Tema 1.

Management - aspecte introductive

1.Definirea managementului
2.Evoluția istorică a managementului

3.Funcțiile managementului

4.Principiile generale ale managementului

 Bibliografie
1. Burdus, E. Fundamentele managementului organizatiei.
https://www.academia.edu/35481382/Burdus_E_Fundamentele_managementului_organiza
tiei_pdf
2. Daft, R.L. Management. Ninth edition. Vanderbilt University, 2010.
https://www.twirpx.com/file/619606/

3. Nica, P. Managementul performanțelor resurselor umane.

https://www.researchgate.net/publication/264693824_Managementul_performantelor_res
urselor_umane

4. Nicolescu, O.; Verboncu, I. Management. Bucureşti: Editura Economică, 1997. 596 p.

ISBN 973-590-006-8.
5. Nicolescu, O.; Verboncu, I. Fundamentele managementului organiza țional. Curs în format
digital. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=60
6. Popa, I. Management general. Curs în format digital.
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=471&idb=7
7. Serduni, S. Management (note de curs)
http://www.lib.ase.md/wp-content/uploads/publicatii/Publicatii%20Asem_2010/Serduni_M
anagment.pdf.pdf
1.Definirea managementului
Termenul Evoluând in timp, acești
de managemen termeni au fost preluați de
O derivare a acestui
t are origine Un sens apropiat are către englezi, care au
termen se regăsește
latină, și termenul din limba creat verbul to manage,
in cuvântul
provenind de franceza manier, care care înseamnă a conduce,
italian maneggiar, car
la are înțelesul de a a administra, a dirija,
e înseamnă a
cuvântul manu mânui, a manipula, a precum și, respectiv
manevra, a mânui, a
s, care fasona. substantivul mana-
prelucra cu mana.
inseamnă gement, cu sensul de
"mâna" conducere, administrare.
2. Evoluția istorică a
managementului
 O contribuție importantă la apariția termenului de manager o
are economistul american James Burnham, care in anul 1941 a
publicat lucrarea "The Managerial Revolution". In aceasta
lucrare, autorul definește un fenomen cu profunde rădăcini in era
dezvoltării industriale, și anume separarea conducerii și
controlului întreprinderii de proprietarii capitalurilor
întreprinderii.

Expansiunea marilor companii pe piețele

mapamondului, dezvoltarea producției, necesitățile
crescânde de consum reprezentau, in opinia lui
James Burnham, niște probleme fundamentale care
nu puteau fi rezolvate decât prin apariția unei clase
aparte de specialiști, și anume managerii.
 In a doua jumătate a secolului al
Expansiunea marilor XX-lea s-a ajuns la concluzia că,
companii pe piețele In aceasta perioada s-a impus indiferent de nivelul cultural al
mapamondului, ideea că existența acestei clase a societății, de regimul politic sau de
dezvoltarea producției, managerilor este inevitabilă, ei tipul de orânduire, rolul
necesitățile crescânde de constituind deja o clasă importantă managerilor este vital, numai ei
consum au pus începutul a economiei capitaliste, căreia îi fiind in stare să organizeze, să
"erei economiei controlează toate mecanismele. coordoneze și să conducă
manageriale" activitățile din societate înspre
progres și dezvoltare.
 Managementul

Managementul ca ştiinţă
reprezintă ansamblul Managementul ca artă
Managementul ca proces organizat de cunoştinţe, reprezintă măiestria
este actul de conducere concepte, principii, managerului de a aplica
nemijlocită a organizaţiei metode şi tehnici prin cunoştinţele teoretice la
în scopul atingerii care se explică în mod realităţile diferitelor
eficiente a obiectivelor ei. sistematic fenomenele şi situaţii în condiţii de
procesele ce au loc în maximă eficienţă.
conducerea organizaţiilor.
Etapele în evoluția activității de conducere:
 
1. Managementul empiric;
2. Începuturile managementului științific;
3. Managementul științific.

Managementul Începuturile
empiric caracterizează managementului
perioada in care funcțiile științific sunt marcate de
acestuia sunt exercitate apariția conceptelor
de proprietarul unității generale de conducere. În
economice, pe baza de acest context apar lucrările
intuiție, experiență lui F. W. Taylor (S.U.A.) si H.
practică și bun simț. Fayol (Franța).
Managementul științific este
rezultatul dezvoltării rapide
științei și tehnicii, a
tehnologiei,
telecomunicațiilor, a
informaticii și teoriei
sistemelor; este etapa
conturării unui ansamblu de
metode, tehnici și mijloace
de mana­gement.
 Școala clasică are ca
reprezentanți principali pe Fayol definește pentru prima
F. W. Taylor, F. Gilbreth, H. Taylor introduce dată funcțiunile întreprinderii
Gantt, M. P. Follet, L. organizarea divizată pe și atributele conducerii. A
Urwik, J. Menney. funcții de execuție și funcții conduce, arată Fayol,
de conducere, de înseamnă a prevedea, a
Aceștia stabilesc primele administrație. organiza, a co­manda, a
principii de organizare și coordona, a controla.
conducere.
Școala „relațiilor umane” sau comportistă
are ca reprezentanți pe E. Mayo, D. Mc
Gregor, H. Sinion, M. Weber etc. și
reconsideră factorul uman in procesul de
conducere.
Concepția relaționiștilor se sprijinea pe
ideea că oamenii pot fi determinați să
muncească mai productiv, daca li se
satisfac anumite necesități psihologi­ce și
sociale.
 Cel mai frecvent se utilizează teoria
Școala cantitativă reprezentată prin
graf-urilor, firelor de aștep­tare, analiza
specialiși ca A. Kaufman, J. Starr, P.
combinatorie, programarea lineară,
Kornay etc. abordează concepte care
dinamica ș.a. in special in abordarea
provin in majoritate din matematică și
funcțiilor de previziune și organizare
statistică.
ale conducerii.
 Trăsătura definitorie a Obiectul cercetărilor este
studiilor de management întreprinderea ca un tot unitar,
Școala sistemică
realizate de aceasta școa­lă o iar pe de altă parte procesele
constituie o sinteză a
reprezintă folosirea unui care au loc in cadrul acesteia.
școlilor precedente și
evantai cuprinzător de
are ca re­prezentanți Întreprinderea ca sistem
concepte, metode și teh­nici
reputați pe J. Malese, complex se compune din
din numeroase științe ca:
C. Popov, P. Drucker, subsisteme ca: infor­mațional,
analiza economică, finanțe,
R. Johnson, K. Fast structura formala și informala,
sociologie, mate­matică,
s.a. statuturile și rolurile, mediul
psihologie, statistică, drept,
informatică etc. încon­jurător.
3. Funcțiile managementului
Funcțiile managementului:
• Previziunea
• Organizarea
• Antrenarea
• Coordonarea
• Control-evaluarea
 Previziunea constă in ansamblul proceselor de munca prin intermediul cărora
se de­termină obiectivele întreprinderii și componentele sale, precum și
resursele necesare realizării lor.

Previziunea răspunde la întrebarea:

„Ce trebuie și ce poate fi realizat?'

Rezultatele previziunii se obțin prin parcurgerea obligatorie a trei pa și:

a. prognoza (forecast) are ca orizont în timp o perioadă de minim 10 ani și
conturează un set de date cu valoare indicativă;

b. planul (planning) este finalizarea prognozei și are ca orizont in timp, de cele mai
multe ori, o perioadă de un an. După momentul asumării, planul, in ceea ce
privește cerințele clienților, are caracter obligatoriu, restrictiv;

c. programul (scheduling) constituie o concretizare, detaliere in timp

(lună, decadă, zi, ora) și in spațiu pe unități structurale ale prevederilor din plan.
 Prin organizare se desemnează ansamblul proceselor prin intermediul cărora
se stabilesc și se delimitează procesele de muncă fizică și intelectuală și
componentele (mișcări, operații etc), precum și gruparea acestora pe
posturi, funcții, compartimente, potrivit unor criterii economice, tehnice,
sociale, in vederea realizării obiectivelor.

Organizarea răspunde la întrebările:

„cine și cum contribuie la realizarea
obiectivelor?'

Răspunsul îl constituie combinarea, îmbinarea

resurselor umane, materi­ale și financiare, la nivelul
locurilor de muncă, compartimentelor și organi­
zației în ansamblul ei.

În cadrul organizării se pot delimita:

-   organizarea de ansamblu a întreprinderii (structuri organizatorice, sistem
informațional etc.);
-    organizarea principalelor componente ale întreprinderii.
Coordonarea constă în ansamblul proceselor de muncă prin care se
armonizează deci­ziile și acțiunile personalului întreprinderii, in cadrul
previziunilor și siste­mului organizatoric stabilite anterior.

Coordonarea este orga­nizarea in dinamică, a cărei necesitate rezultă

din:
-   dinamismul întreprinderii și a mediului înconjurător, imposibil de
reflectat in planurile inițiale și sistemul organizatoric;
-    necesitatea de „feedback' operativ și permanent.

Coordonarea se bazează pe comunicare continuă și interactivă și reprezintă

funcția conducerii mai puțin formalizată, ce depinde într-o măsură decisiva
de latura umană a managerilor.
 Antrenarea se poate defini prin ansamblul proceselor de muncă prin care se
deter­mină personalul unității, sub aspect cantitativ și calitativ, să- și aducă
contri­buția la îndeplinirea obiectivelor, pe baza factorilor care îl motivează

Funcția de antrenare răspunde la

întrebarea: „de ce personalul organiza­ției
participă la realizarea obiectivelor?'

Antrenarea are un caracter operațional și urmărește implicarea profundă a

personalului de execuție și de conducere la realizarea obiectivelor.

Fundamentul antrenării îl constituie motivarea, care constă in corelarea dintre

necesități, interese și sarcini atribuite.
Controlul-evaluarea poate fi definit ca ansamblul proceselor, prin care
performanțele obținute sunt comparate cu obiectivele și standardele
stabilite inițial, in vederea eliminării deficiențelor constatate și integrării
abaterilor favorabile.

Această funcție răspunde la întrebarea: „cu

ce rezultate s-a finalizat mun­ca depusă?'
Participarea celor cinci funcții ale managementului la procesul practic
al unei organizații cunoaște ponderi diferite.

Sub aspect istoric, in fazele iniți­ale,

ponderea mare o dețineau
organizarea și controlul.

In managementul modern se acordă atenție

deosebită coordonării și an­trenării.

În practică, cele cinci funcții se abordează

interdependent, fiecare funcție presupunând
existența și dezvoltarea celorlalte.
4. Principiile generale ale
managementului
 Principiile generale ale
managementului

Principiul
asigurării
concordanței Principiul Principiul motivării Principiul
dintre sistemul de managementului tuturor factorilor eficacității și
management al participativ implicați eficienței
organizației și
caracteristicile
mediului ambiant