Rolul institutiilor financiare in gestionarea crizei actuale

Oana Maria Clocotici1

Bianca Alexandra Botez

Rezumat: Lucrarea analizează atât aspecte teoretice cât şi practice asupra efectelor pe care le are criza
asupra instituţiilor financiare şi rolul pe care îl au aceste instituţii în gestionarea crizei actuale. Instituţiile
financiare şi bancare joacă un rol primordial în înfăptuirea politicii economico-financiare a statului şi a
obiectivelor economico-sociale, având menirea de a influenţa şi dirija toate actele economice.
Cauza profundă a crizei financiare a fost lichiditatea abundentă creată de principalele bănci centrale ale
lumii (FED, BOJ) şi de dorinţa ţărilor exportatoare de petrol şi gaze de a limita aprecierea monedei. Principala
provocare o constituie ajustarea principiilor care ghidează reforma sistemului financiar internaţional, în principal
referitor la transparenţă, îmbunătăţirea reglementărilor privind contabilitatea titlurilor, asigurarea externalizările
raţionale din punct de vedere privat dar socialmente ineficiente reglementării adecvate a pieţelor, firmelor şi
produselor financiare, asigurarea integrităţii pieţelor financiare (privind manipularea pieţei şi frauda), şi întărirea
cooperării între instituţiile financiare ale lumii (modernizarea structurilor de guvernanţă ale FMI şi ale Băncii
Mondiale).
Instituţiile financiare care au întâmpinat probleme datorită crizei financiare fie au fost declarate în stare
de faliment, au fost retrase de la tranzacţionare de pe burse fiind apoi preluate parţial sau integral de alte bănci
sau grupuri de bănci.

Cuvinte cheie: criză,cauze, efecte, instituţii financiare

Introducere
Criza financiară şi economică actuală pare să fie fără precedent în ultima jumătate de
secol. Recesiunea economică se extinde în SUA, Europa şi Japonia şi se conturează a fi mult
mai dureroasă decât căderea economică din 1981-1982. O masivă scădere a încrederii atât la
nivelul sectorului de afaceri, cât şi la nivelul consumatorilor, ambele răspunzând prin
restrângerea cheltuielilor, este în plină derulare. Guvernul Statelor Unite şi unele guverne din
Europa, încercând să refacă stabilitatea, au naţionalizat părţi ale sectoarelor lor financiare
într-o măsură care contrazice însăşi bazele capitalismului modern. Întreaga lume pare astăzi
că îşi schimbă cursul, îndreptându-se către o perioadă în care rolul statului va fi mai mare, iar
cel al sectorului privat va fi mai mic. Aceasta va fi probabil cea mai dramatică consecinţă a
crizei actuale.
Mulţi apreciază că actuala criză financiară îşi are rădăcinile în scăderea dramatică a
preţului locuinţelor în SUA sau în căderea pieţei creditului pentru locuinţe. Această viziune
este cel puţin incompletă. Cauzele fundamentale ale crizei financiare sunt mai adânci, atât de
natură macroeconomică, cât şi de natură microeconomică.2.
Pe termen scurt principala provocare o constituie găsirea soluţiilor care să
restabilească încrederea investitorilor şi a consumatorilor. Pe termen lung principala
provocare o constituie ajustarea principiilor care ghidează reforma sistemului financiar
internaţional, în principal referitor la transparenţă, îmbunătăţirea reglementărilor privind
contabilitatea titlurilor, asigurarea externalizările raţionale din punct de vedere privat dar
socialmente ineficiente reglementării adecvate a pieţelor, firmelor şi produselor financiare,
asigurarea integrităţii pieţelor financiare (privind manipularea pieţei şi frauda), şi întărirea
cooperării între instituţiile financiare ale lumii (modernizarea structurilor de guvernanţă ale
FMI şi ale Băncii Mondiale).

1
Facultatea de Ştiinţe Economice si Administraţie Publică Suceava
2
Altman (2009), Buiter (2008), Blanchard(2009).
 Contextul macroeconomic – cauzele declansari crizei
Criza financiara s-a declansat initial in Statele Unite. Administratia condusa de
presedintele George W. Bush, dominata de propovaduitorii "economiei de piata libera", a
degradat autoritatea organelor responsabile cu reglementarea institutiilor financiare si a dat
mana libera "scamatorilor" financiari. Acestia s-au implicat masiv in activitati "creative"
dubioase.
In absenta unor limite impuse si sanctionate de autoritatile statale, unele banci,
fonduri de investitii si societati de asigurare, fara sa aiba acoperirea necesara, au acordat
imprumuturi considerabile unor "clienti" care nu aveau capabilitatea de a-si plati ratele.
Imprumuturile respective, avand dobanzi apreciabile, au fost "reimpachetate" in devize
complexe, toxice si aparent atractive, care, ulterior, au fost vandute profitabil ca produse
financiare legitime multor investitori autohtoni si straini.
Pe 7 septembrie doua institutii de credit ipotecar sustinute de guvernul SUA,
Fannie Mae3 si Freddie Mac4 intra sub control guvernamental, in incercarea de a fi slavate de
la faliment. Duminica, 14 septembrie, Lehman Brothers, una dintre cele 5 mari banci de
investitii, demareaza procedurile de faliment dupa ce Federal Reserve Bank (Fed) refuza sa o
ajute financiar. Se pare ca numeroasele nereguli si volumul mare de active toxice au stat la
baza acestei decizii a Fed.
Panica ia amploare. O alta banca de investitii, Merrill Lynch, este preluata in
aceeasi zi de Bank of America. Luni 15 septembie majoritatea actiunilor cad la bursa. Martea
AIG (American International Group), cea mai mare firma de asigurari din lume, se confrunta
cu o criza acuta de lichiditati. In lipsa altor finantatori, Fed o crediteaza cu 85 miliarde USD
in schimbul a 79,9% din actiuni.
Pana la sfarsitul saptamanii pietele sunt in criza, fiind salvate de la colaps de o
injectie de lichiditati de 105 miliarde USD de la Fed. Organismele de reglementare din
majoitatea tarilor dezvoltate iau masuri de oprire a colapsului.
Evenimentele se precipita. In SUA un plan de slavare in valoare de 700 miliarde
USD este supus aprobarii senatului. Criza de lichiditati loveste din ce in ce mai multe
institutii financiare din toata lumea. Guvernele sar in sprijinul institutiilor financiare, dar in
unele tari situatia devine dramatica. Ungaria, Ucraina si Islanda sunt salvate de la blocaj
financiar de UE, FMI si Banca Mondiala. Bursele cad spectaculos, volatilitatea este maxima.
Practic, increderea in sistemul financiar este minima. Bancile nu au de unde sa
obtina credite pe termen scurt, fiind puse deseori in imposibilitate de plata. Creditul devine
foarte scump, fapt care afecteaza si companiile si populatia care detine imprumuturi.
Incercand sa previna falimentarea in masa a bancilor si a fondurilor de asigurare,
guvernantii din America si din Europa Occidentala au nationalizat o mare parte din sistemul
financiar autohton. Ceea ce contravine principiilor capitalismului modern si imputerniceste
statul in detrimentul sectorului privat, depreciaza validitatea "valorilor" asociate cu piata
"libera" si erodeaza imaginea modelului economic promovat de Statele Unite in restul lumii.
Interventiile fara precedent ale guvernantilor, prin infuzii masive de fonduri "imprumutate" in
sistemul financiar, prin achizitionarea de actiuni in institutiile falimentare si prin reducerea
impozitelor, nu garanteaza restabilirea increderii publicului in sistemul bancar, in fondurile
imobiliare si de investitii si in capabilitatea autoritatilor de a reglementa pietele de credit ca
sa previna speculatii toxice, abuzuri si coruptie.
In ianuarie 2009, valoarea actiunilor din bursele americane a scazut cu 50% din
valoarea pe care o avusesera in prima jumatate a anului 2007. Aceste pierderi considerabile
au semnalat ca Statele Unite se afla in cea mai grava recesiune economica din ultimii 75 de
ani. Peste jumatate din imprumuturile guvernului de la Washington au fost facute in
3
Federal National Mortgage Association
4
Federal National Mortgage Association
strainatate, mai ales in China, in Japonia si in tarile exportatoare de petrol din regiunea
Golfului Persic. In cazul in care aceste state ar decide sa se debaraseze de valuta acumulata,
valoarea dolarului american s-ar prabusi. Ceea ce ar avea consecinte nefaste atat pentru SUA,
cat si pentru economia globala.
Există o asimetrie semnificativă între transmiterea şocurilor pozitive şi negative.
Şocurile pozitive din SUA nu s-au transmis în Europa sau în restul lumi, în timp ce şocurile
negative se transmit cu mare viteză.
Criza financiara si economica din America s-a extins rapid in restul lumii, Europa
intrând in recesiune economica. Incercand sa stabilizeze entitatile financiare interne si sa-si
revigoreze economia, guvernantii din Europa Occidentala au investit sume uriase in
structurile financiare interne, au nationalizat o buna parte dintre banci si au redus impozitele
ca sa stimuleze economia. Productia industriala din tarile europene dezvoltate, precum
Germania, Franta, Anglia, Italia si Spania, a scazut in ultimele 6 luni cu 20-25%. Somajul,
lipsa de incredere a consumatorilor si senzatia de nesiguranta a cetatenilor au crescut in
majoritatea statelor din UE. Guvernul german a alocat 100 de miliarde de euro pentru
garantarea imprumuturilor acordate de banci. Deoarece efectul a fost insuficient, guvernantii
au dispus ca alte 60 de miliarde de euro sa fie alocate pentru stimularea economiei.
PIB-ul Marii Britanii a scazut alarmant in ultimele 6 luni. Incercand sa
supravietuiasca, firmele engleze au apelat la stat. In ianuarie 2009, guvernul de la Londra a
alocat 20 de miliarde de lire ca garantie pentru imprumuturi facute de banci intreprinderilor
mici si mijlocii. Ceea ce este mult prea putin pentru acoperirea datoriilor interne ale firmelor
britanice, in valoare de peste 500 de miliarde de lire. Pana acum, China a rezistat cel mai bine
la criza curenta. Desi exporturile au scazut anul trecut, importurile au scazut si mai mult, asa
incat balanta comerciala externa a Chinei in 2008 a ramas pozitiva, in valoare de 460 de
miliarde de dolari. Cu rezerve valutare enorme, cu mare capacitate de stimulare a consumului
intern si cu surplus comercial solid, China isi va continua ascensiunea economica.
In Rusia, criza financiara a facut ravagii spectaculoase. Deoarece in ultimul an pretul titeiului
pe piata internationala a scazut cu doua treimi, veniturile din exportul de petrol s-au deteriorat
substantial. Reactionand la deprecierea rublei, capitalul strain si autohton a reinceput fuga in
strainatate. In ultimul an, bursa de actiuni a scazut cu 70%. In loc sa ia masuri monetariste,
premierul Vadimir Putin a decis sa combata criza economica prin controlul informatiilor si
prin represiuni politice. Ca "sa nu sperie populatia", el a interzis mass-media sa discute criza
financiara si economica.
In timpul crizelor financiare internationale, cerintele pentru resurse naturale,
servicii si produse scad. Ceea ce afecteaza negativ tarile cu economii bazate pe export.
Exporturile din Taiwan, Japonia si Coreea de Sud s-au degradat cu de la 25 la 50%. Cresterea
economica globala, care a fost de 5% in 2007, este proiectata sa scada la 0,2% in 2009. Multe
tari in proces de dezvoltare supravietuiesc prin export de materii prime si produse agricole.
FMI nu are fonduri suficiente ca sa salveze majoritatea statelor nedezvoltate lovite de
recesiune.

Intervenţia instituţiilor financiare internaţionale a evitat o criză bancară în

Europa Centrală şi de Est
Coordonarea internaţională dintre Comisia Europeană, Fondul Monetar
Internaţional şi alte instituţii financiare internaţionale cu grupurile bancare ce au subsidiare în
Europa Centrală şi de Est a contribuit la evitarea unei crize bancare de amploare în zonă, dar
riscurile nu au dispărut total, anunţă CE.
Astfel, CE, FMI, Banca Europeană de Investiţii, Banca Mondială şi Banca
Centrală Europeană s-au reunit cu reprezentanţi ai celor 15 bănci-mamă cu subsidiare în
centrul şi estul Europei, cu autorităţi fiscale şi reprezentanţi ai băncilor centrale din Austria,
Belgia, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Suedia, Bosnia-Herţegovina, Ungaria, Letonia,
Serbia şi România pentru a lua cele mai potrivite măsuri anticriză, în cadrul iniţiativei de
coordonare a băncilor europene de la Viena.
"Participanţii au apreciat rolul pozitiv al inţiativei de coordonare a băncilor
europene în evitarea unui crize sistemice în regiune anul trecut, în contextul înrăutăţirii peste
aşteptări a mediului economic. Un efort combinat de politici guvernamentale, sprijin
internaţional consistent şi angajamentul băncilor-mamă de a-şi susţine subsidiarele au ajutat
la stabilizarea economiilor din regiune"5.
Sprijinul constant dat de băncile-mamă s-a alăturat finanţării FMI şi CE de circa
52 miliarde euro acordate Ungariei, Letoniei, României, Serbiei şi Bosniei-Herţegovina,
precum şi celei de la Banca Mondială şi alte instituţii financiare.
Deşi perspectiva economică s-a îmbunătăţit, au rămas încă importante provocări,
ce ţin de asigurarea unui sistem financiar sănătos, aplicarea unor politici care să permită
evitarea unei viitoare crize, precum şi asigurarea redresării economice printr-o ofertă
adecvată de creditare, consideră CE.
În acest context, testele de stres coordonate şi armonizate ar urma să ajute la
identificarea posibilelor slăbiciuni ale sistemului.
FMI a susţinut, în cazul României, un astfel de acord, semnat de principalele nouă
bănci cu expunere semnificativă pe piaţa locală (Erste Bank, Raiffeisen International,
Eurobank EFG, National Bank of Greece, Unicredit, Societe Generale, Alpha Bank,
Volksbank şi Piraeus Bank), care au promis că îşi vor menţine expunerea totală pe România
şi că vor injecta capital în subsidiarele lor, dacă va fi necesar.
Totodată, cele patru bănci care domină sistemul financiar din Letonia şi-au
confirmat angajamentul de a-şi susţine subsidiarele din statul baltic şi de a promova
stabilitatea financiară în regiune.
Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul Serbiei, care a primit, de asemenea,
promisiuni de la zece mari bănci că nu-şi vor reduce expunerea pe piaţa locală. Băncile care
au semnat angajamentul pentru Serbia sunt Intesa Sanpaolo, Raiffeisen International, Hypo
Alpe-Adria, Eurobank EFG, National Bank of Greece, Unicredit, Societe Generale, Alpha
Bank, Volksbank International şi Piraeus Bank.
Politicile si directiile de actiune care au castigat sprijin international larg includ:
• sisteme de supraveghere pentru prevenire imediata in scopul indentificarii si reactionarii la
riscurile sectorului financiar, precum si monitorizarea sustenabilitatii datoriilor statelor
membre;
• o cooperare internationala sporita in ce priveste taxele, in scopul mentinerii in frau a
evaziunii fiscale si pentru a sprijini capacitatea fiscala a guvernelor;
• reforme care sa creasca credibilitatea, responsabilitatea si eficienta institutiilor financiare
internationale;
• angajamente de lupta impotriva protectionismului si in favoarea unui consens in runda de
negocieri pentru dezvoltare de la Doha.
Sistemul ONU isi pune in comun rezervele sale multiple in scopul sprijinirii
statelor si populatiilor vulnerabile prin :
• finantare aditionala prin mecanisme comune Bancii Mondiale si sistemului ONU, din care
face parte si Fondul de Vulnerabilitate al Bancii Mondiale
• programe mai complexe care sa combata foametea si sa ofere sprijin mai mare fermierilor
din tarile in curs de dezvoltare
• ajutoare si finantare pentru comert
• promovarea investitiilor pe termen lung, in proiecte care protejeaza mediul

5
comunicat al Comisiei Europene
• un pact global al muncii care sa ajute la scaderea ratei somajului si sa asigure o munca
decenta pentru fiecare
• actiuni de urgenta in sectorul umanitar, securitate si stabilitatea sociala.

Studiu de caz – influenta institutiilor financiare in gestionarea crizei din

Romania
În 20 de ani de postcomunism România a acumulat o datorie externă de 100
miliarde dolari. Deși ar putea părea surprinzător titularii acestor creanţe, care sînt Banca
Mondială și FMI, nu doresc plata acestor datorii prin lichidităţi, ci prin diverse prestaţii care
nu sînt niciodată contabilizate în mod real.
În ceea ce priveşte statul român, menţionăm că, potrivit declaraţiilor persoanelor
oficiale din cadrul BNR ca şi al altor instituţii financiare, nici o bancă nu se află în situaţie
gravă, nu are probleme de lichidităţi, ca urmare a efectelor crizei financiare internaţionale.
Împrumuturile subordonate, depozitele şi creditele atrase pe care băncile din
România le-au primit de la acţionari străini, în proporţie de 50% au scadenţa la peste 2 ani,
iar 3 mild.Euro vor trebui plătiţi între 1-2 ani şi circa 2,5 mild. Euro între 6 luni şi un an.
Solvabilitatea bancară se află la un nivel bun (de 12,34%),faţă de alte state ale UE(Diagramă
1), iar activele slabe deţin o proporţie relativ mică în totalul activelor (sub 1%).
Solvabilitate bancara

Diagramă 16
18
16
Potrivit FMI,
creşterea 14
economică
în România 12
a fost de
7,1% în anul 10
10,7 17,09 13,02 12,34 11 2008 şi sub
2,5% în anul 8 2009, în
condiţiile în 6 care inflaţia
a fost de 4 6,3% şi
respectiv 2
4,5%(T47),
iar deficitul 0
Franta Austria Polonia Romania Ungaria de cont
curent de 13% şi
respectiv 16,2%. Prognozele pentru România relevă o încetinire a dinamicii economice care
se menţine totuşi la niveluri superioare, comparativ cu alte ţări din zona europeană.
Odată cu creşterea prudenţialităţii în materie de creditare, băncile româneşti şi-au
închis una celeilalte limitele de expunere pe piaţa interbancară, ceea ce semnifică existenţa
unor planuri de rezervă consistente, în ceea ce priveşte asigurarea lichidităţii.
Atât la nivel mondial, dar şi naţional, starea de faliment sau jenă financiară a unor
societăţi bancare şi nu numai, scăderea valorii de bursă a acţiunilor acestora a generat o serie
de operaţiuni de fuziune şi preluări ca şi o creştere a tranzacţiilor bursiere stimulate de
preţul redus al cumpărării de acţiuni.
În cadrul numeroaselor întâlniri la vârf din ultima perioadă pe plan internaţional,
s-a manifestat dorinţa de a găsi în comun o serie de remedii pentru a contracara efectele crizei
şi a reforma sistemul financiar naţional şi internaţional. În cadrul acestor remedii entitatea
instituţională a statului naţional sau cea supranaţională a ocupat un loc central.
În România, principala măsura de primă urgenţă a fost creşterea plafonului de
garantare pentru depozitele bancare la 50 000 Euro faţă de 20 000 Euro, conform deciziei
comune a Ministerelor de Finanţe din ţările membre ale UE. Această măsură este menită să
6
Sursa BCE
7
Conform BNR (Trimestrul 4)
sporească încrederea populaţiei în economisire şi să evite retragerile în masă de la băncile
comerciale, ceea ce ar putea conduce la falimentarea acestora. Desigur că măsura presupune
cheltuieli suplimentare pentru bănci.
BNR monitorizează în permanenţă situaţia lichidităţilor şi a băncilor în general,
inclusiv în ceea ce priveşte rezervele minime obligatorii şi planurile privind asigurarea
lichidităţii.
O altă măsură întreprinsă de băncile româneşti se referă la creşterea ratei dobânzii
cu 4-6 puncte procentuale peste dobânda de politică monetară de 10,25%.
Recurgerea la vânzarea certificatelor de trezorerie cu scadenţă de 6 luni şi cu
randament mediu de circa 13%, reprezintă o altă măsură pentru a preveni turbulenţele pieţei
financiare în România.
Aceasta criza poate fi comparata cel mai bine cu virusul gripal H5N18, care a
putut fi doar izolat, dar nu invins. Cel mai vizibil si imediat efect in Romania il reprezinta
seria de scaderi pe BVB care, de la 24 mld. euro capitalizare la inceput de an, inregistreaza
acum sub 18 mld. euro. Un alt efect il reprezinta cresterea dobanzilor la credite, care va
afecta in mod cert populatia, scumpirea importurilor, care va interfera direct cu buzunarul
cetateanului obisnuit, dar si inflatia, care va avea o tendinta de crestere in 2008.
Povestea acordului cu FMI s-ar putea rezuma simplu. Nu este pentru cine se
pregăteşte, este pentru cine se nimereşte.9
„S-a nimerit“ ca o bună parte a tranşelor a doua şi treia din acord să fie pentru
salarii şi pensii, hai să spunem şi investiţii publice, deşi sunt puţine şanse să avem o creştere
la acest capitol, având în vedere provocările pe care le oferă plăţile la zi de la buget. Aşadar,
pentru sectorul public. Iar acest împrumut reaşezat repune la rândul lui chestiunea diferenţei
de percepţie a crizei dintre sectorul privat şi cel public. În primele 7 luni ale anului nota de
plată a crizei s-a simţit doar în mediul privat. De aici au venit 200.000 de şomeri, vreo 90.000
de firme falimentate (e drept, majoritatea aflate pe pierderi, dar şi câteva zeci de mii
sănătoase) şi o scădere de venituri semnificativă. În sectorul public, nu am avut aceste efecte:
nici concedieri, nici modificări de venituri, nici restructurări. Presiunea creşte pentru
asemenea decizii şi întrebarea este în ce măsură guvernul va adopta modificări cosmetice sau
ele vor fi substanţiale. Se anunţă zece zile de concedii fără plată, restructurări de agenţii şi
concedieri, pentru o reducere de 0,8% din PIB. Aceste măsuri sunt total nepopulare, dar
absolut necesare.
Lucrurile s-au schimbat dramatic în 6 luni. Banii Fondului nu mai salvează
sectorul public, de vreme ce deficitul contului curent s-a redus spre 6 procente, în timp ce
deficitul bugetar se va duce peste 7 la sută. Ce altă dovadă mai clară decât transferul banilor
de la Fond direct spre gurile bugetare care susţin aparatul public? Teoria necesităţii acordului
cu FMI din perspectiva supraîndatorării sectorului privat a căzut. Rămâne încă o dată să mai
salvăm statul. Şi cu această salvare poate aşteptările exagerate în legătură cu rolul statului
încep să mai piardă din intensitate.
E drept, formula transferului la buget este de fapt concretizarea unui fapt împlinit.
Banii ajungeau oricum în trezoreria ministerului, dar pe o cale mai lungă şi mai scumpi. Din
vistieria BNR, pe măsură ce intrau bani de la FMI, ieşeau banii băncilor acumulaţi ca rezerve
minime obligatorii. De la începutul anului, la valută au fost reduse peste 3 miliarde euro după
unele evaluări, bani care împreună cu celelalte fonduri bancare disponibile au căutat cele mai
rentabile plasamente din piaţă. Şi care sunt acestea? Ale Ministerului de Finanţe, prin tituluri
de stat şi alte mecansime de împrumut. Statul şi-a finanţat deficitele prin aceste împrumuturi,
indirect, aşadar, cu banii FMI. Acum o face direct. Problema nu este metoda, ba dimpotrivă, e

8
www.standard.ro
9
Ziarul Financiar
mai bine aşa decât prin vechea formulă, ci faptul că nu avem altă soluţie decât aceea de a
recurge la surse suplimentare masive de bani şi de a finanţa un deficit care a ajuns la 7,3%.

Măsuri adoptate de Guvernul Romaniei pentru reducerea impactului crizei

economice şi finaciare asupra economiei
Măsurile pe termen scurt propuse în programul de guvernare au în vedere
următoarele obiective:
● Atenuarea efectelor negative ale crizei financiare şi menţinerea stabilităţii financiare:
- reducerea deficitului bugetului general consolidat de la aproximativ 4% din PIB, în anul
2008, la maximum 1,7% din PIB, în anul 2009;
- reducerea deficitului de cont curent din balanţa de plăţi externe la 10,5% din PIB, în anul
2009, faţă de 13,5% din PIB, în anul 2008;
-asigurarea condiţiilor pentru îmbunătăţirea ratingului de ţară.
Preîntâmpinarea transformării crizei financiare într-o criză economică prelungită.
● Protejarea intereselor economice ale populaţiei (putere de cumpărare, capacitate de
rambursare a creditelor bancare, păstrarea locurilor de muncă), precum şi asigurarea
securităţii sociale.
● Menţinerea atractivităţii investiţionale a României în condiţiile crizei, precum şi
valorificarea oportunităţilor specifice contextului actual.
● Asigurarea condiţiilor favorabile continuării procesului de convergenţă economică şi de
păstrare a calendarului de adoptare a monedei euro la 1 ianuarie 2014.
● Coordonarea măsurilor de ajustare la nivel naţional cu strategia anticriză a Comisiei
Europene.
Principalele măsuri pentru reducerea impactului crizei economice şi financiare asupra
economiei şi grupurilor vulnerabile sunt:
● Menţinerea cotei unice de impozitare de 16% şi acordarea de compensaţii şi deduceri
fiscale pentru persoanele cu venituri mici.
● Ajustarea cheltuielilor bugetare în vederea diminuării deficitului bugetului general
consolidat până la maximum 1,7% din PIB, pentru anul 2009 (faţă de peste 3,5% din PIB, în
2008) prin:
 Restructurarea cheltuielilor publice în sensul diminuării cheltuielilor curente.
1. Reducerea graduală a cheltuielilor cu personalul din administraţia publică centrală şi locală
cu până la 20% faţă de cele înregistrate în anul 2008, prin:
 Eliminarea de la bugetare a posturilor vacante din instituţiile publice centrale şi
locale, existente la data de 31.12.2008 (aproximativ 139.500 de posturi);
 Reducerea cheltuielilor care nu sunt în legătură directă cu performanţa obţinută
(deplasări, prime, sporuri în bani şi în natură, stimulente etc.)
2. Reducerea cu 15% a cheltuielilor cu bunurile şi serviciile faţă de nivelul înregistrat în anul
2008 şi instituirea unui moratoriu pe o perioadă de 12 luni, prin care se interzice
achiziţionarea de bunuri şi servicii, inclusiv obiecte de inventar, neesenţiale pentru
funcţionarea la parametri optimi a instituţiilor publice.
3. Adoptarea proiectului legii sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici şi
elaborarea unor reglementări similare pentru personalul contractual, funcţionarii publici cu
statut special, cadrele didactice şi personalul sanitar.
4. Raţionalizarea cheltuielilor cu ajutoare şi prestaţii sociale, prin acordarea acestora numai
persoanelor şi familiilor aflate în situaţie socială precară, transparentizarea procedurilor de
încadrare în grad de handicap, precum şi eliminarea oricăror măsuri care încurajează un
comportament pasiv pe piaţa muncii.
5. Raţionalizare instituţională prin analizarea numărului, structurii, activităţii şi a personalului
instituţiilor, indiferent de modul de finanţare.
6. Monitorizarea strictă a cheltuielilor efectuate în cadrul proiectelor de investiţii în
infrastructură finanţate de la bugetul de stat şi aplicarea de sancţiuni pentru nerespectarea
prevederilor contractuale privind calitatea lucrărilor efectuate, a bunurilor şi a serviciilor
achiziţionate.
7. Reducerea numărului de taxe şi tarife, începând cu cele ale căror costuri de administrare
sunt superioare încasărilor efective.
 Asigurarea cu prioritate, prin legea bugetului de stat pe anul 2009, a sumelor necesare
cofinanţării proiectelor de investiţii realizate din fonduri structurale, precum şi a
cofinanţării programelor europene pentru agricultură şi dezvoltare rurală.
 Creşterea finanţării de la bugetul de stat pentru reabilitarea termică a locuinţelor şi
clădirilor administraţiei publice centrale şi locale, în scopul creşterii eficienţei
energetice.
 Majorarea finanţării de la bugetul de stat pentru proiectele de infrastructură rurală,
drumuri judeţene şi locuinţe sociale.
 Majorarea subvenţiilor în agricultură şi acordarea acestora înaintea începerii lucrărilor
agricole de primăvară.
 Activizarea şi extinderea instrumentelor Eximbank de sprijin al producţiei pentru
export şi al exportului.
 Majorarea capitalului CEC Bank în scopul finanţării proiectelor IMM-urilor.
 Majorarea capitalului Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri
 Aplicarea noilor scheme de ajutor de stat în vederea stimulării activităţilor de
producţie şi inovare a IMM-urilor.
 Modificarea algoritmului de calcul privind repartizarea costurilor pentru energia
termică în concordanţă cu consumurile specifice reale.
 Modificarea coşului de preţ la energia electrică şi gaze naturale în vederea diminuării
facturii la populaţie.
 Stabilirea unei platforme comune de soluţii şi planuri de acţiune la nivelul
Guvernului, BNR, Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), reprezentanţilor
organizaţiilor patronale şi ai sindicatelor, pentru gestionarea crizei financiare, precum
şi pentru relansarea procesului de creditare a sectorului neguvernamental.
 Promovarea Dialogului Social cu patronatele şi sindicatele, în scopul luării celor mai
bune decizii de natură socioeconomică, precum şi încheierea de acorduri tripartite.

Pe lângă măsurile adoptate de Guvernul Romaniei pentru reducerea impactului

crizei economice şi finaciare asupra economiei, Mugur Isărescu, intr-un comunicat de presă
afirma că: “În UE ne lipsesc unele instituţii. Acest lucru, spune el este evidenţiat foarte clar
în Raportul de Larosiere. În capitolul dedicat măsurilor reparatorii în domeniul supravegherii
financiare din UE se propune o reformă structurală care are în vedere două domenii:
supravegherea macroprudenţială şi supravegherea microprudenţială. Rapoartul consideră
justificată înfiinţarea Consiliului European de Risc Sistemic (CERS). Acesta ar trebui să
colecteze informaţii despre riscurile şi vulnerabilităţile macroprudenţiale din toate sectoarele
financiare din UE. Consiliul va emite avertizări despre riscuri şi va adopta recomandări de
politică economică.”
O altă instituţie propusă de Raport este Sistemul European al Supravegherii
Financiare, în cadrul căreia comitetele de nivel 3 (CEBS, CEIOPS, CESR) vor fi transferate
în trei noi autorităţi europene: Autoritatea Europeană Bankară, Autoritatea Europeană a
Valorilor Mobiliare, şi Autoritatea Europeană a Asigurărilor. Aceste trei autorităţi vor avea
puteri sporite în ceea ce priveşte supravegherea şi autorizărea unor instituţii specifice la scara
UE.
 Faptul că Consiliului European de Risc Sistemic va funcţiona sub auspiciile BCE
şi al Sistemului European al Băncilor Centrale înseamnă ca va beneficia de capabilităţile
analitice şi infrastructurile tehnice dezvoltate de băncile centrale pentru analizele lor de
stabilitate monetară şi financiară. Aceasta înseamnă că şi între SESF şi CERS va fi o
cooperare substanţială. Astfel, şi BCE şi Sistemului European al Băncilor Centrale ar trebui
să aibă acces la informaţiile relevante de la supraveghetori. Sperăm că această nouă structură,
care va deservi macro şi micro supravegherea, va putea să ajute în identificarea timpurie a
comportamentelor care ar duce la situaţii de criză financiară. Dar, aşa cum sublinia şi
Preşedintele BCE, domnul,Trichet, pentru ca noul cadru prudenţial propus să funcţioneze aşa
cum se intenţionează, este necesar ca avertizările de risc şi recomandările de politică
economică emise de CERS să fie transformate în acţiuni efective de politică.
De aceea cred că aceste concluzii trebuie raportate la ECOFIN, şi în acelaşi timp
trebuie pregătit cadrul instituţional care să confere BCE şi celorlalte bănci centrale, aşa cum
susţine Preşedintele Trichet, autoritatea, răspunderea şi capacităţile legale necesare pentru
noile sarcini macroprudenţiale.
. Stimulentele de natură salariale în companiile private nu sunt adecvat corelate cu
gestionarea riscului. Legătura dintre stimulentele managerilor şi gestionarea riscului nu este
întotdeauna evidentă. În ultimii ani inovaţiile financiare, produse şi instituţii inadecvat
reglementate şi supravegheate, au făcut posibilă acumularea de profituri mari pe termen scurt
concomitent cu asumarea de riscuri foarte mari. Nu au existat stimulente care să lege
remuneraţia şi premiile de obţinerea de profituri pe termen mediu lung. Aceasta a fost un
stimulent pentru manageri să îşi asume riscuri pe care fie nu le-au înţeles fie le-au neglijat
pentru a mări profitabilitatea de care erau legate premiile.
FMI a căpătat un rol sporit după ce a fost criticat că nu a prevăzut criza asiatică. În
urmă cu câţiva ani mulţi prvedeau un declin masiv al rolului FMI în actualul context
economic. Dar criza de astăzi pare să redescoprere rolul FMI-ului pe această planetă.
Fondurile sale au fost crescute recent pentru a putea face faţă la solicitările care vin de la
diverse ţări pentru ajutor financiar şi asistenţă tehnică. Din declaraţia liderilor G20 rezultă că
FMI va evalua cu regularitate acţiunile iniţiate şi acţiunile globale necesar a fi iniţiate. Mai
mult, se prevede o strânsă cooperare între FMI şi Financial Stability Board (FSB), care va
include toate ţările G20, membrii Financial Stability Forum, Spania şi Comisia Europeană.
Împreună, FMI şi FSB vor furniza avertizare timpurie despre riscurile macroeconomice şi
financiare şi va va indica acţiunile necesare pentru adresarea lor.
Credem că actuala criză financiară scoate în evidenţă că în momente dificile este
nevoie de o instituţie care să aibă o imagine despre fiecare economie în context global. FMI
are o experienţă de cel puţin 5 decenii în analiza economiilor membre, astăzi 185 de ţări, şi
această capacitate nu este uşor de construit.

Concluzii si propuneri
Lucrul de care lumea are nevoie în acest moment este de operaţiune de salvare.
Reforma punctelor slabe care au făcut posibilă această criza este esnţială. În primul rând
trebuie să ne ocupăm de primejdia clară şi imediată. Pentru a face acest lucru, responsabilii
politicilor de guvernare din toată lumea trebuie să realizeze două lucruri: să pună iarăşi în
mişcare creditarea şi să stimuleze cheltuielile.
Ceea ce vom fi nevoiţi să facem, în mod evident, este să reasililăm învăşămintele
oe care bunii noştrii le-au tras din marea criză. Orice lucru care trebuie sa fie salvat prin
intervenţie de urgenţă în timpul unei crize financiare, pentru că joacă un rol esenţial în
mecanismul financiar, trebuie să fie reglementat atunci când nu există nici o criză, astfel încât
să nu-şi asume riscuri excesive.
 Pentru a preîntâmpina aceste izbucniri de panică, majoritatea ţărilor au introdus
sisteme de asigurări de depozit pentru a-i proteja pe deponenţi dacă băncile lor se prăbuşesc.
Aşa după cum a evidenţiat Hans Bloomenstein crizele financiare recente par sa
fie diferite de cele din trecut, în sensul că ele nu mai implică o creştere a riscului, dar şi o mai
mare incertitudine. Nici politicienii şi nici agenţii pieţelor nu sunt capabili să evalueze genul
de risc pe care îl crează noile tehnologii şi nici complexitatea lui. Acest lucru generează o
creştere a nesiguranţei în sistemul financiar mondial.
În concluzie, banca centrală poate încerca să introducă controale asupra
schimbului sau controale asupra fluxurilor de capital, ceea ce face să crească costul
tranzacţiilor monetare sau să limiteze sumele schimbate. Totuşi, impunând controale într-un
moment de criză poate fi periculos şi poate avea un efect opus.
Chiar FMI, după ce a învăţat mai mult din criza asiatică a recunoscut că presiunea
pe care a făcut-o pentru liberalizarea rapidă a fost o greşeală. Rolul FMI este,de asemenea,
important în prevenirea crizelor prin îmbunătăţirea calităţii şi frecvenţei supravegherii ţării şi
raportare. Dimpotrivă, FMI greşeşte când anunţă public îngijorarea şi avertizarea unor ţări
care, crede el, se îndreptă spre o criză, creând el insuşi situaţia de crită anunţând-o, şi în
consecinţă este contraproductiv.
Celălalt rol important în prevenirea crizelor ar trebui să-l aibă participanţii la
pieţele internaţionale de capital, pentru că şi ei contribuie la volatilitatea excesivă şi pro-
ciclitatea fluxurilor internaţionale de capital şi de contagiune.
O propunere foarte interesantă a fost făcută de Daniel Cohen şi Richard Portes:
ideea unui “creditor de ultimă resursă”10. Ei consideră că ideea unui “creditor internaţional de
ultimă resursă” să fie realizată de FMI, aşa după cum propusese Fisher, s-a dovedit foarte
ambiţioasă ţn constituirea unui program realist de reformă. Un creditor internaţional de
ultimă resursă trebuie să aibă la dispoziţia lui fie resursele de injectare a unei cantităţi
nedeterminate de lichiditate proaspătă, fie să perfecteze informaţiile cu privire la
solvabilitatea şi insolvabilitatea intermediarilor financiari. Întrucât această ultimă ipoteză
este, virtual, exclusă pron însăşi natura crizelor financiare, prima are nevoie să dea FMI-ului
mijloace de a crea lichidităţi din nimic. Un asemenea transfer de suveranitate, care a fost
extrem de dificil de implementat în cazul Europei, pare ambilor autori total nerealist pe scară
mondială, astfel că un creditor internaţional de ultimă resursă trebuie să fie, în mod natural,
armonizat cu Fed, ECB şi banca Japoniei.
Peste doar câţiva ani, este aproape sigur că ne vom afla într-o lume economică
mult diferită de cea cu care ne-am obişnuit. Crizele severe ale creditului au dus de-a lungul
istoriei la deflaţie: o perioadă în care activitatea economică se desfăşoară apatic, în cel mai
bun caz domneşte banul gheaţă, iar bunurile şi mijloacele de prodocţie se vând ieftin. “În
opinia mea însă, nu acesta va fi peisajul în care vom ieşi noi acum. Dimpotrivă, eu văd
revenirea inflaţiei lente la nivel mondial.”11

Bibliografie :
1. Guillermo de la Dehesa „Învingători şi învinşi în globalizare” Ed. Historia
2. Alan Greenspan „Era turbulenţelor” Ed. Publica
3. Paul Krugman “Întoarcerea economiei declinului şi criza din 2008” Ed. Publica
4. Daniel Daianu “Capitalism incotro ?Criza economica,mersul ideilor,institutii ” Ed.Polirom

10
Guillermo de la Dehesa „Învingători şi învinşi în globalizare”
11
Alan Greenspan „Era turbulenţelor”
5. http://standard.money.ro
6. www.zf.ro
7. www.revista22.ro
8. http://www.guv.ro/
9. http://www.onuinfo.ro