Tema 5 Circulatia Monetara

TITULARUL DISCIPLINEI UNIVERSITARE
”MONEDĂ ȘI CREDIT”
Mihail GÎRLEA
conferențiar universitar,
doctor în economie,
Departamentul ”Finanțe și
banci”
www.moodle.usm.md
SUBIECTUL 5
Circulaţia monetară
Mihail Gîrlea
conf. univ., dr.
Subiectul 5: “ Circulaţia monetară"
Tema Circulaţia monetară are ca

scop dezvoltarea
cunoştinţelor teoretice şi formarea
abilităţilor practice referitor la
organizarea circulaţiei monetare, masa
monetară, echilibrul monetar, inflaţia şi
deflaţia.
Subiectul 5:"Unitățile de conținut"
I. Organizarea circulaţiei monetare
 Esenţa circulaţiei monetare.
 Formele circulaţiei monetare
 Circulaţia monetară în Republica Moldova.
II. Masa monetară

 Noţiunea de masă monetară
 Agregatele monetare
 Nivelul, siructura şi dinamica masei monetare
 Viteza de circulaţie a banilor
 Masa monetară în Republica Moldova
III. Echilibrul monetar. Inflaţia şi deflaţia

 Tratări privind echilibrul monetar
 Generalităţi privind inflaţia şi deflaţia
 Indicatorii inflației și deflației

Subiectul 5: “ Circulaţia monetară"
Finalităţile însuşirii subiectelor enunţate se regăsesc în competenţe
 de cunoaştere a noţiunilor de circulaţie monetară, masă monetară, echilibru

monetar, a formelor şi conţinutului acestora, a metodelor de determinare a
indicatorilor monetari, inflaţiei, deflaţiei, puterii de cumpărare a monedei;
 de aplicare a regulamentelor cu referire la transferurile monetare fără numerar,

metodelor şi procedeelor de calculare a vitezei de circulaţie a banilor, a agregatelor
monetare şi a masei monetare în ansamblu, a indicelui preţurilor de consum,
inflaţiei, deflaţiei şi indicelui puterii de cumpărare a monedei, a dinamicii şi
structurii indicatorilor enumeraţi;
 de integrare a cunoştinţelor şi abilităţilor în completarea documentelor de plată, în

calcularea agregatelor monetare, masei monetare, inflaţiei, în determinare valorilor
curente ale indicatorilor respectivi în Republica Moldova, în elaborarea lucrărilor
scrise şi prezentarea discursurilor verbale pe problematica aspectelor calitative şi
cantitative ale monedei, a efectelor circulaţiei acesteia, a inflaţiei şi deflaţiei.
Obiectivele studiului
 să recunoască conceptele de bază cu privire la circulaţia monetară (circulaţia bănescă),

masă monetară, inflaţie, echilibrul monetar, agregat monetar;
 să formuleze principiile de bază ale circulaţiei monetare;
 să recunoască participanţii procesului de creaţie monetară;
 să relateze despre tipurile, formele şi modurile circuitului monetar, precum şi a
metodelor de determinare a indicatorilor monetari, inflaţiei, deflaţiei, puterii de
cumpărare a monedei;
 să enumere şi să explice care sunt factorii care influienţează masa monetară;
 să identifice autenticitatea regulamentelor cu referire la transferurile monetare fără
numerar, precum şi a metodelor şi procedeelor de calculare a vitezei de circulaţie a
banilor, a agregatelor monetare şi a masei monetare în ansamblu, a indicelui preţurilor
de consum, inflaţiei, deflaţiei şi indicelui puterii de cumpărare a monedei;
 să elaboreze lucrări scrise şi prezentare a discursurilor verbale pe problematica
aspectelor calitative şi cantitative ale monedei, a efectelor circulaţiei acesteia, a inflaţiei
şi deflaţiei;
 să ilustreze rolul şi esenţa circulaţiei monetare şi masei monetare la etapa
contemporană, precum şi în cadrul economiei naţionale.
Cuvinte - cheie
 ciculaţie bănească
 circulaţie monetară
 masă monetară
 agregate monetare
 viteză de circulaţie a banilor
 multiplicator monetar
 echilibru monetar
 dezechilibru monetar
 inflaţie
 deflaţie
 indicele general al preţurilor
 puterea de cumpărare a banilor
 instrumente de plată
 modalităţi de plată fără numerar.
1.1. ESENŢA
CIRCULAŢIEI MONETARE
Existenţa economică se datorează circulaţiei

valorii în diversitatea formelor acesteia.
Banii au apărut ca instrument de înlesnire a
schimburilor de mărfuri, pentru ca ulterior să
devină mijlocul general de transferare a
valorii.
Moneda, fiind ea însuşi purtătoare de valoare,
se află în mişcare, generând fenomenul
circulaţie monetară.
OPINII PRIVIND CIRCULAŢIA MONETARĂ (1)
“Circulaţie bănească. Mişcarea masei banilor în

circulaţie, indiferent de forma banilor, ca urmare a
operaţiilor de încasări şi plăţi determinate de
curentele de mărfuri, de prestările de servicii etc. în
cadrul economiei naţionale.” (KIRIŢESCU Costin,
DOBRESCU Emilian. Moneda – mica enciclopedie. –Bucureşti: Ed.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1998. –P.75).
Autorii fac delimitare între circulaţia bănească şi

circulaţia monetară, definind-o pe cea din urmă ca
„mişcarea monezilor metalice principale, de aur şi
argint” (Idem. –P.75).
 „... accepţiune care se poate da circulaţiei monetare,

ca fiind procesul de mişcare a banilor în cadrul şi în
scopul asigurării circulaţiei bunurilor şi serviciilor.”
(Manolescu, Gheorghe. Monedă şi credit. –Bucureşti: Editura
Fundaţiei România de Mâine, 2003. – P. 26).
 „ …circulaţia monetară se defineşte ca fiind un

ansamblu coerent şi complex de fluxuri şi circuite prin
intermediul cărora se desfăşoară mişcarea banilor, în
procesul realizării mărfurilor şi serviciilor, mişcare
dependentă relativ de procesualitatea circulaţiei
mărfurilor, desfăşurându-se conform unor regularităţi
specifice economiei de piaţă.” (Idem. – P. 27).
 „Mişcarea banilor în exercitarea funcţiilor sale

în numerar şi fără numerar reprezintă
circulaţia monetară” (Финансы. Денежное обращение.
Кредит: Учебник для вузов/ Под ред. проф. Г.Б. Поляка. -М.:
ЮНИТИ, 2001. – C. 29).
Prin circulaţie monetară se înţelege

mişcarea continuă a banilor, înveşmântaţi
în diverse forme, în procesul de exercitare
de către monedă a funcţiei de mijloc de
circulaţie.
ASPECTUL CALITATIV AL
CICULAŢIEI MONETARE
Latura calitativă a circulaţiei monetare

este caracterizată de expansiunea gamei
formelor monedei şi genurilor
instrumentelor de plată şi de amploarea
diversităţii modalităţilor de achitare şi
formelor de decontare.
ASPECTUL CANTITATIV AL
Latura cantitativă a circulaţiei

monetare sunt definite de parametrii
(de nivel, structură, dinamică etc.) ai
masei monetare şi ai agregatelor
monetare, precum şi ai circuitului
monetar
OPINII PRIVIND CIRCULAŢIA MONETARĂ
Circuitul monetar, spre deosebire de circulaţia monetară, reprezintă suma tuturor

plăţilor efectuate intr-o anumită perioadă de timp.
 Noţiunea de circuit, de rând cu diferite interpretări pe care le posedă, se mai întâlneşte încă şi în diverse
ipostaze. Spre exemplu, în inginerie, prin acest cuvânt, se identifică un traseu închis pentru trecerea
curentului electric, fluxurilor de lichide şi gaze etc. În transport - un itinerar prestabilit cu întoarcere la
punctul de plecare. În natură - sistem de tuburi sau medii prin care se află în mişcare neîntreruptă, revenind
mereu la punctul de plecare particule materiale. În economie, noţiunea de circuit se asociază cu trecerea,
printr-un sistem complex de relaţii, a valorii dintr-o formă în alta — de la forma bănească la forma marfă, de
la care din nou la forma bănească.
 Circuitul se conturează cantitativ prin volumul „substanţei” deplasate, intensitatea mişcării, lungimea
„traseului”, numărul, durata, frecvenţa ciclurilor etc. În context economic, circuitul cantitativ se
caracterizează prin mărimea valorii, exprimate în bani, deplasate într-o anumită perioadă. în acest mod,
circuitul, în expresie valorică, este şi un indicator al anumitor procese, ansamblului de operaţiuni, totalităţii
de tranzacţii etc. derulate în perioada respectivă. în practica economică, se folosesc asemenea indicatori,
precum „circuitul mărfurilor”, „circuitul monetar”, „circuitul de casă” etc.
 Unii autori identifică circuitul monetar cu circulaţia monetară. Astfel, se specifică: „(circuitul monetar
reprezintă procesul mişcării continue a semnelor monetare în formă de numerar şi fără numerar”. Cu toată
similitudinea existentă între aceste noţiuni, noi ne pronunţăm în favoarea delimitării dintre acestea,
sprijinind ideea potrivit căreia circuitul monetar este un indicator care caracterizează cantitativ fenomenul
circulaţiei monetare.
OPINII PRIVIND CIRCULAŢIA MONETARĂ
Evoluţia monedei, dezvoltarea

instrumentelor şi modalităţilor de plată fară
numerar, progresul în tehnica efectuării
transferurilor de monedă a schimbat radical
circulaţia monetară, imprimându-i indici
superiori de rapiditate, grad înalt de
securitate şi nivel sporit de comoditate.
1.2. FORMELE
Circulaţia monetară se derulează în:
 circulaţia monetară în numerar – bilete de

bancă, monede metalice divizionare;
 circulaţia monetară fără numerar – bani de

cont, numiţi şi monedă scripturală.
CIRCULAŢIA MONETARĂ
ÎN NUMERAR
Instrumentele circulaţiei monetare în numerar:

 moneda principală;
 moneda divizionară.
Modalitatea de plată în numerar înseamnă

transmiterea directă, nemijlocită a banilor.
ÎN NUMERAR
ÎN NUMERAR
Numerarul reprezintă forma cea mai lichidă dintre toate

instrumentele de plată şi datorită acestei caracteristici s-a menţinut în
toate etapele evoluţiei societăţii, de la apariţia banilor până în
prezent.
Preferinţa pentru numerar se manifestă, în principal, la populaţie şi

este determinată de anumiţi factori:
 are putere liberatorie imediată cu care se poate stinge orice obligaţie
de plată;
 deţine calitatea lichidităţii în cel mai înalt grad faţă de orice alte active;
 nu necesită costuri de negociere şi tranzacţii, ca alte active financiare;
 este un mijloc de plată general, acceptabil de toţi membrii comunităţii
de plăţi;
 aria de folosire este nelimitată geografic în ce priveşte procurarea
bunurilor şi plata serviciilor de mică valoare.
ÎN NUMERAR
Folosirea numerarului are însă şi unele dezavantaje, astfel:
 banii păstraţi sub formă de numerar nu aduc venituri, deci randamentul

este zero;
 tranzacţiile în numerar şi păstrarea acestuia implică costuri mai mari de
transport şi depozitare şi riscuri apreciabile de securitate.
Operarea cu numerar este riscantă, fiindu-i caracteristici următoarele

riscuri:
 riscul de pierdere;
 riscul de fraudă;
 riscul de eroare – din care cauză utilizarea lui este neconvenabilă.
ÎN NUMERAR
Numerarul poate fi transformat din monedă efectivă în monedă

de cont, iar această transformare se efectuează prin
mecanisme specifice în compartimentul de casierie al băncii.
ÎN NUMERAR
FĂRĂ NUMERAR
 Circulaţia monetară fără numerar, fiind, în esenţă, acelaşi proces de

deplasare continuă a banilor, se caracterizează prin efectuarea plăţilor fară
utilizarea monedei efective şi se finalizează cu transferarea (virarea) de pe
cont pe cont a mijloacelor băneşti.
 Modalităţile de plată fără numerar (prin virament) sunt reprezentate de

documente standardizate care conţin ordine de plată date de plătitor băncii sale
pentru transferul fondurilor către beneficiar. Pe baza instrumentului de plată se
fac înregistrări în conturile partenerilor de la băncile lor care atestă
diminuarea, respectiv, majorarea creanţelor monetare asupra băncilor.
 Instrumentele de plată fără numerar sunt anumite documente

operaţionale pe suport hârtie, magnetic sau electronic, care funcţionează
pe baza unor tehnici specifice de operare, circulare şi securizare în
vederea transferului de fonduri de la ordonator la beneficiar, emise de
bănci şi instituţiile financiare nebancare în condiţiile legii.
FĂRĂ NUMERAR
Instrumentele circulaţiei monetare fără numerar:

 Cecul;
 Cambia (trata comercială);
 Bilet la ordin;
 Cardul bancar etc.
Modalităţi de plată prin virament:
 Ordinul de plată;
 Dispoziţia de plată;
 Acreditivul;
 Incasso;
 Cerere – dispoziţie de plată etc.
FĂRĂ NUMERAR
●
este instrumentul de plată prin care emitentul (vânzătorul, creditorul,
Cambia trăgătorul) dă dispoziţie plătitorului (cumpărător, debitor, tras) să achite o sumă
de bani determinată la scadenţă prezentatorului (beneficiarului) care poate fi:
(Trata comercială a) persoana indicată de trăgător, b) o altă persoană desemnată de cea
nominalizată în trată sau c) însuşi trăgătorul.
Biletul la este instrumentul prin care emitentul (plătitorul, debitorul) îşi ia angajamentul de a
●
plăti beneficiarului (creditorului) sau celui care este posesorul legitim al

instrumentului, o sumă determinată la o anumită dată. În aşa mod, biletul la ordin
ordin este nu numai un instrument de plată, dar şi un titlu de credit: debitorul, creând
acest titlu, se obligă să stingă datoria sa faţă de creditor la scadenţa negociată.
Cecul
●
este un instrument de plată la vedere, ceea ce nu necesită acceptarea lui din
partea băncii plătitoare, ci doar efectuarea serviciului de transfer de bani.
Aceasta implică responsabilitatea titularului de cont de emitere a cecului
numai în cazul deţinerii suficientelor disponibilităţi în contul său bancar.
Cardul este un instrument de plată fără numerar, prin care posesorul acestuia poate
●
achita contravaloarea unor bunuri economice la comercianţii care acceptă

acest mijloc de plată prin intermediul echipamentelor POS (engl. Point of
bancar Sale) sau posesorul poate obţine numerar prin intermediul bancomatelor -
ATM (engl. Automated Teller Machine).
FĂRĂ NUMERAR
Cambia, ca instrument de plată, are mai multe caracteristici principale, după cum urmează:
 Transferabilitatea cambiei – care este acordată de menţinerea obligativităţii de plată a

debitorului indiferent de persoana creditorului;
 Negociabilitatea – care reprezintă dreptul debitorului şi creditorului de a stabili, în urma
negocierii, valoarea datoriei incorporate în cambie. Acest lucru permite determinarea
unor valori actuale în procesul de transfer al cambiei până la scadenţa ce rezultă din
valoarea creditului şi a dobânzii scontului;
 Cedarea (transferabilitatea) de creanţe constă în faptul că cambia poate fi tranferată
prin gir (din italiană) sau andosament (din franceză) şi implică în sine două drepturi:
- Cesiunea – adică cedarea dreptului de a cere plata de la un deţinător al cambiei în
favoarea altuia. În acest caz, deţinătorul care a cedat dreptul nu poate impune
debitorul să-i achite datoria.
- Subrogarea – obligativitatea fiecărui deţinător al cambiei de a achita datoria în
favoarea ultimului creditor în cazul incapacităţii de plată a trasului.
 Cambia este un instrument de plată la termen, adică din momentul iniţierii
operaţiunii până în momentul achitării există un termen de scadenţă pe parcursul căruia
pot apărea diferite evenimente riscante.
FĂRĂ NUMERAR
Cambia pune în legătură сel puţin trei personae:
 Trăgătorul este persoana care emite (trage) cambia

în favoarea părţii a doua, care este beneficiarul,
respectiv creditorul care dă ordin trasului (debitorului)
să plătească o sumă fixă benefeciarului, faţă de care
trăgătorul are o anumită obligaţie de plată.
 Trasul este debitorul, cel care va trebui să plătească

benefeciarului suma înscrisă pe cambie.
 Benefeciarul este persoana care va primi banii.

FĂRĂ NUMERAR
Schema generală a circuitului tratei (cambiei)
Schema generală a circuitului biletului la ordin
FĂRĂ NUMERAR
Model de bilet la ordin
Model de bilet la ordin
FĂRĂ NUMERAR
FĂRĂ NUMERAR
Menţiunile cecului
Cele mai cunoscute tipuri de cecuri
●
are înscris în textul său numele beneficiarului, iar după dispoziţia pe care o cuprinde, este de două feluri:
(a) cec plătibil unei anumite persoane cu sau fără clauza ,,la ordin” (girabil), ceea ce înseamnă că cecul
Cecul nominativ poate fi transmis altei persoane, prin gir, cu toate drepturile care decurg din aceasta; clauza ,,la ordin” nu
este obligatoriu să fie menţionată pe cec, întrucât simpla înscriere a cuvântului ,,cec” implică prin ea
însăşi posibilitatea transmiterii prin gir; (b) cec plătibil unei anumite persoane cu clauza ,,nu la ordin”,
ceea ce înseamnă că cecul nu poate fi transmis prin gir, ci numai prin cesiune ordinară de creanţe.
●
este cel în care la momentul emiterii nu se indică expres beneficiarul sau se
menţionează ,,la purtător”, ,,plătiţi purtătorului”, „plătibil la purtător” sau nu conţine
Cecul la purtător nici o menţiune; acest cec este plătit purtătorului instrumentului care se prezintă la
bancă; un astfel de cec prezintă un risc mare de pierdere sau furt, ceea ce îl face mai
puţin atractiv.
●
este tipul de cec care are două linii paralele, verticale sau oblice, între care se
înscrie banca către care se va face plata. Bararea se face de trăgător la
Cecul barat emiterea cecului sau pe parcursul circulaţiei acestuia de către oricare din
posesori.
●
este tipul de cec care are înscrisă o anumită sumă ce se poate ridica în numerar de la o bancă sau
o agenţie de turism ca mandatară a unei bănci. Cecul de călătorie, aşa cum arată şi numele, se
Cecul de călătorie foloseşte în activitatea de turism şi înlocuieşte transportul banilor, fiind un instrument de
transformare a banilor scripturali în bani efectivi, respectiv numerar. Cecul de călătorie se poate
emite în moneda locală sau valută şi poate fi pe durată determinată sau nedeterminată.
Model de cec barat
Cecul de călătorie
Operaţiuni specifice cecului
Operaţiunile
specifice Definiţia operaţiunilor
cecului
blocarea de către bancă a unei sume într-un cont garantând
Certificarea
astfel efectuarea transferului sumei respective doar pentru
cecului plata cecului
Vizarea adeverirea existenţei soldului în contul trăgătorului fără a-l
cecului bloca, acoperirea cecului rămânând pe seama trăgătorului
Girarea transmiterea dreptului de încasare a valorii cecului unei
cecului persoane terţe
Avalierea garantarea actului de plată
cecului
refuzul trăgătorului sau al trasului privind achitarea cecului în
Regresul
anumite condiţii: pierderea cecului, extragerea frauduloasă,
cecului greşeli în emiterea cecului.
MODALITĂŢILE DE PLATĂ FĂRĂ NUMERAR
Modalităţile de plată fără numerar reprezintă anumite tehnici specifice de

operare în vederea transferului de fonduri de la ordonator la beneficiar,
determinate de particularităţile unor tranzacţii, menite să asigure realizarea
transferului de fonduri şi stingerea obligaţiilor în monedă de cont, în
condiţiile stabilite de lege.
Viramentul este un procedeu special de plată prin care se înfăptuieşte

transferul resurselor monetare de la o persoană la alta prin debitarea contului
debitorului şi creditare în aceeaşi valoare a contului beneficiarului.
 Viramentele intrabancare constituie: transferul de mijloace băneşti între

participanţii la tranzacţii, aceştia fiind clienţii uneia şi aceleiaşi bănci; de pe
contul băncii pe conturile clienţilor; extragerea de numerar de către clienţi din
conturile sale la bancă.
 Viramentele interbancare constă în transferul de mijloace băneşti între
participanţii la tranzacţii, clienţii ai diferitelor bănci, sau între bănci.
Viramentul – procedeu şi instrument
Este un procedeu bancar special de plată fără numerar, efectuat prin transferul unei sume de
bani în monedă naţională sau în valută, din contul celui care dispune plata (ordonatorul) în
Virament contul beneficiarului care încasează, acest lucru însemnând debitarea contului primului şi
creditarea contului celuilalt
Diminuarea soldului disponibil al contului celui care a dat ordin de virament cu o sumă
Efectul viramentului egală cu cea care a fost creditat contul beneficiarului viramentului
Este cazul viramentelor efectuate fără ordin, viramente efectuate tardiv, viramente
Dificultăţi executate fără existenţa disponibilului, ordinul de plată incomplet sau redactat eronat
Banca nu poate cenzura un ordin de virament emis de clientul titular al contului, în cazul în
care acest cont are un sold creditor
Banca nu trebuie să verifice cauza juridică a ordinului de virament
Consecinţe ale caracterului Banca nu este obligată să verifice dacă autorul ordinului de virament are capacitatea
abstract al viramentului juridică de a efectua actul juridic realizat prin virament
Viramentul are ca efect naşterea unui drept de creanţă al beneficiarului faţă de bancă şi,
concomitent, stingerea eventualei creanţe anterioare a emitentului faţă de aceeaşi bancă
Prin virament se înfăptuieşte circulaţia monedei scripturale

Depozitele bancare constituite exprimă creanţe ale terţilor faţă de bancă, iar viramentul
Implicaţiile viramentului la reprezintă un procedeu de transfer al creanţelor între creditorii băncii
nivel economic
Viramentul ca transfer de monedă scripturală reprezintă un instrument de combatere a
inflaţiei monetare
CELE MAI CUNOSCUTE MODALITĂŢILE DE
PLATĂ FĂRĂ NUMERAR
reprezintă un procedeu de transfer al banilor dintr-un cont în altul, prin intermediul băncilor, din
TRANSFERUL DE dispoziţia debitorului (cumpărătorului) în favoarea creditorului (vânzătorului). Pentru realizarea
CREDIT transferului de credit, debitorul (de altfel, şi creditorul) trebuie să dispună de cont bancar. Banca
nu onorează nicio dispoziţie de plată a debitorului, dacă în cont nu sunt bani suficienţi.
DEBITAREA este modalitatea de plată fără numerar, prin care băncile sunt autorizate de clienţii plătitori să
efectueze automat transferurile de bani din conturile acestora la simpla cerere a furnizorilor.
DIRECTĂ
este modalitatea de achitare prin care plăţile se efectuează diritr-o sumă transferată de plătitor,
ACREDITIVUL de regulă, la banca beneficiarului (vânzătorului) pe măsura livrării mărfurilor/prestării
serviciilor.
este modalitatea de plată fără numerar prin care, din ordinul vânzătorului, banca încasează
INCASO-UL contravaloarea tranzacţiei comerciale de la plătitor şi o înscrie în contul beneficiarului, contra
unui set de documente negociat iniţial.
reprezintă procesul de stingere a soldurilor reciproce prin efectuarea de plăţi de către persoanele
COMPENSAREA titulare a soldurilor debitoare către persoanele beneficiare de solduri creditoare. În sistemul de
plăţi, compensarea se realizettză prin compararea, în cadiul unei perioade date, a drepturilor de
BANCARĂ încasări (sume creditoare) cu obligaţiile de plată (sume debitoare) în scopul de a stabili măsura
în care acestea se anihilează reciproc (se compensează) şi suma rămasă de încasat, respectiv, de
plătit.
Schema derulării acreditivului documentar
Schema derulării incaso-ului documentar
1.3. CIRCULAŢIA MONETARĂ ÎN
R. MOLDOVA
În R. Moldova circulaţia monetară derulează în

ambele forme ale sale:
 Circulaţia monetară în numerar;

 Circulaţia monetară fără numerar.
1.3. CIRCULAŢIA MONETARĂ ÎN
R. MOLDOVA
În scopul derulării circulaţiei monetare în

numerar se folosesc bancnotele şi monedele
divizionară emisie de BNM.
Funcţionarea acestor instrumente de plată

este reglementată de Legea cu privire la
Banca Naţioruaală a Moldovei, Regulamentul
cu privire la operaţiunile cu numerar în
băncile din Republica Moldova nr.78 din
11.04.2018 şi alte regulamente.
CIRCULAŢIA MONETARĂ ÎN NUMERAR
ÎN R.MOLDOVA
Numerarul în R. Moldova se constituie din:
Moneda principală cu nominalul de

1,5,10,20,50,100,200,500,1000 lei;
Moneda divizionară cu nominalul de

1, 2, 5, 10 lei;
1,5,10,25,50 bani.
Structura monedei naţionale în circulaţie la situaţia
decembrie 2018
Pondere în %
în %
Numerar în
Cantitatea
circulaţie Cantitatea
Valoarea bancnotelor/monedelo
(mil. lei) bancnotelor/monedelor
Pondere
nominală r pe cap de locuitor
în circulaţie (mil. buc.)
(buc.)
Bancnote
1 leu 90,28 0,38 90,28 31,80 25,45
5 lei 85,89 0,36 17,18 6,05 4,84
10 lei 201,20 0,85 20,12 7,09 5,67
20 lei 245,22 1,03 12,26 4,32 3,46
50 lei 1 611,33 6,79 32,22 11,35 9,08
100 lei 3 784,69 15,95 37,85 13,33 10,67
200 lei 13 356,06 56,27 66,78 23,52 18,82
500 lei 2 983,16 12,57 5,97 2,10 1,68
1000 lei 1 248,60 5,26 1,25 0,44 0,35
total 23 606,43 99,46 283,91 100 80,03
Bancnote
9,37 0,04 0,047
comemorative
Structura monedei naţionale în circulaţie la situaţia
decembrie 2018
în %
în %
Cantitatea
Numerar în Cantitatea
Valoarea bancnotelor/mone
circulaţie (mil. lei) bancnotelor/monedelor în
nominală delor pe cap de
circulaţie (mil. buc.)
Pondere
Pondere
locuitor (buc.)
Monede
1 leu 6,40 0,024 6,40 76,33 1,80

2 lei 3,90 0,015 1,95 23,26 0,55
5 lei 0,08 0,000 0,016 0,19 0,00
10 lei 0,19 0,001 0,019 0,23 0,01
total 10,57 0,04 8,39 100 2,36
1 ban 0,72 0,003 71,02 8,52 20,02
5 bani 11,14 0,04 222,79 26,72 62,80
10 bani 25,00 0,10 250,00 29,99 70,47
25 bani 61,17 0,23 244,68 29,35 68,97
50 bani 22,62 0,09 45,24 5,43 12,75
total 120,65 0,46 833,73 100 235,02
Monede
6,30 0,03 0,100
comemorative
FĂRĂ NUMERAR
 Circulaţia monetară fără numerar este asigurată de

instrumentele şi modalităţile de plată proprii
domeniului, organizate şi reglementate în concordanţă
cu tradiţiile şi particularităţile locale.
 Instrumentele de plată existente în prezent sunt cecul,

cambia şi cardul bancar.
 Modalităţile de plată existente în prezent sunt

transferul de credit, debitarea directă, acreditivul,
incaso-ul, compensarea bancară.
Avantajele utilizării instrumentelor şi serviciilor de plată
fără numerar
 Instrumentele de plată fără numerar prezintă o serie de avantaje

comparativ cu utilizarea numerarului, acestea fiind pe larg utilizate în
ţările dezvoltate. Cel mai frecvent utilizate instrumente de plată în
practica internaţională sunt: cardul de plată, transferul de credit şi
debitarea directă. În vederea facilitării utilizării transferului de credit şi
a cardurilor se utilizează serviciile de gestiune a conturilor de plăți de
la distanță din gama e-banking (pc-banking, internet-banking etc.)
pentru efectuarea plăţilor.
 În Republica Moldova, deşi există condiţiile necesare utilizării

instrumentelor şi serviciilor nominalizate atît din punctul de vedere al
reglementării, cît şi la nivel de infrastructură, se menţine tendinţa de
utilizare preponderentă a numerarului la efectuarea plăţilor de către
persoanele fizice.
FĂRĂ NUMERAR ÎN R.MOLDOVA
Se organizează în conformitate cu:

- Regulamentul cu privire la transferul de
credit nr.373 din 15 decembrie 2005;
- Regulamentul cu privire la debitarea
directă nr.176-181/644 din 30 decembrie
2005
TRANSFERUL DE CREDIT
Transferul de credit reprezintă o serie de operaţiuni care începe prin

emiterea de către emitent a ordinului de plată şi executarea de către
banca plătitoare a acestuia în scopul punerii la dispoziţia beneficiarului
a unei sume de mijloace băneşti şi se finalizează prin înregistrarea de
către banca beneficiară a sumei respective în contul beneficiarului.
Tipuri:
 Transferul ordinar este utilizat în scopul efectuării tuturor plăţilor, care nu se
referă la bugetul public naţional şi poate fi iniţiat atît de către clientul băncii
(titular de cont bancar) cît şi nemijlocit de bancă în nume şi pe cont propriu,
precum şi la transferarea sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice.
 Transferul bugetar este utilizat în scopul efectuării plăţilor care se referă numai
la bugetul public naţional şi poate fi iniţiat atît de către clientul băncii (titular de
cont bancar) cît şi nemijlocit de bancă în nume şi pe cont propriu, precum şi la
transferarea sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice.
Documente:
Ordinul de plată - document de plată în baza căruia se efectuează transferul de
credit.
DEBITAREA DIRECTĂ
Debitarea directă este o modalitate de plată care constă în

debitarea de către banca plătitoare a contului bancar al
plătitorului cu suma plăţii indicată în cererea de plată emisă de
beneficiar şi creditarea corespunzătoare de către banca
beneficiară a contului bancar al beneficiarului.
Debitarea contului bancar al plătitorului de către banca
plătitoare se efectuează în conformitate cu mandatul de
debitare directă, iar creditarea corespunzătoare de către banca
beneficiară a contului bancar al beneficiarului în conformitate cu
angajamentul privind debitarea directă.
Documente:
Cererea de plată - document de plată în baza căruia se
efectuează debitarea directă.
BANCNOTA
CU VALOAREA NOMINALĂ DE 1 LEU
(emisiunea aprilie 1994)
Caracteristici:
• Dimensiuni: 58 x 114 mm;
• Culori dominante, faţă-verso: galben, verde, cafeniu şi ocru;
• Imprimată pe hîrtie specială, în masa căreia este inclus un filigran ce reproduce portretul lui Ştefan cel Mare
şi un fir de siguranţă vertical metalizat complet încorporat;
Faţa bancnotei: Stema Republicii Moldova, inscripţia "REPUBLICA MOLDOVA", portretul lui Ştefan cel Mare, un
ornament naţional multicolor, două elemente decorative verticale, ghioşul central, valoarea nominală imprimată în
cifre şi în litere, sigla "BNM", faximilul " GUVERNATOR, L. Talmaci", textul pe cerc "PE-UN PICIOR DE PLAI, PE-O
GURA DE RAI...", simbolul Victoriei - "V", anul imprimării bancnotei "1994", numărul şi seria bancnotei, textul
"FALSIFICAREA ACESTOR BILETE SE PEDEPSEŞTE CONFORM LEGILOR".
Versoul bancnotei: În interiorul unei rame imaginea grafică a Mănăstirii Căpriana cu inscripţia sub ea
"MĂNĂSTIREA CĂPRIANA", valoarea nominală în cifre şi în litere, două elemente verticale decorative, Stema lui
Ştefan cel Mare, imaginea stilizată a Columnei lui Traian, Coloana Infinitului iar între ele semiluna, denumirea băncii
emitente "BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI", sigla "BNM".
BANCNOTA
CU VALOAREA NOMINALĂ DE 5 LEI
(emisiunea aprilie 1994)
Caracteristici:
 Dimensiuni: 58 x 114 mm;
 Culori dominante, fata-verso: albastru, violet şi verde;
 Imprimata pe hîrtie speciala, în masa careia este inclus un filigran ce reproduce portretul lui Ştefan cel Mare şi un
fir de siguranţă vertical metalizat complet încorporat.
 Faţa bancnotei : Stema Republicii Moldova, inscripţia "REPUBLICA MOLDOVA", portretul lui Ştefan cel Mare, un
ornament naţional multicolor, două elemente decorative verticale, ghiosul central, valoarea nominală imprimată în
cifre şi în litere, sigla "BNM", faximilul " GUVERNATOR, L. Talmaci", textul pe cerc "PE-UN PICIOR DE PLAI, PE-O
GURĂ DE RAI...", simbolul Victoriei - "V", anul imprimării bancnotei "1994", numărul şi seria bancnotei, textul
 Versoul bancnotei : În interiorul unei rame imaginea grafică a Bisericii sf.Dumitru din Orhei cu inscripţia sub ea
"BISERICA SF.DUMITRU DIN ORHEI", valoarea nominală în cifre şi în litere, două elemente verticale decorative,
Stema lui Ştefan cel Mare, imaginea stilizată a Columnei lui Traian, Coloana Infinitului iar între ele semiluna,
denumirea băncii emitente "BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI", sigla "BNM".
BANCNOTA
(emisiunea mai 1994)
Caracteristici:
 Culori dominante, faţă-verso: roşu, violet şi ocru-auriu;
 Imprimată pe hîrtie specială, în masa căreia este inclus un filigran ce reproduce portretul lui Ştefan cel Mare şi un fir de
siguranţă vertical metalizat complet încorporat.
 Faţa bancnotei : Stema Republicii Moldova, inscripţia "REPUBLICA MOLDOVA", portretul lui Ştefan cel
Mare, un ornament naţional multicolor, două elemente decorative verticale, ghioşul central, valoarea
nominală imprimată în cifre şi în litere, sigla "BNM", faximilul "GUVERNATOR, L. Talmaci", textul pe cerc
"PE-UN PICIOR DE PLAI, PE-O GURA DE RAI...", simbolul Victoriei - "V", anul imprimării bancnotei
"1994", numărul şi seria bancnotei, textul "FALSIFICAREA ACESTOR BILETE SE PEDEPSEŞTE
CONFORM LEGILOR".
 Versoul bancnotei : În interiorul unei rame imaginea grafică a Mănăstirii Hîrjauca cu inscripţia sub ea
"MĂNĂSTIREA HÎRJAUCA", valoarea nominală în cifre şi în litere, două elemente verticale decorative,
Stema lui Ştefan cel Mare, imaginea stilizată a Columnei lui Traian, Coloana Infinitului iar între ele
semiluna, denumirea băncii emitente "BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI", sigla "BNM".

BANCNOTA
Caracteristici:
 Culori dominante, faţă-verso: verde şi galben;
 Imprimată pe hîrtie specială, în masa căreia este inclus un filigran ce reproduce portretul lui Ştefan cel Mare şi un fir de siguranţă
vertical metalizat complet încorporat.
 Faţa bancnotei : Stema Republicii Moldova, inscripţia "REPUBLICA MOLDOVA", portretul lui Ştefan cel Mare, un
ornament naţional multicolor, două elemente decorative verticale, ghioşul central, valoarea nominală imprimată în
cifre şi în litere, sigla "BNM", faximilul "GUVERNATOR, L. Talmaci", textul pe cerc "PE-UN PICIOR DE PLAI, PE-O
GURA DE RAI...", simbolul Victoriei - "V", anul imprimării bancnotei "1992", numărul şi seria bancnotei, textul
 Versoul bancnotei: În interiorul unei rame imaginea grafică a Cetăţii Soroca cu inscripţia sub ea "CETATEA
SOROCA", valoarea nominală în cifre şi în litere, două elemente verticale decorative, Stema lui Ştefan cel Mare,
imaginea stilizată a Columnei lui Traian, Coloana Infinitului iar între ele semiluna, denumirea băncii emitente "BANCA
NAŢIONALĂ A MOLDOVEI", sigla "BNM".

BANCNOTA
Caracteristici:
 Culori dominante, faţă-verso: roşu-violet;
CONFORM LEGILOR".
 Versoul bancnotei : În interiorul unei rame imaginea grafică a Mănăstirii Hîrbovăţ cu inscripţia sub ea
"MĂNĂSTIREA HÎRBOVĂŢ", valoarea nominală în cifre şi în litere, două elemente verticale decorative,
Stema lui Ştefan cel Mare, imaginea stilizată a Columnei lui Traian, Coloana Infinitului iar între ele
semiluna, denumirea băncii emitente "BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI", sigla "BNM".
BANCNOTA
(emisiunea septembrie 1995)
Caracteristici:
 Culori dominante, faţă-verso: roz, cafeniu, galben;
CONFORM LEGILOR".
 Versoul bancnotei : În interiorul unei rame imaginea grafică a Cetăţii Tighina cu inscripţia sub ea
"CETATEA TIGHINA", valoarea nominală în cifre şi în litere, două elemente verticale decorative, Stema lui
Ştefan cel Mare, imaginea stilizată a Columnei lui Traian, Coloana Infinitului iar între ele semiluna,
denumirea băncii emitente "BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI", sigla "BNM".
BANCNOTA
(emisiunea septembrie 1995)
Caracteristici:
 Culori dominante, faţă-verso: roz, violet, portocaliu, ocru;
 Faţa bancnotei: Stema Republicii Moldova, denumirea băncii emitente "BANCA NAŢIONALĂ A
MOLDOVEI", inscripţia "REPUBLICA MOLDOVA", portretul lui Ştefan cel Mare, un ornament naţional
multicolor, trei elemente decorative verticale, ghioşul central, valoarea nominală imprimată în cifre şi în
litere, sigla "BNM", faximilul "GUVERNATOR, L. Talmaci", textul pe cerc "PE-UN PICIOR DE PLAI, PE-O
GURA DE RAI...", simbolul Victoriei - "V", anul imprimării bancnotei "1992", numărul şi seria bancnotei,
textul "FALSIFICAREA ACESTOR BILETE SE PEDEPSEŞTE CONFORM LEGILOR".
 Versoul bancnotei: În interiorul unei rame imaginea grafică a Primăriei Municipiului Chişinău cu inscripţia
sub ea "Primăria Municipiului Chişinău", valoarea nominală în cifre şi în litere, trei elemente verticale
decorative, Stema lui Ştefan cel Mare, imaginea stilizată a Columnei lui Traian, Coloana Infinitului iar între
ele semiluna, denumirea băncii emitente "BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI", sigla "BNM".
BANCNOTA
(emisiunea decembrie 1999)
Caracteristici:
 Culori dominante, faţă-verso: verde-deschis, portocaliu şi gri;
 Faţa bancnotei : Stema Republicii Moldova, denumirea băncii emitente "BANCA NAŢIONALĂ A
multicolor, trei elemente verticale decorative, ghioşul central, valoarea nominală imprimată în cifre şi în
 Versoul bancnotei : În interiorul unei rame dreptunghiulare imaginea grafică a Catedralei din Chişinău cu
inscripţia sub ea "Chişinău. Catedrala", valoarea nominală în cifre şi în litere, trei elemente verticale
decorative, Stema lui Ştefan cel Mare, imaginea stilizată a Columnei lui Traian, Coloana Infinitului iar între
ele semiluna, denumirea băncii emitente "BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI", sigla "BNM".
BANCNOTA
(emisiunea octombrie 2003)
Caracteristici:
 Culori dominante, faţă-verso: violet-deschis, violet-închis, albastru-deschis şi albastru-închis;
 Faţa bancnotei :Stema Republicii Moldova, denumirea băncii emitente "BANCA NAŢIONALĂ A
multicolor, trei elemente verticale decorative, ghioşul central, valoarea nominală imprimată în cifre şi în
 Versoul bancnotei : În interiorul unei rame imaginea grafică a fostei clădiri a Parlamentului Republicii
Moldova cu inscripţia sub ea "Parlamentul Republicii Moldova", valoarea nominală în cifre şi în litere, trei
elemente verticale decorative, compoziţia din steguleţe, Stema lui Ştefan cel Mare, imaginea stilizată a
Columnei lui Traian, Coloana Infinitului iar între ele semiluna, denumirea băncii emitente "BANCA
NAŢIONALĂ A MOLDOVEI", sigla "BNM".
Elementele de siguranță ale bancnotelor modernizate
500 Lei (în lumina zilei)
1) FIR DE SIGURANŢĂ
2) MICROTEXT
3) IMPRIMARE ÎN RELIEF
4) FILIGRAN
5) IMPRIMARE RELIEF CONCAV
6) MICROTEXT
7) MICROTEXT
8) ELEMENT DE SUPRAPUNERE
II. MASĂ MONETARĂ
2.1. Noţiune de masă monetară.

2.2. Agregatele monetare.
2.3. Indicatorii monetari.
2.4. Masa monetară în R. Moldova.
2.1. NOŢIUNE DE MASĂ MONETARĂ
 Conceptul masă monetară a evoluat de la o

perioadă la alta în funcţie de cunoaşterea
fenomenului monetar şi de formarea capacităţilor de
gestiune atât a sectorului monetar, cât şi, prin acesta,
a economiei în ansamblu.
 Aşa, multă vreme s-a considerat că masa monetară
ar fi constituită numai din monedă cu valoare deplină.
 Apoi în masa monetară au fost incluse şi bancnotele
şi biletele de tezaur.
 Ulterior s-a acceptat cuprinderea în masa monetară
şi banii de cont.
 În prezent masa monetară reprezintă o agregare de
mijloace monetare suficient de largă.
OPINII PRIVIND MASA MONETARĂ (1)
Noţiunea „masă monetară” are mai multe sinonime: masa

banilor în circulaţie; masa bănească.
„Masa banilor în circulaţie – mărime eterogenă

constând din suma activelor care por fi utilizate pe
teritoriul unei ţări pentru cumpărarea de bunuri şi
servicii şi pentru achitarea datoriilor” (KIRIŢESCU Costin, DOBRESCU
Emilian. Moneda – mica enciclopedie. –Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1998. –P. 188).
Masa monetară – totalitatea mijloacelor de cumpărare,

plată şi acumulare, care deservesc diverse raporturi şi
care aparţin persoanelor fizice şi juridice şi statului”
(Финансы. Денежное обращение. Кредит: Учебник для вузов/ Под ред. проф. Г.Б.
Поляка. -М.: ЮНИТИ, 2001. – C. 33).
OPINII PRIVIND MASA MONETARĂ (1)
 „Masa monetară se reprezintă ca o mărime eterogenă

constând din totalitatea activelor care pot fi utilizate pentru
procurarea bunurilor şi serviciilor şi pentru plata datoriilor”
(Stoica, Victor. Deaconu, Petre. Bani şi credit : banii, teoriile
monetare, administrarea banilor şi politica monetară. - Bucureşti
: Editura Economică, 2003. –P. 234).
 „Masa monetară reprezintă ansamblul mijloacelor de plată,
respectiv de lichidităţi, existente la un moment dat în cadrul
unei economii” (Manolescu, Gheorghe. Monedă şi credit. –
Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine, 2003. –P. 28).
 Masa monetară reprezintă totalitatea eterogenă a

mijloacelor de lichiditate existente la un moment dat
în cadrul unei economii (O. Stratulat).

COMPONENTELE
MASEI MONETARE
 moneda efectivă sau numerarul

(moneda principală şi divizionară);
 moneda de cont (disponibilităţi în
conturi curente);
 depuneri la termen;
 alte active.
COMPONENTELE MASEI MONETARE
constituie totalul real al banilor în formă de monedă principală şi

divizionară aflate în circulaţie în urma emiterii acesteia de autoritatea
monetară. Moneda efectivă mai este numită numerar. Ea este
MONEDA EFECTIVĂ componenta cea mai lichidă şi elementul de mare importanţă al
masei monetare.
reprezintă disponibilităţile aflate în conturile curente sau depozitele

la vedere. În prezent, banii de cont reprezintă principala componentă
a masei monetare. Moneda de cont, în esenţă, exercită funcţia de
MONEDA DE CONT rezervare a valorii.
indică un gen de depozite bancare, prin care clienţii încredinţează

DEPUNERI LA banii băncii, până la un termen convenit, contra unei dobânzi de
bonificare. În aşa mod, acest activ financiar are conotaţia
TERMEN; instrumentelor de investire.
În masa monetară, sunt incluse şi activele plasate în diferite titluri,
emise şi puse în circulaţie pe piaţa financiară, fiecare având diferite
grade de lichiditate. Titlurile incluse în masa monetară au diferit
ALTE ACTIVE termen de emisie (scurt, mediu, lung). La cele cu termen scurt se
FINANCIARE. referă cambiile, biletele de trezorerie, bonurile de casă şi de tezaur,
care au un grad mai ridicat de lichiditate decât cele pe termen mediu
şi lung (acţiuni, obligaţiuni etc.).
2.2. AGREGATELE MONETARE
 Raţionamentul care stă la baza măsurării cantităţii de bani

reiese din următoarea axiomă: întrucât banii sunt rezerva
de active lichide folosite pentru efectuarea tranzacţiilor,
cantitatea de bani, de fapt, este cantitatea acestor active.
 În aspect conceptual ideea este simplă, însă tehnica
realizării în practică este suficient de dificilă.
 Aceasta este condiţionat de faptul că activele menţionate
posedă diferit grad de lichiditate.
 Cu toate acestea, în scopul măsurării cantităţii de bani în
economie, se folosesc anumiţi indicatori, rezultaţi din
gruparea activelor lichide, care au fost numiţi agregate
monetare.
OPINII PRIVIND AGREGATELE MONETARE (1)
 AGREGATELE MONETARE până în anii

1970 aveau o structură relativ simplă, fiind
considerate drept monedă, mijloacele de
plată cu plasamente lichide pe termen scurt,
incluse în pasivul băncilor.
 Agregatele monetare reprezintă una din

câteva grupări ale activelor lichide ce
servesc ca măsurătoare de alternativă a
masei monetare.
ACCEPŢII
PRIVIND AGREGATELE MONETARE (2)
 AGREGATELE MONETARE cuprind atât

mijloacele de plată (moneda efectivă,
depunerile în conturi la vedere) deţinute de
agenţii nefinanciari rezidenţi, cât şi acele
plasamente financiare care pot fi
transformate cu uşurinţă şi rapiditate în
instrumente de plată, fără riscul pierderilor de
capital. (Basno C., Dardac N., Floricel C. Monedă, credit, bănci. -
Bucureşti: Editura Didactică şi pedagogică, 2003. - P. 76 -85)
ACCEPŢII
PRIVIND AGREGATELE MONETARE
 Agregatul monetar reprezintă un

ansamblu de active monetare de
diferită structură şi conţinut ce
serveşte ca măsurător al unor
fracţiuni sau al totalului masei
monetare.
AGREGATELE MONETARE
ÎN ŢĂRILE DEZVOLTATE
 C - grupează toate mijloacele de plată sub forma

monedei efective (bilete de bancă şi moneda
divizionară)
 M1 – include C+depunerile în conturi curente
 M2 – constă din M1+ depozitele la termen şi conturi
de economii în băncile comerciale;
 M3 – cuprinde M2+ active cu grade diferite de
lichiditate şi în structura cărora pot fi incluse
certificatele de depozit, bonuri de casă, conturi de
economii pe termen mediu ş.a. titluri.
 L – constă din M3+ titluri emise pe termen mediu şi
lung negociabile şi care pot fi transformate mai rapid
sau mai lent în mijloace de plată, respectiv în
lichidităţi.
AGREGATELE MONETARE
ÎN SUA
 M1 = numerar în circulaţie (în afara sistemului bancar)

şi depozite la vedere;
 M2 = M1 + depozite la termen la băncile comerciale;
 M3 = M2 + depozite la termen la băncile populare şi la

casele de economii;
 M4 = M3 + certificate de depozit negociabile;
 M5 = M4 + certificate de depozit de mare valoare.

AGREGATELE MONETARE
ÎN FRANŢA,
înainte de crearea UEM
 M1 = numerar în circulaţie + soldul conturilor

la vedere;
 M2 = M1 + plasamente la vedere + conturile

de economii pentru locuinţe;
 M3 = M3 + active monetare ale rezidenţilor +

depozite la vedere + bonuri de casă+
+ certificate de depozit.
AGREGATELE MONETARE
ÎN FRANŢA,
înainte de crearea UEM
 M1 = numerar în circulaţie + soldul conturilor

la vedere;
 M2 = M1 + plasamente la vedere + conturile

de economii pentru locuinţe;
 M3 = M3 + active monetare ale rezidenţilor +

depozite la vedere + bonuri de casă+
+ certificate de depozit.
Agregatele monetare definite de
Banca Centrală Europeană
în care se include: numerarul în circulaţie (bancnotele şi monedele

metalice) şi depozitele overnight constituite la instituţiile financiar-
Agregatul monetar monetare şi administraţia centrală (poştă sau trezorerie);
restrâns (M1)
care cuprinde M1 plus depozitele rambursabile după notificare la cel

puţin trei luni (depozitele de economii pe termen scurt) şi depozitele de
scadenţă de maximum doi ani (depozite pe termen scurt) constituite la
instituţiile financiar-monetare şi administraţia centrală. Agregatul M 2
Agregatul monetar
poartă denumireea de cvasimonedă, deoarece include plasamente care
intermediar (M2) pot fi disponibile în orice moment, cu aplicarea unor restricţii (de
exemplu, comisioane, penalităţi, existenţa unui preaviz de rambursare
etc.), dar nu pot servi, în mod direct, la efectuarea plăţilor;
care reprezintă masa monetară în sens larg şi include M2, la care se

adaugă intrumente negociabile, în special operaţiuni de împrumuturi
repo, unităţi emise de fonduri de piaţă monetară, precum şi instrumente
Agregatul monetar (M3) de îndatorare cu scadenţă de maximum doi ani, emise de instituţiile
financiar-monetare.
AGREGATELE MONETARE
ÎN CADRUL BĂNCII CENTRALE EUROPENE
 M1 = numerar în circulaţie + depozite overnight;
 M2 = M1 + depozite rambursabile după notificare

la cel mult trei luni +
+ depozite la termen cu scadenţă de maximum doi
ani;
 M3 = M2 + împrumuturi de operaţiuni repo +

unităţi ale fondurilor de piaţă monetară +
instrumente de îndatorare cu scadenţă de
maximum doi ani.
Structura şi ponderea agregatelor monetare conform
Băncii Centrale a Europei
Felul agregatului Componenţa agregatelor
M1 (40%) = moneda fiduciară (numerarul în

RESTRÂNS circulaţie) (7%) +
+ depozite la vedere (33%)
M2 (88%) = M1 (40%)+
+ depozite la termen < 2 ani (20%)+
INTERMEDIAR + depozitele rambursabile cu preaviz de 3 luni
(28%)
M3 (100%) = M2 (88%)+
+ pensiuni (4%)+
LARG + titluri monetare (6%)+
+ titluri de creanţă cu durata < 2 ani (2%)
2.3. NIVELUL, SIRUCTURA ŞI DINAMICA
MASEI MONETARE
 Modificarea cantităţii de bani, care circulă în economie, influenţează
considerabil evoluţiile economice la toate nivelele şi au impact asupra
indicatorilor micro-, mezo- şi macroeconomici (producţia reală, nivelul
preţurilor, ocuparea forţei de muncă etc.). Deoarece controlul cantităţii de bani
este un aspect foarte important pentru stabilitatea economică, analiştii şi
politicienii trebuie să dispună de instrumentar adecvat nu numai pentru
măsurarea masei monetare, dar şi pentru urmărirea evoluţiei nivelului,
structurii şi efectelor acesteia.
Indicatorii monetari sunt indicatorii cu

ajutorul cărora este posibilă dimensionarea
masei monetare, urmărirea evoluţiei şi
efectelor ei.
CATEGORII DE INDICATORI
Prima categorie include indicatorii care

estimează nemijlocit parametrii masei
monetare şi evoluţia acesteia.
A doua categorie de indicatori este

utilizată pentru estimarea efectelor masei
monetare asupra parametrilor economici.
INDICATORII DE ESTIMARE A PARAMETRILOR
MASEI MONETARE ŞI EVOLUŢIEI ACESTEIA
 de nivel;
 de structură;
 de dinamică.
INDICATORII DE NIVEL
redau volumul acesteia în unităţi monetare la o anumită

dată. Indicatorii absoluţi sunt reprezentaţi de agregatele
INDICATORII monetare, care caracterizează nivelul masei monetare
ABSOLUŢI pe componentele acesteia.
redau rezultatul comparaţiei acesteia cu alţi indici

economici în procente la o anumită dată.
INDICATORII
RELATIVI
INDICATORII DE NIVEL
AI MASEI MONETARE
Un indicator de nivel relativ este ponderea masei monetare în PIB.

MM
W MM
GDP   100%
în care:
GDP
 MM - indică ponderea masei monetare în PIB;
WGDP
 MM - masa monetară;
 GDP - produsul intern brut.
Alţi indicatori relativi, cum ar fi ponderea agregatului monetar respectiv în PIB, ponderea
alcătuitorului masei monetare în PIB etc., care caracterizează raportul diferitelor grupe de
active monetare cu PIB, se determină prin formula:
Mi
Mi
WGDP   100%
în care:
GDP
 Mi - exprimă ponderea agregatului monetar i în PIB;
WGDP
 Mi - agregatul monetar;
 i - genul agregatului monetar.
INDICATORII DE STRUCTURĂ
AI MASEI MONETARE
Structura masei monetare reprezintă ponderea

fiecărui constituent în totalul ei.
Ai
S mm   100%
MM
în care:
 Smm - reprezintă structura masei monetare;
 Ai - alcătuitorul i al masei monetare;
 MM - masa monetară;
 i - genul alcătuitorului.
INDICATORII DE DINAMICĂ
AI MASEI MONETARE
Dinamica masei monetare reprezintă

modificarea parametrilor cantitativi ai acesteia
de la o perioadă la alta.
Indicatorii de dinamică sunt:
 creşterea absolută a agregatelor monetare

 creşterea relativă a agregatelor monetare
 elasticitatea acestora.
AI MASEI MONETARE
Un indicator de creştere absolută este creşterea absolută a masei monetare, care se

calculează potrivit relaţiei:
MMt / 0  MMt  MM0

în care:
 MMt / 0 - indică creşterea absoluţii a masei monetare;
 MMt - masa monetară la data curentă;
 MM0 - masa monetară la data de bază.
Analogic, se determină şi creşterea absolută a agregatelor monetare şi creşterea

absolută a constituentelor masei monetare în parte.
Mit / 0  Mit  Mi0

în care:
 M it / 0 - exprimă creşterea absolută a agregatului nonetar i;
 Mit - agregatul monetar i la data curentă;

 Mi0 - agregatul monetar i la data de bază.
AI MASEI MONETARE
Indicatorul creşterea relativă a masei monetare se calculează potrivit relaţiei:
 MMt 
IMMt / 0   1 100%
 MM0 
În acelaşi mod, se calculează şi creşterea relativă a agregatelor monetare şi
a alcătuitorilor masei monetare.

 Mit 
I Mi  1 100%
t /0  
M
 0 
i
în care:
 I - reprezintă creşterea relativă a agregatului monetar i;
Mi t /0
 M - agregatul monetar i la data curentă;
i
t
 M - a gregatul monetar i la data de bază.
i0
AI MASEI MONETARE
Evoluţia masei monetare, în raport cu evoluţia economiei, poate fi

estimată prin compararea creşterii relative a ei cu creşterea relativă a
PIB. Raportul acestor doi indici se regăseşte în indicatorul numit
elasticitatea masei monetare.
MMt / 0 GDPt / 0 IMMt / 0

eMM
GDP   
MM0 GDP IGDPt / 0
 eGDP
MM
- coeficientul de elasticitate a masei monetare.
Elasticitatea masei monetare indică cu cât creşte masa monetară la

creşterea PIB cu o unitate monetară.
Dacă eGDP
MM
>1 înseamnă că masa monetară creşte mai rapid decât
produsul intern brut.
INDICATORII DE EVALUARE A EFECTELOR
MASEI MONETARE
 rata dobânzii;
 viteza de rotaţie a banilor;
 rata de schimb.
RATA DOBÂNZII
Efectele variaţiei indicatorului ratei

dobânzii asupra masei monetare se
manifestă în funcţie de perioada de timp, şi
anume:
 pe termen scurt - o creştere a dobânzilor
accelerează creşterea masei monetare, iar o
scădere, o încetineşte.
 pe termen mediu, o creştere a dobânzii
încetineşte creşterea masei monetare şi
invers.
FORMULA DE CALCUL
Indicatorul principal de efect este rata

dobânzii (r). Aceasta exprimă raportul
procentual dintre dobânda plătită pentru
angajarea creditului şi valoarea creditului:
R = D /Cx100%.
VITEZA
DE ROTAŢIE A BANILOR
Viteza de rotaţie a banilor este

indicatorul care exprimă numărul mediu de
utilizări a unităţii monetare în tranzacţii pentru
plata mărfurilor şi serviciilor, onorării
obligaţiilor, transferul capitalului într-o
anumită perioadă de timp.
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
VITEZA DE ROTAŢIE A BANILOR
 conjunctura economică,
 agregatele monetare,
 organizarea plăţilor,
 factorul psihologic etc.

VITEZA
Pentru aprecierea vitezei de circulaţie a monedei, vom apela la ecuaţia schimbului.

Ecuaţia schimbului reprezintă un fundament bun de cercetare a principalelor probleme
ale teoriei economice. Ea prezintă o deosebită utilitate în cercetarea aspectelor legate de
cantitatea banilor şi viteza lor de circulaţie.
Ecuaţia schimbului, cunoscută şi sub denumirea de „ecuaţia lui Fisher”, este relaţia
conform căreia rezultatul înmulţirii mărimii masei monetare cu viteza de circulaţie a
banilor este egal cu rezultatul înmulţirii nivelului preţurilor cu produsul naţional real:
M V  P  Q
în care:
 M - exprimă cantitatea de: bani aliată în circulaţie (masa monetară);
 V - viteza de circulaţie a banilor;
 P - nivelul preţurilor (mărimea medie);
 Q - numărul tranzacţiilor.
VITEZA
P  Q
V 
M
Calcularea vitezei de circulaţie a banilor potrivit ecuaţiile de mai
sus este dificilă, deoarece nu se poate determina cu exactitate
numărul tranzacţiilor efectuate prin intermediul banilor.
În practica monetară, numărul rotaţiilor efectuate de o unitate

monetară se calculează prin raportarea circuitului monetar la
masa monetară din perioada respectivă.
CM
V 
MM
CM - reprezintă circuitul monetar.

VITEZA
Viteza de rotaţie sub formă de coificient (Vr) se determină astfel:

Rulaj_(u.m.) _ sau_ Produsul_ Intern_ Brut(PIB)
Viteza
_ de _ rotatie_(u.m.) 
Masa_ monetara_ u.m.
Ca durată în zile (Dz), viteza de rotaţie se calculează astfel:
T _( D p )
Durata _ zile 
V r  Rulaj \ Masa _ monetara 
în care
 Dz – numărul (durata) de zile necesare pentru realizarea unei rotaţii a banilor;
 T (Dp) – numărul de zile sau durata raportată;
 Mm – masa monetară.
 De exemplu, dacă perioada de analiză este de 1 an, atunci durata perioadei de analiză este
egală cu 360 de zile. Dacă durata unei rotaţii este de 67 de zile, acest lucru presupune că, în
decurs de 67 de zile, întreaga masă monetară este utilizată odată pentru a tranzacţiona toate
bunurile şi serviciile existente în economie. Dacă durata unei rotaţii devine 69 de zile, acest
lucru înseamnă că masa monetară se roteşte mai greu, deci viteza de rotaţie scade.
VITEZA
Enunţ. Considerăm, în mod simplificat, o economie în care sunt
tranzacţionate
3 produse, având cantităţile şi preţurile, în momentele 1 şi 2, prezentate mai
jos:
Momentul 1 Momentul 2
Produs
Y P Y P
1 10 150 15 120
2 30 20 40 50
3 15 35 30 60
 Oferta de monedă în cele două momente a fost

Mm1 = 875 u.m. şi Mm2 = 1120 u.m.
 Să se determine cu cât se modifică viteza de rotaţie a banilor (monedei) în

momentul 1, comparativ cu momentul 2.
VITEZA
REZOLVARE
 Se determină viteza de rotaţie în cele două momente şi se face raportul

procentual între ele, formula integrată fiind:

 Y i  Pi  _ momentul _ 2   Y i  Pi  _ momentul _ 1
 (%) v  3
 3
 100 %
Mm _ momentul _ 2 Mm _ momentul _ 1
 Aplicând formula pe datele din tabel, obţinem:

(15 120)  (40  50)  (30  60) (10 150)  (30  20)  (15  35)
(%)v   100% 
1120 _ u.m. 875 _ u.m.
5600 2625
  100%  (5  3) 100%  166,67%
1120 875
VITEZA
 Determinăm creşterea relativă a masei monetare şi a tranzacţiilor tuturor bunurilor şi serviciilor
din economie pe perioada de analiză (momentul 2 faţă de momentul 1), formula fiind:
Mm 2
Cresterea _ relativa _( Mm )   100%
Mm1
  Y  P  _ momentul _ 2
i i
Cresterea _ relativa _(Y  P )  3
 100%
i

i
 Y  P  _
i momentul
i _ 1
3
 Aplicând formula pe datele din tabel, obţinem:
Mm 2 1120 _ u.m.
Cresterea _ relativa _( Mm )   100 %   100 %  128 %
Mm1 875 _ u.m
(15  120 )  ( 40  50)  (30  60)
Cresterea _ relativa _(Yi  P i )   100 % 
(10  150 )  (30  20)  (15  35)
5600 _ u.m
  100 %  213,33%
2625 _ u.m.
 Răspuns: Dacă volumul tranzacţiilor, măsurat prin suma produselor dintre cantităţi şi preţuri, a crescut cu 113,33%
(5.600/2.625 – 1), masa monetară a crescut numai cu 28% (1120/875 – 1), deci valoarea tranzacţiilor a crescut mai mult decât
valoarea masei monetare, a ofertei de monedă, ceea ce a determinat accelerarea vitezei de rotaţie a monedei cu 66,67%.
2.4. MASA MONETARĂ
ÎN R. MOLDOVA
 În Republica Moldova, posibilităţile de măsurare a masei monetare au
apărut odată cu introducerea monedei naţionale în anul 1993.
Metodologia aplicată, la început cuprindea opt componente ale masei
monetare grupate în cinci agregate.
 Pe parcurs, s-a constatat că unele active, incluse în masa monetară, în

condiţiile autohtone nu au atins gradul de lichiditate caracteristic
mijloacelor de plată acceptate în tranzacţii. Pe de altă parte, au existat
dificultăţi tehnice în contabilizarea şi evidenţa unor active pretinse
componente ale masei monetare. În vederea obiectivizării măsurării
masei monetare, BNM a modificat metodologia calculării agregatelor
monetare, conferind acesteia o nouă structură, valabilă până în prezent
COMPONENŢA MASEI MONETARE ŞI
METODOLOGIA DE CALCUL A AGREGATELOR
MONETARE ÎN R. MOLDOVA
agregatul monetar M3
Depozite
Instrumentele în valută
Bani în circulaţie Depozite
Depozite pieţei străină
agregatul la termen
la vedere monetare
monetar M0
COMPONENŢA MASEI MONETARE ŞI
METODOLOGIA DE CALCUL A AGREGATELOR
MONETARE ÎN R. MOLDOVA
Denumirea articolului 2018 2017 2016 2015 2014
Masa monetară (M3) 83 158,63 77 109,75 70 507,83 64 005,38 65 972,99
Depozite în valută străină 24 824,49 24 066,60 24 080,26 24 744,62 22 753,05
Depozite la vedere în valută străină 10 037,95 8 332,93 8 070,00 7 563,32 5 523,87
Persoane fizice 3 987,60 3 192,59 2 703,62 2 603,99 1 965,17
Persoane juridice 6 050,34 5 140,34 5 366,38 4 959,33 3 558,70
Depozite la termen în valută străină 14 786,54 15 733,67 16 010,27 17 181,31 17 229,18
Persoane fizice 13 675,67 14 012,12 13 976,17 15 307,38 14 855,91
Masa monetară (M2) 58 334,15 53 043,15 46 427,57 39 260,76 43 219,94
Depozite la termen în moneda naţională 19 169,16 18 396,25 18 334,95 15 698,98 16 706,76
Persoane fizice 16 440,26 16 206,99 16 293,34 13 936,61 14 322,72
Instrumentele pieței monetare 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
Masa monetară (M1) 39 164,99 34 646,90 28 092,62 23 561,78 26 513,18
Depozite la vedere în moneda naţională 18 087,56 15 540,45 10 818,36 8 052,40 9 004,48
Persoane fizice 7 289,75 5 218,14 3 799,07 3 026,85 2 843,10
Bani în circulație (M0) 21 077,43 19 106,45 17 274,26 15 509,38 17 508,70

EVOLUŢIA MASEI MONETARE
ÎN R. MOLDOVA
în perioada ianuarie 2019
III. ECHILBRUL MONETAR ŞI INFLAŢIA
3.1. Tratări privind echilibrul monetar.

3.2. Inflaţia, cauzele şi formele ei.
3.3. Indicatorii inflaţiei.
3.4. Consecinţele inflaţiei.
3.1. TRATĂRI PRIVIND
ECHILIBRUL MONETAR
 Echilibrul monetar reprezintă acea stare în care nu

există nici exces de bani, nici penurie de bani în
circulaţie, acea stare în care nu există nici inflaţie,
nici deflaţie.
 Echilibrul monetar este punctul neutru dintre inflaţie
şi deflaţie.
 Echilibrului monetar este dat sub aspectul relaţiei
dintre cantitatea de bani existentă în circulaţie şi
cantitatea de bani obiectiv necesară în circulaţie.
Condiţia echilibrului monetar este egalitatea între
oferta şi cererea de bani a economiei.
3.1. TRATĂRI PRIVIND
ECHILIBRUL MONETAR
Înţelegerea conceptului de echilibru monetar trebuie să se realizeze din
perspectiva următoarelor considerente:
 echilibrul monetar este un proces obiectiv, influenţat de producţia de bunuri şi

servicii şi de circulaţia acestora pe piaţă;
 echilibrul monetar se manifestă ca tendinţă, având un caracter dinamic,
determinat de schimbările din sfera materială reală cu care sfera monetară se
află în relaţii de condiţionare reciprocă;
 echilibrul monetar se realizează atât prin concordanţa dintre cererea şi oferta de
bani, dar şi prin concordanţele dintre produsele de pe celelalte pieţe şi, în
particular, dintre produsele de pe piaţa financiară.
În concluzie, numai reglarea masei monetare arată un efect global asupra

economiei, pentru a se asigura o creştere anuală a circulaţiei monetare,
corespunzător ratelor de creştere economică.
ECUAŢIA ECHILIBRULUI MONETAR
ÎN INTERPRETAREA LUI J. KOOPMANS
C+S+M = C+I+L,
unde:
C+S+M - oferta de bani, cantitatea de bani
existentă în circulaţie;
C+I+L - cererea de bani, cantitatea de bani
obiectiv necesară a se afla în circulaţie în
condiţiile date.
ECUAŢIA ECHILIBRULUI MONETAR
ÎN INTERPRETAREA LUI GUNNAR MYRDAL
C + I + ∆M = C + I + ∆L,
unde:
 C – consumul;
 I – investiţiile;
 ∆M – fluxul (oferta) monetar;
 ∆L –cererea de lichidităţi.
TRĂSĂTURILE
ECHILIBRULUI MONETAR
 Echilibrul monetar nu cere ca masa monetară în circulaţie să

rămână constantă, ci să se adapteze la necesităţile economiei.
 Echilibrul monetar prin natura sa este instabil, adică odată

ştirbită încrederea în bani, ea poate deveni cauza inflaţiei, a
creşterii preţurilor.
 Echilibrul monetar nu presupune preţuri neschimbate.
 Echilibrul monetar este legat de echilibrul economic general,

el fiind o altă faţetă a acestuia.
CONDIŢIILE ŞI FACTORII DE INFLUENŢĂ A
ECHILIBRULUI MONETAR
Procese financiare Cererea şi oferta de

şi valutare mărfuri
Echilibrul sau dezechilibrul

monetar
Cererea şi oferta de
Bugetul de stat monedă
Tranzacţii cu agenţii Masa monetară Import - export

economici interni şi
externi
Balanţa de preţ
Capacitatea de plată
a subiecţilor
economici
Sfera numerarului Sfera monedei scripturale

3.2. INFLAŢIA,
CAUZELE ŞI FORMELE EI
Inflaţia este unul din fenomenele care

preocupă din ce în ce mai mult populaţia,
astfel încât mecanismele concrete prin care
funcţionează economia sunt puţin adaptate
pentru a răspunde acestei preocupări.
ACCEPŢIUNI PRIVIND INFLAŢIA (1)
 „Inflaţia reprezintă un dezechilibru structural între masa

monetară şi economia reală (producţia de bunuri şi servicii),
care se manifestă printr-o creştere persistentă a nivelului
general al preţurilor, provocând deprecierea monetară
(scăderea puterii de cumpărare a mijloacelor băneşti) (Lucian C.
Ionescu. Economia şi rolul băncilor. Institutul Bancar Român, vol.2.-Bucureşti: Editura
Economică, 1997. – P.84);
ACCEPŢIUNI PRIVIND INFLAŢIA (2)
 „În sensul cel mai general, termenul „inflaţie”

este pur şi simplu sinonim cu noţiunea
creştere. Modul în care a fost utilizat termenul
i-a dat însă un sens mai restrictiv, cel pe care
ar trebui să-l analizăm aici. Inflaţia este
creşterea preţurilor mărfurilor (bunurilor şi
serviciilor). (Dicţionar de ştiinţe economice. _Ch.: Editura
Arc: Î.E.P „Ştiinţa”; 206 (Tipografia Centrală). –P. 433)
ABORDĂRI ALE INFLAŢIEI
 Abordarea inflaţiei ca proces monetar afirmă că la

originea creşterii preţurilor se află creaţia excesivă
de monedă.
 Abordarea inflaţiei ca proces economic afirmă că

aceasta este expresia unui dezechilibru global
generat de conjunctura economică în domeniul
producţiei, consumului, veniturilor, cheltuielilor etc.
MANIFESTAREA INFLAŢIEI
 Creşterea masei monetare;
 Scăderea puterii de cumpărare a banilor.

CAUZELE INFLAŢIEI
Inflaţia ca orice fenomen complex este

explicat prin multiple cauze:
 creşterea excesivă a creditului,

 creşterea deficitelor bugetare şi balanţelor de
plăţi externe;
 creşterea salariilor;
 scăderea producţiei de bunuri şi servicii etc.
MANIFESTĂRI A EVOLUŢIEI PREŢURILOR
 dezinflaţia se manifestă prin încetinirea

ritmului de creştere a nivelului general al
preţurilor;
 stagflaţia desemnează acea situaţie din
economia în care coexistă inflaţia cu lipsa de
creştere economică;
 slumpflaţia sintetizează coexistenţa inflaţiei
cu recesiunea economică.
ACCEPŢIUNI PRIVIND DEFLAŢIA
Deflaţia este opusul inflaţiei, o scădere generalizată şi de

durată a tuturor preţurilor într-o economie, determinată de
restrângerea masei monetare în circulaţie sub nevoile
economiei. Este un fenomen cel puţin la fel de devastator ca şi
inflaţia, deşi se apreciază că este chiar mai perturbator decât o
inflaţie persistentă.
Astfel, deflaţia se defineşte ca o scădere generalizată şi de

durată a tuturor preţurilor într-o economie.
Interpretarea deflaţiei, în cele mai multe cazuri, este axată pe

manifestările monetare, deoarece fenomenul deflaţiei este
generat de restrângerea masei monetare şi a creditului, ca
urmare a reducerii cheltuielilor, fie din partea guvernului, fie din
partea agenţilor economici, sau a investiţiilor în economie.
FORMELE INFLAŢIEI
în funcţie de cauzele care au generat-o
 În funcţie de ritmul de creştere a preţurilor
 În funcţie de anticipările (aşteptările) pieţei
 În funcţie de tipul de mecanism de funcţionare a pieţei
 În funcţie de principalele cauze

FORMELE INFLAŢIEI
În funcţie de ritmul de creştere a preţurilor
 inflaţie moderată (târâtoare sau lentă), când ritmul de

creştere a preţurilor este de 2-3% pe an;
 inflaţie medie (declarată), dacă creşterea preţurilor este de

până la 15-20% anual;
 inflaţie galopantă, cu un ritm anual de creştere a preţurilor de

peste 25%;
 hiperinflaţie, când rata medie lunară a inflaţiei este peste 50%.

FORMELE INFLAŢIEI
în funcţie de ritmul de creştere a preţurilor
numită şi târâtoare, înregistrează un ritm mediu anual de creştere a preţurilor de consum de

până la 3%. Dacă avem în vedere că inflaţia este prezentă permanent, nivelul indicat este
acceptabil. De altfel, în accepţiunea Băncii Centrale Europene (BCE), stabilitatea preţurilor
Inflaţia lentă este definită ca o creştere anuală a indicelui armonizat al preţurilor de consum pentru zona
euro mai mică de 2%.
este generată de creşterea globală a cererii în raport cu oferta. Această formă de inflaţie
demarează pe un segment al pieţei, ca apoi să se extindă în ansamblul economiei. Excesul
de cerere este urmare a creşterii ofertei de monedă condiţionată de sporirea cheltuielilor
publice (majorarea deficitului bugetar, împrumuturile externe de stat etc.), creşterea
Inflaţia moderată cheltuielilor persoanelor fizice (sporirea salariilor şi altor drepturi de personal, diminuarea
economiilor, creşterea creditelor de diferită natură, sporirea remiterilor de valută din
străinătate etc.), majorarea cheltuielilor persoanelor juridice (investiţii în dezvoltare,
investiţii de capital din străinătate etc.).
este cauzată de accentuarea disproporţionalităţilor dintre segmentele (ramurile) economiei

reale. Spre exemplu, preţurile la produsele agricole, de regulă, sunt joase, ceea ce necesită
Inflaţia galopantă subvenţii pentru producători.
apare prin intermediul mecanismelor de interacţiune cu străinătatea: cursul de schimb,

preţurile la produsele de import, fluxurile de capital etc. Preţurile interne cresc în cazul
scăderii cursului valutar (deprecierii monedei naţionale), majorării preţurilor de import (cel
Hiperinflaţia mai frecvent la produsele fără alternativă în ţară prin impunere fiscală), intrării a
importante sume de monedă străină pe piaţa valutară (se majorează cantitatea de mijloace
de plată) etc.
FORMELE INFLAŢIEI
În funcţie de anticipările (aşteptările) pieţei
 inflaţie anticipată – este aşteptată de actorii pieţei, care

acţionează în consecinţă;
 inflaţie neanticipată – nefiind aşteptată de participanţii la piaţă,

afectează economiile, producţia şi forţa de muncă, redistribuie
în mod arbitrar averea între indivizi, îi poate avantaja pe debitori
sau pe creditori, după cum este mai mare sau mai mică decât
inflaţia anticipată.
FORMELE INFLAŢIEI
În funcţie de tipul de mecanism de funcţionare a pieţei
 inflaţie deschisă – excesul de cerere, dezechilibrul dintre

cererea şi oferta de bunuri şi servicii au drept consecinţă
imediată creşterea preţurilor şi a salariilor;
 inflaţie reprimată – apare atunci când intervenţia autorităţilor

împiedică creşterea preţurilor şi a salariilor, acţiunea statului
vizând practic reprimarea excesului de cerere; cauzele rămân şi
tensiunile se vor manifesta imediat ce sunt înlăturate restricţiile
impuse, echilibrul realizându-se tot prin creşteri de preţuri şi
salarii.
FORMELE INFLAŢIEI
în funcţie de principalele cauze
este generată de creşterea costurilor. Asemenea categorii de costuri, precum salariile,
materiile prime, combustibilul, energia, impozitele etc., cresc frecvent nejustificat din
punct de vedere economic. Creşterea lor are repercusiune asupra altor categorii de costuri
Inflaţia prin costuri şi, in final, conduce la majorarea preţurilor. Această formă de inflaţie exprimă
dezechilibrele de pe pieţele factorilor de producţie.
este generată de creşterea globală a cererii în raport cu oferta. Această formă de inflaţie
demarează pe un segment al pieţei, ca apoi să se extindă în ansamblul economiei. Excesul
de cerere este urmare a creşterii ofertei de monedă condiţionată de sporirea cheltuielilor
publice (majorarea deficitului bugetar, împrumuturile externe de stat etc.), creşterea
cheltuielilor persoanelor fizice (sporirea salariilor şi altor drepturi de personal, diminuarea
Inflația prin cerere economiilor, creşterea creditelor de diferită natură, sporirea remiterilor de valută din
străinătate etc.), majorarea cheltuielilor persoanelor juridice (investiţii în dezvoltare,
investiţii de capital din străinătate etc.).
este cauzată de accentuarea disproporţionalităţilor dintre segmentele (ramurile) economiei

reale. Spre exemplu, preţurile la produsele agricole, de regulă, sunt joase, ceea ce necesită
Inflaţia structurală subvenţii pentru producători.
apare prin intermediul mecanismelor de interacţiune cu străinătatea: cursul de schimb,

preţurile la produsele de import, fluxurile de capital etc. Preţurile interne cresc în cazul
scăderii cursului valutar (deprecierii monedei naţionale), majorării preţurilor de import (cel
mai frecvent la produsele fără alternativă în ţară prin impunere fiscală), intrării a
Inflaţia importată importante sume de monedă străină pe piaţa valutară (se majorează cantitatea de mijloace
de plată) etc.
CONSECINŢELE INFLAŢIEI
Sumar, consecinţele distructive rezidă în:

 diminuarea puterii de cumpărare a banilor;
 deprecierea monedei naţionale;
 pierderea resurselor acumulate;
 dezavantajarea creditorilor;
 creşterea speculaţiei în rezultatul creşterii neproporţionale a preţurilor;
 deprecierea resurselor financiare ale statului;
 redistribuirea bogăţiei şi a venitului, caz în care veniturile nu se indexează, iar creditele
se acordă fără a se ţine seama de indicele preţurilor.
Impresia generală este că inflaţia este „rea”. Cu toate acestea, există şi consecinţe
pozitive ale inflaţiei (moderate):
 impulsionarea investiţiilor în economia reală;

 crearea locurilor de muncă;
 reducerea şomajului;
 stimularea creşterii economice etc.
Printre alte cauze ale inflaţiei, trebuie să luăm în
considerare:
 tipărirea (emisiunea) de bani fără acoperire, realizată de către stat pentru a face faţă cheltuielilor sale.
 emisiunea monetară excesivă, creşterea masei monetare în circulaţie fără legătură cu creşterea PIB, cu
oferta de bunuri şi servicii din economie, uneori corelată cu deficitele bugetare substanţiale ale unor
state;
 creaţia monetară excesivă (supracreditarea), numită sugestiv şi inflaţie de credit.
 dezordinea monetară internaţională. Deficitul balanţei de plăţi a SUA a avut drept consecinţă creşterea
substanţială a deţinerilor de dolari în întreaga lume, iar pieţele eurovalutelor au contribuit şi ele la
alimentarea inflaţiei.
 detezaurizarea, care, celelalte condiţii menţinându-se constante, are drept consecinţă transformarea
monedei pasive în monedă activă; creşterea preţurilor provocată de monopoluri, aflate în căutarea de
profituri mai mari;
 indexarea (creşterea) în mod regulat a salariilor, sub presiunea sindicatelor, fără legătură cu creşterea
productivităţii muncii.
 dispariţia în mare măsură a concurenţei prin preţ, producătorii preferând concurenţa prin diferenţierea
produselor, cu consecinţe asupra creşterii preţurilor;
 factorii psihologici şi anticipaţiile inflaţioniste. În acest sens este relevantă preocuparea ţărilor zonei
euro de a introduce bancnote de 1 şi 2 euro în locul actualelor piese metalice, în dorinţa de a lupta
contra inflaţiei.
 detezaurizarea, care, celelalte condiţii menţinându-se constante, are drept consecinţă transformarea
monedei pasive în monedă activă;
 creşterea vitezei de circulaţie a banilor, care, judecând în termenii specifici teoriei cantitative a banilor,
nu ar mai face necesară prezenţa aceleiaşi cantităţi de monedă în circulaţie;
FORMELE DEFLAŢIEI
Deflaţia este cauzată de restrângerea nemijlocită a cantităţii monedei

monetară în circulaţie.
este generată de sterilizarea unei anumite cantităţi de bani

de autorităţile publice, prin diferite metode: obţinerea
Deflaţia excedentelor bugetare fie prin majorarea impozitelor, fie
prin reducerea cheltuielilor publice; rambursarea
financiară împrumuturilor publice angajate de la banca centrală etc.
apare în urma ridicării nivelului dobânzilor sau restrângerii

Deflaţia creditelor bancare.
de credit
FORMELE DEFLAŢIEI DE CREDIT
caracterizată prin scăderea generalizată şi de durată a

preţurilor. Spre exemplu, până la Cel de-al Doi lea Război
DEFLAŢIA Mondial, episoadele deflaţioniste s-au caracterizat prin
fenomene de diminuare a preţurilor şi a cantităţii de monedă
DESCHISĂ în circulaţie, rambursare a datoriei publice, reducere a
cheltuielilor publice, contractare a creditelor private şi
diminuare a veniturilor şi ale cererii agregate.
reprezintă, în esenţă, o scădere a inflaţiei, dar nu o
diminuare a preţurilor, o încetinire a vitezei de circulaţie,
DEFLAŢIA dar nu o diminuare a masei monetare, o frânare a creşterii
veniturilor, dar nu o micşorare a lor, o încetinire a creşterii
TÂRÂTOARE economice, dar nu o recesiune. Această formă a deflaţiei,
care s-a manifestat în ţările membre ale Uniunii Europene la
începutul anilor '90 ai secolului trecut.
Viteza de circulaţie a banilor
,,Derby-ul de la Epsom este o cursă tradiţională de cai şi, în acelaşi timp, prilejul
unei adevărate chermeze populare. Pentru această zi de derby, doi tineri, Bobby
şi Jimmy, pun mână de la mână şi strâng zece lire sterline. Cu această sumă
cumpără un butoiaş cu bere pentru a-1 desface cu halba în preajma
hipodromului. Ei încarcă butoiaşul într-un cărucior şi pornesc spre Epsom
trăgând căruciorul după ei. Drumul este lung şi timpul călduros. Amândoi suferă
de sete şi se uită cu jind la butoiaş. Căutând prin buzunare, Bobby descoperă,
spre bucuria lui, o monedă de metal, exact costul unei halbe de bere. Bobby
scoate moneda şi o dă lui Jimmy, rugându-l să-i servească – contra cost – o halbă
cu bere din butoiaş. Jimmy ezită, dar de vreme ce Bobby i-a plătit preţul, îi
serveşte halba dorită. Pe Jimmy îl persecută însă aceeaşi sete şi, gândindu-se că
acum are şi el cu ce să plătească o halbă, scoate moneda primită şi cumpără şi el
o halbă cu bere din butoi. Odată începutul făcut, restul a urmat de la sine. În tot
timpul cât a durat drumul până la Epsom, moneda s-a mutat dintr-un buzunar în
altul, plătind cinstit de fiecare dată câte o halbă de bere. Cei doi negustori
improvizaţi, odată ajunşi la Epsom, constată că berea din butoi dispăruse, iar
moneda se întorsese de unde plecase, adică în buzunarul lui Bobby.
3.3. INDICATORII INFLAŢIEI
 Fenomenele inflaţie şi deflaţie sunt dintre cele măsurabile. Şi, deoarece

inflaţia şi deflaţia înfăţişează acelaşi fenomen - evoluţia preţurilor
metodologia calculării indicatorilor prin care se măsoară - rata inflaţiei
şi rata deflaţiei sunt aceleaşi şi au la bază indicele preţurilor de
consum.
 Indicele preţului de consum are menirea de a măsura schimbările în

dinamică ale nivelului general al preţurilor la produsele şi serviciile
procurate pentru consum de către gospodăriile populaţiei din ţară. Cu
alte cuvinte, Indicele preţurilor de consum măsoară numai tendinţa
generală de schimbare a preţurilor de consum în timp.
 Indicele preţului de consum este calculat prin metoda mediei ponderate.

Aceasta presupune stabilirea unui număr de bunuri necesare subzistenţei
populaţiei, numit coşul dc consum, în care se includ mărfuri din grupul
celor alimentare, nealimentare şi servicii.
Rata inflaţiei exprimă ritmul de creştere a preţurilor şi poate fi măsurată prin mai
multe metode statistice:
 Indicele Laspeyres (sau indicele agregat al preţurilor) se calculează potrivit structurii
de producere a bunurilor din anul de bază în următoarea formulă matematică:
Pl 
 Pt  Q 0
 P0  Q 0
 Indicele Paashe se calculează potrivit structurii de producere a bunurilor din anul

curent în următoarea formulă matematică:
Pp 
 Pt  Q t
 P0  Q t
P f  Pl  Pp
 Indicele Fisher se calculează potrivit formulei:
 Indicele preţurilor de consum se calculează potrivit formulei:

PIBn
Deflatorul PIB  Pp 
PIBr
Rata inflaţiei exprimă ritmul de creştere a preţurilor şi poate fi măsurată prin mai
multe metode statistice:
 Indicele Laspeyres (sau indicele agregat al preţurilor) se calculează potrivit structurii
de producere a bunurilor din anul de bază în următoarea formulă matematică:
Pl 
 Pt  Q 0
 P0  Q 0
 Indicele Paashe se calculează potrivit structurii de producere a bunurilor din anul

curent în următoarea formulă matematică:
Pp 
 Pt  Q t
 P0  Q t
P f  Pl  Pp
 Indicele Fisher se calculează potrivit formulei:
 Indicele preţurilor de consum se calculează potrivit formulei:

PIBn
Deflatorul PIB  Pp 
PIBr
MANIFESTĂRILE INFLAȚIEI ÎN
REPUBLICA MOLDOVA
În Republica Moldova, fenomenul inflaţiei a început să se manifeste din 2 ianuarie 1992,

dată la care au fost liberalizate preţurile şi, prin această acţiune, de fapt, a demarat tranziţia
la economia de piaţă.
Măsurarea intensităţii inflaţiei se efectuează prin intermediul indicelui preţurilor de consum.
Acesta estimează evoluţia, în ansamblu, a preţurilor mărfurilor cumpărate şi tarifelor
serviciilor utilizate de către populaţie pentru satisfacerea necesităţilor de trai, într-o anumită
perioadă (perioada curentă), faţă de perioada anterioară.
Metodologia de calcul al IPC utilizată în Republica Moldova corespunde recomandărilor

organismelor internaţionale. În special celor expuse în manualul Indicele Preţurilor de
Consum, elaborat de Oficiul Internaţional al Muncii (OEM), FMI, Organizaţia pentru
Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), Oficiul Statistic al Comunităţii Europene
(OSCE), Banca Mondială.
Elaborarea IPC este realizată de către Biroul Naţional de Statistică (BNS) în baza
cercetărilor selective privind:
 variaţia preţurilor de consum la principalele mărfuri şi servicii (realizate lunar) şi;
 bugetele gospodăriilor casnice, care furnizează date necesare calculării ponderilor
cheltuielilor populaţiei pe grupe de mărfuri şi servicii.
REPUBLICA MOLDOVA
REPUBLICA MOLDOVA
REPUBLICA MOLDOVA
REPUBLICA MOLDOVA
REPUBLICA MOLDOVA

Tema 5 Circulatia Monetara

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tema 5 Circulatia Monetara

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TITULARUL DISCIPLINEI UNIVERSITARE

Tema Circulaţia monetară are ca

 Formele circulaţiei monetare

 Circulaţia monetară în Republica Moldova.

II. Masa monetară

 Nivelul, siructura şi dinamica masei monetare

 Viteza de circulaţie a banilor

 Masa monetară în Republica Moldova

III. Echilibrul monetar. Inflaţia şi deflaţia

 Generalităţi privind inflaţia şi deflaţia

 Indicatorii inflației și deflației

Finalităţile însuşirii subiectelor enunţate se regăsesc în competenţe

 de cunoaştere a noţiunilor de circulaţie monetară, masă monetară, echilibru

 de aplicare a regulamentelor cu referire la transferurile monetare fără numerar,

 de integrare a cunoştinţelor şi abilităţilor în completarea documentelor de plată, în

 să recunoască conceptele de bază cu privire la circulaţia monetară (circulaţia bănescă),

Existenţa economică se datorează circulaţiei

“Circulaţie bănească. Mişcarea masei banilor în

Autorii fac delimitare între circulaţia bănească şi

 „... accepţiune care se poate da circulaţiei monetare,

 „ …circulaţia monetară se defineşte ca fiind un

 „Mişcarea banilor în exercitarea funcţiilor sale

Prin circulaţie monetară se înţelege

Latura calitativă a circulaţiei monetare

Latura cantitativă a circulaţiei

Circuitul monetar, spre deosebire de circulaţia monetară, reprezintă suma tuturor

Evoluţia monedei, dezvoltarea

 circulaţia monetară în numerar – bilete de

 circulaţia monetară fără numerar – bani de

Instrumentele circulaţiei monetare în numerar:

Modalitatea de plată în numerar înseamnă

Numerarul reprezintă forma cea mai lichidă dintre toate

Preferinţa pentru numerar se manifestă, în principal, la populaţie şi

Folosirea numerarului are însă şi unele dezavantaje, astfel:

 banii păstraţi sub formă de numerar nu aduc venituri, deci randamentul

Operarea cu numerar este riscantă, fiindu-i caracteristici următoarele

Numerarul poate fi transformat din monedă efectivă în monedă

 Circulaţia monetară fără numerar, fiind, în esenţă, acelaşi proces de

 Modalităţile de plată fără numerar (prin virament) sunt reprezentate de

 Instrumentele de plată fără numerar sunt anumite documente

Instrumentele circulaţiei monetare fără numerar:

plăti beneficiarului (creditorului) sau celui care este posesorul legitim al

achita contravaloarea unor bunuri economice la comercianţii care acceptă

 Transferabilitatea cambiei – care este acordată de menţinerea obligativităţii de plată a

Cambia pune în legătură сel puţin trei personae:

 Trăgătorul este persoana care emite (trage) cambia

 Trasul este debitorul, cel care va trebui să plătească

 Benefeciarul este persoana care va primi banii.

Modalităţile de plată fără numerar reprezintă anumite tehnici specifice de

Viramentul este un procedeu special de plată prin care se înfăptuieşte

 Viramentele intrabancare constituie: transferul de mijloace băneşti între

Prin virament se înfăptuieşte circulaţia monedei scripturale

În R. Moldova circulaţia monetară derulează în

 Circulaţia monetară în numerar;

În scopul derulării circulaţiei monetare în

Funcţionarea acestor instrumente de plată

Numerarul în R. Moldova se constituie din:

Moneda principală cu nominalul de

Moneda divizionară cu nominalul de

1 leu 6,40 0,024 6,40 76,33 1,80

 Circulaţia monetară fără numerar este asigurată de

 Instrumentele de plată existente în prezent sunt cecul,

 Modalităţile de plată existente în prezent sunt