MĂSURI NECONVENȚIONALE DE POLITICĂ MONETARĂ

ADOPTATE DE BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ ÎN

CONTEXTUL CRIZEI
GLOBALE RECENTE

Specializare: Bănci şi pieţe financiare

Grupa 2
 CUPRINS

CAPITOLUL 1. CRIZA FINANCIARĂ GLOBALĂ.............................................................................3

1.1. Apariţia şi cauzele crizei globale recente.....................................................................................3
1.2. Rolul politicilor monetare în combaterea crizei financiare..........................................................4
CAPITOLUL 2. POLITICILE MONETARE NECONVENŢIONALE...............................................7
2.1. Impactul şocurilor financiare asupra BCE........................................................................................7
2.2. Implementare politiclor monetare a BCE..........................................................................................9
2.3. Necesitatea adoptării în contextul crizei a politicilor monetare neconvenţionale............................11
2.4. Măsuri neconveţionale de politică monetară adoptate de BCE.......................................................12
2.5. Stabilitatea preţurilor, stabilitatea financiară şi politica monetară...................................................14
CONCLUZII............................................................................................................................................17
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................................19

2
 CAPITOLUL 1. CRIZA FINANCIARĂ GLOBALĂ

Recesiunea economică şi financiară actuală pare a fi remarcabilă în cea de-a doua

jumătate a secolului. Criza se răspândeşte în toată Europa, SUA şi în ţinuturile Japoniei şi pare că
este mai profundă în comparaţie cu căderea economică a perioadei 1981-1982. S-a înregistrat o
pierdere importantă a încrederii la nivelul consumatorilor şi pe partea de afaceri, cele două fiind
răspunzătoare de restrângerea cheltuielilor. Guvernul Statelor Unite şi unele guverne din Europa,
încercând să refacă stabilitatea, au naţionalizat părţi ale sectoarelor lor financiare într-o măsură
care contrazice însăşi bazele capitalismului modern. Astăzi, totul pare să o ia pe calea inversă,
lumea întreagă se orientează spre sectorul în care statul are un rol mai important şi mai puţin spre
partea în care sectorul privat guvernează. Cel mai probabil, aceasta este şi una dintre consecinţele
cele mai dramatice ale recesiunii actuale.

1.1. Apariţia şi cauzele crizei globale recente

Cauza profundă a crizei financiare a fost lichiditatea abundentă creată de principalele

bănci centrale ale lumii (FED, BOJ) şi de dorinţa ţărilor exportatoare de petrol şi gaze de a limita
aprecierea monedei. De asemenea, a existat o suprasaturare cu economisiri, generată de
integrarea crescândă în economia globală a unor ţări (China, Asia de SudEst în general), cu rate
mari de acumulare, dar şi de redistribuirea globală a avuţiei şi a veniturilor către exportatorii de
bunuri tari (ţiţei, gaze naturale etc.). 1
Suprasaturarea şi lichiditatea îndestulată au constituit
fonduri pentru investiţii în diferite proiecte, cele mai numeroase fiind în instrumentele financiare.
Ca şi consecinţe ale lichidităţii îndestulate, au fost nivelul foarte redus al dobanzilor,
precum şi volatilitatea scăzută a acestora. Toate aceste au dus la extinderea interesului pentru
investirea în active cu potenţial ridicat de câştig. Împreună, nivelul redus al dobânzii, interesul
pentru instrumente cu câştig ridicat, vigilenţa diminuată faţă de riscuri, cât şi marjele de risc
nediscriminatorii au condus spre înţelegerea defectuoasă a pericolelor implicate.
În SUA şi în unele state din Europa, guvernele şi băncile centrale au răspuns prin
îmbunătăţirea lichidităţii; acordarea de garanţii guvernamentale pentru împrumuturi;
recapitalizarea instituţiilor financiare; garantarea celor mai noi emisiuni de către bănci asigurate;
1
Academician Mugur Isărescu, Guvernatorul Băncii Naţionale a României, Criza funanciară internaţională şi
provocări pentru politica monetară din România, pg 2

3
prevenirea colapsului dezordonat al întreprinderilor mari interconectate; cumpărarea de acţiuni în
bănci; reduceri coordonate ale ratelor dobânzii. Deşi astfel de măsuri au fost puse în aplicare,
după 17 luni de la declanşarea turbulenţelor, piaţa a rămas netransparentă, ceea ce a amplificat
criza financiară şi a facilitat trecerea ei în sectorul real al economiei, mai întâi în SUA, apoi şi în
alte ţări dezvoltate.
Care ar putea fi în continuare provocările principale?
Ca şi orientare pe termen scurt, se doreşte implementarea unor remedii care să conducă la
întremarea încrederii consumatorilor şi a investitorilor. Pe un orizont mai îndelungat, o principală
determinare ar fi ajustarea principiilor care ghidează reforma sistemului financiar internaţional,
în principal referitor la transparenţă, îmbunătăţirea reglementărilor privind contabilitatea
titlurilor, asigurarea reglementării adecvate a pieţelor, firmelor şi produselor financiare,
asigurarea integrităţii pieţelor financiare (privind manipularea pieţei şi frauda), şi întărirea
cooperării între instituţiile financiare ale lumii (modernizarea structurilor de guvernanţă ale FMI
şi ale Băncii Mondiale).2

1.2. Rolul politicilor monetare în combaterea crizei financiare

Instituția care are rolul de a implementa politica monetară este Banca Centrală, aceasta
având rolul de a stabiliza prețurile prin următoarele instrumente de politici monetare
tradiționale:3
 Operațiuni de open market;
 Rezerve minime obiligatorii;
 Facilități permanente;
 Operațiuni principale de refinanțare;
 Operațiuni de reglaj financiar;
 Operațiuni structurale.
Consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene are ca obiectiv menținerea ratei
inflației la un nivel inferior, dar apropiat de 2% pe termen mediu. Pentru a îndeplini acest

2
Academician Mugur Isărescu, Guvernatorul Băncii Naţionale a României, Criza funanciară internaţională şi
provocări pentru politica monetară din România, pg 3
3
Raportul Băncii Centrale Europene-www.ecb.europa.eu/pub/pdf/annrep/ar2012ro.pdf

4
obiectiv principal, Consiliul guvernatorilor ia decizii potrivit unei strategii de politică monetară
ce are la bază doi piloni și le implementează conform cadrului său operațional.4
Modul în care politica monetară își exercită influența asupra economiei poate fi explicat
după cum urmează. Banca centrală este singurul emitent de bancnote și rezerve bancare, adică
este furnizorul monopol al bazei monetare. În virtutea acestui monopol, banca centrală este
capabilă să influențeze condițiile pieței monetare și să orienteze ratele dobânzilor pe termen
scurt. Pe termen scurt, o modificare a ratelor dobânzilor de pe piața monetară indusă de banca
centrală pune în mișcare o serie de mecanisme și acțiuni ale agenților economici, influențând în
cele din urmă evoluția variabilelor economice cum ar fi producția sau prețurile. Acest proces -
cunoscut și ca mecanism de transmitere a politicii monetare - este complex și, în timp ce
trăsăturile sale largi sunt înțelese, nu există o viziune unică și necontestată asupra tuturor
aspectelor implicate. Neutralitatea banilor este foarte larg acceptată și validată empiric în
profesia economică. Pe termen lung, adică după ce s-au realizat toate ajustările în economie, o
schimbare a cantității de bani în economie (toate celelalte lucruri fiind egale) se va reflecta într-o
schimbare a nivelului general al prețurilor și nu va induce permanent schimbările în variabilele
reale, cum ar fi producția reală sau ocuparea forței de muncă. O modificare a cantității de bani în
circulație reprezintă, în cele din urmă, o modificare a unității de cont (și, prin urmare, a nivelului
general al prețurilor) care lasă toate celelalte variabile neschimbate. Luând în considerare
cunoștințele despre procesul de transmitere, Consiliul guvernatorilor BCE urmărește să
influențeze condițiile de pe piața monetară. Nivelul ratelor dobânzilor pe termen scurt poate fi
stabilit astfel încât să se asigure menținerea stabilității prețurilor pe termen mediu. În acest sens,
banca centrală se confruntă permanent cu un nivel ridicat de incertitudine atât cu privire la natura
șocurilor economice care lovește economia, cât și la existența și forța relațiilor care leagă
variabilele macroeconomice.
Primul element al strategiei este o definiție cantitativă a stabilității prețurilor. Cel de-al
doilea element este abordarea în două piloni a analizei riscurilor la adresa stabilității prețurilor.
Acest ultim element oferă un cadru care să garanteze că Consiliul guvernatorilor evaluează toate
informațiile și analizele relevante necesare pentru luarea deciziilor de politică monetară într-o
manieră anticipativă și preventivă. În acest sens, strategia BCE oferă, de asemenea, un cadru
pentru explicarea publicului într-o manieră clară și transparentă a deciziilor de politică monetară.

4
https://www.ecb.europa.eu/ecb/tasks/monpol/html/index.ro.html

5
O economie este supusă continuu unor șocuri foarte imprevizibile, care afectează, de asemenea,
evoluția prețurilor. În același timp, politica monetară poate afecta numai evoluția prețurilor cu
întârzieri semnificative, care sunt variabile și, la fel ca majoritatea relațiilor economice, foarte
nesigure. În acest context, ar fi imposibil ca orice bancă centrală să mențină inflația la un anumit
punct vizat în orice moment sau să o readucă la un nivel dorit într-o perioadă foarte scurtă de
timp. În consecință, politica monetară trebuie să acționeze în perspectivă și nu poate decât să
mențină stabilitatea prețurilor pe perioade mai lungi de timp. Acesta este motivul care stă la baza
orientării pe termen mediu a BCE. atât în timpuri normale, cât și atunci când factorii de decizie
se confruntă cu o incertitudine sporită. În timpul crizei financiare, strategia de politică monetară
a BCE a continuat să-și îndeplinească rolul de ghid pentru deciziile de politică monetară.
Experiența dobândită pe parcursul crizei a demonstrat soliditatea și eficacitatea cadrului cu două
piloni. Aceasta a permis Consiliului guvernatorilor să adopte un set larg de măsuri și să se
concentreze pe stabilitatea prețurilor pe termen mediu. Într-adevăr, principalele elemente ale
strategiei au furnizat orientări utile în formularea și explicarea politicii monetare a BCE de la
introducerea monedei euro. Ca răspuns la criza financiară, Eurosistemul a luat măsuri care au o
natură, un domeniu de aplicare și o amploare fără precedent. Acestea reprezintă un răspuns
extraordinar la circumstanțe excepționale într-un context de incertitudine și instabilitate
neobișnuit de mare pe piețele financiare. În plus față de reducerile convenționale ale ratelor
dobânzilor la niveluri scăzute din punct de vedere istoric, Consiliul guvernatorilor a decis să
adopte măsuri nestandard.

6
 CAPITOLUL 2. POLITICILE MONETARE NECONVENŢIONALE

În perioadele de stabilitate financiară, băncile centrale utilizează măsuri convenționale de

politică monetară. Apariția crizei a arătat că politica monetară convențională și-a pierdut din
eficiență în mai multe segmente. În acest context, principalele bănci centrale au introdus unele
măsuri neconvenționale, în diverse etape. La nivelul băncilor centrale, nu a existat o
standardizare a măsurilor necovenționale; abordările sunt diferite, fiind adaptate la economiile și
la structurile respective. În general, politica monetară neconvențională este percepută ca o
continuare a politicii monetare convenționale. Măsurile neconvenționale sunt independente de
măsurile convenționale, sunt tranzitorii și au scopul de a restabili o mai bună transmisie a
politicii ratei dobânzii în perioadele de funcționare anormală a piețelor monetare și financiare. 5

2.1. Impactul şocurilor financiare asupra BCE

O strategie bună ar trebui să fie potrivită atât în perioade normale, cât și atunci când
factorii de decizie se confruntă cu o incertitudine sporită. În timpul crizei financiare, strategia de
politică monetară a BCE a continuat să-și îndeplinească rolul de ghid pentru deciziile de politică
monetară. Experiența dobândită pe parcursul crizei a demonstrat soliditatea și eficacitatea
cadrului cu doi piloni. Aceasta a permis Consiliului guvernatorilor să adopte un set larg de
măsuri și să se concentreze pe stabilitatea prețurilor pe termen mediu. Într-adevăr, principalele
elemente ale strategiei au furnizat îndrumări utile în formularea și explicarea politicii monetare a
BCE de la introducerea monedei euro. Ca răspuns la criza financiară, Eurosistemul a luat măsuri
care au o natură, un domeniu de aplicare și o amploare fără precedent. Acestea reprezintă un
răspuns extraordinar la circumstanțe excepționale într-un context de incertitudine și instabilitate
neobișnuit de mare pe piețele financiare. Pe lângă reducerile convenționale ale ratelor dobânzilor
la niveluri scăzute din punct de vedere istoric, Consiliul guvernatorilor a decis să adopte măsuri
nestandard care să cuprindă Sprijinul sporit de creditare și programul privind piețele titlurilor de
valoare.

5
Sorina Ioana Coroiu, Politica monetară neconvenţională, colecţia Cercetare avansată postdoctorală în ştiinţe
economice, editura ASE Bucureşti, 2015, pg 11

7
 Strategia oficială de ieșire a BCE cuprinde un set de principii care să o ghideze în
eliminarea treptată a diferitelor măsuri non-standard adoptate în timpul crizei financiare. O
politică monetară acomodantă pentru o perioadă prea lungă riscă să ducă la apariţia presiunilor
inflaționiste în viitor și, de asemenea, deschide calea pentru dezechilibrele de pe piețele
financiare. În contextul ratelor extrem de scăzute ale dobânzii și al lichidității abundente,
angajamentul credibil al băncii centrale de a dezmembra măsurile standard și neconvenţionale,
odată ce condițiile au revenit la normal, au fost esențiale. Într-adevăr, BCE a subliniat că
măsurile neconvenţionale au fost concepute ținând seama de considerentele de ieșire. În același
timp, pentru a evita așteptările premature ale unei ieșiri, BCE a subliniat că o strategie de ieșire
nu a fost confundată cu activarea acestei ieșiri. De asemenea, BCE a explicat în detaliu rațiunea
care stă la baza introducerii și eliminării treptate a măsurilor sale neconvenţionale. comunicarea
este un element important al strategiei de politică monetară a BCE. Ca instrument esențial pentru
gestionarea așteptărilor sectorului privat, acesta aduce o contribuție semnificativă la sporirea
eficacității și credibilității politicii monetare. Acest lucru este deosebit de important în perioadele
de incertitudine sporită. De-a lungul crizei financiare și în urma acesteia, scopul comunicării
BCE a fost acela de a explica raționamentul din spatele măsurilor excepționale introduse și de a
contribui la restabilirea încrederii sectorului privat în economie și în funcționarea piețelor.
În acest sens, BCE a furnizat informații punctuale și factuale pentru a fi cât mai transparent
posibil, având în vedere circumstanțele extraordinare.
Comunicarea BCE de la declanșarea turbulențelor financiare din august 2007 a
contribuit în mare măsură la menținerea ferm ancorată a așteptărilor inflaționiste pe termen lung
în zona euro la niveluri care corespund definiției BCE a stabilității prețurilor. BCE a comunicat
că ieșirea de la măsurile neconforme se bazează pe patru pietre de temelie. O piatră de temelie a
strategiei de ieșire este legătura strânsă cu strategia de politică monetară a BCE și cu obiectivul
principal al stabilității prețurilor. Acest lucru implică menținerea măsurilor neconforme atâta
timp cât persistă tensiunile semnificativ anormale, distorsiunile creditului și deteriorarea
mecanismului de transmisie a politicii monetare. De îndată ce continuarea lor reprezintă o
amenințare la adresa stabilității prețurilor, retragerea promptă este inevitabilă.
O a doua piatră de temelie este proiectarea inițială în perspectivă a măsurilor. Toate măsurile
non-standard sunt de natură temporară și, într-o anumită măsură, au mecanisme construite și

8
autocorecționale. Majoritatea covârșitoare a măsurilor a fost concepută pentru eliminarea
automată a rezultatelor, cu excepția cazului în care este menținută în mod expres.
Cea de-a treia piatră de temelie conceptuală a strategiei de ieșire este abilitatea permanentă a
BCE de a acționa, adică capacitatea tehnică și instituțională de a lua decizii adecvate și de a le
pune în aplicare ori de câte ori circumstanțele justifică. Această condiție este susținută de cadrul
operațional al Eurosistemului și de independența instituțională prevăzută de tratate.
Cea de-a patra piatră de temelie este credibilitatea Eurosistemului și reputația acestuia de a
acționa atunci când este necesar. BCE a câștigat această reputație datorită rezultatelor sale clare
din prima decadă a UEM. Angajamentul credibil al BCE de a menține stabilitatea prețurilor a
contribuit la stabilizarea așteptărilor inflaționiste în zona euro pe parcursul crizei.

2.2. Implementare politiclor monetare a BCE

Luând în considerare cunoștințele despre procesul de transmitere, Consiliul

guvernatorilor BCE urmărește să influențeze condițiile de pe piața monetară. Nivelul ratelor
dobânzilor pe termen scurt poate fi stabilit astfel încât să se asigure menținerea stabilității
prețurilor pe termen mediu. În acest sens, banca centrală se confruntă permanent cu un nivel
ridicat de incertitudine atât cu privire la natura șocurilor economice care lovește economia, cât și
la existența și forța relațiilor care leagă variabilele macroeconomice. În acest context, este posibil
să se identifice câteva caracteristici cheie ale unei politici monetare de succes.
În primul rând, funcționarea pieței monetare joacă un rol esențial în funcționarea canalului ratei
dobânzii. Funcționarea sa corectă este esențială pentru transmiterea ratelor de politică ale BCE.
Transmiterea ușoară a intențiilor de politică monetară ale Consiliului guvernatorilor către ratele
pieței monetare depinde în mod critic de comportamentul băncilor și de dorința lor de a face
schimburi bune de lichiditate pe piața interbancară. Piețele monetare disfuncționale pot slăbi
capacitatea politicii monetare de a influența perspectiva stabilității prețurilor numai prin ajustări
ale ratelor dobânzii. Evenimentele recente au demonstrat că transmisia ordonată a politicii
monetare poate fi împiedicată atunci când apar turbulențe financiare masive. Pentru a menține
complet mecanismul de transmisie operațional și pentru a asigura menținerea stabilității
prețurilor pe termen mediu, ar putea fi necesar ca o bancă centrală să introducă măsuri de politică

9
nestandardizate, și anume intervenții de lichiditate care vizează facilitarea transmiterii politicii
ratei dobânzii și sporirea fluxurilor de credite către economia generală
În al doilea rând, datorită decalajelor și incertitudinii stochastice în procesul de
transmitere, modificările actuale ale politicii monetare vor afecta numai nivelul prețurilor după
câteva trimestre sau ani. Acest lucru înseamnă că băncile centrale trebuie să stabilească ce
politică este necesară astăzi pentru a menține stabilitatea prețurilor în viitor, după ce transmisia
este la un nivel scăzut. În acest sens, politica monetară trebuie să fie orientată spre viitor și
preemptivă.
În al treilea rând, pe măsură ce decalajele de transmisie o fac imposibilă pe termen scurt
ca politica monetară să compenseze șocurile neprevăzute la nivelul prețurilor (de exemplu cele
cauzate de modificările prețurilor internaționale ale mărfurilor), unele volatilități pe termen scurt
ale ratelor inflației sunt inevitabile. În plus, datorită complexității procesului de transmitere,
există întotdeauna un element important de incertitudine în jurul efectelor politicii monetare.
În al patrulea rând, politica monetară va fi considerabil mai eficientă dacă ancoră ferm așteptările
inflaționiste. În acest sens, banca centrală ar trebui să precizeze scopul său, să elaboreze și să
mențină o metodă consistentă și sistematică de realizare a politicii monetare și să comunice în
mod clar și deschis. Acestea sunt elemente cheie pentru obținerea unui nivel înalt de credibilitate,
o condiție prealabilă necesară pentru influențarea așteptărilor actorilor economici. Ansamblul
așteptărilor inflaționiste bine informate acționează ca stabilizatori automați în condiții de
incertitudine macroeconomică accentuată și amplifică potențialul politicii monetare în acele
condiții în care mecanismul de transmisie este perturbat. În sfârșit, ca și orice altă bancă centrală,
BCE se confruntă, printre altele, cu o mare incertitudine în ceea ce privește fiabilitatea
indicatorilor economici, structura economiei zonei euro și mecanismul de transmitere a politicii
monetare. Prin urmare, politica monetară de succes trebuie să se bazeze în linii mari, luând în
considerare toate informațiile relevante pentru a înțelege factorii care conduc evoluțiile
economice și nu se poate baza pe un singur model al economiei.
BCE a adoptat și a anunțat o strategie de politică monetară pentru a asigura o abordare
consecventă și sistematică a deciziilor de politică monetară. Această strategie de politică
monetară întruchipează principiile generale menționate mai sus pentru a face față provocărilor cu
care se confruntă banca centrală. Scopul său este de a oferi un cadru cuprinzător în care să poată
fi luate și explicate publicului decizii privind nivelul adecvat al ratelor dobânzilor pe termen

10
scurt. Strategia de politică monetară a BCE cuprinde două elemente principale. Primul element al
strategiei este o definiție cantitativă a stabilității prețurilor. Cel de-al doilea element este
abordarea în doi piloni a analizei riscurilor la adresa stabilității prețurilor. Acest ultim element
oferă un cadru care să garanteze că Consiliul guvernatorilor evaluează toate informațiile și
analizele relevante necesare pentru luarea deciziilor de politică monetară într-o manieră
anticipativă și preventivă. În acest sens, strategia BCE oferă, de asemenea, un cadru pentru
explicarea publicului într-o manieră clară și transparentă a deciziilor de politică monetară.

2.3. Necesitatea adoptării în contextul crizei a politicilor monetare neconvenţionale

În perioadele în care stabilitatea financiară era prezentă, era înregistrat un nivel mai
mare faţă zero al ratei dobânzilor, băncile centrale puneau în aplicare măsuri de politică
monetară convenţionale, ce făceau referire la gestionarea pe termen limitat a ratei dobânzii. Din
cauza faptului că anticipaţiile inflaţioniste întârzie să apară după ce au loc modificări la nivelul
ratelor dobânzilor, s-a decis ca băncile centrale să supravegheze şi nivelul real al dobânzilor.
Practic, fluctuaţiile ratelor dobânzilor arată şi oscilaţiile inflaţiei, prin impactul pe care îl au
acestea asupra preţurilor activelor, creditelor şi, de asemenea, asupra cursului de schimb valutar.
Producerea fenomenului de criză a dus la concluzia că politica monetară convenţională nu mai
are o eficienţă la fel de ridicată pe mai multe segmente. Un prim aspect, face referire la faptul că
înregistrarea nivelului zero al ratelor de dobândă pe termen scurt a dus la ineficienţa acestui prim
instrument convenţional. Un al doilea aspect, mecanismul de răspândire al variaţiilor ratei de
dobândă a fost perturbat, din cauza faptului că o parte din pieţe şi-au încetat funcţionalitatea, iar
altele dintre ele s-au reformat din cauza sensibilităţii informaţionale. Un al treilea aspect, ar fi
creşterea bruscă a incertitudinii cauzată de absenţa unui tipar care să susţină previziunile
economice. Ultimul aspect, se referă la extinderea neîncrederii în bonitatea intermedierilor
bancare, motiv ce a dus la apariţia riscului de contrapartidă, un element esenţial de instituire a
preţurilor activelor. În această situaţie, a fost nevoie de implementarea unor abordări potrivite
care să aibă în vedere aceste dezechilibre din sistem, mai exact să:6
 găsească un instrument alternativ la rata dobânzii pe termen scurt;
6
Sorina Ioana Coroiu, Politica monetară neconvenţională, colecţia Cercetare avansată postdoctorală în ştiinţe
economice, editura ASE Bucureşti, 2015, pg 12

11
  remedieze mecanismul de transmisie a ratelor dobânzilor, în principal prin intermediul
injecţiilor de lichiditate şi să creeze pieţe pentru unele active;
 restabilească încrederea în viitor, prin minimizarea apariţiei dezechilibrelor;
 restabilească solvabilitatea sistemului bancar, pentru a elimina riscul de contrapartidă.
În această situaţie, cele mai importante bănci centrale, BCE (Banca Centrală Europeană), FED
(Sistemul Federal de Rezervă al Statelor Unite) şi Banca Angliei, şi-au propus să implementeze
măsuri neconvenţionale de politică monetară. Cea care deja a avut introduse astfel de măsuri a
fost Banca Japoniei şi care a păstrat nemodificată până în a doua partea a anului 2013 cadrul
politicii monetare.

2.4. Măsuri neconvenţionale de politică monetară adoptate de BCE

Măsurile de politică monetară neconvențională sunt independente de măsurile

convenționale, sunt tranzitorii și au scopul de a restabili o mai bună transmisie a politicii ratei
dobânzii în perioadele de funcționare anormală a piețelor monetare și financiare. Este evident că
în cazul în care nu sunt monitorizate foarte atent, există riscul de a crea un mediu financiar
dăunător pentru piețele private, pentru băncile comerciale, precum și pentru suverani. Acest
lucru, la rândul său, ar putea determina întârzierea îmbunătățirilor necesare în normele și
reglementările din sectorul financiar, ar putea afecta echilibrul bilanțier al instituțiilor financiare,
reformele structurale ale economiilor și ajustarea fiscală.
O serie de alte strategii de politică monetară sunt sau au fost urmărite de alte bănci
centrale. Mai multe dintre acestea au fost luate în considerare de Institutul Monetar European și
de BCE înainte de a se lua decizia de a adopta strategia orientată spre stabilitate în doi piloni. O
astfel de strategie este direcționarea monetară. În practică, aceasta înseamnă că o bancă centrală
modifică ratele dobânzilor oficiale în încercarea de a accelera sau încetini creșterea monetară
până la o rată specifică și pre-anunțată. Această rată țintă este derivată astfel încât să fie
compatibilă cu stabilitatea prețurilor. O astfel de strategie se bazează pe două premise. În primul
rând, pe termen mediu ar trebui să existe o relație stabilă între bani și nivelul prețului, o cale în
concordanță cu stabilitatea prețurilor pot fi derivate pentru stocul de bani. În al doilea rând,
stocul de bani ar trebui să fie controlat de politica monetară. Împreună, aceste condiții implică
faptul că banca centrală poate utiliza modificări ale ratelor dobânzilor oficiale pentru a menține

12
stocul de bani pe calea sa prescrisă și, prin urmare, - din cauza stabilității relației preț-bani - să
mențină indirect stabilitatea prețurilor. În timp ce experiența băncii centrale cu această abordare
a influențat proiectarea strategiei, BCE a decis să nu adopte orientarea monetară. Această decizie
a recunoscut existența unor informații în variabile macroeconomice, altele decât banii, care sunt
importante pentru deciziile de politică monetară care vizează stabilitatea prețurilor. În plus, unele
incertitudini cu privire la proprietățile empirice ale monetarelor din zona euro au fost create de
schimbări instituționale și comportamentale asociate tranziției către uniunea monetară și, mai
general, de posibilitatea ca factorii specifici să denatureze temporar evoluțiile monetare. Prin
urmare, nu este recomandabil să se bazeze exclusiv pe analiza monetară.
O altă strategie este direcționarea directă a inflației. În loc să utilizeze bani pentru a ghida
deciziile de politică monetară, această abordare se concentrează asupra evoluției inflației în sine
față de o țintă de inflație publicată. În practică, există diferite forme de direcționare a inflației.
Toți au în comun o țintă numerică de inflație publicată și un orizont de politică predefinit.
Băncile centrale care utilizează această abordare comunică deciziile de politică monetară în
termenii unei reacții mai mult sau mai puțin mecanice la abaterile dintr-o prognoză pentru o
anumită măsură a inflației de la ținta inflației la un anumit orizont. Previziunile băncii centrale
pentru inflație sunt așadar plasate în centrul analizelor și discuțiilor politice, atât în cadrul băncii
centrale, cât și în prezentările sale către public. Deși există multe asemănări între strategia BCE
și strategiile altor state băncile centrale, BCE a decis să nu urmărească o strategie directă de
țintire a inflației în UE sens discutat mai sus pentru mai multe motive. În primul rând, se
concentrează în întregime pe o prognoză inflația nu oferă un cadru cuprinzător și fiabil pentru
identificare natura amenințărilor la adresa stabilității prețurilor. Răspunsul adecvat al politicii
monetare depinde în general de sursele acestor riscuri pentru stabilitatea prețurilor.
O a treia strategie este orientarea spre rata de schimb, urmată de mai multe țări europene
înainte de uniunea monetară în contextul mecanismului cursului de schimb al Sistemului
Monetar European. Pentru economiile mici deschise în care producția și consumul de bunuri
tranzacționate pe plan internațional reprezintă o mare parte a economiei, evoluțiile cursului de
schimb pot avea un impact semnificativ asupra nivelului prețurilor prin efectul lor asupra
prețului importurilor. O strategie de țintire a cursului de schimb nu a fost considerată adecvată
pentru zona euro, deoarece este o economie mare și relativ închisă în care impactul evoluției
cursului de schimb asupra nivelului prețurilor este mai modest.

13
2.5. Stabilitatea preţurilor, stabilitatea financiară şi politica monetară

Analiza monetară a Băncii Centrale Europene a fost îmbunătățită semnificativ în ultimii

ani. Prin dezvoltarea de noi instrumente, operaționalizarea relației dintre tendințele monetare și
dinamica nivelului prețurilor subiacente a devenit mai bogată și mai bine susținută analitic. În
acest context, caseta descrie patru categorii de instrumente analitice utilizate în mod regulat și
extensiv în analiza monetară a BCE: modelele de cerere de bani, modelele structurale generale
de echilibru cu rol activ al banilor și creditelor, din analiza fondurilor.
Unele bănci centrale joacă un rol important în promovarea stabilității financiare.
Stabilitatea prețurilor este acum obiectivul principal al majorității băncilor centrale din lume, în
timp ce responsabilitatea pentru stabilitatea financiară este, în majoritatea cazurilor, mai puțin
formalizată sau a fost atribuită sectorului guvernamental. Băncile centrale care au un mandat
explicit pentru stabilitatea financiară ar putea fi nevoite să utilizeze instrumentele lor de politică
monetară pentru a atinge acest obiectiv, indiferent de posibilele compromisuri cu obiectivul
stabilității prețurilor. În ceea ce privește politica monetară a BCE, contribuția la stabilitatea
financiară este subordonată obiectivului stabilității prețurilor. Această sarcină reflectă ideea că
menținerea stabilității prețurilor este, în cele din urmă, cea mai bună contribuție pe care o poate
aduce politica monetară în sprijinul stabilității financiare. Stabilitatea prețurilor este o condiție
prealabilă pentru stabilitatea financiară. În același timp, prin asigurarea funcționării ordonate a
mecanismului de transmitere a politicii monetare, stabilitatea financiară ajută o bancă centrală să
promoveze stabilitatea prețurilor. Prin urmare, dintr-o perspectivă pe termen mai lung,
stabilitatea financiară și stabilitatea prețurilor sunt obiective de politică consolidate reciproc.
Răspunsurile băncilor centrale la prețurile activelor În prezent, prețurile activelor par să
crească dincolo de nivelurile care sunt luate în considerare în conformitate cu o evaluare
adecvată a activului suport. Astfel evoluțiile pot indica existența unui "bubble" pe piața de active,
adică o creștere rapidă și susținută a prețurilor, care va reveni - eventual într-o manieră
perturbatoare - la un moment dat în viitor. Atunci când apar bule de prețuri ale activelor,
conținutul informațional al prețurilor activelor devine încețoșat. În mod normal ori, prețurile
activelor sunt variabile de informație foarte importante. Prețurile activelor sunt în mod inerent
variabile în perspectivă, în sensul că acestea sunt determinate în principal de așteptările
participanților la piață privind evoluția viitoare a salariilor lor subiacente. Dar, atunci când se

14
formează o bulă, așteptările potențialului productiv al activului de bază ar putea să vină să
reflecte credințele excesiv de optimiste.
Formarea bulelor poate distorsiona alocarea resurselor în economie și poate dăuna
stabilității macroeconomice pe o perioadă lungă de timp timp. Având în vedere implicațiile sale
pentru stabilitatea macroeconomică, colapsul prețului activului - când așteptările returnările
excesive sunt corectate brusc - pot marca începutul perioadelor de contracție economică. Ori de
câte ori construirea unui balon este asociată cu crearea excesului de credite și de lichiditate,
accidentele prețurilor activelor pot deveni cauza tendințelor deflaționiste. În urma prăbușirii unui
bubble cu prețul activelor, economia poate trece printr-o perioadă extinsă de ajustare, cu rate de
creștere sub medie, până când se va stabiliza.
În timp ce dificultățile de detectare a bulelor de mai sus sunt cu siguranță serioase, istoria
economică sugerează că semnele de "excese" care susțin reciproc și care se întăresc reciproc pot
suna un clopot de alarmă pe care o formează o bule de prețuri a activelor. De exemplu,
indicatorii agregați de dezechilibre monetare și financiare pot furniza dovezi care ajută la
evaluarea durabilității creșterii prețului activelor. Printre acești ultimii indicatori, o cercetare
empirică intensă a identificat o serie de variabile financiare și monetare care par să aibă o
corelație clară cu inflația prețurilor activelor, în special în timpul bulelor de prețuri ale activelor
care se termină cu primejdie financiară. Dintre aceste variabile, volumul creditului agregat
demonstrează o relație de conducere destul de sistematică cu episoadele de turbulență a prețurilor
activelor. Opțiunea nu este viabilă pentru o politică monetară orientată spre stabilitate. O astfel
de abordare ar necesita o strângere mai strictă a poziției politice pentru a contracara speculațiile
atunci când se detectează o bule. De asemenea, ar afecta negativ perspectivele de creștere și, prin
urmare, poate genera riscuri grave pentru întreaga economie.
O abordare care a câștigat din ce în ce mai multă popularitate de-a lungul timpului este "a
se sprijini pe vânt" exceselor pieței financiare. O astfel de abordare nu implică direcționarea unui
anumit preț sau a unui indice. Mai degrabă, ea are drept scop include o analiză a riscurilor la
adresa stabilității prețurilor pe orizonturile pe termen mediu și lung, care rezultă din evoluția
prețurilor activelor în ansamblu evaluare completă a deciziilor de politică monetară. Un
argument important în favoarea abordării "înclinate spre vânt" este simetria sa implicită. Spre
deosebire de abordarea "curățeniei" conform căreia politica monetară acționează în principal în
sprijinul economiei atunci când prețurile activelor au scăzut puternic, ratele dobânzilor ar fi deja

15
utilizate pentru a contracara acumularea unui bubble de prețuri al activelor. Mai mult decât atât,
spre deosebire de abordarea "orientarea prețurilor la active", reacția politicii nu ar fi automată, ci
implică un anumit grad de apreciere cu privire la sursa bubble-ului și la starea economiei atunci
când se produce balonul. Datorită termenului mediu și lung perspectiva oferită de pilonul
monetar și monitorizarea sistematică a evoluțiilor monetare și de credit efectuate în cadrul
analizei monetare, strategia cu doi piloni nu ignoră rolul potențial al acestor evoluții ca forțe
motrice ale inflației prețurilor de consum pe termen mediu și lung.

CONCLUZII

16
 Măsurile neconvenţionale de politică monetară au frânat un colaps la nivelul sistemului
financiar şi o stricţiune a întregii economii reale, după apariţia crizei globale. Aceste măsuri
neconvenţionale par a fi separate de măsurile convenţionale, îndeplinesc un rol de transmisie mai
bună a politicii ratei dobânzii când există perioade anormale de funcţionare a pieţelor financiare
şi monetare.
Considerăm că implementarea politicii monetare neconvenționale necesită îndeplinirea
unor condiții, pentru a asigura eficacitatea acesteia: este necesară dimensionarea adecvată a
măsurilor neconvenționale, în funcție de gradul de dislocare și de perturbare a pieței, pentru a se
evita perturbarea totală a piețelor, care ar putea afecta grav transmisia politicii monetare;
măsurile trebuie să fie însoțite de mesaje cât mai puternice, pentru ca băncile comerciale să
abordeze rapid recapitalizarea pe termen mediu și dezechilibrul bilanțier; măsurile
neconvenționale trebuie să fie însoțite de mesaje clare și lipsite de ambiguitate, când și unde este
necesar, pentru a evita chiar eșecul măsurilor neconvenționale și pentru a evita crearea unui
mediu financiar artificial, care ar crea pe viitor premizele apariției unor dificultăți majore
suplimentare; în cazul Europei, o condiție suplimentară ar fi ca instituțiile europene și guvernele
să se angajeze în mod colectiv pentru o îmbunătățire semnificativă a guvernanței economice a
acestora, inclusiv monitorizarea atentă a politicilor economice și bugetare, la nivel național;
reformele la nivel global trebuie să respecte pe deplin principiul de concurență echitabilă. 7
La nivelul măsurilor neconvenţionale adoptate de băncile centrale, nu s-a constatat o
standardizare. Acestea s-au întâlnit cu numeroase probleme specifice, diferite, asta din cauza
faptului că înainte de a pune în aplicare măsurile, nu le-au testat. Problema legată de politica de
ghidare este faptul că este inconsecventă în timp, ceea ce poate reduce credibilitatea băncii
centrale: atunci când rata șomajului sau perspectivele inflației încep să se îmbunătățească, banca
centrală poate fi nevoită să abandoneze angajamentul anterior. Însă, băncile centrale deţin în
planurile lor unele instrumente de abandonare a măsurilor neconvenţionale adoptate.
Când economia se va echilibra, băncile centrale o să înlăture stimulentele monetare,
crescând ratele dobânzilor şi diminuând bilanţurile, cu scopul de a împiedica o inflaţie ridicată.

7
Sorina Ioana Coroiu, Politica monetară neconvenţională, colecţia Cercetare avansată postdoctorală în ştiinţe
economice, editura ASE Bucureşti, 2015, pg 68

17
 În zona euro, economiile din nord se vor redresa mai devreme, generând presiuni de
creștere a salariilor și a prețurilor. În schimb, atâta timp cât țările sud-europene înregistrează o
rată ridicată a șomajului și rate scăzute de utilizare a capacității, salariile și prețurile din aceste
țări nu vor crește semnificativ. În contextul crizei financiare, la fel ca Fed și ca alte bănci
centrale, BCE a intervenit pe piață prin scăderea ratelor dobânzilor și prin extinderea masivă a
operațiunile de refinanțare pentru sistemul bancar. În linii mari, BCE a fost capabilă să acționeze
eficient și în timp util, pentru a aborda criza financiară în urma eșecului Lehman și a crizei
datoriilor suverane. Modificările în activitatea economică, ocuparea forței de muncă, inflația și
așteptările inflaționiste sunt puternic influențate de deciziile de politică monetară. Astfel,
intervenția politicii monetare este esențială, evidențiindu-se, încă o dată, importanța rolului său
în asigurarea stabilității financiare.8
O strategie bună ar trebui să fie potrivită atât în perioade normale, cât și atunci când
factorii de decizie se confruntă cu o incertitudine sporită. În timpul crizei financiare, strategia de
politică monetară a BCE a continuat să-și îndeplinească rolul de ghid pentru deciziile de politică
monetară. Ca răspuns la criza financiară, Eurosistemul a luat măsuri care au o natură, un
domeniu de aplicare și o amploare fără precedent. Acestea reprezintă un răspuns extraordinar la
circumstanțe excepționale într-un context de incertitudine și instabilitate neobișnuit de mare pe
piețele financiare.

8
Sorina Ioana Coroiu, Politica monetară neconvenţională, colecţia Cercetare avansată postdoctorală în ştiinţe
economice, editura ASE Bucureşti, 2015, pg 69

18
 BIBLIOGRAFIE

1. Sorina Ioana Coroiu, Politica monetară neconvenţională, colecţia Cercetare avansată

postdoctorală în ştiinţe economice, editura ASE Bucureşti, 2015
2. European Central Bank, The Monetary Policy of the ecb, 2011
3. Academician Mugur Isărescu, Guvernatorul Băncii Naţionale a României, Criza funanciară
internaţională şi provocări pentru politica monetară din România
4. http://excelenta.ase.ro/Media/Default/Page/coroiusorinaioana.pdf
5. https://www.revista22.ro/banca-centrala-europeana-adopta-masuri-neconventionale-pentru-
combaterea-inflatiei-42792.html
6. http://doctorat.feaa.uaic.ro/doctoranzi/pagini/Petrovici_Ioana/Documents/Rezumat
%20extins.pdf
7. http://www.academia.edu/32134269/BANCA_CENTRAL%C4%82_EUROPEAN
%C4%82_OBIECTIVE_INSTRUMENTE_%C5%9EI_POLITICI
8. https://www1.agerpres.ro/economie/2017/09/12/bce-va-mentine-masurile-neconventionale-
de-politica-monetara-20-36-53
9. http://www.business24.ro/articole/masuri+neconventionale

19