Sunteți pe pagina 1din 7

Academia de Studii Economice din București

Facultatea de Relații Economice Internaționale

Investiții internaționale

Eseu:
“Quantitative Easing”

Profesor coordonator: Temă realizată de:


Lect.univ.dr. OLARU Diana-Iuliana
CĂLIN Adrian Cantemir Grupa 935, Seria C,
REI, Anul II

2018
Quantitative Easing

În contextul crizei economice, deficiențele de pe piața financiară au început să fie din ce în ce


mai evidente, lucru ce a făcut factorii de decizie politică să înceapă căutarea unor soluții pentru a
stabiliza economia mondială. Una dintre soluțiile principale a fost Quantitative Easing
(Relaxarea Cantitativă), “un pachet de măsuri neconvenționale destinate să absoarbă șocurile
date economiei prin utilizarea, atât a părții activelor, cât și a pasivelor din bilanțul băncii
centrale” conform definiției date de Shiratsuka(2009). Cuvântul “Quantitaive” se referă în acest
context la faptul că a fost creată artificial o anumită cantitate de bani, în timp ce cuvântul
“easing” se referă la crearea banilor din nimic, fiind astfel redusă presiunea asupra băncilor ce au
rămas fară lichidități.

Politica monetară este în momentul de față percepută ca fiind unul dintre elementele de bază ale
economiei. Pentru a stabili anumite politici monetare, băncile centrale investighează efectele ce
urmează a fi generate și, de asemenea, care este reputația unor astfel de inițiative. În astfel de
situații unul dintre cele mai importante roluri este jucat de transparența băncilor centrale, de
capacitatea lor de a comunica cu publicul. Unele studii au arătat că pițele financiare tind să
reacționeze la astfel de comunicări oficiale. În cazul adoptării QE, procesul de comunicare cu
publicul larg s-a intensificat deoarece aceasta politică nu era una tocmai conventională.

O politică monetară neconvențională, QE a fost implementată de către băncile centrale cu scopul


de a ameliora efectele crizei economice. Acest program are ca și principală acțiune crearea
banilor pentru a “înflori” economia. Crearea banilor nu se referă la tipărirea propriu-zisă a
acestora, ci la crearea lor în mediul virtual, în contul băncilor prin simpla apăsare a unui buton.
Această metodă a fost considerată eficientă deoarece urma să stimuleze economiile naționale în
momentul în care ele se aflau într-un moment de stagnare, însă creșterea artificială și rapidă a
cantității de bani duce întotdeauna la ceea ce numim inflație.

Banca Centală reprezintă o instituție economică independentă ce are ca principală


responsabilitate, pe lângă emiterea monedei, aplicarea unei politici monetare într-o anumită zonă,

1
în anumite situații. Ea poate acorda fonduri suplimentare băncilor comerciale. Deoarece
cantitatea de bani dețiunută de banca centrală nu este folosită pentru a satisface nevoile
populației, în cazul creșterii ofertei de bani economia nu va fi influențată în nicun fel.

Politicile Quantitative Easing au afectata, de asemenea, rata dobânzilor și riscul de credit. Faptul
că băncile centrale dețin controlul asupra acestor doua elemente, conduce la modificări de preț
ale activelor, modificări ale ratelor reale de dobândă pe termen scurt, la tendința băncilor
comerciale de a se împrumuta, la tendința bancilor centrale de a investi. Reducerea ratei dobânzii
are ca principal scop dterminarea oamenilor de a consuma, de a cheltui din ce în ce mai mult.

În ciuda faptului că relaxarea cantitativă este o soluție considerată nu tocmai benefică, ea a fost
folosită destul de des în anii de după criza din 2007. Banca centrală americană, Federal Reserve,
a avut trei etape de QE, implementarea acestor măsuri arătând o mare efervescență. Acest arsenal
de măsuri s-a încadrat în tiparele generale ale relaxării cantitative. Prima mișcare a fost făcută la
sfârșitul anului 2008 și poartă numele de QE1. Capul de punte al politicii de relaxare cantitativă
a Rezervei Federale a constat în achiziționarea de obligațiuni ipotecare (MBS) și de portofolii cu
elemente de datorie de la GSEs, cu un buget de 600 de miliarde de dolari. Această sumă a fost
influențată de evenimentele posterioare din anul 2009, ajungând la suma de 1.75 de trilioane de
dolari până in luna martie a anului 2010. În luna iunie a anului 2011, a fost pusă în practică cea
de-a doua mișcare a Rezervei Federale, QE2. Cea de-a doua etapă viza achiziționarea de
obligațiuni de trezorerie cu scadența între 6 și 30 de ani umată de vânzarea de obligațiuni cu
scandențe mai mici de 3 ani, o mișcare menita să extindă scadența obligațiunilor de trezorerie ale
băncii centrale americane. Ultima etapă, QE3, a fost demarată în septembrie 2013 și a presupus
cumpărarea de obligațiuni ipotecare în valoare de 40 de miliarde de dolari și de obligațiuni de
trezorerie pe termen lung în valoare de 45 de miliarde de dolari. Aceste acțiuni au avut ca scop
redresarea economiei până la restaurarea pieței muncii.

Metoda QE a fost adoptată, de asemenea, și de banca centrală a Marii Britanii, Bank of England.
Bank of England a achiziționat elemente de datorie de la instituțiile financiare și de la companii
private, măsura ce are ca efect deprimarea randamentelor dobânzilor la obligațiunile de stat și la
invetiții de capital. Începand cu anul 2009, Banca Angliei a achiziționat active în suma de 175 de
miliarde GBP.

2
În ceea ce privește Europa, Banca Centală Europeană a fost inițial împotriva acestei măsuri, însa
în 2014, Mario Draghi, președintele BCE, a afirmat ca metoda QE este o opțiune de combatere a
deflației în zone euro. Una dintre țările care s-a împotricit relaxării cantitative a fost Germania,
ea invocând deficiențele structurale ale zonei euro, deficiențe ce vor fi amplificate de
implementarea strategiei QE. Principalele motive invocate au fost inflația și riscul de creștere al
cheltuielilor guvernamentale. Prima acțiune a fost de a cumpăra active de la băncile comerciale
în martie 2015, acțiune ce susține creșterea economică în zona euro și menținerea ratei inflației
sub 2%. Consecințe ale acestei acțiuni sunt ceritele ce devin mai ieftine și scăderea ratei
dobânzii. Astfel oamenii pot sa își plătescă mai ușor datoriile, lucru ce determină stimularea
consumului și al investițiilor. Totodată, se așteaptă o creștere economică și apariția a noi locuri
de muncă. Doar o parte din politica moetară a BCE a dus la diminuarea semnificativă a costurilor
de împrumut suferite de bănci și de guverne. Problema de fond încă rămâne, iar prăpastia dintre
statele dezvoltate și cele nedezvoltate devine din ce în ce mai evidentă.

Pe continentul asiatic această măsură a fost implementată de Japonia începând cu anul 2010,
când Banca Japoniei a anunțat achizitionarea de active în valoare de 5 trilioane de Yeni japonezi.
Această mișcare a dus la devalorizarea yenului față de dolarul american, la ieftinirea
exporturilor. Cu toate acestea economia Japoniei a înregistrat o creștere de 3,5%.

Pe baza analizei aprofundate a acțiunilor prezentate mai sus, experții au ajuns la concluzia că
regimul QE trebuie privit ca pe o soluție de ultimă instanță, în momentul în care nicio soluție
convențională nu nmai este eficientă. În momentul în care clasa politică a unei țări recurge la
aceasta metodă, o relaxare cantitativă, chiar și fără a avea rezultatele dorite, reprezintă o
implicare în atragerea de investiții directe. Acest fenomen se întâmplă în momentul în care
economia rămâne blocată, când rata dobânzii este aproape de zero.

O problemă considerabilă în strategia QE este acțiunea băncilor centrale de a achiziționa active


cu banii creați, deoarece acest lucru ar duce la îngreunarea ofertei monetare. Chiar dacă QE nu
reușește să sporească cererea din cauză că băncile comerciale sunt îndoielnice în ceea ce privește
acordarea de împrumuturi întreprinderilor și populației, QE poate ușura procesul de reducere al
îndatorării datorită reducerii randamentelor.

3
În ciuda faptului că inflația reprezintă unul dintre cele mai mari riscuri în astfel de manevre,
există un decalaj între inflație și creșterea masei monetare. Efectul inflației este atenuat dacă
creșterea economică depășește ritmul de creștere al ofertei de bani din QE. Unii economiști
consideră QE o metodă cu efecte imprevizibile asupra economiei, deoarece oferta de bani a
băncilor nu este majorată imediat, eveniment ce poate duce la pericolul inflaționist care se
produce în momentul în care sunt împrumutate aceste noi rezerve.

Prin intermediul mecanismelor ratelor de schimb, deprecierea altor monede este principalul efect
pe care creșterea artificială a ofertei de bani îl are, așa cum este demonstrat în cazul Japoniei.
Acest lucru de întâmplă din cauză că rata dobănzii scade, cantitatea de bani dintr-o țară scade,
precum si capitalul țării respective. Principalii agenți economici care beneficiază din strategia
QE sunt ecportatorii direcți care își desfățoară activitatea în țara respectivă și agenții economici
care profită de rata scăzută a dobânzii deoarece au mai puțini bani de rambursat, adică debitorii.
Agenții economici afectați dintr-un unghi negativ de acestă strategie sunt importatorii deoarece
sunt afectați în mod direct de devalorizarea monedei, ei fiind nevoiți să dea o sumă mai mare de
bani pentru bunurile aduse în țară, și creditorii deoarece ei sunt nevoiți să acorde împrumuturi cu
costuri mai reduse, rata dobânzii fiind mai mică.

Monetizarea Datoriei este un proces realizat prin două etape, guvernul care vinde obligațiuni
entităților private, care la rândul lor le vând băncilor centrale, proces ce are ca rezultat eliminarea
din circulație a banilor creați anterior de băncile centrale. Rezultatul final este, însă, creșterea
prețului pentru obligațiunile tranzacționate și reducerea ratei dobânzii pentru împrumuturi.

Diferența între QE și Monetizarea Datoriei constă în faptul că, în situația QE, băncile centrale
creează bani pentru a duce la o stimulare a economiei, spre deosebire de Monetizarea Datoriei
care finanțează cheltuielile guvenamentale.

Din cauza faptului că QE nu a reuțit să creeze o cerere suficient de mare în zona euro, mai mulți
economiști au venit cu soluția “QE pentru popor”, soluție ce sugerează că băncile centrale ar
putea efectua direct împumuturi către populație. Această soluție se presupune că ar fi cea mai
eficientă pentru zona euro, fiind luate în considerare și politicile fiscale aferente. Economiștii
susțin că această măsură ar fi suficientă pentru a genera o recuperare conform standardelor QE.

4
Ea ar avea ca efecte cheltuirea banilor creați în economia reală, pe investiții publice esențiale
precum locuințe la prețuri accesibile, infrastructură.

Din punctul meu de vedere, Quantitative Easing este o metoda ce ar putea ajuta la stimularea
economiei numai în unele cazuri deoarece nu toate economiile pot suporta o măsură cu un risc
inflaționist ridicat. În unele cazuri, măsurile luate de băncile centrale au ca efect crearea unor
economii ideale pentru posibili investitori. Rata scăzută a dobânzii atrage investițiile ți, totodată,
ridică valoarea actuală a randamentelor din ivestiții. Cotele mai mici implică scăderea costurilor
de împrumut sau reducerea costurilor pentru retragerea de lichidități. În astfel de situații există
riscul ca băncile centrale să decidă reducerea volatilității pieței financiare, ca o formă de
disciplinare pentru invetitorii care urmăresc randamentele. Pe măsură ce băncile centrale au
cominicat dorința de a contracara un impuls al pieței obligațiunilor, acest scenariu a început să
fie exclus.

Politica monetară a creat o divergență între activele reale și cele financiare. QE a avut ca efect
redirecționarea capitalului din economia națională reală către active financiare.Conform QE,
aversiunea la risc se îndreaptă către angajamentele pe termen scurt, adică spre activele
financiare. Toleranța la risc este din ce în ce mai ridicată, deci vor fi întreprinse activități mai
riscante, iar riscul microeconomic va crește. Odată cu creșterea riscului va crește si randamentul
investiției.

5
Bibliografie:

 http://bruegel.org/2015/11/qe-and-investment/
 https://en.wikipedia.org/wiki/Quantitative_easing
 https://www.youtube.com/watch?v=Yh5rIn-31M4
 https://www.youtube.com/watch?v=JrVxcnuj6VM
 https://www.youtube.com/watch?v=U2ZYjv5hi6o
 https://www.youtube.com/watch?v=0AwfNL6F_mM
 https://www.youtube.com/watch?v=blSnLEZe-sI
 https://www.youtube.com/watch?v=4TihoBfdCe8
 http://www.contributors.ro/economie/riscurile-relaxarii-cantitative-a-bce/
 “Quantitative Easing, Tapering And Stock Market Indices” -Lucian Liviu ALBU; Radu
LUPU; Adrian Cantemir CĂLIN.
 “Estimating the Impact of Quantitative Easing On Credit Risk through an ARMA-
GARCH Model” - Lucian Liviu ALBU; Radu LUPU; Adrian Cantemir CĂLIN; Oana
Cristina Popovici.
 “To QE or Not to QE? The Japanese Experience”- Adrian Cantemir Calin; Radu A.
Lupu.
 “Co-Movements Of Regime Shifts In Gbp Currency Pairs Around Boe Quantitative
Easing Announcements” - Adrian Cantemir Calin; Radu A. Lupu.
 “Impact Of FOMC Official Speeches on the Intraday Dynamics of CDS Markets” -
Lucian Liviu ALBU; Radu LUPU; Adrian Cantemir CĂLIN.