Efectul “Quantitative easing” asupra pietelor financiare si procesului

investitional

Definitie. Istoric. Exemple si Explicatii.

Pentru a avea o idee mai clara despre sintagma “quantitative easing”, m-am gandit ca ar trebui
in prima faza tradusa in romana mot-a-mot si ar insemna “relaxare cantitativa”. Nu este ceva
concret sau mai bine zis, nu te poate lamuri, fiind la fel de vag ca in engleza si ducandu-te cu
gandul in mai multe sfere, nu neaparat cea financiara. Asadar, am continuat sa caut si am gasit o
definitie foarte complexa oferita de marele economist britanic, John Maynard Keynes, care a
afirmat ca : “pretul activelor determina nivelul ratei de ocupare a fortei de munca. Iar un declin
ar trebui combatut prin majorarea ofertei de bani de catre bancile centrale (de exemplu, prin
cumpararea de titluri de stat), pentru a creste la loc pretul imobilelor. Masurile de relaxare
cantitativa (suplimentare de masa monetara), materializate în achizitia de titluri de stat, ajuta
bancile sa nu mai execute garantiile aferente creditelor neperformante, ceea ce conserva pretul
activelor.” Dupa ce m-am lamurit ce inseamna in ansamblu aceasta idee, am inceput sa caut
cazuri relevante in care s-a folosit si care au fost consecintele acestora. Am ales sa le iau pe cele
mai recente si ale celor mai mari si mai influente institutii bancare la nivel mondial, Rezerva
Federala (FED) din Statele Unite ale Americii si Banca Centrala Europeana (BCE) ce raspunde
pe intreg teritoriul Uniunii Europene.

Chiar daca definitia “quantitative easing” a fost enuntata abia de Keynes, in epoca moderna,
conceptul are radicini din cele mai vechi timpuri, primul caz in care s-a aplicat aceasta masura
fiind chiar in antichitate, mai exact in Grecia Antica. Putina lume stie, de pilda, ca filosoful antic
grec Diogene din Sinope, supranumit si cinicul, a fost si bancher. Banca lui Diogene a fost
printre primele care a recurs la inflatie, respectiv la deprecierea monedei emise de ea, cu speranta
ca, in acest fel, sa stimuleze cresterea activitatii economice, prin sporirea cantitatii de bani aflati
in circulatie. Din pacate, in mod logic, efectul a fost cresterea preturilor si a costului vietii, care a
starnit nemultumirea si revolta populatiei elene. Alte cazuri sonore mai sunt in secolul 17, in
Regatul Suediei sau in secolul 18, pe teritoriul Frantei.

Devenind cat de cat familiari cu conceptul de relaxare cantitativa, putem reveni in zilele
noastre si vom lua drept exemplu, primul caz mentionat anterior, cazul Rezervei Federale din
SUA dupa ultima mare criza economica mondiala din 2008. Daca anterior crizele financiare au
fost depasite cu ajutorul unor metode clasice, in acest caz dimensiunile impresionante ale bulei
imobiliare, mecanismele complexe ale pietei financiare și criza creditelor subprime au facut ca
masurile tradiționale sa nu ofere rezultatele scontate. Astfel, politica monetara mondiala s-a
indreptat catre implicarea directa a bancilor centrale în economie prin cumpararea de active,
procedeu denumit de participantii la piata drept quantitative easing (QE). Situatia din SUA a
intrat pe un trend pozitiv, fapt care a determinat oficialii FED sa se gandeasca tot mai des in
perioada urmatoare la o strategie de iesire din programul de cumparare directa de active. Asadar,
cu ocazia discursului in fata reprezentantilor Congresului, guvernatorul FED a declarat ca, in
conditiile continuarii ritmului de crestere economica si a imbunatatirii conditiilor din piata
muncii, FED ar urma sa ia in calcul diminuarea fondului QE. Incepand cu 2014, procedeul QE a
disparut din politica abordata de FED si a inceput o politica de contractie monetara, observand
deci ca impactul aplicarii relaxarii cantitative a dat roade pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.

Pentru a intelege si mai bine mecanismul, sa precizam inca de la inceput ca aceasta politica are
efecte si rezultate diferite in functie de statul care o aplica si de situatia care a dus la aplicarea ei,
deci sa mai mentionam un aspect important. Economia UE (fie ca este vorba de toate statele
membre sau doar de cele din zona euro) nu este echivalenta ca formare si functionare cu
economia SUA. O structura formata din state suverane nu este echivalenta cu o structura
federala. Chiar daca pare greu de crezut este posibil ca initierea programului de ajustare
cantitativa sa conduca, indirect, la concluzia ca trebuie urgentate atat extinderea Uniunii Bancare
cat si initierea procesului de creare a Uniunii Fiscale (o sarcina dificila).

Care sunt problemele ce au impins BCE sa recurga la politica de QE ? Acum 8 ani incepea
criza. Cadea piata imobiliara americana. Cateva banci mari (care au finantat produsele subprime)
stateau sa cada. Unele sunt lasate (Lehman B.), altele nu. Apare criza bancara (cateva sute de
mici banci americane cad) care se transmite in Europa. Europa e insa un bolnav cronic cu
imunitatea la pamant pentru care orice raceala poate fi fatala. Bancile europene intra in fibrilatie.
Statele, miloase, le fac bancilor respiratie gura la gura. Bancile par sa-si revina insa doar pe
seama “sangelui” Guvernelor. Falimentul e ca un lac adanc in care bancile ajutate de State se pot
scufunda. In lac se vede invers. Ca Statele pot fi scufundate de banci. Cipru este dovada vie. Din
imobiliare, criza se muta in datorii ale Statelor. Dar Statele sunt fictiuni, iar fictiunile nu au bani.
Statele administreaza niste bani ai cetatenilor si ai companiilor. Sa dea cetatenii si firmele bani,
prin urmare? Fireste, nu direct. Prin inflatie, prin taieri de salarii si prin taxe suplimentare. Grecia
a fost prima victima notabila. Sunt scoase la incalzire si altele. Miscarile de dreapta care reclama
masuri de stanga cad in sondaje. Castiga partidele de stanga care vor masuri de dreapta. Se joaca
triliarde si triliarde de dolari. Politicienii habar nu au de economie, economistii nu vor sa faca
politica. Bula speculativa numita datorii ale Statelor aduce cuiva bani. Multi bani. Greciei i s-a
dat un Trabant si i se cere sa dea la scadenta un Mercedes. Asadar, dupa 6 ani de la inceperea
programului de relaxare cantitativa, demarata de Rezerva Federala din SUA, a inceput si cea din
Uniunea Europeana, mai exact in 2015 si se continua pana in prezent. Cum s-a tradus
quantitative easing in Uniunea Europeana ? Tiparirea a 60 de miliarde de Euro in fiecare luna.

Concluzii. Efecte. Pareri

Ca dupa orice actiune/fapta intrepinsa, urmeaza intrebarea celor din jur : A fost bine ? A
meritat ? Referindu-ne la aceasta politica de relaxare cantitativa, as putea spune dupa cele citite
si DA, dar si NU. De ce ? Pentru ca pe de-o parte, efectele QE sunt aparent bune si se traduc in
mod mai general si simplist prin cresterea PIB si printr-o scadere a preturilor deoarece sunt mai
multi bani pe piata, deci automat si devalorizarea monedei, ceea ce poate stimula exporturile.
Insa intorcand putin problema si privind reversul medaliei, oare este bine sa avem preturi scazute
artificial ? Pentru ca daca am intreba orice persoana/consumator, ar spune ca e perfect. Ei bine,
raspunsul macroeconomic este NU ! Deflatia duce la incetinirea ciclurilor economice (de pilda,
ciclul vanzare-cumparare in comert) fiindca toata lumea amana orice investitie asteptand
preturile sa mai scada. Asta e rau pentru economie in ansamblu. In esenta, de fapt problema este
mult mai ampla pentru ca relaxarea cantitativa produce in final o inflatie artificiala, ceea ce
nicidecum nu duce la ieftinirea produselor/bunurilor, ci la scumpirea lor. Este rau acest lucru ?
Destul de rau, deoarece chiar daca sunt bani mai multi in piata, ei au fix valorea hartiei din care
sunt fabricate, deoarece banii aceia proaspat tipariti nu au nicio acoperire in piata. Adica nu sunt
obtinuti din productivitate crescuta, eliminarea rebuturilor, eficientizare de orice fel. Asa ca ei
genereaza inflatie. Cresterea preturilor, adica. Asadar, aceasta relaxare cantitativa este ca un cutit
cu doua taisuri, poti sa cazi pe partea ascutita si sa te afunzi mai rau in datorii, fie poti sa fii
inspirat si sa speculezi anumite avantaje aduse de aceasta politica.

Ca un punct de vedere personal, vad relaxarea cantitativa ca pe un “rau necesar”, deoarece

dupa o perioada de criza financiara este o metoda buna de a trece peste si de a mentine pe linia
de plutire economia unui stat, insa poate avea efecte adverse si partea buna poate fi cu un efect
temporar scurt. Cresterea artificiala a inflatiei trebuie oprita la un moment dat pentru ca ar
provoca o noua criza, ceea ce nu ar fi de dorit, asadar putem compara politica de quantitative
easing cu un Time-out la handbal cerut de un antrenor cand echipa ii este condusa. Daca
foloseste eficient acea pauza fortata, poate monta echipa si exista sanse sa se intoarca rezultatul
in favoarea lor, insa poate exista si sansa sa fie ineficient folosita si diferenta de scor sa se
majoreze in defavoarea lor.

Bibliografie :

http://claudiuserban.ro/quantitative-easing-pe-intelesul-tuturor/

http://bloguluibalan.ro/index.php/analize/376-relaxarea-cantitativa-qe-a-bancii-centrale-
europene-a-fost-inspirata-de-asignatele-revolutiei-franceze

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-19179581-relaxarea-cantitativa-intelesul-tuturor-
ajuta-gestul-bce-economia-romania-sau-mai-mult-incurca.htm

http://www.bursa.ro/relaxarea-cantitativa-a-devenit-un-medicament-toxic-
288648&s=print&sr=articol&id_articol=288648.html

http://investeam.ro/blog/relaxarea-cantitativa-in-europa-vs-sua-art2689

http://www.businesscover.ro/efectele-programelor-quantitative-easing-mai-bune-in-sua-decat-in-
europa-sau-japonia/