CIG, Grupa I, Anul II

Disciplina: Monedă și credit

Băncile autohtone – versus – băncile cu capital străin:

binecuvântare sau blestem?

Instituțiile bancare au un rol foarte important în cadrul sectorului financiar și în buna

funcționare a economiei, astfel că de-a lungul vremii crearea unui sistem bancar funcțional, care
să satisfacă exigențele tuturor clienților și să ofere o gamă largă de servicii și produse, a
constituit o preocupare permanent încă de la apariția primelor manifestări bancare. Luând în
considerare vericitatea economico-financiară, pe plan intern și internațional, fiecare ţară, implicit
şi România, este interesată de crearea unui sistem bancar rezistent, care să permită garantarea
unui cadru organizatoric adecvat dezvoltării sistemelor financiare.

Am ales această temă grație impactului sistemul bancar asupra economiei reale.
Concomitent cu dezvoltarea economiei şi optimizarea mediului de afaceri din România sistemul
bancar a realizat o amplificare exponenţială. În condițiile impuse de globalizare procesul de
dezvoltare a României nu poate fi realizat fără prezența unui sistem bancar eficient, care să
reziste concurenţei aspre dintre ţările lumii.

Odată cu manifestarea şi răspândirea efectelor crizei, a fost observată prezența unor

practice bancare nocive. Au fost remarcate lipsa sau insuficiența de reglementări a unor
segmente ale pieţei de capital și practici necorespunzătoare de administrare a pericolelor la
nivelul băncilor. Aceasta impune crearea unui sistem bancar modern și a unor norme care să
înlăture aceste lipsuri și să ofere stabilitate și credibilitate.

Până în anul 1990, sistemul bancar din fostele țări comuniste utiliza modelul sovietic.
Imediat după Revoluția din ’89, a început o perioadă de tranziție în care s-au produs schimbări
majore în activitatea bancară din țara noastră. Mai precis, reforma sistemului bancar românesc
a realizat o separare structurală pe două niveluri a sistemului monobancar:
a) S-a definitivat prezența Băncii Naționale ca bancă centrală
b) Fostele băci de stat au fost transformate în bănci comerciale, cu capital de stat și
autohton privat.
”Trecerea de la economia centralizată la cea de piaţă a implicat şi reorganizarea băncilor
în societăţi pe acţiuni şi autonomia activităţii acestora, privatizarea şi apariţia de noi instituţii
bancare cu capital autohton sau străin” (Căpraru 2009, p.147).

1
 În prezent băncile autohtone cu capital privat românesc sunt prezente într-o proporție
infimă în sistemul bancar. Însă lucrurile nu au stat așa din totdeauna. Dacă privim înapoi, în anii
’90, sistemul bancar era predominat de bănci cu capital românesc, având capital privat ori aflate
în proprietatea statului. În prima parte a tranziției a existat un tumult uriaș în înființarea de bănci,
dar care din păcate a finalizat cu falimentul unei părți importante din băncile cu capital privat.
Cele care au rezistat au trecut printr-un proces cumplit de restructurare pentru ca mai apoi să
fie vândute investitorilor străini. În acest moment, mai există numai patru bănci cu capital privat
românesc: Banca Transilvania, Credit Coop, Banca Feroviară şi Banca Română de Credite şi
Investiţii. Să nu uităm că în anii 2000, s-a trecut la privatizarea masivă a băncilor cu capital de
stat. Unele aflate în dificultate, altele în echilibru. Rezultatul este cel pe care îl observăm și
astăzi: un sistem bancar stăpânit de capitalul străin.

Dat fiind că în economia de piaţă indicatorul care reflectă randamentul economic al

activităţii bancare este profitul, băncile în perioada de tranziţie îşi structurau activitatea astfel
încât să poată capta un număr de clienți cât mai mare, care să le asigure îndeplinirea
obiectivelor. Criza gravă prin care a trecut sistemul bancar românesc are la origine acordarea
de-a lungul anilor de tranziţie a unui volum semnificativ de credite ineficiente. În perioada post-
criză, devenise ”o modă” învinovățirea băncilor comerciale pentru pierderile suferite de o parte
din clienți și căutarea ”pedepsirii” acestora. Majoritatea publicului și politicienilor vremii, uitând
că denigrarea băncilor este departe de a fi productivă și poate avea efecte complet opuse.
Bineînțeles, băncile s-au comportat impecabil în criză, însă prețul plătit de ele a fost suficient de
mare, efectele pierderilor resimținduse până nu de mult. În prezent se poate afirma că scopul
organizaţional global al băncilor comerciale este de a supravieţui în structurile financiare şi de
capital.

Globalizarea şi criza financiară au fost, ani la rând, preocuparea multor politicieni și

economiști, mulțumită complexităţii şi a impactului acestor fenomene asupra activităţilor umane.
Din nefericire, sistemul bancar a fost probabil cel mai alterat. Având în vedere faptul că în
perioada crizei băncile asigurau stabilitatea sistemului, ”o performanță datorată faptului că
acesta era dominat de bănci cu acționari străini” (sursa:
http://www.opiniibnr.ro/index.php/macroeconomie/222-bancile-cu-capital-strain-binecuvantare-sau-
blestem), putem afirma că sistemul bancar constituie coloana vertebrală a unei economii.

Globalizarea activităţii bancare este un rezultat la revoluţiei informaţionale și răspândirii

ei pe plan mondial. Evoluția tehnologică a făcut ca legăturile economice și viteza tranzacţiilor
financiare să ajungă la cote atât de ridicate, încât se resimte necesitatea abandonării vechilor
limitări geografice, ceea ce a dus la creșterea proporțiilor organizaţiilor bancare. În ultimul timp,
se poate observa o tendință vizibil manifestată de a susține relațiile internaționale dintre bănci,
marcată, în principal, de fluxurile financiare.

2
 Necesitatea de dezvoltare a activităților bancare a determinat țările în curs de evoluție,
inclusiv România, să atragă capital străin în sectorul bancar. Astfel, un scop aparte pentru
cercetătorii științifici, abordat și în prezenta lucrare, îl reprezintă identificarea motivelor de
pătrundere a capitalului străin în aria bancară autohtonă a diferitelor țări. Bineînțeles că țările
aflate în plin proces de dezvoltare au nevoie de resurse de finanțare, însă Guvernele trebuie să
reglementeze acțiunile băncilor străine deoarece participarea externă va conduce la o influență
sporită asupra economiei țării.

În România, atragerea băncilor străine ”( care reprezintă circa 90% din activele sectorului
bancar, 93% din credite și 88% din depozite)” ( sursa: http://www.opiniibnr.ro/index.php/finante/38-bancile-
comerciale-inamicul-public-nr-1 ) a avut ca scop nu doar progresul și integrarea, ci și scutirea
contribuabilului român de la plată în eventualitatea unei alte crize bancare, trecând costul
acesteia asupra noilor proprietari.

Analizând poziția sistemului bancar din România, se observă o situație mai puțin
favorabilă. Instabilitatea politică, economică, criza economică și socială au afectat segmentul
bancar şi activitatea acestuia. Deşi investitorii străini sunt iscusiți în a păstra costul net al
riscului la un nivel scăzut, acest coeficient a crescut în anul 2013, în cazul Băncii Comerciale
Române, din cauza sporirii neputinței de plată a clienţilor ca rezultat al impactului crizei
financiare. În anul 2014, datorită politicii prudențiale a băncilor cu capital integral străin (în ceea
ce priveşte creditarea), indicatorul respectiv s-a diminuat semnificativ. Băncile încearcă
minimizarea riscurilor prin evaluarea solicitanţilor de credite, supravegherea acestora pe durata
creditării şi prin stabilirea unor limite de expunere. Necesită menționat că pierderile nu au fost
acoperite din bani publici ci au fost suportate de acționari și creditori. După spusele
guvernatorului Băncii Naționale a României - Mugur Isărescu- se pare că situația sistemului
bancar actual se redresează și intră pe un făgaș normal ba chiar este în ascensiune fiind ”cea
mai bună din ultimii 27 de ani, dar și riscurile sunt pe măsură” ( sursa:
https://m.romanialibera.ro/economie/finante-banci/isarescu--nu-am-vazut-niciodata-in-27-de-ani-o-situatie-
macroeconomica-mai-buna--dar-nici-riscuri-mai-mari-450688 )

În urma evenimentelor nefaste abătute asupra mediului bancar românesc și internațional,

BNR implementează strategii pentru restabilirea ordinii în structura bancară. Având în vedere
noul statut al României, de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, BNR a acţionat,
împreună cu alte autorităţi române, în sensul coordonării şi integrării politicilor naţionale în
cadrul de lucru european. Regulamentul nr. 11 din 2008 al BNR privind creditarea populaţiei a
creat condiţii pentru trecerea de la credite cantitative la credite calitative. ” Este de salutat că
băncile sunt mai bine capitalizate acum, că au redus mult volumul de credite neperformante și
că depind mai mult de resursele din țară.” ( sursa: http://www.opiniibnr.ro/index.php/finante/77-de-ce-banci-
este-nevoie ).

3
 Concluzionând, într-adevăr prețul pe care l-am plătit pentru a ieși din impas a fost unul
uriaș, numărul băncilor autohtone să fie aproape nul este greu de digerat și cu toate acestea
băncile cu capital străin sunt pioni importanți în economia României. În fața unor evenimente
nefavorabile băncile autohtone sunt vulnerabile comparativ cu băncile cu capital străin care au
dovedit că pot face față unor ”șocuri” severe. BNR realizează strategii astfel încât acționarii să
suporte pagubele în cazul unei noi crize, și ar fi normal ca și celelalte autorități ale statului să îi
urmeze exemplul. Din experiențele anterioare și eșecurile ”colegilor” din UE, ar trebui să
învățăm câteva lecții și să luăm măsuri înainte să întâmpinăm alte neplăceri, sistemul trebuie
sprijinit să crească viabil.

În încheiere exprim câteva opinii cu privire activitatea băncilor autohtone și cu capital

străin: Băncile trebuie să descopere noi oportunităţi de creditare care să funcţioneze şi în
perioade de criză, contribuind la ieşirea din impasul creat. Ca şi oportunităţi de creditare
recomand: IMM-urile şi firmele care se finanţau până în prezent pe plan extern; populaţia cu un
grad mare de solvabilitate; societăţile prin care se derulează proiecte de infrastructură.

Băncile cu capital străin sunt precum o sabie cu două tăișuri, pe de o parte ajută la
inegrarea țării, creând relații externe benefice pentru ambele părți implicate și sunt o soluție
viabilă în cazul vreunei calamități economico-financiare, pe de altă parte din pricina existenței
lor în segmentul bancar se produc dezechilibre simțitoare și se pierde din interesul de a atrage
resurse de pe plan intern deci o potențială parte din PIB-ul țării, însă câștigul din relația cu ele
acoperă într-o oarecare măsură acest efect. Așadar putem afirma că acestea sunt atât o
binecuvântare cât și un blestem.

4
 Bibliografie

A. Cărți

1. V. Turliuc, O. Stoica, V. Cocriș, V. Dornescu, A. Roman, D. Chirleșan; MONEDĂ.

CREDIT. BĂNCI Suport de curs, Ediția a XII-a, Universitatea ”Al. I. Cuza”, 2016.

B. Adrese web
1. http://www.opiniibnr.ro/index.php/macroeconomie/222-bancile-cu-capital-strain-
binecuvantare-sau-blestem
2. http://m.romanialibera.ro/economie/finante-banci/isarescu--nu-am-vazut-niciodata-in-27-
de-ani-o-situatie-macroeconomica-mai-buna--dar-nici-riscuri-mai-mari-450688
3. http://cursdeguvernare.ro/gabriel-biris-despre-impozitarea-multinationalelor-schimbarea-
paradigmelor.html
4. http://www.opiniibnr.ro/index.php/macroeconomie/170-obiectivul-rezolutiei-bancare-este-
salvarea-bancilor-sistemice-sau-a-functiilor-critice-ale-acestora
5. http://www.opiniibnr.ro/index.php/finante/32-rolul-bancilor-din-romania-in-generarea-de-
crestere-economica
6. http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-20709089-nu-ucizi-pasare-cantatoare.htm?nomobile=
7. http://www.opiniibnr.ro/index.php/macroeconomie/270-ce-sector-bancar-ne-dorim
8. http://www.opiniibnr.ro/index.php/finante/38-bancile-comerciale-inamicul-public-nr-1
9. http://www.opiniibnr.ro/index.php/finante/77-de-ce-banci-este-nevoie
10. http://www.bnr.ro/Sistemul-bancar-din-Romania---pilon-de-baza-al-sistemului-financiar-
7333.aspx