Quantitative Easing

După recesiunea economică globală din 2008, principalele bănci centrale ( Banca
Centrala Europeana, Rezerva Federala , Banca Angliei si Banca Japoniei ) au fost nevoite să
stabilească anumite măsuri neconventionale pentru a a pune din nou sistemul economic in
echilibru mizând pe dezvoltarea operatiuniilor de creditare şi susţinerea creşterii economice ca
soluţii salvatoare. Aceste măsuri mai sunt cunoscute si prin denumirea de “ Quantative easing”
sau pe româneste , “ Relaxare cantitativă” si aşa cum era de aşteptat, au putut fi intens dezbatute
atat de academicieni , de clasa politică , de oamenii obişnuiţi , ca drept urmare a transparentei pe
care in ultimele decenii Bancile Centrale au incurajat-o fata de public.

Băncile Centrale își asigura politica monetară asupra controlului ratelor nominale ale
dobânzilor pe termen scurt care influențează economia într-o gamă largă de moduri. Acest
control asupra ratelor nominale ale dobânzilor pe termen scurt conduce la modificări ale ratelor
reale pe termen scurt care modifică prețurile activelor și tendința de a acorda împrumuturi, de a
consuma sau de a investi.

In general , politica monetara este perceputa ca unul dintre cele mai importante segmente
ale economiei , asa ca orice mica schimbare are un mare impact asupra populatiei. Tocmai acest
interes fata de sectorul financiar a dus la dezvoltarea literaturii de specialitate, Impactul știrilor
asupra piețelor financiare reprezintă un subiect care a atras un volum important de interes
academic care a dus la formarea unei literaturi extinse și rapide . În general, această literatură
analizează modul în care anumite anunțuri influențează dinamica prețurilor activelor. Primii
academicieni care au dezbatut acest subiect au fost : Engle and Ng (1993), Mitchell and
Mulherin (1994) Fleming and Remolona (1999) or Bomfim (2003).

Unii academicieni se concentrează pe impactului asupra CDS-urilor induse de

inițiativele de relaxare cantitativă emise de principalele Bănci Centrale. Aceste investigații arată
că evenimentele QE au o influență semnificativă asupra revenirii CDS analizate. Trebuie
mentionat ca CDS-ul sau Credit Default Swap este costul riscului pentru fiecare debitor în
parte, care se adaugă la dobânda de bază. Intr-o maniera similara, Beine, Janssen și Lecourt
(2007) analizează impactul discursurilor și al altor comunicări oficiale aparținând funcționarilor
băncilor centrale pe piețele valutare. Rezultatele confirmă faptul că anumite discursuri care pot
explica inițiativele de intervenție pot genera efecte din punct de vedere al dinamicii ratei de
schimb și al volatilității acesteia.

Politicile monetare, cât și declarațiile despre ele, declanșează un efect relevant

asupra randamentelor pieței. În plus, a fost demonstrat că majoritatea comunicărilor informale
tind să aibă o influență mai importantă decat cele formale

.Desi interesul pentru politicile QE este unul ridicat , au existat puține încercări de a
studia efectele programelor de relaxare cantitativă asupra riscului de credit. Tocmai din aceasta
cauza trebuie realizata o analiză a influenței politicilor de relaxare cantitativă emise de cele patru
bănci centrale asupra restituirilor CDS ale unei serii de țări, aparținând în principal zonei din
Europa Centrală și de Est precum si dinamica riscului de credit declanșată de această influență,
Bowman (2011) utilizează date la nivel de bancă care variază între 2000 și 2009 pentru a
investiga eficacitatea injecțiilor de lichidități ale băncii japoneze pe piața interbancară în
promovarea creditării bancare. Acestea prezintă un efect solid, pozitiv și semnificativ din punct
de vedere statistic al politicii de relaxare cantitativă asupra expansiunii fluxului de credite. Cu
toate acestea, autorii consideră extinderea destul de limitată și afirmă că ar fi fost nevoie de o
injecție mai mare de lichidități pentru o creștere consecventă a împrumuturilor bancare. Un
rezultat interesant este faptul că, aparent, băncile mici, au beneficiat mai mult de politica de
relaxare cantitativă decât alte bănci mai puternice.

Breedon. (2012) măsoară impactul programului inițial de relaxare cantitativă utilizat de

Banca Angliei între anii 2009 și 2010 și a identificat o influență semnificativă asupra pieței
obligațiunilor. Dar spune că impactul agregat al QE asupra economiei, în general, rămâne
controversat și trebuie demonstrat în viitor.

In ceea ce priveste datele de intrare ale modelului sunt compuse din două categorii de
elemente: prețurile de închidere a creditului implicite și datele calendaristice în care au fost
anunțate politicile de relaxare cantitativă. Țările incluse în această analiză sunt: România,
Bulgaria, Austria, Ucraina, Ungaria, Polonia, Germania, Rusia și Turcia. Prețurile CDS au o
frecvență zilnică și se extind de la 18.01.2005 până la 14.06.2013. A doua categorie de date de
intrare constă în datele calendaristice ale anunțurilor privind politicile de relaxare cantitativă
grupate de fiecare dintre cele patru bănci centrale emitente. Datele calendaristice au fost obținute
din studiile anterioare .