CUPRINS:

Cuprins:..................................................................................................................................................1
CAP. 10. Modalităţi şi acorduri de plată internaţionale....................................................................90
10.1...................................................................................................................Sfer
a şi gruparea plăţilor internaţionale....................................................................................................90
10.2.................................................................................................................. Acre
ditivul documentar...............................................................................................................................92
10.3.................................................................................................................Incass
o documentar......................................................................................................................................101
10.4.................................................................................................................Ordin
ul de plată............................................................................................................................................104
10.5..................................................................................................................Deco
ntările internaţionale prin SWIFT şi MONEY GRAM....................................................................105
10.6.................................................................................................................Scriso
area de garanţie bancară....................................................................................................................106
10.7.................................................................................................................Comp
ensaţia..................................................................................................................................................109

CAPITOLUL 10.

MODALITĂŢI DE PLATĂ INTERNATIONALE 10.1

Sfera şi gruparea plăţilor internaţionale

Plăţile internaţionale cuprind operaţiunile de stingere a obligaţiilor din contractele
comerciale externe prin virarea sumelor corespunzătoare în valută în conturile deschise la bănci.
Plăţile internaţionale se grupează după natura actelor şi faptelor pe care le deservesc, în
plăţi comerciale şi plăţi necomerciale. Plăţile comerciale reflectă operaţiunile de stingere a
obligaţiilor băneşti internaţionale provenite din exporturi, importuri, din acoperirea cheltuielilor
de transport, recepţie, asigurare, transfer de tehnologii. În sfera plăţilor necomerciale se includ
plăţile în valută privind reprezentanţele diplomatice, cheltuielile de deplasare în străinătate,
plăţile privind dobânzile, cupoanele, anuităţile şi dividendele.
 Plăţile internaţionale se pot efectua fie, într-un cadru convenţional solemn având la bază
texte oficiale scrise şi opozabile ale părţilor semnatare, fie pe baza contractului de vânzare
cumpărare de mărfuri şi servicii.
Plăţile convenţionale se referă la lichidarea obligaţiilor în valută din acordurile
comerciale şi de plăţi încheiate la nivel guvernamental, semnate de reprezentanţii împuterniciţi
ai guvernelor respective, sau pe baza unor convenţii sau aranjamente semnate de ministrul
comerţului exterior sau de alte organe centrale sau între băncile centrale.
Plăţile neconvenţionale cuprind raporturile de lichidare a obligaţiilor în valută din
contractele comerciale internaţionale.
Plăţile internaţionale se grupează după modul în care se realizează, în plăţi efective,
plăţi ce se derulează după o anumită perioadă de timp de la livrarea mărfurilor şi plăţi şi prin
compensaţie. Plăţile efective se deosebesc prin faptul că se realizează după livrarea mărfurilor şi
prestarea serviciilor prin transferul sumelor corespunzătoare în valută. Plăţile ce se efectuează
după trecerea unei anumite perioade de timp de la livrarea mărfurilor sunt determinate de
raportul de credit comercial dintre exportator şi cumpărătorul străin. Plăţile prin compensaţie se
individualizează prin faptul că nu mai realizează transfer bănesc.
Plăţile internaţionale se efectuează prin intermediul băncilor care păstrează şi virează
sumele în valută corespunzătoare pentru stingerea obligaţiilor de plată din contractele
comerciale internaţionale. În vederea efectuării plăţilor internaţionale, băncile încheie convenţii
de corespondent prin care stabilesc conturile deschise reciproc, mecanisme de realizare a
plăţilor, modul de înregistrare a sumelor în conturi şi comisioanele ce se percep pentru serviciile
de decontare. Operaţiunile interbancare se realizează prin intermediul conturilor deschise de
fiecare bancă pentru corespondenţii din străinătate care evidenţiază încasările şi plăţile în valută.
Plăţile internaţionale au un rol important în stimularea schimburilor comerciale şi în
promovarea acţiunilor de cooperare internaţională. Din această cauză se impune alegerea
modalităţilor şi instrumentelor de plată şi utilizarea lor pentru a asigura încasa- rea contravalorii
mărfurilor într-un timp mai scurt şi ţinând seama de comisioane, garanţii şi de alte elemente.
Participanţii la negocierile din tranzacţiile internaţionale evaluează influenţa pe care o exercită
modalităţile şi instrumentele de plată.
În conformitate cu prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite asupra contractelor de
vânzare internaţională de mărfuri, părţile la contract au unele obligaţii în efectuarea plăţilor. 76
a) Obligaţiile vânzătorului
Vânzătorul se obligă în condiţiile prevăzute de contract şi de convenţie să predea
mărfurile, să transfere proprietatea acestora şi dacă este cazul să remită documentele referitoare
la marfă.
În cazul în care vânzătorul este ţinut să remită documentele care se referă la mărfuri, el
trebuie să exercite această obligaţie la momentul, în locul şi în forma prevă zută în contract. În
situaţia remiterii anticipate vânzătorul păstrează până la momentul prevăzut pentru remitere
dreptul de a remedia orice defect de conformitate a documentelor, cu condiţia ca exerciţiul
acestui drept să nu cauzeze cumpărătorului nici inconveniente, nici cheltuieli nerezonabile.
Vânzătorul trebuie să predea mărfuri a căror cantitate, calitate şi tip corespund cu cele
prevăzute în contract şi al cărui ambalaj sau condiţionare corespund celui prevăzut în contract.
Vânzătorul este răspunzător, în conformitate cu contractul, de orice lipsă de
conformitate care există în momentul transmiterii riscurilor către cumpărător chiar dacă această
lipsă nu apare decât ulterior.
b) Obligaţiile cumpărătorului
Cumpărătorul se obligă să plătească preţul şi să preia mărfurile predate în condiţiile
prevăzute în contract. Obligaţia cumpărătorului de a plăti preţul include şi angajamentul de a lua
toate măsurile şi de a îndeplini formalităţile care să permită plata preţului conform prevederilor
din contract şi din alte reglementări.
În cazul în care cumpărătorul nu este ţinut să plătească într-un alt moment deter- minat,
obligaţia de plată curge din momentul în care conform contractului, vânzătorul îi
pune la dispoziţie, mărfurile sau documentele.
În principiu, vânzătorul suportă orice sporire a cheltuielilor accesorii plăţii care rezultă
din schimbarea domiciliului său după încheierea contractului.
 În cazul în care contractul implică transportul mărfurilor, vânzătorul poate face
expedierea sub condiţia ca acestea sau documentele lor reprezentative să nu fie remise
cumpărătorului decât contra plăţii preţului.
Cumpărătorul nu este ţinut de plata preţului înainte de a fi avut posibilitatea să
examineze mărfurile în afară de cazul în care modalităţile de predare sau de plată pe care le-au
convenit părţile nu-i lasă această posibilitate.
Vânzătorul poate acorda cumpărătorului un termen suplimentar de durată rezonabilă
pentru îndeplinirea obligaţiilor sale.
Cumpărătorul trebuie să plătească preţul la data stabilită prin contract sau care rezultă
din contract, fără a fi necesară o cerere sau o altă formalitate din partea vânzătorului.
Dacă o parte nu plăteşte preţul, sau orice altă sumă cealaltă parte are dreptul la dobânzi
asupra acestei sume fără a prejudicia asupra daunelor interese pe care ar fi îndreptăţită să le
ceară. Daunele interese pentru contravenţia săvârşită de o parte la contract pot fi reprezentate de
pierderea suferită şi câştigul nerealizat de cealaltă parte din cauza neîndeplinirii unei obligaţii.
Dacă vânzătorul este ţinut să restituie preţul el trebuie să plătească dobânzi asupra
valorii preţului, calculate din ziua plăţii.

Cumpărătorul poate datora vânzătorului echivalentul oricărui profit care l-a tras din
mărfuri sau dintr-o parte a acestora, dacă trebuie să restituie integral sau în parte mărfurile, sau,
când este în imposibilitate să restituie mărfurile integral ori parţial, sau, să le restituie integral
sau parţial într-o stare sensibil identică celei în care le-a primit şi când totuşi a declarat
contractul rezolvit şi a cerut vânzătorului predarea mărfii de înlocuire.
Termenul de prescripţie arată condiţiile în care drepturile şi acţiunile reciproce ale unui
cumpărător şi ale unui vânzător născute dintr-un contract de vânzare internaţională de bunuri
mobile corporale sau o convenţie referitoare la o contravenţie la acest contract, rezilierea ori
nulitatea sa, nu mai pot fi exercitate ca urmare a expirării
77

unui interval de timp .

Termenul de prescripţie în materie de vânzare internaţională este de 4 ani şi curge de la
data la care acţiunea poate fi executată.
Termenul de prescripţie poate înceta să curgă, dacă creditorul îndeplineşte orice act care
este considerat introductiv al unei proceduri judiciare împotriva debitorului sau, dacă părţile au
convenit să supună diferendul lor arbitrajului. Termenul de prescripţie poate fi prelungit când
creditorul obţine acest lucru sau dacă debitorul îşi recunoaşte în scris obligaţia de plată.
Modalităţile de plată cuprind mecanismele şi tehnicile bancare prin intermediul cărora
importatorii virează sumele în valută corespunzătoare mărfurilor primite sau serviciilor prestate
către exportatori.
10.2 Acreditivul documentar

10.2.1 Definirea şi funcţiile acreditivului documentar

Acreditivul documentar reflectă un angajament scris prin care o bancă se obligă să efectueze
plata în favoarea unui terţ, sau la ordinul acestuia, să plătească, să accepte sau negocieze efecte
de comerţ pe baza documentelor care dovedesc expedierea mărfurilor conform contractului
comercial internaţional. Mecanismul de derulare a plăţilor prin acreditivul documentar este
reglementat prin broşura „Reguli şi uzanţe uni- forme cu privire la acreditivele documentare"
elaborată de Camera de Comerţ Interna- ţional din Paris şi difuzată sub numele de Publicaţia nr.
500. Participanţii la decontarea prin acreditiv documentar sunt:
ordonatorul, respectiv importatorul care cere unei bănci să se angajeze în efectuarea
plăţii;
banca emitentă reprezentată de o bancă comercială care se angajează faţă de importator să
plătească în anumite condiţii exportatorului contravaloarea mărfurilor
livrate conform contractului;
beneficiarul acreditivului respectiv societatea comercială ce livrează mărfurile la export;
 banca confirmatoare care adaugă angajamentul propriu la cel al băncii emitente cu privire la
plata mărfurilor din contractul comercial internaţional; banca avizatoare ce se angajează să
anunţe exportatorul asupra deschiderii unui acreditiv documentar;
banca negociatoare poate fi o altă bancă decât cea emitentă ce este autorizată să primească
documentele privind mărfurile livrate de la exportator şi să le achite; banca trasă este acea
banca asupra căreia au fost trase cambii pe care le va achita la scadenţă.
Acreditivul documentar exprimă un angajament ferm al băncilor la efectuarea plăţilor
independent de contractul comercial internaţional. Independenţa acestui mecanism de plată
rezultă din faptul că obligaţiile băncilor participante la decontarea prin credit documentar provin
din clauzele înscrise în acreditiv şi nu din tranzacţia comercială.
Denumirea acestei modalităţi de plată se explică prin faptul că banca este acreditată de
către client să efectueze plata pe baza documentelor care dovedesc livrarea mărfurilor conform
contractului internaţional. Denumirea de acreditiv documentar se mai justifică prin faptul că
băncile pot acorda credite participanţilor la schimburile internaţionale care au prevăzut acest
mecanism de plată în contracte.
Acreditivul documentar sau scrisoarea de credit stand-by reprezintă după Regulile şi
uzanţele uniforme ale Camerei de Comerţ Internaţional din Paris „orice angajament, oricum ar
fi denumit sau descris prin care o bancă (banca emitentă), acţionând la cererea şi după
instrucţiunile unui client (ordonatorul) sau în nume propriu ca să efectueze o plată către sau la
ordinul unei terţe părţi (beneficiarul), sau să accepte şi să plătească efecte de comerţ trase de
către beneficiar, sau autorizează o altă bancă să efectueze plata, sau să accepte şi să plătească
asemenea efecte, sau autorizează o altă bancă să negocieze contra documentelor stipulate cu
condiţia ca termenii şi condiţiile acreditivului să fie respectate. Esenţa unei scrisori de credit
constă
78
în promisiunea unei bănci emitente de a plăti în schimbul unor documente specifice. Din
definirea acreditivului documentar rezultă următoarele trăsături : acreditivul documentar
reprezintă o tranzacţie separată de vânzări sau alte contracte pe care se bazează;
băncile nu sunt în nici un fel implicate sau obligate la contracte, chiar dacă în acreditiv se
includ referiri la contracte;
angajamentul unei bănci să plătească, să accepte, să plătească trate, să negocieze
documente şi/sau să îndeplinească orice obligaţii prin acreditiv nu poate fi subiectul unei
reclamaţii sau invocări a ordonatorului rezultând din relaţiile sale
cu Banca emitentă sau cu beneficiarul;
beneficiarul nu se poate prevala de relaţiile contractuale existente intre bănci sau
între ordonator şi banca emitentă; În operaţiile de acreditiv, părţile interesate iau în considerare
documentele şi nu mărfurile, serviciile sau alte prestaţii la care se referă documentele. Aceasta
necesită ca instrucţiunile pentru emiterea acreditivului, acreditivul sau instrucţiunile de
modificare să fie complete şi precise.
Prima funcţie a acreditivului documentar constă în a asigura derularea schimburilor
economice internaţionale, prin garantarea plăţii de către importatori. Acreditivul documentar
reprezintă un mecanism de siguranţă deoarece îi garantează exportatorului încasarea
contravalorii mărfurilor livrate, iar importatorului îi oferă certitudinea efectuării plăţii pe
măsura îndeplinirii prevederilor din contractul comercial internaţional.
A doua funcţie a acreditivului documentar constă în facilitatea oferită exportatorului de
a primi un credit de la banca locală pe baza unui acreditiv irevocabil deschis pe numele său,
care îi permite cumpărarea sau pregătirea mărfurilor destinate exportului. Plata efectivă în
favoarea beneficiarului se efectuează pe măsură ce documentele prevăzute în acreditiv se depun
la ghişeele băncii plătitoare.
În principiu, acreditivul documentar se acoperă în momentul deschiderii prin rezervarea
sumei într-un cont bancar la banca emitentă.

10.2.2 Clauzele acreditivului documentar

Acreditivul documentar cuprinde următoarele clauze: denumirea şi adresa băncii
emitente din străinătate care deschide acreditivul sau la ordinul căreia se deschide acreditivul;
denumirea şi adresa băncii care confirmă sau deschide acreditivul la ordinul unei bănci;
numărul de ordine al acreditivului; numele şi adresa importatorului; numele şi adresa
exportatorului; condiţiile pe baza cărora beneficiarul acreditivului poate primi un credit
documentar; suma în valută care reprezintă obiectul acreditivului; termenele intermediare şi
finale de valabilitate a acreditivului; descrierea mărfii pentru care se deschide acreditivul şi
preţul în valută al mărfurilor; enumerarea documentelor de expediţie care se vor prezenta de
către exportator după livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor.
Criteriul esenţial pe care se bazează acreditivul documentar stabileşte că documentele
prezentate de exportator trebuie să fie întocmite în strictă concordanţă cu prevederile din
contract şi din documentul de deschidere a acreditivului.
Potrivit prevederilor din „Regulile şi uzanţele uniforme" instrucţiunile pentru emiterea
unui acreditiv, acreditivul, instrucţiunile de modificare şi modificarea trebuie să fie complete şi
precise. În vederea evitării confuziei şi a neînţelegerii băncile au obligaţia să acţioneze în
următoarele direcţii: să descurajeze încercările de a include detalii excesive in acreditiv sau la
modificarea acestuia; să descurajeze încercarea de a da instrucţiuni de emitere, avizare sau
confirmare a unui acreditiv anterior, dacă el a fost subiectul unor modificări acceptate sau
neacceptate; instrucţiunile pentru emiterea unui acreditiv, acreditivul precum şi instrucţiunile de
modificare să specifice in mod clar documentele contra cărora se face plata, acceptarea sau
negocierea.
10.2.3 Forma şi notificarea acreditivelor
a) Acreditive revocabile sau irevocabile
Din punct de vedere al caracterului pe care îl pot avea, acreditivele sunt revocabile şi
irevocabile. Acreditivul trebuie să indice clar dacă este revocabil. În cazul in care lipsesc
menţiunile în această direcţie acreditivul este considerat irevocabil.

Obligaţiile băncii avizatoare

Acreditivul poate fi avizat unui beneficiar printr-o altă bancă, denumită banca
avizatoare, care nu îşi asumă nici un angajament, dar dacă alege avizarea are obligaţia să
manifeste o grijă rezonabilă pentru verificarea autenticităţii aparente a acreditivului. În cazul în
care banca avizatoare nu poate să stabilească autenticitatea aparentă a acredi- tivului trebuie să
informeze banca de la care s-au primit instrucţiunile, sau pe beneficiar că nu este în măsură să
stabilească autenticitatea acreditivului.
Acreditivul revocabil poate fi modificat sau anulat de către banca emitentă în orice
moment şi fără o notificare prealabilă a beneficiarului.
Banca emitentă este obligată să ramburseze o altă bancă, la care un acreditiv revocabil a
fost făcut utilizabil pentru plata la vedere/acceptare sau negociere pentru orice plată, acceptare
sau negociere făcute de banca respectivă înainte de primirea avizului de modificare sau anulare,
precum si să ramburseze o altă bancă la care un acreditiv revocabil a fost făcut utilizabil prin
plată diferată, dacă banca înainte de a primi avizarea modificării sau anularea, a acceptat
documente care apar a fi în conformitate cu termenii şi condiţiile acreditivului.
Acreditivul irevocabil reprezintă un angajament ferm al băncii emitente dacă
documentele stipulate sunt prezentate băncii desemnate sau băncii emitente, termenii şi
condiţiile acreditivului sunt respectate astfel:
dacă acreditivul prevede plata la vedere să plătească la vedere;
dacă acreditivul prevede plata diferată să plătească la scadenţa determinată;
dacă acreditivul prevede acceptarea de către banca emitentă, să accepte tratele trase
de beneficiari asupra băncii emitente şi să le plătească la scadenţă, sau dacă
menţionează acceptarea de către o altă bancă trasă, să accepte şi să plătească la scadenţă tratele
trase de beneficiar asupra băncii emitente în cazul în care banca trasă nu acceptă toate tratele
asupra sa, sau să plătească trate acceptate, dar neplătite de o astfel de bancă trase la scadenţă;
dacă acreditivul prevede negocierea, să plătească fără drept de recurs împotriva trăgătorilor
şi deţinătorilor de bună credinţă tratele trase de beneficiar şi documentele prezentate în
cadrul acreditivului.
 Confirmarea unui acreditiv irevocabil de către o altă bancă pe baza autorizării sau
cererii băncii emitente reprezintă un angajament ferm al băncii confirmatoare, care se adaugă
celui al băncii emitente cu condiţia ca documentele stipulate să fie prezentate băncii
confirmatoare, termenii şi condiţiile acreditivului să fie îndeplinite:
plata la vedere, dacă acreditivul menţionează această condiţie; să plătească la scadenţa
determinată în cazul în care acreditivul prevede plata diferată; să accepte trate trase de
beneficiar asupra băncii confirmatoare şi să le plătească la scadenţă sau o altă bancă trasă să
accepte şi să plătească la scadenţă trate trase de beneficiar asupra băncii în cazul în care banca
trasă desemnată în acreditiv nu acceptă trate trase asupra sa, sau să plătească trate acceptate dar
neplătite;
să negocieze fără drept de recurs împotriva trăgătorilor şi/sau deţinătorilor de bună credinţă
trate trase de beneficiar şi/sau documente prezentate.
În cazul în care o altă bancă este autorizată sau solicitată de banca emitentă să-şi adauge
confirmarea la acreditiv, dar aceasta nu este dispusă să se angajeze are obligaţia să informeze
banca emitentă.
Din această trăsătură fundamentală a acreditivului irevocabil rezultă următoarele
răspunderi:
banca emitentă este în mod irevocabil obligată de modificarea efectuată din momentul
emiterii modificării;
banca confirmatoare îşi poate extinde confirmarea şi asupra unei modificări şi va fi obligată
irevocabil din momentul avizării modificării;
banca confirmatoare poate să aleagă să avizeze modificarea beneficiarului, fără să-şi
extindă confirmarea dar trebuie să anunţe banca emitentă;
termenii unui acreditiv original rămân valabili pentru beneficiar până când acesta comunică
acceptarea modificării băncii care l-a avizat. Beneficiarul trebuie să înştiinţeze despre
acceptarea sau refuzul modificării. Dacă beneficiarul omite să înştiinţeze asupra modificării,
prezentarea documentelor către banca desemnată sau banca emitentă se consideră ca fiind
notificarea acceptării de către beneficiar; acceptarea parţială a modificărilor în unul şi
acelaşi aviz de modificare nu este permisă şi nu produce efecte.
Acreditivele trebuie să indice dacă sunt utilizabile prin plată la vedere, plată
diferată, prin acceptare sau prin negociere.
Dacă acreditivul nu stipulează că este utilizabil numai la banca emitentă, în celelalte
cazuri, trebuie să nominalizeze banca care este autorizată să plătească, să-şi asume un
angajament pentru plată, să accepte trate sau să negocieze documente. Documentele se
prezintă la banca emitentă, la banca confirmatoare sau la o bancă desemnată. Negocierea
înseamnă achitarea valorii tratelor şi/sau documentelor de către banca autorizată să
negocieze;
În afara cazului în care banca desemnată este banca confirmatoare, desemnarea de către banca
emitentă nu constituie nici un angajament al băncii desemnate să plătească, să-şi asume
angajamentul că va plăti la termen, să accepte trate sau să negocieze. Cu excepţia acordului
expres al băncii desemnate, primirea sau examinarea şi/sau trimiterea documentelor de
către banca desemnată nu obligă în nici un fel această bancă să plătească, să se angajeze la
plăţi diferate, să accepte trate sau să negocieze;
Desemnarea altei bănci, ori, autorizarea unei bănci de a negocia sau prin selectarea sau
autorizarea altei bănci de a-şi adăuga confirmarea, banca emitentă autorizează banca să
plătească, să accepte trate sau să negocieze contra documente şi se angajează să
ramburseze acea bancă.
b) Alte forme ale acreditivului documentar
După domiciliere, acreditivul se grupează in acreditiv domiciliat în ţara importa-
torului, acreditiv domiciliat în ţara exportatorului şi acreditiv domiciliat într-o terţă ţară.
Domicilierea unui acreditiv constă în stabilirea locului de plată, respectiv indicarea ţării, a
localităţii şi a băncii la al cărui sediu se va efectua plata sumei prevăzute in acreditiv sau se
vor achita cambiile care se referă la mărfuri livrate la export.
Acreditivul domiciliat în ţara importatorului se caracterizează prin faptul că
beneficiarul (exportatorul) încasează suma cuvenită pentru mărfurile livrate, după ce banca
importatorului a primit de la banca exportatorului documentele menţionate in acreditiv, a
efectuat verificarea lor şi a constatat că sunt îndeplinite prevederile contractuale. Datorită
faptului că documentele privind mărfurile livrate şi serviciile prestate se achită la o bancă din
tara importatorului, exportatorii încasează sumele cuvenite cu o anumită întârziere.
Acreditivele domiciliate în ţara exportatorului se deosebesc prin faptul că valoarea
mărfurilor livrate se achită în momentul prezentării şi verificării documentelor de expediţie la
banca locală. Prin această variantă exportatorul încasează contravaloarea mărfurilor livrate sau
a serviciilor prestate imediat după depunerea documentelor de export şi verificarea lor de către
banca locală. Această variantă este cunoscută sub numele de acreditiv la vedere.
Acreditivele domiciliate într-o terţă ţară se acceptă în cazul în care din anumite cauze
se evită domicilierea în ţara părţilor. Beneficiarul este avizat de deschiderea acreditivului de o
bancă locală, însă suma care face obiectul acreditivului se plăteşte de o bancă dintr-o ţară terţă.
Banca din ţara exportatorului poate să plătească documentele primite în contul acreditivului în
cazul în care banca din ţara terţă unde este deschis acreditivul este agreată, iar acreditivul se va
lichida între băncile respective.
Acreditivul utilizabil total sau parţial depinde de livrarea mărfurilor la export care se
poate efectua fie integral, fie parţial. În funcţie de mărfurile livrate acreditivul se poate utiliza
în totalitate sau parţial.
Acreditivul pentru livrări eşalonate presupune indicarea expresă a livrării în timp a
mărfii, respectiv a cantităţilor şi a termenelor de livrare. În acreditiv se menţionează valoarea
totală a mărfurilor care se livrează conform contractului, iar fiecare tranşă se tratează de către
bancă ca o operaţie distinctă. Această variantă a acreditivului se deosebeşte de acreditivul
utilizabil total sau parţial prin faptul că se stabilesc sume şi termene la care se efectuează
livrările şi decontările.
Din punctul de vedere al gradului de mobilizare a resurselor valutare ale ordona-
torului, precum şi în funcţie de exigenţele impuse exportatorului cu privire la livrarea
mărfurilor se deosebesc acreditivele revolving.
Acreditivul „revolving" cu clauză de rotativitate se deschide pentru o anumită valoare
care se majorează la fiecare utilizare astfel încât totalul sumelor plătite să nu depăşească
plafonul acreditivului. Acreditivele „revolving" cu clauză de majorare automată se
caracterizează prin faptul că atunci când documentele depuse în vederea decontării ating o
valoare stabilită acreditivul se majorează automat.
O altă variantă a acreditivului în practica internaţională o constituie acreditivul cu
„clauză roşie" (red clause), pe baza căreia banca ce avizează acreditivul în favoarea
exportatorului este autorizată să-i avanseze o parte din valoarea livrării la export pentru ca
exportatorul să achite mărfurile achiziţionate de la producători. Pentru a exista o anumită
certitudine în folosirea avansului beneficiarului i se poate cere o scrisoare de angajament prin
care să se oblige să utilizeze avansul primit numai pentru achiziţionarea mărfurilor care
reprezintă obiectul acreditivului.
Acreditivul folosit pentru operaţiuni comerciale complexe cunoscut sub denumirea de
acreditive „back to back" sau credit ajutător reprezintă un acreditiv de import deschis pe baza
unui acreditiv de export. Această variantă a acreditivului se poate utiliza în cazul în care
exportatorul nu produce mărfurile din contract şi din această cauză dă ordin unei bănci să
deschidă un alt acreditiv în favoarea unui alt exportator pe baza acreditivului deschis în
favoarea sa.
10.2.4 Mecanismul efectuării plăţilor internaţionale prin acreditiv documentar
Această modalitate de plată presupune ca importatorul să dea ordin băncii sale să ţină
la dispoziţie şi să plătească exportatorului contravaloarea mărfurilor livrate pe baza
documentelor de expediţie.
Principalele momente ale efectuării plăţilor prin acest mecanism se plată sunt: părţile
stabilesc în contractul comercial internaţional să se efectueze plata prin acreditiv
documentar (1);
importatorul ordonă unei bănci locale să deschidă un acreditiv în favoarea exportatorului
(2);
banca importatorului deschide acreditivul pe seama disponibilului din cont sau din creditul
acordat de o bancă la nivelul sumei necesare pentru achitarea la termen a acreditivului şi
comunică băncii avizatoare deschiderea acreditivului (3);
3_

Fig. 10.1 Mecanismul de efectuare a plăţilor prin acreditiv documentar

banca avizatoare anunţă exportatorul asupra deschiderii acreditivului prin predarea
textului integral. Exportatorul verifică concordanţa clauzelor din documentul de
deschidere a acreditivului cu cele din contractul comercial internaţional (4); exportatorul
livrează mărfurile cumpărătorului străin în conformitate cu prevederile contractului
comercial internaţional (5);
exportatorul prezintă documentele de expediere a mărfurilor conform contractului unei
bănci locale care verifică sub aspect numeric şi al fondului documentele şi în măsura în
care corespund clauzelor acreditivului achită contravaloarea lor (dacă acreditivul este
domiciliat în ţara exportatorului) (6);
banca exportatorului remite băncii importatorului documentele care au stat la baza plăţii,
debitează contul acesteia cu suma prevăzută în acreditiv sau cere să fie creditată în cont cu
valuta care a fost plătită (7);
banca importatorului prezintă documentele privind mărfurile livrate, solicită plata acestora
la nivelul sumei deschise în acreditiv şi creditează contul băncii importatorului (8).
Mecanismul acreditivului documentar scoate în evidenţă principiul potrivit căruia
băncile tratează pe bază de documente privind mărfurile livrate. Pornind de la acest principiu
băncile răspund pentru verificarea documentelor, pentru erorile produse din neatenţie sau
incompetenţă, precum şi pentru întârzierile produse din neglijenţă sau organizare. Ţinând
seama de acest principiu băncile nu răspund dacă marfa nu corespunde clauzelor contractuale
sau dacă într-un document s-a produs un fals.
10.2.5 Obligaţii şi responsabilităţi ale băncilor la acreditive

a) Criterii pentru examinarea documentelor de către bănci

Băncile trebuie să examineze documentele prevăzute în acreditiv cu o grijă rezonabilă
pentru a stabili dacă sunt sau nu sunt în conformitate cu termenii şi condiţiile acreditivului.
Conformitatea documentelor prezentate cu termenii şi condiţiile acreditivului se determină
în funcţie de standardele practicii bancare internaţionale. Documentele care nu au fost
prevăzute în acreditiv nu se examinează de către bănci se restituie celui care le prezintă
sau se remit fără responsabilitate; Banca emitentă, banca ce confirmă sau o bancă
desemnată să execute în numele lor sunt chemate să acţioneze într-un timp rezonabil care
nu va depăşi 7 zile bancare
după ziua primirii documentelor, pentru a examina documentele şi pentru a stabili dacă
acceptă sau refuză documentele şi a informa partea de la care a primit documentele;
Dacă acreditivul conţine condiţii fără să menţioneze documentele care vor fi prezentate,
băncile vor considera condiţiile ca nemenţionate şi le vor ignora.
b) Documentele cu discrepanţe şi notificarea discrepanţelor
Dacă banca emitentă autorizează o altă bancă să plătească, să-şi asume un angajament
de plată diferată, să accepte trate sau să negocieze documente care par a fi în conformitate cu
termenii şi condiţiile acreditivului, banca emitentă şi banca ce confirmă au o serie de obligaţii:
să ramburseze banca desemnată care a plătit sau care şi-a asumat obligaţia de plată
amânată sau a acceptat cambii sau a
negociat;
să accepte documentele;
în momentul primirii documentelor, banca emitentă sau banca confirmatoare sau o altă
bancă desemnată să acţioneze în numele lor decid, numai pe baza documentelor,
dacă prezintă sau nu aparenţa de a fi în conformitate cu termenii şi condiţiile acreditivului,
băncile putând refuza acceptarea documentelor care nu apar a fi în concordanţă cu
termenii şi condiţiile acreditivului;
în cazul în care banca emitentă stabileşte că documentele prezintă aparenţe de a nu fi
conforme cu termenii şi condiţiile acreditivului poate decide din proprie iniţiativă să
contacteze ordonatorul pentru a renunţa la discrepanţe, dar nu se extinde perioada;
dacă banca emitentă sau banca ce confirmă sau o bancă desemnată acţionând în numele lor
decide să refuze documentele, trebuie să notifice printr-un mijloc de telecomunicare sau prin
alte mijloace de comunicare rapide dar nu mai târziu de sfârşitul celei de-a 7-a zi bancară după
data de primire a documentelor.
Notificarea de refuz se trimite băncii de la care s-au primit documentele sau
beneficiarului, dacă a expediat direct documentele şi trebuie să menţioneze discrepanţele
pe baza cărora s-au refuzat documentele şi dacă ţine documentele la dispoziţia
prezentatorului sau le returnează. Banca emitentă şi/sau banca ce confirmă sunt
îndreptăţite să ceară băncii remitente restituirea cu dobândă a oricărui ramburs care a fost
făcut de bancă;
în cazul în care banca emitentă şi/sau banca ce confirmă omit să acţioneze în conformitate
cu prevederile din „Regulile şi uzanţele uniforme" şi/sau omit să ţină documentele la
dispoziţia prestatorului sau le restituie, banca emitentă sau cea care confirmă nu pot
invoca faptul că documentele nu sunt conforme cu termenii şi condiţiile acreditivului;
dacă banca remitentă atrage atenţia băncii emitente şi/sau băncii care confirmă asupra
unor discrepanţe în documentele existente sau avizează banca că a plătit, că şi-a asumat un
angajament de plată diferată, că a acceptat trate sau a negociat sub rezervă sau contra unei
scrisori de garanţie referitoare la discrepanţe, banca emitentă şi/sau banca ce confirmă nu
sunt scutite de nici una din obligaţiile care le revin din regulile uniforme.
 c) Lipsa de răspundere privind autenticitatea documentelor
În conformitate cu prevederile din „Regulile şi uzanţele uniforme", băncile nu îşi
asumă nici o obligaţie sau responsabilitate pentru forma, suficienţa, exactitatea, autenticitatea,
falsificarea sau efectul legal al oricăror documente sau pentru condiţiile generale sau
particulare stipulate în documente. În acelaşi timp, băncile nu îşi asumă obligaţii sau
responsabilităţi pentru descrierea, cantitatea, greutatea, calitatea, starea ambalajului, livrarea,
valoarea sau existenţa mărfurilor reprezentate de orice documente sau pentru buna credinţă
sau actele şi omisiunile, solvabilitatea, îndeplinirea obligaţiilor sau reputaţia exportatorilor,
transportatorilor, tranzitarilor, destinatarilor, asigurătorilor mărfurilor sau a oricărei alte
persoane.
d) Lipsa de răspundere privind transmiterea mesajelor
Băncile nu îşi asumă nici o obligaţie sau responsabilitate pentru consecinţele apărute
din întârzierea şi/sau pierderea pe parcurs a oricăror mesaje, scrisori sau documente sau pentru
întârzierea, mutilarea sau alte erori ce pot apărea în transmiterea telecomunicaţiilor. De
asemenea, băncile nu îşi asumă nici o responsabilitate pentru erorile în traducerea şi/sau
interpretarea termenilor tehnici şi îşi rezervă dreptul de a transmite termenii acreditivului fără
să-i traducă.
e) Forţa majoră
Băncile nu îşi asumă nici o obligaţie sau responsabilitate pentru consecinţe rezultate
din întreruperea activităţii lor produse de forţă majoră, revolte, tulburări civile,
insurecţii, războaie sau orice cauze în afara contractului sau cele provocate de greve. În acelaşi
spirit după reluarea activităţii, în afară de cazul în care sunt în mod expres autorizate, băncile
nu vor plăti, nu îşi vor asuma nici un angajament de plată diferată, nu vor accepta trate şi nu
vor negocia în cadrul acreditivelor care au expirat în perioada întreruperii activităţii.
f) Lipsa de răspundere privind acţiunile unei părţi instructate
În spiritul menţiunilor din „Regulile şi uzanţele uniforme", băncile care utilizează
serviciile unei alte bănci sau ale altor bănci în scopul de a da curs instrucţiunilor ordonatorului
o fac pe contul şi pe riscul ordonatorului. Băncile nu
îşi
asumă nici o obligaţie sau răspundere, dacă instrucţiunile pe care le transmit nu sunt
îndeplinite, chiar dacă au avut iniţiativa în alegerea băncii.
Partea care instructează o altă parte să presteze servicii este răspunzătoare pentru orice
taxe, comisioane, costuri sau cheltuieli făcute de partea instructată în legătură cu instrucţiunile.
Dacă acreditivul precizează că unele speţe sunt în sarcina altei părţi decât partea care
instructează şi speţele nu pot fi colectate, partea care instructează rămâne responsabilă de plata
lor.
Ordonatorul este obligat şi dator să indemnizeze băncile pentru toate obligaţiile şi
responsabilităţile impuse de legile şi uzanţele din ţările străine.
10.2.6 Documentele pe baza cărora se efectuează plăţile prin acreditiv
Documentele pentru plata, acceptarea sau negocierea acreditivului se stabilesc în
momentul deschiderii de către părţile contractului comercial internaţional. Documentele de
decontare se grupează astfel: factura externă, documente de încărcare şi expediere, documente
de asigurare, documente de recepţie calitativă şi alte documente. Documentele de transport pot
fi reprezentate de: conosamentul maritim/oceanic, scrisoarea de transport ne-negociabilă,
conosamentul charter-party, documentul de transport multimodal, recipise de curier şi poştale,
documente de transport emise de tranzitari, documente de transport aerian, documente de
transport rutier, feroviar sau pe cale fluvială, pe punte (on deck greutatea şi numărul
declarate), documente de transport curate, documente de transport cu menţiunea „navlu"
plătibil/plătit în avans.
Dacă nu sunt alte prevederi în acreditiv, facturile comerciale trebuie să răspundă
următoarelor exigenţe: să prezinte aparenţa de a fi emise de beneficiarul desemnat în acreditiv;
să fie întocmite pe numele ordonatorului; descrierea mărfii din factura comercială să
corespundă cu descrierea mărfii din acreditiv.
10.2.7 Acreditivul transferabil
Acreditivul transferabil se deosebeşte prin faptul că beneficiarul (primul beneficiar)
poate cere băncii autorizate să plătească, să-şi asume un angajament de plată diferată, să
accepte trate sau negocieze, să facă acreditivul utilizabil în totalitate sau parţial către unul sau
mai mulţi beneficiari.
Acreditivul poate fi transferat dacă cuprinde în mod expres denumirea de
„transferabil" dată de către banca emitentă. După prevederile din „Regulile şi uzanţele
uniforme cu privire la acreditivele documentare" termenii de „divizibil", „fracţionabil",
„cesionabil" şi „transmisibil" nu fac un acreditiv tranferabil. Banca transferatoare nu este
obligată să efectueze un asemenea transfer decât în măsura în care banca respectivă a
consimţit în mod expres.
În principiu un acreditiv poate fi transferat o singură dată dacă nu sunt prevederi
contrare în acreditiv. În spiritul acestei reguli, acreditivul nu poate fi transferat la cererea celui
de-al doilea beneficiar către un al treilea beneficiar.
După prevederile „Regulilor şi uzanţelor uniforme", fracţiuni ale unui acreditiv
transferabil care să nu depăşească în total valoarea acreditivului, pot fi transferate separat cu
condiţia ca expedierile (tragerile parţiale) să nu fie interzise, iar totalitatea unor astfel de
transferuri să fie considerată ca fiind un singur transfer al acreditivului.
Acreditivul poate fi transferat conform termenilor şi condiţiilor specificate în
acreditivul original cu excepţia următoarelor elemente: valoarea acreditivului; preţ unitar
prevăzut în acreditiv; data de valabilitate; data limită de prezentare a documentelor; perioada
de expediere.
10.3 Incasso documentar

10.3.1 Definirea incassoului şi părţile implicate

Incassoul documentar reprezintă un mecanism de plată internaţională prin care
exportatorul transmite băncii sale documentele care dovedesc expedierea mărfurilor conform
contractului comercial internaţional, banca respectivă remite spre încasare documentele unei
bănci din străinătate, care se angajează să le prezinte importatorului şi să solicite achitarea
contravalorii mărfurilor sau serviciilor prestate.
Mecanismul de plată prin incasso se poate utiliza în cazul în care exportatorul are
încredere în bonitatea şi corectitudinea importatorului, sau dacă există anumite interdicţii în
legislaţia ţării importatorului sau sunt unele uzanţe pe anumite pieţe.
Incassoul presupune manipularea documentelor de către bănci potrivit instrucţiunilor
primite în vederea acceptării plăţii sau eliberarea documentelor contra plăţii şi/sau contra
acceptării sau eliberarea de documente în alte condiţii. Expresia de documente desemnează
atât documentele financiare (cambii, bilete de ordin, cecuri, chitanţe de plată) cât şi documente
comerciale respectiv facturi şi documente de transport.
Regulile şi uzanţele bancare care reglementează acest mecanism de plată au fost
elaborate în anul 1956, revizuite în anii 1967, 1978 şi 1995 de către Camera de Comerţ
Internaţional din Paris, fiind denumite „Reguli uniforme privind incassourile" difuzate sub
denumirea de „Publicaţia 522".
Funcţia incassoului documentar constă în mijlocirea încasării contravalorii mărfurilor
livrate şi a serviciilor prestate de către exportator de la partenerul extern. Exportatorul are
încredere în importatorul său, respectiv în faptul că acesta va achita preţul mărfii pe măsură ce
va fi avizat de o bancă locală.
Incassoul documentar nu îi garantează exportatorului încasarea contravalorii
mărfurilor livrate, deoarece se bazează pe încrederea în solvabilitatea, seriozitatea şi bonitatea
debitorului, respectiv importatorului. Deşi în unele cazuri exportatorul poate să ceară
importatorului să-i prezinte în prealabil o scrisoare de garanţie prin care să-i garanteze
achitarea incassoului, nu se poate asigura lichidarea financiară rapidă a tranzacţiei dacă
cumpărătorul nu plăteşte la termenul stabilit.
Părţile implicate în efectuarea plăţilor prin incasso documentar sunt următoarele 80:
ordonatorul (emitentul) sau trăgătorul care încredinţează ordinul de încasare a documentelor
unei bănci;
banca remitentă este acea bancă căreia ordonatorul îi adresează ordinul de încasare;
banca ce asigură încasarea sumelor, respectiv care primeşte documentele de la banca
remitentă şi încasează contravaloarea lor;
banca prezentatoare care are misiunea să prezinte documentele în conformitate cu ordinul de
încasare;
importatorul (trasul) căruia i se prezintă documentele privind mărfurile importate care
trebuie plătite în conformitate cu ordinul de încasare.
10.3.2 Mecanismul plăţii prin incasso documentar
Principalele momente ale efectuării plăţilor prin incasso documentar sunt: exportatorul
şi importatorul încheie un contract comercial internaţional în care prevăd plata prin
incasso documentar (1);
exportatorul livrează mărfurile conform contractului comercial internaţional (2);

exportatorul prezintă documentele privind mărfurile livrate la export băncii remitente (3);
banca remitentă transmite documentele privind mărfurile livrate la export spre încasare
unei bănci corespondente din ţara importatorului (4); banca corespondentă prezintă
documentele privind mărfurile livrate importatorului şi solicită plata sau acordurile de
debitare (5);
importatorul, după primirea mărfurilor şi verificarea documentelor de expediţie se
pronunţă asupra efectuării plăţii sau asupra debitării contului său (6); banca
corespondentă comunică băncii remitente încasarea contravalorii documentelor de
export, efectuează creditarea sau transferul sumei corespunzătoare în valută (7);
banca remitentă îl avizează pe exportator asupra încasării contravalorii mărfurilor livrate
la export (8).

Fig. 10.2 Mecanismul plăţii prin incasso documentar

Plata prin incasso documentar este domiciliată în ţara importatorului şi din această
cauză contravaloarea mărfurilor livrate la export se încasează într-o perioadă de timp mai
mare. Iniţiativa efectuării plăţilor prin incasso documentar revine exportatorului care prezintă
băncii sale documentele de expediţie a mărfurilor.
Operaţiunile de incasso se pot grupa în funcţie de documentele prezentate în incasso
simplu şi incasso documentar. Incassoul simplu constă în încasarea de către o bancă a unei
cambii la ordinul unui client. Creditorul trage o trată asupra debitorului şi o remite băncii spre
încasare. Pe această cale se evită plata efectivă şi se creează un titlu de credit care poate să
circule prin negociere pe piaţă.
 Incassoul documentar presupune ca pe măsură ce exportatorul livrează mărfurile în
străinătate şi prezintă băncii locale documentele de expediţie, banca respectivă remite băncii
corespondente din străinătate documentele însoţite de o scrisoare. Pe baza documentelor
primite banca corespondentă din străinătate încasează de la importator suma corespunzătoare
mărfurilor livrate sau a serviciilor prestate şi creditează contul băncii exportatorului.
Incassoul documentar reprezintă o modalitate de plată simplă care nu presupune o
răspundere din partea băncilor şi comision mai redus. Prin această modalitate de plată,
debitorul nu îşi imobilizează resursele în valută şi dispune de ele până în momentul plăţii. În
cazul în care exportatorul are nevoie de suma în valută care face obiectul incassoului înainte
de termenul de plată poate să tragă o trată, să o sconteze la bancă şi să încaseze valoarea
corespunzătoare mărfurilor livrate, mai puţin dobânda pentru perioada de la data scontării
până la scadenţă.
În cazul utilizării acestei modalităţi de plată, lichidarea financiară a tranzacţiei este
greoaie datorită parcursului bancar mai îndelungat. Această modalitate de plată nu îi
garantează exportatorului încasarea contravalorii mărfurilor livrate la extern, băncile nu se
angajează să acorde avansuri sau credite pe baza operaţiunilor de incasso şi solicită garanţii
sub forma tratelor sau documentelor de transport în formă negociabilă.

10.3.3 Forma şi structura incassourilor

Documentele care se trimit la încasare în străinătate sunt însoţite de un ordin de

încasare care menţionează faptul că incassoul se supune „Regulilor uniforme privind
incassourile" şi conţine instrucţiuni complete şi precise.
Ordinul de încasare cuprinde următoarele informaţii: denumirea, adresa, codul
SWIFT, numărul de telex, telefon, fax a băncii de la care s-a primit ordinul de încasare;
denumirea, adresa şi telefon, telex, fax ale ordonatorului; denumire, adresă, numere telefon,
telex, fax ale trasului; banca ce prezintă documentele, denumirea şi adresa; suma care urmează
să fie încasată şi valuta în care se exprimă; lista de documente care se prezintă şi numărul de
exemplare din fiecare document; termenii şi condiţiile în care se obţine plata şi/sau acceptarea;
modul de încasare a spezelor bancare; dobânda, perioada de calcul şi baza de calcul; metoda
de plată şi forma avizului de plată; instrucţiuni în caz de neplată, neacceptare sau neîndeplinire
a unor prevederi; adresa completă a trasului sau domiciliul la care trebuie făcută prezentarea.
Ordinul de încasare trebuie să menţioneze perioada exactă de timp în care poate
acţiona trasul. După „Regulile uniforme privind incassourile" nu se admit expresii ca:
„primul", „prompt", „imediat" şi dacă se folosesc băncile nu le iau în considerare.
În vederea executării instrucţiunilor ordonatorului, banca remitentă va utiliza ca bancă
însărcinată cu încasarea, banca desemnată de ordonator sau dacă nu sunt asemenea menţiuni,
va utiliza orice bancă la alegere în ţara în care are loc plata sau acceptarea sau în tara în care se
îndeplinesc anumite condiţii.
Documentele şi ordinul de încasare pot fi trimise direct de către banca remitentă la
banca însărcinată cu încasarea sau prin intermediul altei bănci.
Dacă banca remitentă nu nominează o bancă prezentatoare, banca însărcinată cu
încasarea (colectarea) poate să utilizeze o bancă aleasă de ea.
În cazul documentelor plătibile la vedere, banca prezentatoare trebuie să furnizeze
pentru plată documentele. La documentele plătibile la un anumit termen de la vedere, banca
prezentatoare le supune acceptării, iar pentru plată se prezintă documentele până la data
scadenţei.
Documentele comerciale se eliberează contra acceptare (D/A) sau contra plată (D/P).
Incassoul care conţine o trată plătibilă la o dată ulterioară presupune ca ordinul de încasare să
precizeze dacă documentele comerciale vor fi eliberate contra acceptare (D/A) sau contra plată
(D/P). Dacă nu sunt alte menţiuni, documentele se eliberează numai contra plată, iar banca
însărcinată cu încasarea nu va fi răspunzătoare pentru nici o consecinţă decurgând din orice
întârziere în eliberarea documentelor.
În cazul în care banca remitentă stabileşte ca banca însărcinată cu încasarea să
întocmească documentele care nu au fost anexate la incasso, va furniza forma şi modul de
redactare a documentelor. Banca însărcinată cu încasarea nu este obligată sau răspunzătoare
pentru forma şi modul de redactare a documentelor.
Plata incassoului
Conform prevederilor din „Regulile uniforme privind incassourile" plata poate fi fără
întârziere, în monedă locală, în valută şi parţială.
Plata fără întârziere presupune ca sumele încasate (mai puţin spezele şi comisioanele)
să fie puse fără întârziere la dispoziţia părţii (băncii) de la care s-a primit
Ordinul de încasare în spiritul termenilor şi condiţiilor din ordinul de încasare.
 În cazul documentelor plătite în moneda ţării unde se face plata, banca prezentatoare
trebuie să elibereze documentele trasului numai contra plată în monedă locală, dacă moneda
este imediat disponibilizată.
Dacă documentele se plătesc într-o valută, banca prezentatoare trebuie să elibe reze
documentele trasului contra plata în valută specificată şi dacă poate fi imediat remisă.
Plăţile parţiale la incassourile simple pot fi acceptate dacă şi în măsura în care sunt
autorizate de către legislaţia de la locul de plată. Documentele financiare se eliberează trasului
numai după ce a fost primită plata lor integrală. La incasourile documentare, plăţile parţiale se
prevăd în mod expres în ordinul de încasare. Banca prezentatoare va elibera documentele
trasului numai după ce s-a primit integral plata. Banca prezenta- toare nu este responsabilă
pentru nici o consecinţă privind remiterea documentelor.
Dobânzi, comisioane şi cheltuieli
Ordinul de încasare trebuie să menţioneze rata dobânzii, perioada pentru care se
percepe dobânda şi baza de calcul.

10.4 Ordinul de plată

Ordinul de plată reprezintă o dispoziţie dată de titularul unui cont băncii sale
comerciale să plătească o sumă în valută unei persoane fizice sau juridice. Părţile care sunt
implicate în efectuarea părţii prin ordin sunt: debitorul - ordonator, banca comercială la care îşi
are deschis contul debitorul, banca corespondentă care plăteşte suma înscrisă în ordin şi
beneficiarul sumei.
Mecanismul de efectuare al plăţilor prin ordin de plată condiţionat cuprinde
următoarele momente:
ordonatorul respectiv debitorul cere băncii la care are contul să plătească o sumă
în valută unei persoane fizice sau juridice (1);
ordonatorul comunică beneficiarului ordinul de plată (2);
banca ordonatorului debitează contul ordonatorului cu suma în valută înscrisă în ordinul
de plată (3);
banca ordonatorului dispune transferul sumei sau creditează contul băncii corespondente
(4);
beneficiarul sumei remite băncii sale documentele cerute prin ordinul de plată (5); banca
beneficiarului înregistrează suma în valută în contul beneficiarului (6);

Fig. 10.3 Mecanismul plăţilor internaţionale prin ordin de plată

documentar
banca beneficiarului remite documentele primite de la beneficiar băncii ordonatorului (7);
beneficiarul confirmă ordonatorului încasarea sumei în valută din ordinul de plată (8).
În cazul decontării unei sume prin ordin de plată simplu nu se mai solicită prezentarea
şi/sau remiterea unui document.
Ordinul de plată poate fi necondiţionat (simplu) dacă nu conţine explicaţii cu privire la
scopul părţii şi condiţionat (documentar) în cazul în care se solicită prezentarea unui document
comercial sau de altă natură.
 Ordinul de plată se caracterizează prin faptul că iniţiativa în efectuarea plăţii revine
debitorului, nu presupune un angajament bancar faţă de debitor şi poate fi revocabil până în
momentul în care se virează suma beneficiarului. Caracterul revocabil al ordinului de plată
este o expresie a voinţei ordonatorului şi nu este însoţit de un angajament bancar privind
virarea sumei către beneficiar.
În principiu, ordinul de plată se poate utiliza pentru plăţile internaţionale, în cazul în
care între creditor şi debitor există creanţa certă formată înainte de momentul în care se dă
dispoziţia de plată sau obligaţie de plată a debitorului. De asemenea, ordinul de plată se mai
foloseşte dacă raporturile comerciale între creditor şi debitor se bazează pe încrederea şi pe
respectarea obligaţiilor reciproce.
Prin intermediul ordinului de plată se decontează cheltuielile de transport, navlu,
comisioane, contrastalii, bonificaţii, taxe vamale, asistenţă tehnică, rate la importurile de
maşini şi utilaje primite pe credit comercial şi avansurile din contractele comerciale
internaţionale.

10.5 Decontările internaţionale prin SWIFT şi MONEY GRAM

a) SWIFT reprezintă o societate comercială creată în anul 1973 de către bănci
americane, canadiene şi europene în vederea accelerării plăţilor internaţionale prin prelucrarea
informaţiilor cu ajutorul sistemelor informatice.
SWIFT (Society for Worldwide Interbanck Financial Telecommunications) cuprinde o
reţea de teletransmisie a informaţiilor cu privire la plăţile internaţionale formată din centre
care comunică între ele. Băncile participante centralizează informaţiile cu privire la obligaţiile
de plată şi sumele de încasat în valută şi le transmit centrelor internaţionale ce le dirijează spre
destinatari.

Fig. 10.4 Dirijarea mesajului de plată prin intermediul SWIFT

Mesajul privind plăţile internaţionale prin SWIFT parcurge următoarele faze:

într-o primă fază mesajul este înregistrat pe un terminal de un operator care îl plasează într-
un fişier de aşteptare;
în a doua etapă mesajul privind plăţile este verificat de un controlor şi este introdus într-un
fişier de plecare;
calculatorul aflat la banca emiţătoare verifică mesajul şi îl transmite centrului de comutare de
la nivel internaţional;
mesajele de la centrul de comutare se transmit
destinatarilor.
 Decontările internaţionale prin SWIFT prezintă următoarele avantaje: contribuie la
reducerea intervalului de decontare;
mijloacele de prelucrare a informaţiilor sunt echipate cu programe de detectare şi corectare
a erorilor;
mesajele schimbate între acumulatori de la nivel naţional şi centrele de prelucrare sunt
înregistrate pe calculator;
decontările internaţionale prin SWIFT implică cheltuieli mai reduse.
b) Serviciul MONEY GRAM reprezintă o modalitate rapidă şi sigură de a trimite şi
primi bani în oricare ţară prin reţeaua proprie de agenţi.
Suma maximă pentru un transfer este de 10.000 dolari SUA, iar transferurile plătite
cash peste 10.000 dolari SUA trimise sau primite în/ din SUA se raportează către
Internal Revenue Service în conformitate cu prevederile reglementărilor de realizare a
tranzacţiilor străine din anul 1970 (Currency and Foreign Transactions Reporting Act of
1970).
Reţeaua MONEY GRAM cuprinde peste 22.000 de puncte expediere-primire din 100
de ţări de pe 5 continente. Serviciul MONEY GRAM este disponibil la bănci, case de schimb
valutar, agenţii de turism, oficii poştale, agenţii THOMAS COOCK şi AMERICAN
EXPRESS şi în unele ţări în supermarket, aeroport şi autogară.
TARGET (Transfer Expres Automat Trans European de Compensare Globală)
reprezintă un sistem prevăzut de tratatul de la Maastricht prin care se realizează transfe rul
resurselor în EURO între conturile de la băncile centrale. TARGET este format dintr-o reţea
de comunicaţii şi un ansamblu de proceduri comune care asigură efectuarea plăţilor. În
vederea realizării plăţilor prin TARGET sunt implicaţi agenţi de reglementare din diferite ţări.
Sistemul Western Union derulat prin reţeaua Eurogiro asigură transferul rapid al
sumelor de bani în orice parte a lumii în care operează agenţi proprii.

10.6 Scrisoarea de garanţie bancară

Uzanţele uniforme privind garanţiile comerciale cuprind reguli şi principii ce se aplică
oricărei garanţii, cauţiuni sau angajament similar, indiferent de denumire sau descriere, dacă se
menţionează că se supune „Regulilor uniforme privind garanţiile de participare, de bună
executare şi de restituire", elaborate de Camera de Comerţ Internaţional din Paris (Publicaţia
523)81.
Părţile implicate în garanţiile internaţionale sunt: beneficiarul, respectiv partea care
emite o cerere de ofertă sau organizează o licitaţie şi doreşte să primească o sumă de bani
compensatorie în cazul în care ofertantul nu îşi respectă obligaţiile rezultând din oferta sau
dacă ofertantul nu îşi onorează oferta în termen;
ordonatorul sau partea care oferă sau care câştigă licitaţia nu vrea să fie obligată
să depună o sumă de bani cu titlu de garanţie pentru buna îndeplinire a obligaţiilor;

garantul reprezentat de o bancă, companie de asigurări sau de altă parte care să-şi onoreze
angajamentul în termenii garanţiei fără a fi amestecat în disputa dintre beneficiari şi
ordonatori.
 Fig. 10.5
a) Garanţia de participare exprimă un angajament asumat de o bancă, o societate de
asigurare sau de o altă persoană la cererea unui ofertant (ordonatorul garanţiei) sau a unei
bănci, societate de asigurare sau unei alte persoane autorizate luată în favoarea unei părţi care
a solicitat oferta, prin care garantul se obligă ca în cazul în care ordonatorul nu îşi îndeplineşte
obligaţiile ce decurg din ofertă să plătească sume în limitele stabilite către beneficiar.
b) Garanţia de bună executare reprezintă un angajament al unei bănci, societăţi de
asigurare sau al altei persoane (garantul) la cererea unui furnizor de mărfuri sau servicii sau a
oricărui întreprinzător (ordonatorul) sau la instrucţiunile unei bănci, societate de asigurare sau
a unei alte persoane autorizate de către ordonator luat în favoarea unui cumpărător sau
antreprenor prin care garantul se obligă ca în cazul în care ordonatorul nu execută
corespunzător contractul încheiat (între ordonator şi beneficiar) să plătească beneficiarului o
sumă în limitele stabilite sau dacă garanţia prevede la alegerea garantului să asigure
executarea contractului.
c) Garanţia de restituire exprimă angajamentul unei bănci, societate de asigurare sau
al altei persoane, la cererea unui furnizor de mărfuri şi servicii sau a oricărui între- prinzător
sau la instrucţiunile unei bănci, societate de asigurare luată în favoarea lui, prin care garantul
se obligă ca în cazul în care ordonatorul nu restituie conform contractului încheiat între
ordonator şi beneficiar sumele avansate sau plătite, să efectueze plata sumelor în limitele
stabilite.
Garanţiile trebuie să stipuleze: ordonatorul, beneficiarul, garantul, contractul în baza
căruia a fost necesară garanţia, suma maximă de plată şi moneda, data limită, condiţiile de
efectuare a plăţii.
Scrisoarea de garanţie bancară constituie un înscris prin care o bancă garantă se
angajează în mod irevocabil, ca în cazul în care o anumită persoană fizică sau juridică
denumită debitor principal nu va plăti la un termen suma stabilită în scrisoare, să achite o
sumă corespunzătoare beneficiarului.
Garanţia se acordă de o bancă sub forma unei scrisori ce cuprinde următoarele
menţiuni: denumirea şi adresa băncii garante, numele şi adresa persoanei garantate, numele şi
adresa beneficiarului garanţiei, obiectul garanţiei, valoarea garanţiei exprimată într-o sumă
determinată, termenul de plată al sumei, durata de valabilitate şi clauzele speciale.
Scrisoarea de garanţie bancară reprezintă un instrument elaborat pe baza contractului
comercial internaţional şi din această cauză condiţia de emitere şi clauzele trebuie să fie în
concordanţă cu prevederile din contractul internaţional.
Garanţia bancară simplă se manifestă atunci când beneficiarul poate să urmărească
debitorul principal în cazul în care acesta nu achită suma datorată sau nu respectă altă obligaţie
conform contractului, banca se angajează să plătească suma din scrisoare beneficiarului.
 Garanţia bancară solidară reprezintă o formă a garanţiei prin care beneficiarul poate
solicita executarea băncii fără ca în prealabil să urmărească debitorul principal şi fără ca banca
garantată să poată obiecta.
Scrisorile de garanţie bancară se pot grupa din punct de vedere al obiectului
astfel:
scrisoare de garanţie prin care o bancă se angajează să plătească contravaloarea
documentelor primite să achite rate la exporturi pe credit sau să accepte, avalizeze şi să
plătească cambii;
scrisoarea de garanţie prin care o bancă garantează executarea contractului
internaţional de către exportator;
scrisoarea de garanţie prin care o bancă garantează importatorului restituirea avansului
acordat exportatorului în cazul în care acesta nu a livrat mărfurile conform contractului
comercial internaţional;
scrisoarea de garanţie pentru participarea la licitaţii în care se garantează încheierea
contractului conform caietului de sarcini în cazul adjudecării ofertei;
scrisoarea de garanţie prin care banca garantează restituirea mărfurilor primite în
consignaţie sau achitarea contravalorii lor.
Scrisorile de garanţie bancară se mai clasifică în scrisori de garanţie bancară emise la
operaţiunile de export şi import şi scrisori de garanţie bancară primite la opera- ţiunile de
import şi export.
Comisioanele pentru plăţile internaţionale
Plăţile pentru compensarea livrărilor de mărfuri şi a prestărilor de servicii pe plan
internaţional se efectuează de bănci din ţări diferite. Cheltuielile pe care le efectuează băncile
pentru serviciile prestate depind de modalitatea de plată şi de garanţiile bancare.
Pentru serviciile bancare privind plăţile internaţionale şi garanţiile oferite se percep
comisioane şi speze bancare, ce se pot repartiza între părţile din contractul comercial
internaţional astfel:
conform voinţei părţilor din contractul comercial internaţional din care rezultă modul
în care băncile solicită achitarea comisioanelor bancare. Contractul comercial internaţional
stabileşte condiţiile în care părţile suportă comisioanele bancare şi obligaţia părţii la
contract ce se adresează unei bănci pentru efectuarea unui serviciu de a comunica
prevederile contractuale;
în cazul în care nu există o înţelegere expresă sau lipsesc instrucţiuni clare în
domeniul suportării serviciilor bancare se aplică principiul potrivit căruia serviciile se
plătesc de partea care le solicită.
Comisioanele bancare se diferenţiază în funcţie de serviciile bancare şi de garanţiile
aferente astfel:
comisioane pentru servicii simple, cum sunt cele de intermediere a plăţilor,
schimbările de notificări între partenerii de contract, servicii de preavizare, notificare,
modificare sau anulare a acreditivelor, manipularea unor documente în cadrul
acreditivelor, notificarea refuzurilor de plată, modificări ale condiţiilor de garanţie
bancară, decontări de cecuri şi alte operaţiuni în cont; comisioane ce presupun gestiunea
bancară asupra sumelor ce se decontează care depind de cheltuielile efective ale băncilor
la care se adaugă anumite marje pentru acoperirea cheltuielilor determinate de securitatea
informaţiilor, depozitare, prelucrare şi urmărirea valorilor gestionate de bancă pentru
contul clienţilor.
comisioane pentru servicii care angajează patrimonial băncile se percep pentru
operaţiunile de emitere, confirmare de acreditive, plăţi în cadrul acreditivelor proprii sau
 în mandat, emiteri de garanţii pentru acoperirea unor obligaţii contractuale, acceptările sau
garantările de efecte de comerţ.

10.7 Compensaţia
Compensaţia reprezintă operaţiunea de stingere a obligaţiilor din schimburile
economice internaţionale prin livrări corespunzătoare de mărfuri şi prestări de servicii, fără
transfer de valută.
Compensaţia se utilizează în momentul în care se aplică anumite restricţii în domeniul
valutar şi se obţin greu mijloacele de plată, importatorii nu îşi pot achita obligaţiile din
schimburile economice internaţionale. Compensaţia comercială reprezintă schimbul de marfă
contra marfă cunoscută sub denumirea de compensaţie particulară.
Tranzacţiile prin compensaţie se mai grupează astfel: barterul, tranzacţiile reciproc
legate, tranzacţiile valutare prin compensaţie.
Barterul reprezintă schimbul comercial nemijlocit dintre partenerii de afaceri
caracterizat prin lipsa transferului bănesc, deoarece mărfurile exportate se compensează
valoric cu mărfurile importate.
Tranzacţiile reciproc legate presupun achiziţionarea unor mărfuri din străinătate în
schimbul vânzării altor mărfuri către partenerii străini. La aceste tranzacţii se încheie două
contracte şi anume un contract de import şi un contract de export.
Tranzacţiile valutare prin compensaţie se deosebesc prin faptul că furnizorii de maşini
şi utilaje acceptă plata completă sau parţială sub formă de mărfuri.
ÎNTREBĂRI DE VERIFICARE
1. Cum se grupează plăţile internaţionale după natura actelor şi faptelor pe care le exprimă şi
după părţile pe care le perfectează?
2. Ce obligaţii revin unui vânzător din contractele comerciale internaţionale?
3. Care sunt principalele obligaţii ale unui cumpărător din contractele comerciale
internaţionale?
4. Care este termenul de prescripţie la contractele comerciale şi de cine este reglementat?
5. Definiţi acreditivul documentar în calitate de modalitate de plată internaţionala.
6. Care sunt trăsăturile principale ale acreditivului documentar?
7. Enunţaţi clauzele acreditivului documentar.
8. Care sunt formele principale ale acreditivului documentar după caracterul său?
9. Ce forme mai prezintă acreditivul după domiciliere, după utilizare şi după gradul de
imobilizare a resurselor valutare?
10. Care sunt criteriile principale de examinare a documentelor de către bănci la decontarea
prin acreditiv documentar?
11. Care este funcţia incassoului şi care sunt părţile implicate în efectuarea plăţilor prin
incasso?
12. Care sunt momentele plăţii prin incasso?
13. Care sunt fazele decontării prin SWIFT?
14. Ce părţi sunt antrenate în emiterea unei garanţii internaţionale?
15. Care sunt formele principale ale garanţiilor din relaţiile economice internaţionale?
16. Ce elemente se cuprind într-o scrisoare de garanţie bancară?