Tema 2.

MASA MONETARA SI CIRCULATIA MONETARA

2.1. DEFINIREA MASEI MONETARE 2.2. INDICATORI DE STRUCTURARE SI AGREGATE MONETARE 2.3. CONTRAPARTIDELE MASEI MONETARE 2.4. CIRCULATIA MONETARA 2.1. DEFINIREA MASEI MONETARE Masa monetar reprezint un indicator care desemneaz totalitatea mijloacelor bnesti existente n economia unei tri la un moment dat, sau ca medie pe o anumit perioad; este un indicator static, care se cuantific pe baza bilantului centralizat al ntregului sistem bancar dintr-o tar, dup deducerea operatiilor duble dintre bnci. Detintorii de moned apartin att sectorului bancar, ct si celui nebancar. Sectorul bancar al economiei este reprezentat de bncile comerciale care detin rezerve n moneda bncii centrale (bilete de banca si depozite n cont curent), iar sectorul nebancar al economiei este constituit din agentii economici si populatie, care detin bancnote, moneda metalic si depozite n conturile curente la bncile comerciale. Rezult ca masa monetar este constituit dintr-un stoc de creante asupra bncilor, creante aflate n posesia utilizatorilor de moned. Msurarea masei monetare se poate realiza prin dou modalitti: 1) prin nsumarea cantittilor de moned care figureaz n activul bilantului participantilor din economie; 2) prin nsumarea datoriilor care figureaz n pasivul bilantului bncilor comerciale si n pasivul Bncii Centrale; Identitatea contabil care se manifest ntre aceste componente demonstreaz c, la nivelul economiei, creantele monetare asupra bncilor sunt egale cu datoriile, respectiv cu angajamentele acestora. 2.2. INDICATORI DE STRUCTURARE SI AGREGATE MONETARE Din punct de vedere statistic, pentru msurarea masei monetare se recurge la structurarea acesteia, ceea ce permite calcularea indicatorilor si a agregatelor monetare. Delimitarea componentelor masei monetare din circulatie se realizeaz dup criteriile utilizate n statistica monetar international.

Din punct de vedere al sferei pe care o serveste masa monetar poate fi analizat ca moned scriptural (bani de cont) si numerar. Aceste sume apar ca solduri n conturile bancare si numerar aflat in posesia agentilor economici sau populatiei; B. Din punct de vedere al detintorilor de moned, se disting: Mijloace bnesti (monede) ce apartin sectorului public; Mijloace bnesti ale sectorului privat. C. Din punct de vedere al rotatiei si al importantei, se disting: Mijloace bnesti cu circulatie curent; Mijloace bnesti economisite; Alte mijloace bnesti. D. Din punct de vedere al lichidittii avem: Lichiditti primare; Lichiditti secundare; Lichiditti tertiare.
A.

Agregatele monetare sunt stabilite de ctre autorittile monetare, tinnd seama de trei criteri principale: a) eficienta agregatelor monetare; b) caracterul controlabil; c) disponibilitatea statistic. Eficienta agregatelor monetare se apreciaz n functie de capacitatea acestora de a se constitui n obiective intermediare ale politicii monetare. Acestea trebuie s ofere informatii complexe si s evidentieze evolutia comportamentului agentilor economici. b) Caracterul controlabil al agregatelor monetare exprim influenta pe care o poate exercita autoritatea monetar atunci cnd se constat c evolutia unui agregat nu este corespunztoare si se ncearc corijarea acestuia. c) Disponibilitatea statistic desemneaz calitatea agregatului monetar de a fi rapid disponibil si n msur s permit autorittilor monetare o reactie rapid. In general, se recomand agregate mai restrnse, mai usor de calculat.
a)

Operatiunile de armonizare monetar european au debutat prin definirea unor agregate, denumite M,M si M. M = bancnote si piese metalice + depozite la vedere; M = M + carnete de economii exigibile la vedere; M = M + titlurile organismelor de plasament colectiv + certficate de depozit cu scadente de maxim 2 ani. La modul general se poate aprecia c: - agregatul M regrupeaz toate mijloacele de plat efective si depunerile n conturi curente, deci toate mijloacele bnesti cu circulatie curent; - agregatul M este mai cuprinztor si include n afar de M ansamblul plasamentelor la termen n vederea economisirii, posibil a fi transformate n lichiditti, ntr-un anumit interval de timp;

agregatul M include pe lng M active cu diferite grade de lichiditate, in structura crora se afl certificatele de depozite si bonurile de cas.

Dac se utilizeaz criteriul lichidittii, se poate construi agregatul L, care nglobeaz toate celelalte componente precedente, la care se adaug titlurile pe termen mediu si lung, care pot fi transformate mai lent n lichiditti. 2.3. CONTRAPARTIDELE MASEI MONETARE Stocul de moned aflat la detintorii nebancari apare n pasivul bncilor comerciale, ca moned scriptural si n pasivul bncii centrale sub forma de biletelor de banc. In acest mod, banii reprezint titluri de creant ale posesorilor lor asupra bncilor emitente. Contraposturile sau contrapartidele masei monetare, care figureaz n pasivul bilanturilor bncilor emitente sunt reprezentate de elementele de activ din bilantul acestora. Masa monetar n circulatie are drept contraposturi n activul bncii de emisiune: - Metal monetar; - Valutele si titlurile exprimate n moned strin (devize); - Creditele acordate statului; - Credite acordate bncilor comerciale si altor institutii financiare. Statisticienii monetari regrupeaz n categorii semnificative contrapartidele si consider esentiale: A contrapartida exterioar; B creditele interne. Contrapartida exterioar reprezint expresia contabil a influentei relatiilor economice internationale asupra masei monetare. Astfel, soldul balantei de plti exercit o influent direct asupra nivelului masei monetare. Un import de mrfuri antreneaz o diminuare a ncasrilor n moneda national, ntruct ntreprinztorul care realizeaz operatiunea transform aceast moned n valut. Exportul conduce la cresterea ncasrilor, ntruct sumele primite n valute sunt convertite n moneda national. In acest mod se poate explica influenta pe care deficitul sau excedentul balantei de plti, o exercit asupra masei monetare si asupra lichidittii interne. Asa se intelege modul n care contrapartida exetrioar constituie expresia monetar a soldului balantei de plat. Variatia masei monetare este nsotit de o variatie de aceeasi mrime a detinerilor de aur si devize ale bncii centrale. Contrapartida credite interne Sub aceast denumire sunt regrupate: - Creditele acordate statului (sub forma achizitiei de titluri publice si care reflect creantele asupra Trezoreriei); - Creditele interne acordate de bnci economiei (sub forma creditelor acordate agentilor economici si a obligatiunilor emise de ntreprinderi si detinute de bnci).

La modul general, atunci cnd o banc acord un credit unui client, se produce o sporire a dimensiunilor sumelor att n activul, ct si n pasivul bilantului. Astfel, bncile ndeplinesc un rol monetar atunci cnd acord credite, ntruct la volumul existent al masei monetare se adaug o nou cantitate. In concluzie, masa monetar nteleas ca totalitatea mijloacelor de plat din sectorul nebancar, are acoperire n metale pretioase, valute si devize, creante asupra trezoreriei si credite acordate economiei. 2.4. CIRCULATIA MONETARA Importanta monedei n economie este dat de msura n care aceasta circul si finanteaz tranzactiile economice. Potrivit relatiei lui Irving Fisher, ecuatia cantitativ a monedei permite msurarea cererii de moned din economie: MV = PQ n care: M = masa monetar; P = nivelul preturilor; Q = volumul bunurilor si serviciilor; V = viteza de circulatie a monedei. Din aceast relatie rezult c viteza de circulatie a monedei, V, depinde de volumul tranzactiilor si nivelul masei monetare. V=PxQ V = volumul tranzactiilor

M
Astfel, viteza de circulatie a monedei se stabileste n functie de numrul de acte de vnzare-cumprare pe care le mijloceste un semn bnesc, de o anumit valoare, ntr-o anumit perioad de timp. Viteza de circulatie micsoreaz sau amplific volumul masei monetare, dup cum aceasta cunoaste o accelerare sau ncetinire. In practic este dificil s se msoare cu exactitate numrul circuitelor efectuate de moned, din acest motiv calculndu-se un alt indicator, viteza de rotatie. Aceasta arat frecventa cu care banii se rentorc la banc, si poate s fie determinat sub form de coeficient sau n numr de zile. Sub form de coeficient, viteza de rotatie arat numrul de rotatii pe care le realizeaz masa monetar pentru a servi un anumit numr de acte de vnzare-cumprare. Pentru a cuantifica operatiunile de vnzare-cumprare se calculeaz rulajul bnesc, respectiv ncasrile si pltile realizate n decursul unei perioade. Relatia vitezei de rotatie devine, astfel: Vr = Rulaj bnesc = R Masa monetar M

Numitorul fractiei reprezint masa monetar calculat ca medie (trimestrial sau anual). Cu ct rulajul bnesc este mai mare, cu att un semn bnesc efectueaz mai multe rotatii. Ca durat n zile, viteza de rotatie se poate exprima astfel: dz = Dp = M x Dp Vr R unde: Dp = durata perioadei de analiz (90 zile sau 360 zile); Vr = viteza de rotatie sub form de coeficient. Pentru a rspunde necesittilor curente ale circulatiei monetare, semnele bnesti aflate n circulatie prezint diversitate, att din punct de vedere al valorii, ct si al numrului. Astfel, prezint important structura numerarului, ca principal component a masei monetare, M si a crui emisiune se afl n sarcina BNR. Pentru determinarea vitezei de rotatie a monedei se calculeaz indicatori pentru diferitele componente ale masei monetare, astfel: - miscarea bancnotelor este msurat prin analiza vrsmintelor si retragerilor efectuate la ghiseele bncii centrale; - rata de rotatie a depozitelor la vedere se calculeaz ca sold mediu al conturilor la vedere, pentru o anumit perioad de timp; - rata de rotatie a altor forme de moned se determin gradul de variabilitate al diferitelor mijloace bnesti (cu miscare lent).

Tema 3. SISTEME MONETARE NATIONALE

3.1. SISTEMUL MONETAR, DEFINIRE, CONTINUT, ROL 3.2. CONVERTIBILITATEA MONETARA SI CURSUL DE SCHIMB 3.1. SISTEMUL MONETAR, DEFINIRE, CONTINUT, ROL In literatura de specialitate, sistemul monetar este definit ca un anumit mod de organizare si reglementare a circulatiei monetare dintr-o tar, pe baza unor legi speciale ale statului respectiv. Cu aceeasi semnificatie este utilizat definitia dat de academicianul Costin Kiritescu, care apreciaz sistemul monetar national ansamblul normelor legale si al institutiilor care reglementeaz, organizeaz si supravegheaz relatiile bnesti dintr-un stat. Aparitia sistemelor monetare poate fi plasat, conform aprecierii istoricilor monetari, att n perioada antichittii ct si a Evului Mediu, O dat cu formarea statelor, acestea si-au asumat roluri monetare, respectiv rolul de a crea moneda, de a defini unitatea monetar si de a stabili paritatea metalic. Politica monetar a fiecrui stat, determinat de conditiile generale de dezvoltare ale acestuia, necesit existenta unui sistem monetar unic, cu scopul de a asigura stabilitatea si elasticitatea sistemelor monetare.

Astfel, sistemele monetare prezint trsturi comune, generale, dar se particularizeaz n functie de specificul national si al perioadei. La modul general, se consider c un sistem monetar cuprinde urmtoarele elemente: a) metalul monetar; b) unitatea monetar; a) baterea si circulatia monedei; b) emisiunea si circulatia bancnotelor; c) emisiunea si circulatia monedei scripturale. a) Metalul monetar constituie baz a sistemului monetar, n sensul c reprezint metalul din care sunt confectionate monedele care circul n interiorul granitelor unui stat, putnd fi reprezentat de aur, argint sau de ambele metale. Sistemele monetare bazate pe aceste metale monetare se numesc sisteme metaliste, n cadrul crora se disting: Sisteme monometaliste (bazate pe un singur metal monetar); Sisteme bimetaliste (bazate pe dou metale monetare). b) Unitatea monetar este strns legat de metalul folosit pentru baterea monedei si se caracterizeaz prin dou elemente definitorii: - valoare paritar; - paritate monetar. Valorea paritar reprezint cantitatea de metal pretios care se atribuie, prin lege, unei unitti monetare. In 1933, de exemplu, un dolar era definit printr-o cantitate de 1,504 gr aur, iar n anul 1934, un dolar reprezenta 0,888 gr aur. In functie de evolutia etalonului monetar, valoarea paritar a fost definit fie n aur, fie printr-o alt moned (n perioada etalonului aur-devize). Odat cu nfiintarea monedei cos DST, prevzut n statutul FMI din 1969, a existat posibilitatea definirii valorii paritare, prin raportarea unei monede la DST (1 DST = 1,356 $ sau 1 $ = 0,737 DST). Paritatea monetar reprezint raportul valoric dintre dou unitti monetare. Dac n anul 1968, lira sterlin era definit prin 1 = 2.132 gr aur, iar dolarul reprezenta 1 $ = 0,888 gr aur, atunci paritatea monetar era dat de raportul: 2,132 gr aur / 0,888 gr aur/$ = 2,40 $/

Astfel, unitatea monetar, confer banilor dintr-o tar, caracter national, respectiv uniforma national pe care o mbrac acestia. c) Baterea si circulatia monedei ca element al sistemului monetar cuprinde baterea: Monedelor cu valoare intrinsec (confectionate din aur si argint);

Monedelor fr valoare deplin (confectionate din aliaje de metale nepretioase, zinc, aluminiu). In conditiile n care monedele erau confectionate din metale pretioase (aur, n special) se asigur reglarea spontan a cantittii de moned n functie de necesittile economiei, fr supravegherea evolutiei cantittii de metal pretios, ceea ce conducea la cheltuieli considerabile ale functionrii unui asemenea sistem. Treptat, n circulatie, monedele cu valoare integral au fost nlocuite cu monede din metale comune, iar dup primul rzboi mondial monedele din metale pretioase au fost eliminate complet din utilizrile monetare. d) Emisiunea bancnotelor este reglementat la nivelul fiecrei tri si vizeaz aspecte referitoare la emisiune si la relatiile dintre banca central si bncile comerciale, cu scopul dimensionrii corecte a masei monetare. Preocuprile pe aceast linie, n cadrul unui sistem monetar, decurg din esenta bancnotelor, care sunt nscrisuri ale bncilor de emisiune si ntrunesc anumite caracteristici: Convertibilitatea n metalul monetar; Valabilitate pe ntreg teritoriul unei tri; Moned reprezentativ (fiduciar) e) Emisiunea si circulatia monedei scripturale prezint important n cadrul unui sistem monetar prin faptul c de-a lungul timpului, statele au recurs la nlocuirea monedelor cu valoare integral si a bancnotelor convertibile cu bani de hrtie, neconvertibili, reprezentativi. La baza acestei nlocuiri a stat ideea egalittii ntre cantitatea de metal pretios si banii de hrtie reprezentativi, orice neconcordant ntre aceste dou mrimi reprezentnd, n fond, o form de manifestare a inflatiei. Moneda scriptural sau moneda emis de bnci este constituit din depozitele bncilor comerciale, respectiv din soldurile creditoare ale agentilor nebancari, transmise de la un agent la altul prin intermediul cecurilor si al viramentelor. Soldurile creditoare pot fi considerate moned autonom, distinct de biletele de banc si de moneda divizionar. Natura monetar a depozitelor este marcat prin realizarea unei diferentieri ntre urmtoarele tipuri de moned: - moneda central care este reprezentat de moneda emis de Banca Central si const n biletele de banc emise si n soldurile creditoare nscrise la aceast banc n numele bncilor comerciale; - moneda emis de bnci, este reprezentat de nscrierile n conturile curente ale bncilor comerciale. Prima form de moned este aceea acceptat de toti participantii si n care toate celelalte forme de moned sunt convertibile la cererea detintorilor. Moneda nregistrat n conturile bncilor comerciale reprezint, de asemenea o form de moned real, ce nu constituie un substituent al monedei centrale, iar emisiunea acesteia este posibil ntre anumite limite.

Fiecare banc comercial detintoare a unor sume exprimate n moned central retine 20% din moneda scriptural emis pentru acoperirea rezervei obligatorii si utilizeaz restul de 80% pentru acordarea de noi credite. Un astfel de fenomen si sporeste dimensiunile, raportat la ntregul sistem bancar. Dac diferitele bnci ale unei tri acord credite permanent n acest mod, iar beneficiarii acestora au acelasi comportament, rezult, la nivelul ntregului sistem bancar, o multiplicare a nivelului creditelor acordate economiei. Pentru cuantificarea multiplicatorului creditului, care arat pn la ce nivel sporesc dimensiunile monedei scripturale, pe baza unui depozit initial, n literatura de specialitate se utilizeaz dou relatii: a) m = 1 x Di R n care: m = reprezint multiplicatorul creditului; R = reprezint proportia rezervei obligatorii; Di = depozit initial. Aceast relatie evidentiaz faptul c dac o banc nu ar retine din moned disponibil rezerva de lichiditate, atunci mrimea multiplicatorului ar tinde ctre infinit, ntruct depozitele constituite sunt acordate n totalitate sub form de credit. a) m = _____Di_________ R + N (R x N) n care: R = proportia rezervei obligatorii; N = proportia pltilor n numerar n totalul masei monetare; Di = depozit initial. Aceast relatie este considerat mai realist, ntruct ia n calcul si utilizarea disponibilittilor sub form de numerar N. Pentru ntelegerea aplicabilittii acestor formule sunt necesare urmtoarele precizri: pentru ca mecanismul descris s functioneze, trebuie admis ipoteza conform creia bncile al cror volum de credite se majoreaz trebuie s gseasc pe piat ntreprinztori decisi s apeleze la mprumuturi; totodat, pentru functionarea mecanismului, trebuie ca bncile care au posibilitatea acordrii de credite, s aib vointa de a profita de aceste circumstante; trebuie introdus n analiz alegerea portofoliilor, att la nivelul beneficiarilor si al distribuitorilor. In aceste conditii multiplicatorul creditului nu permite determinarea nivelului depozitelor care apar efectiv n economie, ci numai a nivelului maxim al acestora, la un moment dat. Dac economia parcurge o perioad de prosperitate, iar anticiprile sunt favorabile, att la nivelul bncii ct si al agentilor economici, se poate admite c volumul efectiv al depozitelor create coincide cu nivelul maxim al acestora. 3.3. CONVERTIBILITATEA MONETARA SI CURSUL DE SCHIMB

A. Convertibilitatea monetar
In sens larg, prin convertibilitate se ntelege dreptul rezidentilor si al nerezindentilor de a schimba moneda national cu alt moned strin, prin vnzare-cumprare pe piat, fr nici o restrictie din punct de vedere al sumei schimbate, al scopului si al calittii celui care efectueaz operatiunea. Statutul Fondului Monetar International grupeaz monedele statelor membre n trei categorii: convertibile, neconvertibile si liber utilizabile. Includerea ntr-una din aceste trei grupe este corelat cu respectarea de ctre tara emitent a anumitor obligatii: evitarea restrictiilor asupra pltilor si transferurilor internationale curente; evitarea practicilor valutare discriminatorii; schimbarea soldurilor n moned national detinute n strintate, n valuta trii care solicit preschimbarea, sau n DST; colaborarea n domeniul politicilor monetare referitoare la activele de rezerv. In anul 1996, un numr de 129 de tri acceptaser s respecte obligatiile prevzute n statutul FMI, avnd moned convertibil . Trile cu moned neconvertibil sunt cele care nu ndeplinesc sau nu doresc s accepte conditiile trecerii la convertibilitate impuse de FMI. Aceste tri cu valute neconvertibile pot desfsura doar schimburi internationale pe baz de clearing; se confrunt cu dificultti generate de pozitia deficitar a balantei de plti, si nu nregistreaz cresteri ale lichidittii internationale. O moned poate fi considerat liber utilizabil dac ndeplineste concomitent dou conditii: este folosit pe scar larg n pltile si transferurile internationale si este negociabil pe principalele piete valutare internationale. Monede liber utilizabile sunt: euro, yenul japonez, lira sterlin, dolarul SUA. Privit de-a lungul evolutiei n timp, convertibilitatea a cunoscut dou forme principale convertibilitatea metalic si convertibilitatea n valute. Convertibilitatea metalic s-a practicat n perioada etalonului aur-moned si const n schimbarea bancnotelor prezentate la banca de emisiune ntr-o cantitate de aur. Convertibilitatea metalic a cunoscut dou forme: integral si limitat. In cazul covertibilittii in valute, utiliznd criteriul ariei geografice de aplicare, se poate face distinctia intre convertibilitatea intern si cea extern. Atunci cnd se manifest simultan cele dou forme ale convertibilittii, potrivit terminologiei internationale, convertibilitatea este general. Convertibilitatea intern este definit ca reprezentnd nsusirea legal pe care o are o moned de a se preschimba pe o alt moned pe un teritoriu delimitat, al trii de origine.

Aceast convertibilitate poate fi limitat numai pentru anumite operatii sau poate functiona n limita unor plafoane. Pentru exprimarea continutului convertibilittii externe, se utilizeaz, ntr-un limbaj simplificat, termenul valut (moned) convertibil. Pentru dobndirea statutului de moned convertibil, potrivit prevederilor articolului VII din statutul FMI este necesar ndeplinirea unor conditii: economice, financiare, organizatorice de ctre trile care se angajeaz n procesul realizrii convertibilittii interne, dup cum urmeaz: - existenta unui potential economic ridicat; - echilibrarea balantei de plti; - existenta unor rezerve internationale de lichiditate; - stabilirea unui curs real monedei nationale fat de alte monede, fundamentat economic; - flexibilitatea sistemelor economice, n scopul adaptrii productiei interne n functie de cerintele pietei mondiale; - limitarea inflatiei si realizarea unei stabilitti monetare. - existenta unei rezerve de aur si devize, care s permit onorarea solicitrilor de preschimbare a monedei nationale de ctre nerezidenti. Ca ordin de mrime, se apreciaz de ctre expertii FMI, c volumul acestor rezerve trebuie s reprezinte echivalentul valoric al importului unei tri pe o perioad de 3 - 5 luni. Ca etap intermediar n realizarea convertibilittii externe, la nceputul anilor90, toate trile central si est-europene au permis rezidentilor s detin depozite n valut cu unele restrictii referitoare la nivelul maxim al sumei posibil de schimbat anual. Asemenea msuri au condus la accentuarea fenomenului dolarizrii care nregistra n 1994, 37% n Bulgaria, 35% n Romnia si 25% n Albania. In Ungaria, Republica Ceh si Slovacia acest fenomen a avut dimensiuni mai reduse. Trile est europene practic, n prezent, convertibilitatea intern limitat la operatiuni de cont curent, iar din punct de vedere al criteriilor si conditiilor necesare unei convertibilitti externe, Polonia se remarc n sens pozitiv att din punct de vedere al rezervei valutare, al nivelului inflatiei, ct si al competitivittii economiei.

B. Cursul de schimb
Indiferent de forma convertibilittii, intern sau extern, elementul esential al acesteia l constituie cursul de schimb. Regimul cursului de schimb confer un grad mai ridicat sau mai redus de credibilitate unui sistem monetar national. Analiza cursului de schimb, definit drept expresia sintetic a raportului valoric exprimat ca pret al tranzactiei cu valute si devize pe piata valutar, conduce la stabilirea distinctiei ntre 3 tipuri de regim de curs valutar (de schimb), astfel: - Cursul de schimb fixat, se caracterizeaz prin aceea c se pstreaz constant fat de o valut de rezerv (numita valut ancora) si constituie cauza preturilor interne; - Cursul de schimb fix, se mentine o perioad ndelungat de timp, poate fi modificat doar n cazuri extreme si reprezint cauza preturilor interne;

Cursul de schimb flotant (flexibil), se caracterizeaz prin elasticitate si flexibilitate, n functie de cererea si oferta de valut si reprezint efect al preturilor interne.

Fiecare din aceste tipuri de curs de schimb prezint avantaje si dezavantaje: un curs de schimb fixat, parcticat de unele bnci centrale, conduce la manifestarea controlului exercitat asupra schimburilor valutare. Pe piat se manifest tendinta de depreciere a cursului de schimb fixat si sporirea nivelului ratei dobnzii solicitate de investitori cu scopul aprrii cursului de schimb. Pentru a-l mentine fixat, banca central are tendinta de a spori oferta de moned national, fapt care antreneaz sporirea inflatiei si cresterea masei monetare ntr-un ritm mai mare dect a volumului de rezerv strin; cursul de schimb fix a functionat n mod real, n timpul etalonului monetar aur (1880 1914); cursurile flotante nu ridic problema credibilittii pentru banca central, care nu se angajeaz, n mentinerea cursului de schimb ntre anumite limite. De asemenea, cursul flotant permite adoptarea convertibilittii depline. Cursul flotant poate fi analizat, din punct de vedere al detinerii sau nu de rezerv strin de ctre banca central, ca un curs de schimb flotant pur si impur. Cursul de schimb flotant este pur, atunci cnd banca central nu detine valut strin, ntruct nu intervine pentru a-l influenta si este impur atunci cnd bncile centrale intervin pe piat, pentru dirijarea cursului, prin vnzarea cumprarea de valute strine. Este cazul interventiilor speculative ale bncilor centrale pe piata valutar. dup opiniile specialistilor dezavantajele cursurilor de schimb fixate sau flotante pot fi eliminate prin adoptarea sistemului monetar bazat pe Consiliul valutar (sau monetar). Consiliul valutar reprezint o autoritate care emite bancnote si moned metalic acoperite ntr-o proportie de 100% n valut strin (denumit ancor) si deplin convertibil, la un curs de schimb fixat. Un Consiliu valutar permite pstrarea unor cursuri de schimb stabile fat de valuta ancor sau fat de aur si detine, sub form de rezerve, active cu grad de risc sczut: obligatiuni si alte active exprimate n valuta ancor. Pentru ca un astfel de sistem s fie mai credibil si s functioneze eficient, este necesar ca rezervele valutare s fie mai mari dect masa monetar n circulatie. In general, o asemenea conditie este dificil de ndeplinit, ntruct n momentul n care se apeleaza la un asemnea aranjament institutional, nivelul rezervelor valutare este redus. Cazul tipic de Consiliu monetar este cel al Hong Kong-ului. Ideea Consiliului monetar a fost sustinut si din cauza slbiciunilor Bncii Centrale, din punct de vedere al relatiei politice cu guvernul si a modului de adoptare a deciziilor de politic monetar. Printre beneficiile acestuia se numr: credibilitate sporit, performante n domeniul inflatiei, crestere economic. Din punct de vedere al costurilor trebuie evidentiate: politica de credite restrictiv; expunerea economiei la socuri din lipsa instrumentelor alternative de politic economic, absenta flexibilittii n domeniul cursului de schimb. La ntrebarea dac este Consiliul monetar oportun pentru Romnia, argumentele indic faptul c acesta nu ar putea fi o solutie viabil pentru problemele cu care se confrunt economia national (volumul rezervelor disponibile si serviciul datoriei externe).

Din perspectiva convertibilittii depline a monedei, adoptarea Consiliului monetar poate antrena o iesire masiv de capitaluri din Romnia. Pentru a-si proteja economiile, populatia s-ar orienta ctre titluri ale guvernelor si companiilor strine. Compensarea iesirilor de rezerve si capital s-ar realiza prin contractarea de mprumuturi pe pietele externe. Starea sistemului bancar este o problem care face ca n Romnia adoptarea Consiliului monetar s fie imposibil n viitorul imediat. Starea precar a sistemului bancar este evidentiat prin ponderea sporit a creditelor neperformante.

Tema 4. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN (S.M.E)

4.1. CONSTITUIREA SI MODUL DE FUNCTIONARE A S.M.E. 4.2. INTEGRAREA MONETARA MONETARA EUROPEANA 4.3. MONEDA UNICA EURO EUROPEANA SI UNIUNEA

4.1. CONSTITUIREA SI MODUL DE FUNCTIONARE A S.M.E. In anul 1957, se semneaz, la Roma, Tratatul privind crearea Comunittii Economice Europene (CEE). Tratatul de la Roma a creat un mecanism de cooperare economic, care ulterior a necesitat o coordonare a activittii monetare. Obiectivele CEE, ctre care a fost orientat ntreaga politic comunitar au vizat: realizarea unei uniuni vamale, respectiv a unei protectii comune tarifare fat de terti; libera circulatie a capitalurilor, a fortei de munc si a serviciilor; crearea unei politici comunitare n domeniul agriculturii. Integrarea monetar este initiat prin mecanismul sarpelui monetar, (anul 1972), continuat cu nfiintarea SME (n 1979) si urmat de procesul realizrii monedei unice Euro, cu ncepere din anul 1993. Sarpele monetar La data de 21 martie 1972 Consiliul de Ministri al CEE decide reducerea marjelor de fluctuatie ale monedelor europene. Aceast rezolutie, a fost urmat de un acord ntre Bncile Centrale Europene, semnat la Basel, la data de 10 aprilie 1972, moment la care se nfiinteaz sarpele monetar. Denumirea este dat de imaginea evolutiei cursului monedelor europene. Acestea formeaz, n evolutia lor, o linie ondulat (un sarpe) care se ncadreaz ntr-un tunel ce reprezint marjele de fluctuatie autorizate de sistemul monetar international.

Tunelul dispare cu ncepere din martie 1973, cnd marjele de fluctuatie comparativ cu dolarul nceteaz s existe, odat cu trecerea la fluctuatia liber a monedelor. Acest sistem de fluctuatie a monedelor a prezentat dou forme: # sarpele n tunel pn n 1973; # sarpele fr tunel pn n 1979. Sarpele n tunel se caracterizeaz printr-o fluctuare a monedelor europene fat de $ SUA si ntre ele, n anumite limite, respectiv: 2,25% fat de $ si 4,5% ntre ele. Astfel, exist dou tipuri de marje fat de $: inferioar si superioar, care formeaz un tunel, iar n interiorul acestuia exist o band de fluctuare a cursurilor de schimb ale monedelor europene. Atunci cnd cursul de piat al unei monede se apropie de limitele stabilite este necesar interventia Bncii Centrale prin vnzarea sau cumprarea de devize cerute sau oferite excedentar. Sarpele fr tunel functioneaza din 12 martie 1973, cand trile europene au eliminat obligatia mentinerii unei limite de fluctuatie fat de $ SUA, dar mentin acelasi nivel de fluctuatie ntre monedele europene ( 4,5%). Sarpele monetar nu a asigurat ns stabilitatea dorit pentru monedele sistemului, astfel c din anul 1979, trile europene ncearc o alt modalitate de mentinere a stabilittii monetare, cu ajutorul unui nou sistem. Crearea SME: principii si functionare Punerea n aplicare a fost decis la 12 martie 1979. La sistem au aderat Franta, Germania, Belgia, Italia, Danemarca, Olanda, Luxemburg si apoi Anglia. Functionarea sistemului monetar european s-a bazat pe o moned ECU si pe definirea cursurilor pivot ale monedelor, fat de ECU, precum si pe un mecanism de interventii pe piata valutar. Moneda ECU era construit pornind de la un cos de monede al trilor participante la sistem, iar ponderea fiecreia n definirea ECU depindea de nivelul PIB al fiecrei tri si de volumul schimburilor comerciale. Caracterul fix al mecanismului de schimb era asigurat prin stabilirea unui curs central denumit pivot, ntre fiecare moned si ECU. Marja de fluctuare, ntre monede pe de o parte si ntre acestea si ECU, era de 2,25%. In 1973 s-a constituit Fondul european de cooperare monetar (FECOM), un organism de compensare multilateral ntre bncile centrale europene, prin acordarea de credite pe termen scurt. Contributia bncilor centrale la fond era reprezentat de 20% din rezervele n aur si $ ale trilor respective. Interventia bncilor centrale n cadrul SME se declansa n momentul n care o moned atingea 75% din ecartul maxim autorizat, n raport cu definirea oficial. Acest nivel de interventie a fost cunoscut ca de prag de divergent, sau semnal de alarm.

Sistemul monetar european a fost considerat superior, comparativ cu mecanismul sarpelui monetar, prin posibilitatea de realiniere a cursului de schimb si prin interventia fondului FECOM, n sustinerea cursurilor. Reconsiderarea raportului dintre ECU si $ s-a facut, de fiecare dat cnd necesittile au impus asemenea redefiniri. Inc de la nfiintare, ECU a fost unitate de cont si a reflectat media puterilor de cumprare ale monedelor utilizate. Fiecare tar membr stabilea, n raport de puterea de cumprare a monedei sale, un curs fat de ECU, denumit curs central. Din compararea a dou cursuri centrale rezultau cursuri pivot bilaterale, fiind n acelasi timp cursuri oficiale n sistem. Cursurile efective, de piat, puteau fluctua fat de cursul pivot, in limita a 2,25%. Valoarea exact a ECU se determina zilnic de ctre o comisie special desemnat n acest sens. Moneda ECU a fost utilizat ca unitate de cont, de ctre institutiile comunitare pentru: stabilirea bugetului; exprimarea tarifelor vamale; determinarea prelevrilor si a altor vrsminte intracomunitare. In operatiile bancare ECU a fost utilizat pentru constituirea depozitelor private sau publice. In cadrul SME, ECU a ndeplinit 4 functii: 1. moned efectiv n mecanismul de schimb al SME; 2. baz de calcul a parittilor celorlalte monede; 3. baz de referint n mecanismul de interventie si de credit; 4. instrument de reglare a soldurilor creditoare si debitoare, ntre autorittile monetare.

4.2. INTEGRAREA MONETARA EUROPEANA SI UNIUNEA MONETARA EUROPEANA Evenimentele monetare din Europa au evidentiat o continu aspiratie de aderare la o singur moned, ntruct beneficiile unei monede unice erau considerate mai mari dect costurile. Cu Raportul Dellors din 1988, s-a nceput drumul spre o Uniune Monetar n Europa. Acesta a fost punctul de pornire al Tratatului de la Maastricht, semnat n 1992, care a stabilit programul de orientare spre o moned unic ncepnd cu 1 ianuarie 1999. Din raportul Dellors rezulta ca aparitia monedei unice trebuia s se realizeze n 3 etape: prima etap si propune ca obiectiv sporirea performantelor economice si monetare n cadrul institutional existent. In ceea ce priveste domeniul monetar, obiectivul const n realizarea unificrii pietelor financiare si accentuarea coordonrii politicilor monetare; a doua etap viza realizarea coordonrii politicilor economice si nfiintarea unor noi institutii europene, dintre care, Sistemul European al Bncilor Centrale (SEBC);

pentru cea de a treia etap, s-a prevzut trecerea la paritti fixe, transferarea competentelor bncilor centrale ctre SEBC si nfiintarea monedei unice.

Acordul de la Maastricht (tratat), a intrat n vigoare la 1 noiembrie 1993 si a introdus un nou concept, cel de Uniune European (UE), care reuneste: a) Comunitatea European; b) Cooperarea n materie de politic extern si securitate; c) Cooperarea n domeniul politicii interne si de justitie; Tratatul cuprinde dou prti: O parte consacrat realizrii uniunii economice si monetare; O parte consacrat realizrii uniunii politice. Principalele obiective economice pentru infiintarea uniunii monetare sunt: sporirea stabilittii internationale euro si dolarul intr n competitie, iar cea mai stabil dintre ele va fi preferat n tranzactiile internationale; diminuarea variabilittii si incertitudinii ratelor de schimb; reducerea costurilor de tranzactionare (nu mai sunt antrenate costuri legate de conversiune sau acoperirea riscului de schimb); imbunttirea competitivittii; sporirea stabilittii interne exemplu: va exista doar o singur rat a inflatiei comparativ cu 15, ct reprezint numrul trilor membre ale SME; scderea anticipat a ratelor dobnzii si inflatiei. Pentru ndeplinirea obiectivelor s-a prevzut realizarea Uniunii Economice si Monetare n 3 etape: 1) prima etap 1990-1993, a presupus adoptarea de msuri pentru liberalizarea miscrii capitalurilor si punerea bazelor unei politici de convergent n materie de stabilitate a preturilor si gestiune eficient a finantelor publice; 2) etapa a II-a, 1994-1998, a fost caracterizat prin nfiintarea unor institutii premergtoare Bncii Centrale Europene. Astfel, a fost creat Institutul Monetar European (IME), cu sediul la Frankfurt, cu scopul de a ntri cooperarea ntre bncile centrale si de a asigura coordonarea politicilor monetare. In cadrul IME a fost nfiintat un Comitet Monetar, care a supravegheat situatia monetar si financiar a trilor membre; 3) a III-a etap a nceput la 1 ianuarie 1999. Institutul Monetar European a fost desfiintat si transformat n Banca Central European. S-a constituit si Sistemul European al Bncilor Centrale. Admiterea statelor la cea de a 3-a etap a fost conditionat de ndeplinirea criteriilor de convergent. Statele care au ndeplinit cerintele impuse au fost: Germania, Franta, Italia, Spania, Belgia, Austria, Portugalia, Finlanda, Irlanda, Luxemburg. Banca Central European (BCE), nfiintat cu ncepere de la 1 ianuarie 1999, are rolul de a sprijini politicile economice ale Comunittii europene, prin actiuni n urmtoarele directii:

 implementeaz politica monetar a Uniunii Europene; detine si administreaz rezervele oficiale ale statelor membre; promoveaz un sistem de plti eficiente; contribuie la supravegherea prudential a institutiilor de credit din trile membre; autorizeaz emiterea de bancnote n cadrul Uniunii Europene, astfel nct numai bancnotele emise de BCE si bncile centrale nationale s aib caracter oficial. Crearea Bncii Centrale Europene, ca institutie, international, cu statut unic, este considerat un moment semnificativ n evolutia organizrii monetare internationale, fiind integrat n grupele institutiilor financiare internationale puternice, precum FMI, BM, BRI, Sistemul Federal de Rezerve al SUA. Sistemul European al Bncilor Centrale (SEBC) este constituit din Banca Central European si bncile centrale nationale ale statelor membre. Principalele sarcini si atributiuni ale SEBC constau n urmtoarele: - definirea si implementarea politicii monetare a Uniunii Monetare; - conducerea operatiunilor de schimb valutar; - detinerea si administrarea rezervelor valutare oficiale ale trilor membre; - realizarea operatiunilor din sistemele de plti. In ceea ce priveste autoritatea institutional a BCE, aceasta nu poate fi acordat sau oferit, ci se constituie n cadrul relatiilor din interiorul Uniunii Europene. In acest sens, prezint important institutiile si comunittile cu care BCE intr n relatii reciproce si care pot fi grupate n dou categorii: institutii publice, precum guvernele statelor membre, participantii la Sistemul European al Bncilor Centrale, organisme ale Uniunii Europene, institutii internationale; comunittile de afaceri si financiare din Europa, precum si grupuri ale societtii civile. Colaborarea dintre BCE si sistemul financiar-bancar al trilor membre este necesar n vederea dobndirii autorittii, datorit urmtoarelor corelatii: - instrumentele politicii monetare devin operabile prin activitatea sistemului financiar si bancar; - n anumite situatii, bncile centrale nationale trebuie s-si fundamenteze deciziile pe informatii complete, corecte si n interesul sistemului financiar. Indeplinirea obiectivului major al Bncii Centrale Europene, cel de stabilizare a preturilor se realizeaz prin actiuni concrete n domeniile politicii valutare, agregatelor monetare si mentinerii inflatiei n parametrii normali. In vederea ndeplinirii acestui obiectiv, unele tri au creat premisele legale pentru cresterea independentei bncii centrale. Studiile econometrice au evidentiat c rata medie a inflatiei si fluctuatiile acesteia nregistreaz niveluri sczute n cazul asigurrii independentei bncii centrale. BCE si SEBC si mentin astfel independenta actiunilor desfsurate n raport cu factorul politic, iar in aplicarea politicii monetare urmresc respectarea principiilor: - descentralizarii, care consider rolul fiecrei bnci centrale nationale n nfptuirea politicii monetare unice;

accesului egal al solicitantilor la moneda bncii centrale, fapt care determina eliminarea limitelor n operatiunile de refinantare bilateral n conditii avantajoase ale ratei dobnzii si realizarea operatiunilor de open market, prin actiunea unui numr mare de parteneri; utilizarii unor rate ale dobnzii pe termen scurt, unice si unificarea pietei monetare in ceea ce priveste conducerea operatiunilor.

4.3. MONEDA UNICA EURO Reuniunea de la Madrid, din decembrie 1995, a adoptat denumirea monedei unice Euro care nlocuieste vechea moned comun ECU. Calendarul tehnic de lansare a monedei Euro a prevzut urmtorii pasi: faza I: la nceputul anului 1998 au fost selectionate din cele 15 tri membre UE, acelea care au ndeplinit criteriile de convergent, pentru anul 97; faza a II-a: de la 1 ianuarie 1999 , odat cu nceperea activittii Bncii Centrale Europene, s-au stabilit ratele de schimb ntre Euro si devizele trilor care au aderat. Moneda Euro este introdus n paralel cu monedele nationale; initial, Euro este admis doar ca moned scriptural; pltile cash continu s se realizeze n monede nationale. Euro se utilizeaz si n cadrul mprumuturilor publice; faza a III-a: a debutat la 1 ianuarie 2002 si se manifest prin punerea n circulatie a biletelor si a monedelor Euro, care circul paralel cu monedele nationale timp de 6 luni; faza a IV-a: dup 1 iulie 2002, cnd Euro a devenit singurul mijloc de plat. Introducerea monedei Euro de la 1 ianuarie 1999 a fost precedat de stabilirea rapoartelor fixe de schimb, pentru cele 11 monede participante, si anume: DM, FF, Fr belg, Fr lux, Pesetas spaniol, Escudo portughez, Lire irlandeze, Lire italiene, Guldeni olandezi, Silingi austrieci si Mrci finlandeze. Cursul de schimb fat de $ s-a stabilit la 1 Euro = 1,170$. O dat cu introducerea monedei Euro, o nou dobnd de referint pentru piata interbancar european EUROLIBOR (Euro London Interbank Offered Rate) a fost stabilit de ctre principalii operatori ai pietei financiare din Londra, adic un grup de 16 bnci, selectionate conform importantei si experientei pe piata valutar si a produselor derivate. Din grupul celor 16 institutii fac parte bnci americane, japoneze si europene. Pentru transformarea unei monede nationale ntr-o alt moned national, cea dinti este transformat n Euro, dup care n cealalt moned national. In Euro suma poate fi rotunjit, dar nu la mai putin de trei zecimale. Abrevierea oficial pentru Euro este EUR. Aceasta a fost stabilit de Organizatia International de Standardizare (International Standard Organisation ISO), si este folosit n toate scopurile: financiar, comercial, contabil. Simblolul grafic pentru Euro arat ca un E rond marcat cu dou linii paralele orizontale.

Bancnotele, n total, sunt 7 Euro bancnote, n diferite mrimi si culori, cu valori de 500, 200, 100, 50, 20, 10, si 5 Euro. Monedele sunt n numr de 8 cu valori de 2 si 1 Euro, apoi 50, 20, 10, 5, 2, si 1 centi. Fiecare moned are o fat identic, reprezentnd harta UE, pe un fundal cu linii transversale, la care sunt atasate stelele de pe steagul european. Modelul de pe cealalt fat a monedei poate fi ales de fiecare din cele 11 state membre. Multe sectoare ale economiei au trecut la sistemul Euro nc de la 1 ianuarie 1999. Tot de la aceast dat tranzactiile ntre sectorul bancar si bncile centrale se realizeaza n Euro. Toate pietele de capital ale statelor participante opereaz n noua moned. Guvernele utilizeaz Euro pentru stabilirea noilor bugete. Cele mai mari firme, au trecut la utilizarea acestuia nc de la nceputul procesului, datorit beneficiilor multiple: - diminuarea costurilor si a riscului in schimburile internationale; - transparenta preturilor, care duce la o mai bun concurent cu privire la vnzri si servicii; - standardizarea contabilittii si a altor sisteme. In perioada tranzitiei (1999 2001) agentii economici au avut posibilitatea alegerii modului de efectuare a pltilor n moneda unica sau n moneda national. Dup 1 ianuarie 2002, toate pltile si ncasrile sunt efectuate n Euro. Prin moneda unic, politica monetar este transferat de la nivel national la nivel european, fiind de competenta Bncii Centrale Europene. Efectele pe plan international ale introducerii monedei unice sunt puternice: 1 utilizarea crescnd a acesteia n cadrul tranzactiilor comerciale, permite reducerea instabilittii generate de fluctuatiile cursului de schimb; 2 posibilitatea emitentilor de moned de a beneficia de venituri de pe urma sumelor detinute n strintate (n afara UE). Va continua procesul de realocare mai puternic a portofoliilor de active financiare n favoarea titlurilor emise n Euro; 3 disparitia necesarului de rezerve n cadrul bncilor centrale nationale pe plan intracomunitar. Se pot realiza economii importante, estimate la 200 miliarde de dolari.

Tema 5. SISTEMUL MONETAR INTERNATIONAL (S.M.I.)

5.1. CONSTITUIREA S.M.I 5.2. DEZECHILIBRE GENERATE DE S.M.I SI REFORMA S.M.I 5.3. DREPTURILE SPECIALE DE TRAGERE (D.S.T) 5.1. CONSTITUIREA S.M.I

Sistemul Monetar International se poate defini ca fiind un ansamblu de reguli, instrumente, organisme si piete referitoare la creearea, valorificarea si circulatia monedelor internationale. Crearea sistemului monetar international trebuie nteleas ca expresie a interdependentei economice dintre statele suverane, si nu ca o modalitate de a subordona sistemele monetare nationale. Intre 1 si 22 iulie 1944 are loc la Bretton Woods, Conferinta Monetar si Financiar International a Natiunilor Unite si Asociate. S-a considerat c pentru prima oar a fost stabilit un sistem monetar bazat pe un acord international Baza discutiilor pentru redactarea documentului prezentat la Bretton Woods, n 1944, a constituit-o planul White si planul Keynes Planul White (consilier al ministrului de finante al SUA) a fost publicat n aprilie 1943 si exprima preocuparea principal a Statelor Unite n liberalizarea tranzactiilor si pltilor internationale, fiind prevzut instituirea Fondului de stabilizare, al crui capital era format prin subscrierile trilor membre (30% n aur, iar restul n moned national). Monedele trilor membre trebuiau s fie definite in moneda Fondului de stabilizare, unitas. Fondul de stabilizare prevedea eliminarea restrictiilor valutare si era mputernicit s stabileasc si s modifice cursurile valutare ale trilor membre. Planul Keynes (numit n Anglia, n 1940, consilier onorific al Ministerului Finantelor) a aprut n forma sa final, ca document oficial, la Londra, n aprilie 1943, sub denumirea: Propuneri pentru o Uniune de clearing international si exprima preocuparea de reconstructie a economiilor occidentale.Uniunea de clearing se considera o super-banc central, care trebuia s emit, n favoarea trilor membre, o moned scriptural international, definit n aur si numit bancor. Astfel, trile membre trebuiau s primeasc o cot de moned scriptural, proportional cu volumul comertului exterior n ultimii ani dinaintea rzboiului. Din confruntarea mecanismelor propuse de cele dou planuri prezentate, s-au preluat n declaratia comun numai acele mecanisme care corespondeau ideilor de baz ale SUA. Pentru promovarea cooperrii internationale n domeniul monetar si financiar, prin acordurile ncheiate la Bretton Woods, au fost nfiintate dou institutii interguvernamentale: Fondul Monetar International si Banca International pentru Reconstructie si Dezvoltare. Cele dou institutii au avut si au statut de organisme specializate ale Organizatiei Natiunilor Unite. FMI activeaz n domeniul valutar si al echilibrului balantei de plti, iar BIRD n domeniul dezvoltrii economice prin investitii. La baza sistemului creat la Bretton Woods a fost asezat etalonul aur-devize iar n cadrul acestuia dolarului i-a revenit rolul de etalon si de principal moned de rezerv si de plat. Definirea dolarului ca etalon avea n vedere mecanismele monetare bazate pe etalonul aur, care existau n functiune la acea dat. Dolarul a fost definit prin valoarea paritar de 0,888 grame aur, avnd la baz rezervele de aur aflate la dispozitia Sistemului Federal de Rezerve al SUA.

Scopul principal al Sistemului Monetar International, creat n 1944, a fost realizarea cooperrii monetare, pe baza mecanismelor sale de functionare. Principiile pe care s-a bazat sistemul, al crui organism principal era Fondul Monetar International, au fost urmtoarele: a) Cooperarea monetar international Este considerat esenta SMI si factorul determinant al crerii FMI, organismul care s asigure consultant si colaborare n problemele monetare internationale. Preocuparea principal era reprezentat de stabilitatea cursului de schimb, multilateralizarea pltilor si eliminarea restrictiilor valutare. Forme de cooperare monetar international aparute n perioada anilor 60, au fost acordurile de mprumut si facilittile de finantare compensatorie. b) Dezvoltarea economic a tuturor membrilor Inc de la nceputul discutiilor asupra planului White, India a propus s se prevad, ca principiu, sprijinirea dezvoltrii economice a trilor srace, propunere rennoit n toate discutiile si formulat n dou variante de amendamente si la Bretton Woods. In anul 1973, cu ocazia raportului referitor la reforma SMI se mentiona c o atentie deosebit trebuie acordat pozitiei si intereselor trilor n curs de dezvoltare. c) Stabilitatea cursurilor de schimb Adoptarea acestui principiu ca element de baz al sistemului monetar international a condus la optiunea pentru practicarea cursurilor fixe si a etalonului aur-devize. In acest scop, fiecare tar trebuia s stabileasc pentru moneda sa, cu acordul FMI, valoarea paritar exprimat n aur sau n dolari SUA. Fat de paritatea oficial, cursurile de piat ale monedelor nationale puteau varia n jurul unei marje de 1% , trile emitente avnd obligatia s supravegheze strict aceast evolutie. Pentru mentinerea stabilittii cursurilor de schimb pe piat, trile membre urmau s intervin prin vnzarea sau cumprarea de moned si asigurarea respectrii limitelor de fluctuatie. Dac nu se produceau efectele asteptate n urma acestor interventii, se recurgea la modificarea valorii paritare, dar numai pentru corectarea unui dezechilibru fundamental n economia unei tri. Dup ntelegerea din 1971, FMI, a acceptat ca trile membre s poat declara, n loc de valoarea paritar, un curs central, iar limitele de interventie s fie de 2,25%. Dolarul a fost devalorizat pentru a doua oar (n martie 1973) cu nc 10% moment de la care ntregul mecanism de mentinere a cursurilor fixe s-a prbusit si la o lun dup aceea, toate monedele fluctuau fie individual, fie n bloc. d) Multilateralizarea pltilor internationale Principiul multilateralizrii pltilor internationale a fost exprimat numai sub forma unui sarcini a FMI, nefiind precizate modalittile de aplicare a acesteia. De aceea, s-a considerat c nu trebuie fcut nimic special n acest scop, multilateralizarea fiind un rezultat automat al nlturrii restrictiilor.

e) Convertibilitatea monetara Functionarea convertibilittii a vizat dou aspecte distincte: Primul se refer la convertibilitatea dolarului, n calitatea sa de etalon, moned de rezerv si de plat n cadrul sistemului; Al doilea avea n vedere convertibilitatea monedelor nationale ale celorlalte tri, membre ale FMI. In practic, FMI nu mai foloseste termenul de monede liber convertibile, ci a introdus notiunea de monede liber utilizabile. Aceast calitate este atribuit de Fondul Monetar International acelor monede pe care le apreciaz ca fiind cel mai mult folosite n tranzactiile internationale. f) Lichiditatea Autorittile monetare ale trilor membre FMI aveau obligatia de a-si constitui rezerve monetare, corespunztoare nevoilor generate de dou operatiuni: Convertirea sumelor solicitate; Interventiile pe piat ale autorittilor monetare n scopul mentinerii stabilittii cursurilor de schimb. In rezervele monetare, alturi de aur si titluri emise pe pietele financiar-monetare nationale, este introdus si valuta, care ptrunde n economia unei tri prin intermediul operatiunilor comerciale si financiare. Lichiditatea global, constituit din aur monetar si valute, la care s-au adugat si DSTurile, avea n perioada de dup rzboi un nivel procentual optim al rezervelor fat de import, de aproximativ 40%. In primii ani de dup rzboi, 52% din rezervele monetare erau detinute de SUA, incluznd 75% din totalul aurului monetar. Restul lumii detinea doar 25% din aurul monetar. Crearea DST a reprezentat o contributie concret la functionarea principiului lichiditti, si un aport al Fondului la cresterea volumului lichidittii globale. DST a fost considerat un nou activ de rezerv, sumele alocate fiind considerate parte integrant a rezervelor trilor membre ale FMI. g) Echilibrarea balantei de plti Acesta constituie un principiu de politic economic a fiecrei tri, fiind inclus si n Acordul de la Bretton Woods ca obiectiv al FMI, care, prin creditele pe care le acord, contribuie la scurtarea duratei si la reducerea gradului de dezechilibru al balantelor de plti ale trilor membre. 5.2. DREPTURILE SPECIALE DE TRAGERE (D.S.T.) DST-urile sunt lichiditti internationale create de FMI si folosite de bncile nationale (centrale) n circuit nchis. Ele sunt alocate de FMI trilor membre, n mai multe transe, proportional cu cotele de participare ale acestora n cadrul Fondului. Prima alocare a fost pe 1 ianuarie 1970. Incepnd din acest an au fost create DST totaliznd 21,4 miliarde, n perioadele 1970-72 si 1979-81. Orice tar membr si poate schimba DST-urile cu alte

tri membre, primind n schimb valut forte; schimbul se face prin intermediul FMI-ului care tine evidentele. Dac situatia rezervei oficiale o permite, celelalte tri membre sunt obligate s accepte DST-uri, pn la o valoare de maximum dou ori mai mare dect valoarea DST-urilor alocate initial. Multe tri n curs de dezvoltare ncaseaz imediat contravaloarea DSTurilor alocate, producnd astfel o acumulare n rezervele trilor industrializate sau a FMI. Compozitia cosului DST, la constituire: Dolar American 40%, Marc German 21%, Yen Japonez 11%, Franc Francez 11% si Lir Sterlin 17%. Valoarea DST (0,67$ la 1 Nov. 1995) este influentat de modificrile ratei de schimb pentru fiecare din aceste valute; rata dobnzilor este medie ponderat a ratelor dobnzilor din trile mentionate. Toate tranzactiile FMI sunt ncheiate (convertite) n DST-uri. Conform statutului, DST ndeplineste urmtoarele functii: a) functia de etalon monetar international, prin DST putndu-se exprima parittile si cursurile valutare; b) functia de mijloc de rezerv, DST figurnd ntre rezervele trilor, alturi de aur si valutele de rezerv. Rolul DST ca mijloc de rezerv international rmne limitat, n mare parte, deoarece moneda FMI poate fi detinut si utilizat numai la nivel oficial n trile membre. Desi a fost creat si DST-ul privat, piata sa a rmas limitat; c) functia de instrument de credit, de procurare de moned convertibil prin intermediul FMI si n anumite conditii; d) functia de mijloc de plat, limitat la plata de dobnzi si comisioane datorate FMI. Utilizrile DST: a) participantul cruia i s-au alocat DST are dreptul s obtin n schimbul lor o sum echivalent n valut de la un alt membru FMI, indicat de acesta; b) efectuarea de operatiuni la termen, adic vnzare-cumprare DST, cu obligatia pltii la o dat viitoare, n schimbul unor active monetare; c) pentru emiterea de obligatiuni exprimate n DST pe pietele internationale; d) plata dobnzilor si comisioanelor, n DST, ctre FMI si cresterea rezervelor monetare oficiale. Romnia a devenit membr cu drepturi depline a FMI prin semnarea Acordului de la Bretton Woods si prin vrsarea cotei de participare, la 15 decembrie 1972.

Tema 6. CREDITUL SI DOBANDA

6.1. CREDITUL 6.1.1. DEFINIREA SI FUNCTIILE CREDITULUI 6.1.2. ELEMENTELE RAPORTURILOR DE CREDITARE 6.1.3. FORMELE CREDITULUI

6.2. DOBANDA 6.2.1. CONCEPTUL SI FORMELE DOBANZII 6.2.2. CALCULUL DOBANZII 6.1. CREDITUL 6.1.1. DEFINIREA SI FUNCTIILE CREDITULUI Definirea creditului poate fi realizat prin luarea n considerare si corelarea celor trei abordri : creditul ca ncredere; creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire; creditul ca form a relatiilor de schimb, ceea ce poate duce la urmtoarea formulare: Creditul reprezint o categorie economic ce exprim relatii de repartitie a unei prti din PIB sau din venitul national, prin care se mobilizeaz si se distribuie disponibilittile din economie si se creeaz noi mijloace de plat, n scopul satisfacerii unor nevoi de capital si al realizrii unor obiective ale politicii economice. In esent, creditul reprezint schimbul unei valori monetare actuale contra unei valori monetare viitoare. Continutul si semnificatia acestui concept rezulta si din functiile care sunt atribuite creditului: a) o prim grup de opinii abordeaz functiile creditului n acelasi mod ca si functiile finantelor, respectiv functiile de repartitie si control. Potrivit acestei idei, relatiile de credit fac parte din relatiile financiare n sens larg; b) o a doua grup de opinii consider trei functii caracteristice ale creditului (cele dou precedente) plus functia de emisiune; c) a treia grup analizeaz functiile creditului ca: functie de mobilizare si functie de redistribuire; d) a patra grup de opinii apreciaz creditul prin aceea c este nsotit permanent de dobnd, atribuindu-i-se functia de purttor de dobnd. 6.1.2. ELEMENTELE RAPORTURILOR DE CREDITARE Pentru evidentierea caracteristicilor creditului, este necesar prezentarea elementelor incluse n raporturile de creditare: a) participantii la rapotul de credit; b) promisiunea de rambursare; c) garantarea creditului; d) scadenta; e) dobnda (pretul creditului).

a) Partcipantii la raportul de credit, creditorul si debitorul, sunt denumiti n literatura de specialitate cu termenul subiecte ale raportului de credit. Analiza participantilor la raportul de credite evidentiaz marea diversitate a acestora si dimensiunile ample ale creditrii. Dac se procedeaz la gruparea n trei categorii principale a creditorilor si debitorilor, se disting: populatia, statul, agentii economici. Agentii economici detin o important pozitie n rndul creditorilor, n cazul n care obtin rezultate financiare pozitive, pentru care caut cele mai eficiente modalitti de plasare pe piata monetar sau de capital. Disponibilittile monetare degajate de ntreprinderi se constituie n resurse de creditare a activittilor unittilor deficitare, fie n mod direct, fie prin intermediul bncilor si al altor institutii financiare. Populatia particip la procesul de creditare n dubl calitate, de creditor si debitor, remarcndu-se prin rolul important n asigurarea resurselor de creditare. Participarea statului n calitate de creditor nu poate fi analizat dect n situatia nregistrrii de excedente bugetare si a disponibilizrii n economie a unor importante sume, dirijate ctre sistemul asigurrilor si protectiei sociale ori ctre alte destinatii. In schimb, calitatea de debitor a statului este bine definit n toate economiile contemporane, ca urmare a nregistrrii de deficite bugetare. Nivelul datoriei publice, rezultat al ndatorrii interne si externe a statelor depseste n unele cazuri nivelul PIB.
b)

Promisiunea de rambursare reperzint angajamentul debitorului de a rambursa, la scadent, valoarea capitalului mprumutat, plus dobnda, ca pret al creditului.

Datorit unei conjuncturi nefavorabile, interne sau externe, debitorul se poate afla n incapacitate de plat, sau poate ntrzia plata sumelor ajunse la scadent. Din acest motiv, este necesar, ca la nivelul creditorului s se adopte msurile necesare pentru prevenirea si eliminarea rscului de nermabursare, printr-o analiz temeinic a solicitantului de credite, din mai multe puncte de vedere: pozitia pe piata intern si n cadrul ramurii, situatia financiar, gradul de ndatorare, forma juridic si raportul cu ceilalti participanti pe piat. Strns legat, si decurgnd din promisiune de rambursare apare garantarea creditului. c) Garantarea creditelor constituie o caracteristic legat de ramburasbilitatea acestora. In functie de natura elementelor care constituie obiectul garantiei, se poate face distinctie ntre garantia real si garantia personal. Garantia real are la baz garantarea sau gajarea creditului cu valori materiale, prin a cror valorificare se pot obtine sumele necesare achitrii creditului. O form distinct de garantare real o constituie ipoteca, actul prin care debitorul acord creditorului dreptul asupra unui imobil, fr deposedare. Garantia personal reperzint angajamentul luat de o tert persoan de a plti suma ajuns la scadent, n cazul incapacittii de plat a debitorului. d) Scadenta sau termenul de rambursare stabilit n contract este diferit n functie de particularittile sectorului de activitate si de nivelul eficientei activittii beneficiarilor de credite.

Astfel, exist o diversitate a termenelor scadente, de la 24 ore ( n cazul pietei interbancare) pn la durate medii si lungi (20 sau 30 ani) n cazul mprumuturilor obligatare. e) Dobnda reprezint o caracteristic a creditului si constituie, dup cum se desprinde din literatura de specialitate, pretul capitalului utilizat, sau chiria, pe care o plteste debitorul pentru dreptul care i se acord, cel de a folosi capitalul mprumutat. In general, nivelul dobnzii se coreleaz cu rata profitului obtinut de ntreprinztor. Cuantificarea dobnzii se realizeaz prin utilizarea ratei dobnzii, care se constituie ntr-un instrument de influentare a cererii si ofertei de credite. In functie de inflatie, se utilizeaz n raporturile de credit, dou tipuri de dobnd: fix si variabil. Dobnda fix este stabilit n contractul de credit si este valabil pe ntreaga durat a creditului. Dobnda sensibil (variabil) se modific periodic n functie de presiunile inflationiste si de evolutia nivelului dobnzii pe piat. 6.1.3. FORMELE CREDITULUI Diversitatea formelor sub care se manifest creditul n economie a impus utilizarea mai multor criterii semnificative de clasificare. Cea mai important clasificare, n functie de natura economic si participantii la relatia de creditare, distinge formele creditului: A. Creditul comercial reprezint creditul pe care si-l acord agentii economici la vnzarea mrfii sub forma amnrii pltilor. Creditul comercial se manifest sub dou forme: creditul cumprtor si creditul vnztor. Creditul cumprtor: se manifest sub forma pltilor n avans, aceste credite apar ca o prefinantare de ctre beneficiari a produselor pe care intentioneaz s le achizitioneze; sunt frecvente n ramuri precum agricultura si constructiile de locuinte. Creditul vnztor are ca obiect vnzarea mrfurilor cu plata amnat. In prezent, n trile dezvoltate creditele comerciale reprezint ntre 10% si 30% din datoriile ntreprinderilor si reprezint un instrument de promovare si de reducere a cheltuielilor cu plata dobnzilor. Pe baza creditelor comerciale primite se pot reduce solicitrile de credite bancare sau se poate amplifica cifra de afaceri. Creditul comercial antreneaz emisiunea de titluri specifice acestui credit (cambii, bilete la ordin) ca titluri de creant, care prezint avantajul scontrii la bnci. In acest mod, creditul comercial devine credit bancar, iar prin cedarea portofoliului de fecte comerciale

de ctre o banc comercial, bncii centrale prin rescontare, se antreneaz un mecanism de emisiune de moned central. B. Creditul bancar Participantii la creditul bancar sunt reperzentati la modul general, de un agent nebancar (productorul sau agentul economic), pe de o parte, si banc, pe de alta. Creditul bancar prezint avantajul unei mai mari flexibilitti comparativ cu cel comercial, ntruct sumele disponibile pot fi orientate ctre diferite forme de activitate economic. Intre creditul comercial si cel bancar exist o puternic legtur, n sensul c uneori creditul comercial se poate transforma n credit bancar, sau acesta poate constitui suport al acordrii unui credit comercial. Activitatea de creditare se poate realiza prin folosirea mai multor metode: avansuri n cont curent sunt credite pentru acoperirea unor goluri de cas; nu au destinatie prestabilit si din acest motiv sunt denumite credite de trezorerie; sunt garantate prin starea de bonitate a clientului; linia de credit simpl reperzint nivelul maxim al creditului care se poate acorda unui client, ntr-un cadru prestabilit; linia de credit confirmat semnific suma ce poate fi acordat sub form de credit si care este consemnat ntr-un document scris, convenit de banc; linia de credit revolving este un mecanism de creditare care presupune c, pe msur ce au fost rambursate creditele anterioare, se acord noi credite, fr ntocmirea de noi documente; credite cu destinatie special sunt cele pentru constituirea de stocuri sezoniere privind materiile prime agricole, creditele pentru productia de conserve ori pentru stocarea unor materiale de constructii.

C. Creditul de consum Reprezint vnzarea cu plata n rate a unor bunuri de consum personal, de folosint ndelungat si de mare valoare (mobil, autoturisme, articole de uz casnic). Intre creditul de consum si creditul bancar exist strnse legturi, n sensul unor raporturi de determinare. Pentru plata n rate, comerciantii recurg la credite bancare. In conditii de insolvabilitate, cumprtorul este obligat s restituie bunurile, iar uneori, n functie de clauzele contractuale, nu se mai pot recupera nici ratele achitate. D. Creditul obligatar Constituie o form a creditului contractat de stat prin lansarea titlurilor de mprumut (obligatiuni, bonuri de tezaur) n scopul acoperirii deficitului bugetar.

In economiile moderne, creditul obligatar detine o pondere important, care se msoar ca pondere a datoriei publice fat de produsul intern brut. Imprumuturile obligatare se pot diferentia prin caracteristicile acestora, astfel: - modalitti de lansare; - modalitti de rambursare; - tipuri de obligatiuni. Din punct de vedere al modalittilor de lansare se remarc: emisiunea de obligatiuni si distribuirea direct de ctre organismul emitent; emisiunea de obligatiuni si lansarea prin intermediul unui sindicat sau consortiu format din bnci comerciale si institutii financiare. Ca modalitti de rambursare se pot distinge:rambursarea prin anuitti constante, rambursarea prin amortismente constante (serii egale), rambursarea la sfrsitul perioadei, rambursarea prin tragere la sorti. Ca tipologie a obligatiunilor se remarc: obligatiuni cu venit fix, obligatiuni indexabile, obligatiuni cu rata variabil a dobnzii, obligatiuni convertibile n actiuni, obligatiuni cu cupon reinvestit. Principala form de existent a creditului obligatar o reprezint creditul public. Rambursarea acestui credit se face din fonduri speciale de amortisment al datoriei publice, din surse bugetare curente sau din excedente bugetare. E. Creditul ipotecar Reprezint un credit garantat cu propietti imobiliare sub forma cldirilor (n special n mediul urban) sau de natura terenurilor (n mediul rural). Cunoaste mai multe forme si are o amploare deosebit n trile dezvoltate: - credit ipotecar cu dobnd variabil; - credit ipotecar cu rambursare progresiv (cu reduceri ale anuittilor, mai mari la nceputul perioadei de rambursare); - credit ipotecar inversat, purttor de anuitti (caz n care mprumutul aduce propietarului un venit regulat), prin care se valorific att capitalul investit si se beneficiaz de dreptul de propietate si de uzufruct. Importanta creditului ipotecar provine din aceea c permite mobilizarea capitalurilor disponibile pe termen lung. Prin intermediul titlurilor de ipotec sunt finantate aproximativ 60% din locuintele familiilor (de pn la 4 persoane). Exist si titluri de ipotec prin care sunt finantate constructiile de apartamente si imobile destinate afacerilor.

In calitate de participanti, pe acaest piat apar societtile de asigurri, bncile comerciale, bncile mutuale, ceea ce dovedeste un interes sporit al investitiilor, ca urmare a importantei pe care o acord autorittile acestui tip de credite. Dup calitatea debitorului se face distinctie ntre creditele acordate persoanelor fizice (particulare) si cele acordate persoanelor juridice. Persoanelor fizice (particulare) li se acord urmtoarele forme de credit: - credite de trezorerie , ntlnite n cazul n care bncile dau posibilitatea efecturii unui volum de plti din contul curent care depsesc nivelul disponibilittilor existente; - credite pentru constructii de locuinte, pe termen lung, cu garantii ipotecare; - credite pentru consum destinate procurrii unor bunuri care se pltesc n rate; - credite pentru studii, se acord pentru ntretinerea studentilor si acoper, ca nivel taxele anuale pltite de acestia - liniile de credit pentru crtile de credit, utilizarea crtilor de credit ca instrumente de plat a impus ca bncile, n functie de bonitatea fiecrui client, s stabileasc un plafon debitor pn la care s fie onorate pltile fcute prin crtile de credit, chiar dac nu exist disponibil n cont. Creditele acordate persoanelor juridice (agentilor economici) pot aprea sub urmtoarele forme: - credite de exploatare destinate acoperirii cheltuielilor ce tin de activitatea curent de productie si de circulatia mrfurilor; - credite de echipament (de investitii) se acord pe termen mijlociu si lung, fiind destinate constructiilor de locuinte si obiective industriale; - credite speciale, care se utilizeaz pentru finantarea subscrierii de titluri de credit si pentru finantarea agentilor de burs; - credite de mobilizare, obtinute de agentii economici n urma scontrii cambiilor. Din punct de vedere al calittii debitorului si creditorului, se face distinctia ntre: - creditul privat, n care participantii la raportul de credit sunt subiect de drept privat; - creditul public, n cadrul cruia debitorul reprezentat de stat, care se mprumut pe piata intern, pentru acoperirea deficitului bugetar. In acest caz, populatia n ansamblul su si agentii economici apar n calitate de creditori. Dup natura garantiilor se intlnesc urmtoarele forme de credite: - credite reale; - credite personale. Creditele reale sunt cele pentru care garantia se prezint sub form de: - garantie imobiliar, concretizat ntr-un contract de ipotec asupra terenului sau cldirilor; valoarea unei asemenea garantii este superioar mrimii creditului; n cazul n care creditul nu se ramburseaz, creditorul intr n posesia garantiei pe care o valorific, recuperndu-si suma mprumutat;

- garantie mobiliar, care const n valori mobiliare, de natura titlurilor de credit, sau n alte valori materiale (metale pretioase, bunuri); n cazul nerambursrii mprumutului, debitorul este deposedat de garantie. Creditele personale au la baz garantii morale, care se pot prezenta astfel: - credite n alb, acordate unei persoane fizice fr nici o formalitate; - credite personale cu gaj individual, caz n care o tert persoan garanteaz rambursarea cu propria-i rspundere moral; - credite personael cu gaj colectiv, ntlnite atunci cnd mai multe persoane garanteaz rambursarea, cu rspunderea moral. Dup ntinderea drepturilor creditorului se disting trei forme ale creditului: - credite denuntabile, care se manifest atunci cnd creditorul si rezerv dreptul ca oricnd, nainte de scadent, s cear rambursarea acestui credit, cu sau fr avizarea debitorului; - credite nedenuntabile, cnd creditorul are dreptul de a cere rambursarea numai la o scadent dinainte stabilit; - credite legate, caz n care creditorul conditioneaz acordarea creditului de folosirea sa n anumite scopuri convenite cu debitorul. Dup modul de rambursare, se face distinctia ntre: - credite neamortizabile, pentru care rambursarea se face integral la scadent; - credite amortizabile, caz in care rambursarea se face n transe egale sau neegale, formate din rate de rambursat si dobnzi. Dup termenul de rambursare, se remarc: - credite pe termen scurt, pe perioade care nu depsesc 12 luni. Aceast reprezint forma curent a creditului la banc, ntruct corespunde exigentei de lichiditate impuse bncilor; - credite pe termen mediu, a cror durat de rambursare este de la 1 an la 5 ani, se acord pentru activitatea de export-import ori pentru activitatea de investitii; - credite pe termen lung, a cror durat de rambursare depseste 5 ani, se ntlneste n cazul creditelor pentru constructii de locuinte si a creditelor obligatare. 6.2. DOBANDA 6.2.1. CONCEPTUL SI FORMELE DOBANZII Dobnda poate fi definit ca reprezentnd o form de remunerare a creditului de ctre debitor, pentru folosirea capitalului mprumutat. Astfel, dobnda poate fi privit ca pret al capitalului mprumutat si poate fi analizat att ca mrime absolut ct si n mrime relativ (sub form de rat procentual). Asupra dobnzii si rolului acesteia s-au formulat, n cadrul economiei de piat, mai multe acceptiuni, astfel:

Conceptul clasic (David Ricardo, Alfred Marshall) abordeaz dobnda ca fiind reglementat de rata profitului ce se poate obtine prin folosirea capitalului sau ca pret care trebuie pltit pentru folosirea capitalului, pret stabilit ca echilibru ntre cererea global de capital si stocul de capital oferit pe piat. Conceptul neoclasic (Irving Fischer) defineste dobnda ca reprezentnd pretul bunurilor n momentul actual exprimat n banii de mine. Conceptul Keynesist defineste dobnda ca o recompens pentru renuntarea la lichiditti pe o anumit perioad de timp. Potrivit aceleeasi conceptii, rata dobnzii poate fi un instrument de influentare a volumului de investitii si de combatere a recesiunii si somajului. Forme ale dobnzii Exist mai multe criterii n functie de care se face analiza tipurilor de dobnzi. A. Din punct de vedere al bncii, se distimg: a) Dobnda bonificat: reprezint nivelul dobnzii cu care sunt remunerate disponibilittile bnesti ale celor care si-au constituit depozite bancare. In general, dobnda bonificat este mai sczut dect dobnda perceput la credite. Factorii care influenteaz nivelul acestei dobnzi sunt: rata inflatiei; rata de refinantare (taxa oficial a scontului); ratele dobnzilor practicate de cellalte bnci comerciale. b) Dobnda perceput: exprim dobnda ncasat de la clientii care beneficiaz de creditele acordate. Factorii de influent asupra nivelului acestei dobnzi sunt: erodarea monetar; nivelul cheltuielilor cu operatiunile bancare; gradul de risc; profitul bancar; rezerva minim obligatorie.
B.

a) b) c) d)

Din punct de vedere al nivelului la care se practic dobnda, se disting: taxa oficial a scontului (tos); taxa privat a scontului (tps); dobnda practicat ntre ntreprinztori; dobnda practicat pentru titluri guvernamentale si alte efecte de comert emise de societti comerciale.

Scontarea reprezint una dintre principalele operatii active ale bncilor comerciale, prin care ntreprinztorul cedeaz bncii portofoliul de efecte comerciale, n schimbul unei sume de bani, reprezentnd valoarea nominal a cambiilor, diminuat cu un nivel al dobnzii, numit scont. Taxa privat a scontului (tps) este dobnda la care bncile comerciale sconteaz cambiile prezentate de ntreprinztori, si la care se acord credite acestora.

Taxa oficial a scontului (tos) este acel nivel al dobnzii la care banca central sconteaz cambiile prezentate de bncile comerciale si acord mprumuturi celorlalte bnci (dobnda de refinantare). Dobnda practicat ntre ntreprinztori se refer la dobnda practicat la vnzarea mrfurilor pe datorie n cadrul creditului comercial. Alte forme ale dobnzii n functie de nivelul la care se practic se concretizeaz n: - dobnda la creditul de licitatie, care se determin n cadrul sedintelor de licitatie, sptmnal, ca urmare a cererii si ofertei de capital. Stabilirea nivelului minim de pornire a licitatiei revine bncii centrale. Factorii care influenteaz aceast dobnd sunt: suma obtinut sub form de credit si termenul de rambursare; - dobnda la creditul lombard este dobnda aferent creditelor acordate de banca central bncilor comerciale sub form de refinantare. Se stabileste zilnic la nivelul bncii centrale, poate fi modificat fr preaviz si se plteste lunar, n ultima zi a lunii pentru toate creditele aferente lunii respective. Prezint cel mai ridicat nivel, cu scopul de a descuraja bncile s apeleze la acest tip de credite. - dobnda la rezervele minime obligatorie are un nivel foarte sczut comparativ cu rata dobnzii pe piat mbrac att forma dobnzii bonificate ct si a unei dobnzi penalizatoare pentru nendeplinirea rezervelor minime obligatorii.
C.

Din punct de vedere al relatiei existente ntre rata dobnzii si rata inflatiei, se realizeaz distinctia ntre dobnda nominal si dobnda real.

Rata real a dobnzii, cea care exprim cresterea puterii de cumprare actuale se obtine dup asujstarea ratei nominale prin inflatie. Corelatia dintre cele dou rate se realizeaz prin expresia cunoscut sub denumirea efectul Fischer: (1 + rr) = 1 + rn 1 + r infl n care: notatiile au urmtoarea semnificatie: rr = rata real rn = rata nominal a dobnzii r infl = rata inflatiei. Referitor la dobnda real, trebuie subliniat c nivelul acesteia este influentat de o serie de factori precum: presiunea fiscal n economie, deficitul bugetar, cursul de schimb, balanta comercial si de plti. Inregistrarea unei dobnzi reale pozitive este rezultatul practicrii unor dobnzi nalte n termeni nominali, ceea ce semnific, de asemenea, credite scumpe si investitii nerentabile. Dobnda real negativ se manifest atunci cnd rata nominal a dobnzii nu acoper rata inflatiei. Astfel de dobnzi i avantajeaz pe debitori si pot conduce la scderea ncrederii populatiei n moneda national.

D.

Din punct de vedere al perioadei t pe care se acord creditul si al capitalizrii dobnzii se poate face distinctia ntre dobnda simpl si dobnda compus. 6.2.2. CALCULUL DOBANZII

Determinarea dobnzii prezint deosebit important n activitatea practic de creditare. In cele ce urmeaz sunt prezentate metodele frecvent ntlnite n calcularea dobnzii. a) pentru creditele bancare acordate si depozitele constituite; b) pentru scontarea si rescontarea efectelor de comert;
a)

Pentru creditele bancare acordate si depozitele constituite se calculeaz dobnda simpl sau dobnda compus. a1) dobnda simpl se calculeaz n cazul n care perioada analizat este mai mic de un an, iar dobnda nu este capitalizat Relatie de calcul: D = Cn x nz x rd 360 x 100 unde: D = dobnda (n sum absolut); C = capitalul mprumutat sau valoarea depozitului; nz = numrul de zile pentru care se realizeaz creditarea; rd = rata nominal a dobnzii, exprimat procentual. a2) dobnda compus se practic atunci cnd perioada de creditare sau de depunere este mai mare de un an, iar dobnda este reinvestit la fiecare scadent. Dac perioada respectiv este exprimat n ani ntregi, atunci dobnda se calculeaz astfel: n D = Cf Ci = Ci (1 + rd) Ci n care: Cf = capital fructificat; (1 + rd) n = coeficient de fructificare; Ci = capital initial.

b) Pentru scontarea si rescontarea efectelor de comert Dobnda, care poart denumirea de scont se calculeaz dup urmtoarea relatie: S= V x nz x rs (12) 360 x 100 n care: S = scontul; V = valoarea nominal a titlului de credit; nz = numrul de zile pn la scadent rs = procentul ratei dobnzii sau taxa scontului.