ANALIZA ECONOMICĂ

A STATULUI GERMANIA
1. Poziția geografică

Germania este așezată în centrul Europei, având ieșire la

Marea Nordului și Marea Baltică. Teritoriul statului se
defășoară pe 10° longitudine (între 5° 54’ long. E și 15° 3’
long E) și aproximativ 8° latitudine (între 55° 1’ lat. N –
localitatea List și 47° 23’ lat. N – localitatea Dietersbuirg)
ocupând o suprafață de 257.021 km². vecinii Germaniei
sunt: la nord Marea Nordului și Danemarca (68 km); la
nord-est Marea Baltică; la est Polonia (646 km); la sud-est
Austria (784 km); la sud Elveția (334 km); la sud-vest
Franța (451 km), iar la vest Luxemburg (138 km), Belgia
(167 km) și Olanda (577 km).
 2. Populația

Populația actuala a Germaniei este de 82.79 million

locuitori.
Concentrarea maximă a populației se inregistrează
în lungul marilor fluvii (ex: Valea Rhinului, unde se
formează megapolisul ce cuprinde Köln și
Dortmund, densitatea poplației depășind 6000
loc/km2 în Valea Dunării), dar și in jurul marilor
orașe (Hamburg, Berlin, München etc.). Cele mai
mici valori (sub 50 loc/km2) se întâlnesc în zonele
montane înalte din Alpii Bavariei. Germania este un
stat național unitar întrucât etnia germană deține
ruși, sârb-croați, spanioli etc. Natalitatea de 8,33%,
mortalitatea de 10,55%.
 3. Sistemul politic

Din punct de vedere constituțional, Germania este o democrație republicană federală

reprezentativă. cu un șef de guvern (cancelarul) și un șef de stat (președintele), ale cărui
puteri principale sunt în principal de reprezentare. Țara este formată din 16 state. Fiecare
dintre ele are propria constituție și este în mare parte autonom ca organizare internă. 3 dintre
acestea sunt orașe-stat: Bremen, Berlin și Hamburg.

Germania este o republică federală parlamentară alcătuită din 16 state

numite Landuri (în limba germană Länder). Capitala federală și cel
mai mare oraș este Berlin. Industria germană este una din cele mai
dezvoltate din lume. Germania este unul din principalele state
exportatoare, deține o poziție-cheie în Uniunea Europeană și menține o
multitudine de parteneriate strânse la nivel global. Cercetarea
științifică și tehnologică din Germania este recunoscută ca cercetare de
vârf, la nivel mondial.
 4. Economia
4.1. Economia Germaniei înperioada interbelică

Hiperinflația din Germania (1918 – 1924) a dus la urmăatoarele consecințe:

Rata de schimb între marcă și dolar era de 4 la 1 în 1914, urmând ca în mai 1923 să ajungă la 1 miliard
la 1.
Motivul acestei hiperinflații a fost acela că Germania și-a recunoscut vina (prin semnarea Tratatului de
la Versailles din 1919) de a fi declanșat Primul Razboi Mondial.
Ca și consecintă, s-a angajat să plătească Aliaților despăgubiri în valoare de 226 miliarde de mărci
(sumă redusă ulterior la 132 miliarde).
Această datorie era mai mult decât impovărătoare pentru Germania, întrucât depășea totalul aurului sau
devizelor deținute de această țară.
Pentru a reduce hiperinflația și a face suportabilă rata anuală de plătit ca despagubire de razboi,
respectiv 2 miliarde de marci și 26% din exporturi, guvernul german a introdus reforma monetară la
sfârșitul anului 1923.
 4.2. Importul și exportul

2018 este al cincilea an consecutiv în care Germania a marcat un excedent bugetar, cu

venituri totale de 1.543,6 miliarde de euro, în creştere cu 4,7% faţă de 2017, şi
cheltuieli de 1.485,6 miliarde de euro, în creştere cu 3,2%.
În ultimul deceniu, comerțul exterior al Germaniei a devenit mai puțin dependent de
cel intracomunitar. Dacă in 2004, excendentul commercial cu statele extra-UE era de
60 mld. Euro, zece ani mai târziu, excendentul urcă la 162 mld. Euro.
24,5% din exporturile totale ale statelor UE din 20014 sunt realizate de Germania, și
20,2% reprezintă importurile.

59 % din exporturile Germaniei se efectuează în UE (Franța 8 %, Regatul Unit 7 % și

Țările de Jos 7 %). În afara UE, 9 % din exporturi se realizează către Statele Unite și
6 % către China.
Importurile Germaniei provin în proporție de 66 % din celelalte state membre ale UE
(Țările de Jos 13 %, Franța 7 % și Belgia 6 %). Printre importurile din afara UE, se
remarcă cele din China (7 %) și din Statele Unite (4 %).
 5. Germania și Uniunea Europeană
5.1. Germania după cel de-al II-lea Război Mondial.

În 1990, după căderea comunismului în Europa, cele două state germane s-au reunificat, prin aceea că
în fosta RDG au fost înființate landuri (așa cum existau deja în RFG), landuri care, ceva mai târziu, au
aderat oficial la RFG, adoptând și constituția RFG numită Grundgesetz. Germania de Vest și-a
recuperat rapid nivelul de dinaintea războiului, devenind o putere economică importantă a Europei.
După reunificare, Germania a luat un rol tot mai activ în Uniunea Europeană și NATO. Germania a
trimis forțe de menținere a păcii pentru a asigura stabilitatea din Balcani și a trimis o forță militară
germană în Afganistan, ca parte din efortul NATO pentru a stabili securitatea în această țară după
eliminarea talibanilor.
Statul german reunit este acum una dintre cele mai importante țări din Uniunea Europeană și din lume.
Germania a fost un membru fondator al Comunităților Europene în 1957, care a devenit Uniunea
Europeană în 1993, și a devenit un stat membru a UE la 1 ianuarie 1958.
Germania face parte din organizații internaționale importante, precum: Consiliul Europei (1951),
OCDE, Uniunea Vest-Europeană (1954), NATO (1955), Uniunea Europeană (1957), ONU (1973),
OSCE, și din zona euro (1 ianuarie 1999).
 5.2. Germania în zilele noastre

Parlamentul European are 96 de membri din Germania, deasemenea, Germania are 24 de reprezentanți în Comitetul
Economic și Social European. Acest organism reprezintă angajatorii, lucrătorii și alte grupuri de interese și este consultat
cu privire la reglementările propuse, pentru a se obține o imagine mai clară a posibilelor modificări ale situației sociale și
ale condițiilor de lucru în țările membre.

Relația financiară dintre Germania și UE
(2017):
- Cheltuielile UE în Germania: 10,927 miliarde EUR
- Cheltuielile UE în Germania, ca procent din venitul
național brut (VNB) al acestei țări: 0,33 %
- Contribuția Germaniei la bugetul UE: 19,587
miliarde EUR
- Contribuția Germaniei la bugetul UE ca procent
din VNB-ul său: 0,59 %
Suferind din cauza crizei economice (1929-1933), a
condițiilor aspre de pace dictate de Tratatul de la Versailles,
precum și a succesiunii unor guverne mai mult sau mai
puțin stabile, poporul Germaniei s-au lipsit din ce în ce mai
mult de identificarea cu sistemul lor politic și cu
„Înființarea Partidelor” în parlamentul lor democratic. În
acea perioada producția industrială a Germaniei a scăzut cu
41%; prețurile agro cu 29%; comerțul axtern cu 61% iar
rata șomajului a crescut cu 232%.
Germania e singura țară comunitară în care media PIB-ului pe cap de locuitor din capital e sub cea
națională. Aceasta înseamnă că, dacă am scoate din calculele regiunea Berlinului, media P.I.B.-ului
pe cap de locuitor din Germania ar crește cu 0,2%.

Indicator economic Valoare

Creștere PIB 2,5% (2017)
P.I.B. pe locuitor $50,800 (2017)
Rata inflației 1,6 % pe an
Forța de muncă 45,9 milioane (2017)
Șomaj 3,8% (2017)
Buget de stat 1.200 miliarde euro
Deficit bugetar 1.3% din PIB (2017)
Datorie publică 63.9% din PIB (2017)
Balanța comercială 162 mld. Euro (2016)

Germania a încheiat anul 2018 cu cel mai mare

excedent bugetar înregistrat de la reunificarea țării, în
1990, gratie unui șomaj care a atins un minim istoric și
a dobânzilor reduse.
 6. Criza economică din 2007
6.1. Criza propriu-zisă
Criza economică mondială, numită și Marea Recesiune, a În imaginea sunt reprezentate topul a 20 de țări
început în luna decembrie 2007. a căror economie sa dezvoltate, prin creșterea
PIB-ului pe perioada 2007-2017, Germania
Țările cu o economie mai avansată au contribuințat la
aflându-se pe locul 7,
dezvoltarea economiei globale înaintea crizei economice,
lăsând în urmă țările in curs de dezvoltare și cu o economie mai
slabă.

și totuși, la capitolul investiții, în 2007, cele mai mari ponderi

de PIB se înregistrau în Estonia, Letonia și România, iar cele
mai mici în Luxemburg, Marea Britanie și Germania (20,1%).
 În perioada 2007-2016, cel mai mare contribuitor al UE este
Germania cu o sumă netă de aproape 132,4 miliarde euro.

La sfârșitul lunii iulie, 2008, valoarea valutei euro a

ajuns la un nivel record – 1,68 dolari. În această
perioadă economia Germaniei nu a fost puternic
influiențată de criză, deoarece aproape 2/3 din
expotrurile Germaniei aparțineau UE. Totuși, alte
țări din Europa, ca de exemplu Franța, și Italia, au
suferit din cauza scaderii cursului dolarului mai
tare. Criza economică a ajuns și în Germania la
sfarșitul verii. În acea perioadă, pierderile de
miliarde au fost anunțate de bănci, iar banca Hypo
Real Estate a fost salvată de faliment după ce
Germania a anunțat o investiție de 50 miliarde de
euro la 6 octombrie 2008.
 6.2. Măsuri luate de Germania pentru a ieși din criza economică

Germania a luat o serie de măsuri anti-criză cu soluții pe termen lung, dar aplicabile rapid şi cu efecte imediate.
Obiective: Intervenția statului:
- stabilizarea sistemului financiar german; - 2009: 6 miliarde de euro;
- stimularea creşterii economice şi a ocupării forței de muncă. - 2010 şi după: aproape 14 miliarde de euro.

Obiective cantitative – Efecte estimate 2009 – 2010

- Reducerea poverii fiscale asupra populației şi firmelor cu circa 30 de miliarde de euro anual – din care relaxarea fiscală a afacerilor
se ridică la 7 miliarde de euro în 2009 (urmând tendința reformei fiscale din 2008);
- aproximativ 50 miliarde de euro – noi investiții ale întreprinderilor, gospodăriilor private şi autorităților locale;
- 20 miliarde de euro – noi finanțări acordate companiilor pentru investiții;
- 32 miliarde de euro – disponibilizate în afara bugetelor publice
 Măsuri concrete

Protejarea finanțării
Pentru protejarea furnizării de credite economiei, inclusiv IMM-urilor, Kreditanstalt for Wiederaufbau (KfW) va
crea un instrument suplimentar de finanŃare de până la 15 miliarde de euro, pus la dispoziŃie până la sfârşitul
anului 2009.

Stimularea investițiilor
Guvernul Federal va reduce rata de amortizare a activelor imobiliare cu 25%, pe o perioadă de 2 ani, începând cu
1 ianuarie 2009. Guvernul Federal va extinde pentru 2 ani facilitățile speciale pentru amortizare acordate IMM-
urilor, prin creşterea pragurilor de active şi profit până la 335.000 euro, respectiv la 200.000 euro.
Guvernul Federal va stimula investițiile pentru suplimentarea eficientă energetică a clădirilor şi va suplimenta
resursele pentru programul de reînnoire în vederea reducerilor emisiilor de CO2, cu 3 miliarde de euro pentru
perioada 2009 – 2011. Aceasta acoperă nu doar spațiile rezidențiale ci şi eficientizarea energetică a şcolilor, a
creşelor, a facilităților pentru sport şi a altor infrastructuri sociale.
 7. Concluzii

Cu toate că experții au numit anul 2008 „nebun”, însumând toate rezultatele anuale, s-au găsit și câteva pozitive
pentru economia Germaniei. Astfel, reducerea cererii de petrol, a condus la scăderea prețului pentru „aurul negru” – mai
puțin de 50 de dolati pentru baril, o noutate bună pentru Europa.
Creșterea euro s-a încetat, prețurile produselor au căzut. S-a terminat perioada hiperinflației din Europa.
Surprinzător a fost faptul că criza nu a afectat piața muncii din Germana. După ieșirea din criză, două luni la rând,
octombrie și noiembrie, șomajul nu a depășit 3 milioane de locuitori.

Crizele economice, care au avut loc în istoria tuturor țărilor, au devenit motive pentru apariția multor înțelegeri și
aliații, datorită cărora s-au efectuat niște schimbări în structura economiilor țărilor chiar de la baza lor.

Ecomonia Germaniei este considerată cea mai puternică din Europa, dar se află pe locul 3 în lume, după SUA și
Japonia. Ea este caracterizată printr-o infrastructură bine dezvoltată și o forță de munca înalt calificată. O caracteristică
importantă a economiei Germaniei ar fi orientarea acestea spre dezvoltarea exportului, țara este interesată în piața
mondială, astfel, în ultimul deceniu, Germania a reușit să-și facă simțită prezența pe piața mondială.