnizeze informaţia relevantă pentru procesul decizional.

4.1 Evoluţia veniturilor și cheltuielilor societăţii

Evoluţia veniturilor realizate la nivelul societăţii ȋn perioada 2005 – 2008 este
reflectată ȋn tabelul nr. 8:
Tabelul 8: Structura veniturilor ȋn perioada 2005-2008
Denumire indicator Nr. Anul Anul Anul Anul
Rȃnd 2005 2006 2007 2008
1.Cifra de afaceri 1 23902245 24457472 34153365 48619215
netă(rd.02la03)
Producţia vȃndută (ct.
701+702+703+704+705+ 2 22995377 23669444 33429327 47846215
706)
Venituri din vȃnzarea 3 906868 88028 724038 773000
mărfurilor (ct.707)
2.Alte venituri din 4 357881 583697 1435322 1175205
exploatare(ct.7417+758)
VENITURI DIN
EXPLOATARE 5 24260126 25041169 35588687 49794420
TOTAL(rd.01+04)
Venituri din 6 0 0 0 0
dobȃnzi(vt.766)
Alte venituri financiare 7 276171 991507 57586 915193
VENITURI 8
FINANCIARE – 276171 991507 57586 915193
TOTAL(rd.06+07)
VENITURI TOTALE 9 24536297 26032676 35646273 50709613

Analizȃnd datele din tabel, putem concluziona următoarele:

61
 Evoluţia veniturilor ȋn perioada 2005-2008 manifestă o tendinţă crescătoare. Ȋn
2006 sunt cu 6,1% mai mari decȃt ȋn 2005, ȋn 2007 sunt cu 37% mai mari decȃt ȋn 2006,
iar ȋn 2008 sunt cu 42,3% mai mari decȃt ȋn 2007. Acestă creștere a veniturilor din
exploatare e favorabilă pentru firmă. Ȋn graficul de mai jos este redată evoluţia veniturilor
totale și a veniturilor din exploatare, acestea avȃnd ponderea cea mai ȋnsemnată ȋn
veniturile totale.

Graficul 5 : Evoluţia veniturilor din exploatare și a veniturilor totale

Sursa: Prelucrări ale autorului

Analizȃnd graficul putem observa că atȃt veniturile totale cȃt și veniturile din
exploatare manifestă o tendinţă de creștere din 2005 pȃnă ȋn 2008, cea mai mare fiind ȋn
2008. Ca și valori ȋn acest grafic, aceste venituri sunt destul de apropiate tocmai din
cazua veniturilor financiare care au o pondere foarte mică ȋn veniturile totale.

Pentru analiza evoluţiei veniturilor totale ȋn raport cu cifra de afaceri, este

relevant Graficul nr.6.
Graficul 6: Evoluţia cifrei de afaceri ȋn raport cu veniturile totale

62
 Din graficul nr.6 se observă că ȋn 2008 faţă de 2005, veniturile totale cresc cu
106,7%, o creștere inferioara ritmului de creștere a cifrei de afaceri, care ȋn 2008 crește
cu 103,4% faţă de 2005. Această situaţie demnoastreză că veniturile firmei au fost
obţinute, ȋn cea mai mare parte, din activitatea sa de exploatare a firmei. Ȋn 2008, cifra de
afaceri crește faţă de 2004 datorită creșterii vȃnzărilor producţiei și a mărfurilor.
Tabelul nr. 9 : Structura cheltuielilor ȋn perioada 2005-2008
Denumire indicator Nr. Anul Anul Anul Anul 2008
Rȃnd 2005 2006 2007
Cheltuieli cu materiile prime și
materiale 1 3523380 4808197 4645438 8299091
consumabile(ct.601+602-7412)
Alte cheltuieli materiale 2 556651 107093 69183 84045
(ct.603+604+606+608)
Alte cheltuieli externe(cu 3 4469989 5962303 7922851 10960693
energia și apa) (ct.605-7413)
Cheltuieli privind 4 893093 770833 755217 750353
mărfurile(ct.607)
Cheltuieli materiale totale 5 9443113 11648426 13392689 20094182
(rd.01+02+03+04)
Cheltuieli cu personalul - total 6 5808111 6663386 7067407 9713465
Ajustări de valoare privind
imobilizările corporale și 7 841172 1071201 1951840 3572148
necorporale
Alte cheltuieli de exploatare 8 6776320 6089404 7282734 7953013
Cheltuieli de exploatare total 9 22868716 25472417 29694670 41332808
(rd.05+06+07+08)
Cheltuieli privind dobȃnzile 10 163109 373573 1014392 1726456
(ct.666+7418)
Alte cheltuieli financiare 11 182887 96612 1217812 2261986
(ct.663+664+665+667+668)
Cheltuieli financiare totale 12 345996 470185 2232204 3988442
(rd.10+11)
Cheltuieli totale (rd.09+12) 13 23214712 25942602 31926874 45321250

După cum putem observa și din tabel, cheltuielile totale au o evoluţie crescătoare
de la an la an, astfel ȋn 2006 cresc cu 11,75% faţă de 2005 datorită creșterii volumului
activităţii, ȋn anul 2007 cresc cu 23,07% mai mari decȃt ȋn anul 2006, iar ȋn 2008 sunt cu
41,95% mai mari decȃt ȋn anul 2007.

Graficul nr. 7: Evoluţia cheltuielilor totale

63
 Sursa: Prelucrări ale autorului

Din grafic putem observa ritmul creșterii cheltuielilor totale ȋn perioada 2005-
2008, constatȃnd nivelul ridicat la care ajung ȋn 2008.

Graficul nr. 8 : Evoluţia cheltuielilor materiale ȋn raport cu cheltuielile totale

Sursa: Prelucrări ale autorului

Ȋn 2005 cheltuielile materiale reprezintă 145,83% din cheltuielile totale, ȋn 2006
proporţia lor este de 122,71%, ȋn 2007 reprezintă 138,39%, iar ȋn 2008 cheltuielile
materiale reprezintă 125,54% din totalul cheltuielilor. Constatăm o creștere a cheltuielilor
materiale ȋn paralel cu creșterea cheltuielilor totale, deoarece principala activitate a fost
cea de exploatare.

64
4.2 Determinarea profitului impozabil

Pe baza datelor din bilanţul contabil anual, profitul impozabil se determină ca

diferenţă ȋntre veniturile obţinute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate și
lucrărilor executate din vȃnzarea bunurilor imobile, inclusiv din cȃștiguri din orice sursă
și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad
veniturile neimpozabile Si se adauga cheltuielile nedeductibile. Pentru determinarea
profitului impozabil, se iau ȋn calcul toate cȃștigurile din orice sursă, inclusiv cele
realizate din investiţii financiare.

Ȋn cadrul societăţii S.C. CEMACON S.A., Profitul impozabil a fost determinat ca

diferenţă ȋntre veniturile și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestuia ȋntr-un an
fiscal. La această diferenţă s-au adăugat cheltuielile nedeductibile, și s-au scăzut
veniturile neimpozabile, care ȋnsă ȋn cazul societăţii analizate au fost 0. Cheltuielile
nedeductibile determină o creștere a impozitului datorat, de aceea societatea trebuie să
analizeze și să ţină sub control acest tip de cheltuieli.

Ȋn vederea determinării profitului impozabil mai ȋntȃi sunt reflectate ȋn tabelul

nr.10 rezultatele obţinute de societate ȋn activitatea de exploatare, ȋn activitatea financiară
precum și rezultatele globale ȋn perioada 2005-2008. Ȋn tabelul nr.11, ţinȃnd cont de
rezultatul brut determinat, se prezintă cheltuielile nedeductibile ȋnregistrate și se
determină profitul impozabil și profitul net.
Tabelul nr.10: Evoluţia principalilor indicatori prezenţi ȋn Contul de profit și
pierdere ȋn perioada 2005-2008
Denumire indicator Anul 2005 Anul 2006 Anul 2007 Anul 2008
Venituri din exploatare 26147558 26155568 36244762 53201290
Cheltuieli din exploatare 23112159 25676798 29456600 42058180
Rezultatul exploatării 3035399 478770 6788162 11143110
Venituri financiare 286284 998294 100075 1043501
Cheltuieli financiare 345996 545115 2251110 5045874
Rezultatul financiar -59712 453179 -2151035 -4002373
Rezultatul curent al 2975687 931949 4637127 7140737
exerciţiului
Venituri totale 26433842 27153862 36344837 54244791
Cheltuieli totale 23458155 26221913 31707710 47104054
Rezultatul brut 2975687 931949 4637127 7140737

65
 Din tabel se poate constat că, veniturile din exploatare au crescut de 2,03 ori ȋn
2008 faţă de 2005, rezultatul brut a crescut de 2,40 ori, cheltuielile de exploatare au
crescut de 1,81 ori faţă de nivelul din 2005. Tendinţa se păstrează și la nivelul veniturilor
totale, care deși cresc de 2,05 ori ȋn 2008 faţă de 2005, cheltuielile totale cresc de 2 ori .

Rezultatul obţinut de societate ȋn anul 2008 este superior celui obţinut ȋn anii precedenţi,
acest lucru se datorează faptului că societatea, deși a ȋnregistrat cheltuieli financiare mult
mai mari decȃt veniturile financiare, firma nu și-a pierdut clienţii.

Tabelul 11 : Determinarea profitului impozabil și a profitului net

Denumire Anul 2005 Anul 2006 Anul 2007 Anul 2008
indicator
Profit brut 2975687 931949 4637127 7140737
Cheltuieli
nedeductibile 836014 559398 933018 1558034
total
Amenzi, 210239 208684 198593 174382
penalizari
Cheltuieli
protocol peste 138010 120727 118631 102741
2%
Cheltuieli
sponsorizare 25 326 15500 23438 12460
peste limitele
prevăzute
Cheltuieli cu
impozitul pe 462439 214487 592356 1268451
profit
Venituri 0 0 0 0
neimpozabile
Profit 3811701 1491347 5570145 8698771
impozabil
Impozit pe 462439 214487 592356 1268451
profit
Profit net
(profit brut- 2513248 717462 4044771 5872286
impozit pe
profit)

Cheltuielile nedeductibile ȋnregistrate de firmă pe parcursul unui an fiscal

determină creșterea impozitului pe profit datorat de firmă, și diminuarea profitului net.

66
Profitul brut, cheltuielile nedeductibile per total, impozitul pe profit și profitul net scad ȋn
2006 faţă de 2005, dar cresc ȋn 2007 faţă de 2006 și ȋn 2008 la fel cresc faţă de 2007.

Tabelul 12: Ponderea rezultatului financiar și a rezultatului din exploatare ȋn total

profit brut
Indicatori Anul 2005 Anul 2006 Anul 2007 Anul 2008
Rezultatul din exploatare 102% 51.37% 146.39% 156.05%
Rezultatul financiar -2% 48.62% -46.39% -56.05%

Din tabelul nr. 12 putem concluziona că ȋn toţi cei patru ani, ponderea cea mai
mare ȋn rezultatul brut o are rezultatul din exploatare.

Ȋn tabelul nr.13 este redată explicit calcularea profitului impozabil pentru anul
2008.

Tabelul 13: Calculul profitului impozabil pentru anul 2008

Nr.
Crt. Denumire indicator Rȃnd Anul 2008
1 Venituri din exploatare 1 53201290
2 Cheltuieli din exploatare 2 42058180
3 Rezultat din exploatare (rd 1- rd 2) 3 11143110
4 Venituri financiare 4 1043501
5 Cheltuieli financiare 5 5045874
6 Rezultat financiar (rd 4- rd 5) 6 -4002373
7 Venituri extraordinare 7 0
8 Cheltuieli extraordinare 8 0
9 Rezultat extraordinar (rd 8 – rd 9) 9 0
10 Rezultat brut 10 7140737
11 Venituri neimpozabile 11 0
13 Cheltuieli cu impozitul pe profit 13 1268451
14 Amenzi, penalizări 14 174382
15 Cheltuieli de protocol care depășesc 15 102741
limita prevăzută de lege
16 Cheltuieli de sponsorizare peste limitele 16 12460
prevăzute
18 Total cheltuieli nedeductibile 18 1558034
19 Total profit impozabil (rd 10 – rd 11 + 19 8698771
rd 18)
20 Impozit pe profit datorat 20 1268451

4.3 Ȋnregistrarea ȋn contabilitate a impozitului pe profit

67
 Ȋnregistrarea ȋn contabilitate a impozitului pe profit datorat ȋn anul 2008

691 = 441 1268451

 Virarea cu ordin de plată a impozitului pe profit (pȃnă la data de 25.04.2009)

441 = 5121 1268451

68
 CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Scopul oricărei ȋntreprinderi este obţinerea profitului ȋn urma desfășurării

activităţii economice. Profitul este principalul indicator calitativ care exprima eficienţa
activităţii productive a unei societăţi comerciale și reprezintă diferenţa dintre veniturile
obţinute și cheltuielile aferente acestora, dintr-o activitate economică. Astfel, pentru a
obţine un profit cȃt mai mare este nevoie ca, ȋn condiţiile unui anumit nivel al veniturilor,
cheltuielile să fie cȃt mai scăzute.

Reducerea costului de producţie sau a cheltuielilor de exploatare reprzintă una din

principalele căi de creștere a profitului și se poate realiza prin sporirea productivităţii
muncii, prin promovarea metodelor moderne de management al producţiei și al muncii,
reducerea cheltuielilor materiale de producţie, accelerarea vitezei de rotaţie a capitalului
circulant. Profitul poate fi modificat ȋn sensul creșterii și prin ridicarea nivelului preţului
de vȃnzare, ȋn condiţiile menţinerii sau reducerii de la o perioadă la alta a costului de
producţie.
Ȋn urma rezultatelor obţinute de S.C. Cemacon S.A. ȋn perioada 2005-2008 se
desprind următoarele puncte forte ale societăţii:
Un prim punct tare al societăţii îl constituie avantajul experienţei în domeniu. S.C.
Cemacon S.A. este o unitate de producţie a blocurilor ceramice cu tradiţie în Regiunea de
Nord-Vest a României, fiind înfiinţată în anul 1970. Aşadar, experienţa în fabricarea
blocurilor ceramice cu toate avantajele pe care acesta le generează, este principalul atuu
al acestei unităţi. Dintre aventajele generate de experienţa firmei în fabricarea blocurilor
ceramice amintim:
- competenţa în fabricarea blocurilor ceramice;
- forţă de muncă calificată;
- cunoştiinţe deosebite legate de fluxul tehnologic al producerii blocurilor ceramice;
- rapiditate în semnalarea unor deficienţe de-a lungul fluxului tehnologic.

Legat de avantajul experienţei în domeniu, trebuie menţionat şi efectul pozitiv pe care

acesta îl are în evoluţia producţiei exerciţiului. Aceasta se află în continuă creştere,
datorită următorilor factori:
- îmbunătăţirea reţetei de fabricaţie ;
- reducerea pierderilor tehnologice ;
- modificări tehnico – organizatorice a fluxului de fabricaţie ;

69
- creşterea capacităţii de uscare a produselor prin recuperarea parţială a aerului cald de
la cuptor ;
- creşterea productivităţii muncii prin mobilizarea întregului personal din cadrul
fluxului tehnologic atât în cariera de argilă, cât şi în secţiile de fabricaţie
Un alt punct forte este seriozitatea în derularea contractelor. Din analiza situaţiei
economico-financiare a S.C. Cemacon S.A. prezentată anterior, referitor la acest aspect se
pot formula următoarele concluzii:
- din punctul respectării condiţiilor contractuale cu furnizorii: S.C. Cemacon S.A. achită
la timp contravaloarea bunurilor şi serviciilor achiziţionate, neavând datorii restante faţă
de aceştia; tot în această categorie putem introduce şi furnizorii de forţă de muncă
(salariaţi), faţă de care S.C. Cemacon S.A. îşi achită obligaţiile la zi, dar şi alţi terţi cu
care firma are legături, inclusiv bugetele locale sau diferenţele fonduri de asigurări şi
protecţie socială;
- din punct de vedere al respectării condiţiilor contractuale cu clienţii: S.C. Cemacon
S.A. îşi onorează la timp comenzile făcute clienţi, generând finalizarea acestora faţă de
marca proprie.
- din punct de vedere al negocierii contractelor: societatea reuşeşte să obţină o situaţie
favorabilă în urma negocierilor, atât cu clienţii, cât şi cu furnizorii, în sensul creşterii
termenului de plată a datoriilor comerciale şi diminuarea termenului de încasare a
creanţelor.

În privinţa repartizării profitului, se remarcă politica de reinvestire a rezultatului. Astfel,

anul 2005, 2007 şi 2008 au loc majorări ale capitalului social, prin încorporarea altor
rezerve şi a profitului reinvestit din anii precedenţi, ceea ce are ca efect consolidarea
poziţiei economice a S.C. Cemacon S.A.

Nu în ultimul rând, trebuie menţionată şi investiţia într-o nouă linie tehnologică începută
în anul 2004, care are efecte atât în evoluţia poziţiei, cât şi asupra performanţelor
financiare. Referitor la această investiţie, se pot face următoarele remarci:
- imobilizările corporale se află într-o continuă creştere. În acest sens s-au realizat
achiziţii de noi terenuri şi construcţii, utilaje şi instalaţii necesare extinderii activităţii,
pentru a face faţă cererii;

70
- rezultatul exerciţiului este şi el influenţat de realizarea investiţiei; se remarcă o
tendinţă descrescătoare, datorată scăderii rezultatului din exploatare (în urma scăderii
producţiei), în 2007 dar care s-a redresat considerabil în anul 2008, influenţând pozitiv şi
rezultatul exerciţiului care s-a concretizat în profit pe toţi anii analizaţi.
Ȋn urma analizei am observat și cȃteva puncte slabe ale societăţii:
- la nivelul stocurilor, investiţia din 2007 a avut un efect uşor negativ. Contrar
aşteptărilor, societatea a fost nevoită să reducă cantitatea de produse finite, deoarece a
întâmpinat anumite probleme ocazionate de punerea în funcţiune a noii linii tehnologice,
dar această situaţie este remediată tocmai prin deschiderea acestei linii, care măreşte
capacitatea de producţie;

- efectele realizării acestei investiţii se resimt şi la nivelul disponibilităţilor, fapt ce era

de aşteptat, dată fiind complexitatea şi mărimea valorii acesteia; totuşi, şi această situaţie
este remediată în termen relativ scurt, ceea ce denotă o bună organizare în privinţa
politicii de investiţie şi finanţare;

- realizarea investiţiei are un impact considerabil şi asupra finanţării activităţii din surse
externe; în acest sens, se remarcă o creştere la nivelul datoriilor pe termen scurt, pentru a
face faţă datoriilor curente; totodată, în urma investiţiei, societatea apelează şi la credite
bancare pe termen lung, mărindu-şi astfel capitalurile permanente, necesare finanţării
imobilizărilor corporale.

- Indicatorii de lichiditate scad ca urmare a datoriilor noi contractate de societate

- Deşi punerea în funcţiune a noii linii de fabricaţie a dus în 2008 la dublarea cifrei de
afaceri şi a profitului brut, în decembrie 2007, datorită efectelor crizei financiare şi a
rentabilităţii reduse, vechea linie de producţie a fost închisă, ea având un grad avansat de
uzură tehnică şi morală.

- În ultimii ani societatea a înregistrat pierderi la nivelul activităţii financiare,

consecinţă a costurilor îndatorării. Totuşi trebuie menţionat faptul că, rezultatul
exerciţiului nu este pierdere, ci profit.

- Societatea nu a mai acordat dividende acţionarilor din 2002 ceea ce ar putea aduce
nemulţumiri în rândul acestora.

71
Ca şi recomandări aş sugera entităţii să acorde o mai mare atenţie activitătii financiare
care a generat ani la rândul pierderi şi care s-au dublat în 2008. De asemenea contractarea
de împrumuturi ar trebui să fie mai atent analizată în condiţiile în care, în ciuda
instabilităţii economice generate de criza actuală, societatea a mai contractat un credit
bancar la sfârşitul anului 2008. Astfel ea a fost dezavantajată în anul 2009 când dobânzile
au crescut considerabil şi când, încă nu există încă stabilitate în domeniul bancar. De
asemenea, s-au redus mult vânzările, ceea ce au determinat-o să-şi reducă activitatea.
Toate acestea au dus într-un final la creşterea ponderii cheltuielilor cu capitalul
împrumutat în totalul cheltuielilor instituţiei.

72
BIBLIOGRAFIE:

1. Adochiţeim M. (1992), Finanţele Ȋntreprinderii, București

2. Lăcătuș, V., Nistor, I.E., Cemea, O., Costea, A.M. (2003), Finanţele Ȋntreprinderii
– studii de caz, Editura Viitorul Romȃnesc, București

3. Codul Fiscal al Romȃniei

4. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34 din 11 Aprilie 2009

5. Tribuna Economică – colecţia 2008

6. Institutul Naţional de Statistică, http://www.insse.ro/cms/rw/pages/ipc.ro.do

7. http://www.contabilul.ro/a/372/21-scutiri-de-la-plata-impozitului-pe profit.html

8. Taxe și impozite – Contabilitate, disponibil on-line pe pagina

http://contabilul.ro/index.php?pag=a&aid=372

9. http://economie.hotnews.ro/stiri-finante-banci-5597882-grila-impozitare-pentru-
imm-publicata-oficial-impozitul-minim-anual-2-200-let.html

10. http://avoconsult.ro/drept-fiscal-impozitul-pe-profit-categorii-de-contribuabili-si-
exceptii.html#p3

11. http://edex.ro/articol_cod_fiscal_16581_Art.%2020:%20Venituri
%20neimpozabile.html

12. http://codfiscal.money.ro/art-21-cheltuieli-nedeductibile-alin-4-5/html

13. http://seccar.ablog.ro/2008-04-29/cheltuieli-nedeductibile-fiscal-la-determinarea-
profitului-impozabil.html

14. http://www.mfinante.ro/contribuabili/link.jsp?body=/contribuabili/agenti-
nume.html

73