Tema 6. MODELUL AD-AS.

ECHILIBRUL MACROECONOMIC GENERAL

1. Cererea agregată şi determinanţii ei. Curba AD şi efectele ce influenţează traiectoria curbei

AD.
2. Oferta agregată şi determinanţii ei. Curba ofertei agregate şi ecuaţia ei. Modelul keynesian
al ofertei agregate. Modelul clasic al ofertei agregate.
3. Echilibrul macroeconomic general în modelul AD-AS. Echilibrul în perioadă scurtă şi lungă.
4. Şocurile AD şi AS. Politici de stabilizare.

Modelul AD – AS se aplică pentru a studia fluctuaţiile în nivelul producţiei şi a preţurilor, cât şi

consecinţele acestor fluctuaţii. Acest model permite descrierea diferitor variante ale politicilor
macroeconomice ale statului. Modelul AD – AS este abordat diferit şi anume: în teoria clasică şi cea
keynesiană.

Modelul clasic Modelul keynesian

* examinează comportamentul economiei în
perioadă lungă (LR)
* presupune flexibilitatea preţurilor
* reiese din egalitatea dintre producţia reală şi cea
potenţială (Y =Y*)
* Y* = f (K, L, T)
* reiese din stabilitatea mărimilor reale (salariul
real)
* reiese din lipsa şomajului, inflaţia este cauzată
doar de creşterea ofertei de monedă
* examinează comportamentul economiei în
perioadă scurtă (SR)
* presupune rigiditatea preţurilor
* afirmă că producţia se modifică drept răspuns la
modificarea AD
* Y = f (AD)
* reiese din stabilitatea mărimilor nominale (salariul
nominal)
* admite existenţa şomajului, argumentează rolul
stimulator al acesteia în creşterea producţiei

1. Cererea agregată, determinanţii. Curba cererii agregate şi efectele ce influenţează

traiectoria curbei cererii agregate.
Cererea agregată (AD) reprezintă cantitatea totală de bunuri şi servicii cerută pe piaţă în economia
naţională. Componentele cererii agregate sunt:
1) consumul personal (C);
2) investiţii private brute (Ib)
Ib = Inete+A, Inete>A => economia se află în perioada de creştere;
Inete=A => stagnare;
Inete<A => descreştere economică.
3) achiziţii guvernamentale pentru procurarea de bunuri şi servicii (G);
4) exportul net (Xn).
Ecuaţia cererii agregate este: AD = C + Ib + G + Xn
Determinanţii AD sunt:
1) Modificarea cheltuielilor de consum – consumul poate fi influenţat de venitul disponibil a
persoanelor fizice, nivelul impozitului pe venitul persoanelor fizice, înclinaţia marginală spre consum,
nivelul prognozat al venitului şi al preţurilor.
2) Modificarea cheltuielilor de investiţii, care este influenţată de nivelul dezvoltării economice,
nivelul impozitului pe venit, rata dobânzii, rata prognozată a profitului, anticipările inflaţioniste, riscurile
economice.
3) Modificarea cheltuielilor guvernamentale – se consideră constante deoarece se stabilesc la
începutul anului prin bugetul de stat şi pot fi modificate la intervenţia guvernului în cazuri extreme.
4) Modificarea exportului net – este influenţat de cursul valutar şi de venitul altor ţări.
Curba cererii agregate reprezintă cantitatea totală de bunuri şi servicii cerută în economie de către
toţi agenţii economici la un anumit nivel al preţului.

19
 P

AD
Y
Dependenţa inversă a cererii agregate şi a preţurilor poate fi explicată prin două modalităţi:
1) Conform teoriei cantitative a banilor.
M*V = P*Q, unde M – masa monetară, V – viteza de rotaţie a capitalului, P – preţul, Q – cantitatea
de producţie.
P = (M*V)/Q
Q = (M*V)/P
Dacă P creşte, rezultă că Q scade şi invers.
2) Conform efectelor cererii agregate:
a) efectul ratei dobânzii – creşterea preţurilor duce la micşorarea ofertei reale de bani, la majorarea
cererii de bani, respectiv la creşterea ratei dobânzii pe piaţa monetară, ca urmare investiţiile scad şi cererea
agregată scade;
b) efectul bogăţiei – care arată că dacă preţurile cresc, ca urmare valoarea bogăţiei acumulate de
populaţie se reduce, ca urmare se micşorează cererea din partea menajelor, ceea ce duce la micşorarea
cererii agregate;
c) efectul importului – creşterea preţurilor mărfurilor interne duce la majorarea cererii populaţiei
pentru bunurile importate, care duce la micşorarea exportului net şi ca urmare la reducerea cererii
agregate.
Orice modificare a nivelului preţului va determina o deplasare de-a lungul curbei cererii agregate.
Orice modificare a componentelor cererii agregate, la acelaşi nivel al preţurilor, va determina o
deplasare în spaţiu a curbei cererii agregate.
Creşterea oricărei componente duce la creşterea cererii agregate şi ca urmare curba AD se deplasează
în sus în dreapta, şi invers.
Fiecare din componentele AD este influenţată de anumiţi factori, corelaţiile dintre acestea fiind
reflectate prin anumite funcţii:
1) Funcţia consumului are următoarea formă generală:
C = a + MPC*Yd, unde: a – consum autonom, MPC – înclinaţia marginală spre consum,
Yd – venitul disponibil
Yd = Y – T
T = (1 - t)*Y, unde t – rata taxelor şi impozitelor
MPC – exprimă ponderea modificării cheltuielilor pentru consum în urma modificării venitului
disponibil: MPC = ΔC / ΔYd
Similar se determină înclinaţia medie spre consum care exprimă ponderea cheltuielilor pentru consum în
venitul disponibil: APC = C / Yd

20
 C
C = a + MPC*Yd

MPC*Yd
C2
C1 MPC

Y
Y1 Y2
Din funcţia consumului se poate deduce funcţia economisirii:
S = MPS * Yd – a; MPS = ΔS / ΔYd
APS = S / Yd
Între MPC şi MPS, şi APC şi APS există următoarele relaţii: MPC + MPS = 1,
APC + APS = 1
Economiile pot fi pozitive, cât şi negative. În cazul când C >Yd, S < 0 şi invers.
S
S=MPS * Yd - a

S=0

S>0

Y
S<0
2) Prin investiţii se înţelege totalitatea cheltuielilor care se fac pentru cumpărarea bunurilor de capital în
vederea sporirii avuţiei societăţii.
Suma investiţiilor de înlocuire şi a investiţiilor nete, de dezvoltare, formează investiţiile brute de capital, ce
contribuie la formarea brută a capitalului tehnic.
Funcţia investiţiilor în varianta cea mai simplă este:
I = e – d * r, unde I – cheltuielile investiţionale; e – investiţii autonome; r – rata reală a dobânzii; d –
coeficientul ce caracterizează sensibilitatea investiţiilor la modificarea ratei dobânzii.

I(r)

21
 În procesul de efectuare a investiţiilor se compară rata dobânzii cu rata aşteptată a profitului: dacă r > rata
profitului, atunci nu este rentabil de a lua credit pentru investiţii.
Ţinând cont de dependenţa direct proporţională dintre investiţii şi nivelul venitului, funcţia investiţiilor are
forma:
I = e – d * r + γ * Y, unde γ – înclinaţia marginală spre investiţii
γ = ΔI / ΔY

Rata dobânzii nominală este numit procentul bancar pentru depozitele la termen, iar mărimea puterii
de cumpărare a consumatorilor este numită rata dobânzii reală. Dacă rata dobânzii nominală este i, iar rata
dobânzii reală cu r, inflaţia cu π, atunci relaţia dintre ele este:
r = i – π de aici rezultă că i = r + π
Această ecuaţie arată că rata dobânzii nominale se poate modifica din 2 motive: în rezultatul
modificării ratei dobânzii reale şi în rezultatul modificării ritmului inflaţiei.
În conformitate cu teoria cantitativă a banilor, mărimea ritmurilor de creştere a masei monetare cu 1
% duce la creşterea ritmului inflaţiei, la fel, cu 1%. În conformitate cu ecuaţia lui Fisher, mărimea ritmului
inflaţiei cu 1%, la rândul său, duce la creşterea ratei dobânzii nominale cu 1%. Această relaţie dintre ritmul
inflaţiei şi rata dobânzii nominale a primit denumirea de efectul lui Fisher.

2. Oferta agregată şi determinanţii ei. Curba ofertei agregate şi ecuaţia ei. Modelul keynesian
al ofertei agregate. Modelul clasic al ofertei agregate.
Oferta agregată (AS) reprezintă totalitatea bunurilor şi serviciilor produse într-o economie de toţi
agenţii economici exprimat în formă valorică.
AS = Y = reprezintă nivelul venitului sau nivelul producţiei
PIB după venit= A+II+S+R+D+Profitul întreprinderilor => reprezintă AS
Determinanţii AS:
1) modificarea preţurilor la resurse - creşterea costurilor duce la reducerea ofertei agregate;
2) schimbările în productivitate:
3) schimbările în normele juridice (ex: majorarea taxelor duce la creşterea costurilor respectiv la
reducerea AS).
Curba ofertei agregate reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii oferite pe piaţă la un anumit nivel al
preţurilor.
a) când se modifică preţul (creşte) are loc deplasarea de-a lungul curbei AS;
b) când are loc modificarea cantităţii oferite indiferent de nivelul preţurilor are loc deplasarea curbei
AS în stânga sau în dreapta, în cazul dat nivelul producţiei se modifică, iar preţul rămâne constant.

Modelul keynesian al ofertei agregate.

Acest model a fost analizat în anii 60 şi are următoarele caracteristici:
- economia funcţionează în condiţiile ocupării necomplete a factorilor de producţie;
- preţurile sunt fixe şi foarte lent reacţionează la fluctuaţiile pieţei;
- mărimile reale sunt relativ flexibile şi se modifică în dependenţă de modificarea pieţei
În conformitate cu teoria keynesiană:
a) curba AS este o dreaptă orizontală (preţurile şi salariile nominale sunt rigide):
P

SRAS

22
 b) curba AS are pantă crescătoare – în cazul salariilor nominale rigide şi a preţurilor relativ flexibile:

P SRAS

În cazul când preţurile sunt relativ flexibile AS are o înclinaţie pozitivă, adică odată cu creşterea
preţului are loc o creştere a cantităţii oferite.

Modelul clasic al ofertei agregate.

Modelul clasic caracterizează oferta agregată în perioadă lungă de timp (LRAS) şi are următoarele
caracteristici:
- volumul producţiei se află la nivelul său potenţial;
- volumul producţiei este influenţat doar de modificarea factorilor de producţie şi nu este influenţat
de modificarea preţurilor;
- modificarea factorilor de producţie în perioadă lungă este relativ lentă;
- preţurile şi salariul real sunt flexibile şi modificarea lor menţine echilibrul
- orice modificarea nivelului preţului este influenţată de modificarea AD.

Graficul modelului clasic

P LRAS

Y
Y*, Y=f(K, L, T)
Dacă AD se măreşte, atunci curba AD se deplasează în sus, ca urmare preţul de echilibru se
majorează, iar nivelul producţiei este constant.
Orice modificare în factorii de producţie va deplasa curba LRAS => creşte oferta agregată în
condiţiile ocupării depline a tuturor factorilor de producţie (Y*) (K, L).
Dacă AD rămâne constantă, atunci nivelul producţiei potenţiale (Y*) creşte, iar nivelul preţului se
micşorează.

3. Echilibrul macroeconomic general în modelul AD-AS. Echilibrul în perioadă scurtă şi lungă.

23
 În macroeconomie ca şi în microeconomie conceptul de bază este realizarea echilibrului. Acest
concept în macroeconomie se realizează datorită confruntării cererii şi ofertei agregate. Toate politicile
macroeconomice propuse de diferite şcoli sunt îndreptate spre obţinerea echilibrului.
Echilibrul macroeconomic general în modelul AD-AS se analizează ţinând cont de diferite variante
ale ofertei.

Echilibrul în perioadă lungă.

Modificările în nivelul cererii agregate vor influenţa doar nivelul preţurilor.
AD↑=>P↑
AD↓=>P↓

P
LRAS

A
P0
AD

Y
Y*

Echilibrul în perioadă scurtă.

P

SRAS
P0

AD
Y
Y0
Modificările în aşa caz în nivelul cererii agregate vor influenţa doar volumul producţiei.
În cazul în care curba ofertei agregate pe termen scurt are pantă crescătoare, modificarea cererii
agregate va influenţa atât nivelul producţiei, cât şi nivelul preţurilor.

24
 P
AS

Să presupunem că în situaţia iniţială economia se află în echilibru pe termen lung.

P LRAS

A
SRAS
P0
AD0

Y
Y*
Echilibrul pe termen lung corespunde punctului A, în care curba AD0 intersectează curba LRAS.
Preţurile se stabilesc la nivelul P0, care menţine acest echilibru. Din aceste considerente curba SRAS trece
prin acest punct.
Dacă Banca centrală va majora oferta de monedă, AD creşte (masa monetară creşte), atunci AD se
deplasează de la AD0 la AD1.

P LRAS

P1 C

A B SRAS
P0
AD1

AD0

Y
Y* Y1

Punctul A reprezintă echilibrul macroeconomic general.

25
 Punctul B caracterizează echilibrul pe termen scurt (Y1>Y*) şi într-o anumită perioadă de timp
bunurile se realizează la aceleaşi preţuri. Treptat însă cresc cheltuielile de producţie din cauza insuficienţei
resurselor şi a creşterii preţurilor la ele. Aceasta duce la creşterea preţurilor la produsele finite, ca rezultat
are loc deplasarea de-a lungul AD din punctul B în punctul C.
Punctul C caracterizează echilibrul pe termen lung care se stabileşte la un nivel mai înalt al preţurilor
şi la nivelul producţiei potenţiale.
Acest proces se numeşte procesul de corectare al preţurilor. Corectarea preţurilor ca urmare a
modificării AD are loc treptat, pe când acomodarea volumului de producţie şi volumului ocupării are loc
mai repede.
4. Şocurile AD şi AS. Politici de stabilizare.
Factorii care influenţează echilibrul macroeconomic sunt factorii care modifică nemijlocit cererea şi
oferta agregată. Astfel de modificări sub influenţa factorilor externi, care nu vin nemijlocit din economie,
sunt numite – şocuri economice.
Modelul AD-AS explică cum şocurile cererii agregate şi ofertei agregate determină fluctuaţiile
macroeconomice. Totodată el este util pentru a stabili cum politica macroeconomică poate reacţiona la
astfel de şocuri pentru a regla fluctuaţiile macroeconomice. Politica care are drept obiectiv menţinerea
producţiei şi a ocupării la nivelul potenţial este numită politica de stabilizare.
Şocurile AD sunt:
- modificarea masei monetare;
- modificarea vitezei de circulaţie a banilor;
- modificarea cererii de investiţii.
Şocurile AS sunt legate de:
- cursul de schimb (ε):
- schimbarea bruscă a preţurilor la resurse;
- calamităţi naturale;
- schimbarea legislaţiei.

26