Relatia dintre masa monetara si inflatie Inflatia este un fenomen negativ care afecteaza economia atat pe termen scurt,

cat si pe termen lung. Pe termen scurt, erodeaz puterea de cumprare a monedei i prin aceasta i afecteaz n mod deosebit pe cei mai vulnerabili ceteni, pe cei cu venituri fixe. Pe termen lung, inflaia descurajeaz investiiile i inhib creterea economic. n cele mai multe din rile dezvoltate ale lumii funcia de gardian al stabilitii preurilor a fost atribuit bncii centrale. Alte funciuni care i reveneau precum asigurarea echilibrului balanei de pli sau stimularea creterii economice au devenit secundare n raport cu asigurarea stabilitii preurilor, iar altele ca de exemplu asigurarea ocuprii forei de munc sau dezvoltarea unor ramuri ale economiei ca parte a politicii economice a autoritilor publice din ara respectiv au fost considerate inadecvate i chiar n contradicie cu obiectivul fundamental. O dat stabilit prioritatea luptei mpotriva inflaiei i instituia nsrcinat cu aceasta, s-a pus problema instrumentelor i prghiilor prin care banca central poate contribui n mod semnificativ la stabilitatea preurilor n economie. (Mugur Isarescu) Florin Citu afirma intr-un articol din Saptamana financiara : Acum aproape 25 de ani bncile centrale foloseau controlul direct al masei monetare pentru a reduce inflaia. Dar, datorit liberalizarii pieelor financiare si introducerii unor noi instrumente financiare, controlul masei baneti a devenit mai complicat. Aparenta scurtcircuitare a relatiei dintre preturi si masa monetara a determinat bancile centrale sa-si indrepte toata atentia catre inflatie, in detrimentul urmaririi masei monetare ca obiectiv intermediar. Desi pare incredibil, si autoritatile monetare cad victimele tendintelor in teoria economica. Astazi ne aflam in situatia in care majoritatea bancilor centrale ignora (cel putin

oficial) agregatele monetare si se concentreaza doar asupra tintei de inflatie. Aceste idei vin in completarea afirmatiilor lui Mugur Isarescu de la inceputul referatului. Banca centrala se axeaza acum pe tintirea inflatiei, acesta fiind obiectivul principal al activitatii sale. Care este insa legatura dintre masa monetara si inflatie? Milton Friedman afirma - Inflatia este intotdeauna si peste tot un fenomen monetar. Iata deci ca o majorare rapida a masei monetare nu va duce decat la cresterea preturilor. E adevarat ca agregatele monetare nu sunt un indicator perfect pentru descrierea starii unei economii, dar pe termen lung, relatia dintre bani si preturi ramane intacta. Mai mult, aceasta relatie este analizata in studiile efectuate de Banca Centrala Europeana care demonstreaza ca dinamica masei monetare contine informatii referitoare la inflatie. O a doua sintagma - Nimic nu este gratis pe lumea aceasta - (There aint no such thing as a free lunch) - exprima faptul ca orice exces va trebui echilibrat pe viitor. Istoria economica este plina de exemple in care cei mandatati cu implementarea politicilor economice si monetare au ignorat semnalele date de masa banilor: Marea Criza din 19291933, hiperinflatia din anii 70, colapsul financiar din Japonia anilor 80 si criza asiatica din 1997. Toate aceste crize au fost precedate de cresteri rapide ale masei monetare. Putem introduce astfel ideea ca intre masa monetara si inflatie exista o relatie directa si am putea da o definitie inflatiei. O putem descrie ca pe un dezechilibru structural monetaro-real, care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei, fapt ce antreneaza deprecierea banilor neconvertibili in aur si a celor neconvertibili in general, cat si cresterea durabila si generalizata a preturilor. Acest excedent de masa monetara poate fi determinat de emisiunea monetara, crearea de moneda scripturala, controlul insuficient al puterii asupra emisiunii de moneda, cresterea vitezei de

circulatie a banilor, scaderea increderii in moneda nationala. Acest tip de inflatie este numit de specialisti inflatie prin moneda. De-a lungul anilor, Banca Naional Romana a fost pus n repetate rnduri n situaia de a urmri obiective multiple, adeseori contradictorii. Astfel, n prima parte a anilor 90 s-au practicat pe scar relativ important credite direcionate, n special pentru agricultur i export, din emisiunea bncii centrale, cu dobnd preferenial. Aceste credite, prin fenomenul multiplicrii bazei monetare, generau o cantitate de bani excesiv n economie i mai important distorsionau alocarea resurselor n economie prin favorizarea netransparent a unor sectoare n dauna tuturor celorlalte. Agricultura rmne n continuare o problem deschis, dei la un moment dat subvenia implicit generat de creditele BNR acordate agriculturii ajunsese la 10 la sut din PIB, nu ntmpltor chiar n anul 1993, n care s-a nregistrat cea mai ridicat rat a inflaiei. Lecia care se desprinde din aceste experiene este c banca central nu poate, n acelai timp, controla expansiunea monetar i sprijini masiv politica Guvernului de dezvoltare sectorial. Un alt obiectiv pe care l-a avut in vedere BNR a fost plata datoriilor externe. Existena unor dezechilibre structurale importante a fcut ca de-a lungul ultimilor 14 ani s existe momente critice n care pur i simplu evitarea unei crize externe majore a obligat la concentrarea ntregii atenii asupra acestei componente a politicii bncii centrale, lupta mpotriva inflaiei devenind secundar. Mugur Isarescu dadea doua exemple in acest sens. Primul se refera la perioada n iarna anului 1991-1992. Rezervele valutare ale bncii centrale erau la acel moment de ordinul ctorva sute de milioane de dolari, nivel care nu ar fi asigurat nici mcar importurile de strict necesitate ale rii. Anul 1991 fusese un an agricol foarte slab i atrsese nevoia urgent de importuri de gru. n aceiai termeni se

punea i problema importurilor energetice sezoniere. Criza politic declanat de mineriada din toamna anului 1991 a blocat complet finanarea extern (cu excepia unei trane a creditului de la FMI), astfel nct ara era foarte aproape de ncetarea plilor externe. ntr-o atare mprejurare a fost adoptat decizia unificrii cursurilor de schimb, concomitent cu preluarea valutei deinute de agenii economici de ctre banca central. Msura a fost aspru criticat, dar ea a rezolvat o situaie de criz, pentru care nu exista alternativ n acel moment, i a atenuat mult decalajul dintre cursul oficial i cel al pieei. Al doilea moment critic a fost n anul 1999, an n care s-au acumulat scadene nsemnate ale creditelor anterioare, totaliznd pli aferente datoriei publice i garantate public de 2 160 milioane dolari, sum care depea rezerva valutar a Bncii Naionale de la nceputul anului respectiv. Romnia a trebuit s fac fa plilor externe i s evite ncetarea plilor, aproape n exclusivitate pe seama resurselor interne. Ulterior, aceast performan a jucat un rol important n mbuntirea rating-ului de ar i s-a repercutat favorabil asupra condiiilor de acces la piaa financiar extern, din prezent i din viitor. Preul pltit a fost o comprimare a consumului intern, accelerarea deprecierii leului i reinflamarea inflaiei, care a ajuns n 1999 la 54,8 la sut, fa de 40,6 la sut n anul anterior. Merit semnalat faptul c opiunea autoritilor romne pentru flexibilitatea cursului de schimb i-a dovedit utilitatea n acest moment deosebit de critic. Situaiile descrise mai sus reprezint, n ultima analiz, alegeri ntre obiective imediate i interese pe termen mai lung.