INTRODUCERE

Actualitatea temei. Politica monetar-creditară reprezintă unul din principalele

instrumente exercitate de către autoritatea monetară (Banca Centrală), orientată spre combaterea
inflației și șomajului, și asigurarea ratelor stabile de creștere economică. Astfel, adoptarea unei
politici monetar-creditare eficiente, influențează pozitiv asupra economiei țării pe termen scurt și
mediu, realizând un echilibru dintre masa banilor în circulaţie şi nevoile de bani ale economiei.
Scopul cercetării îl constituie studierea și analiza impactului politicii monetar-creditare
asupra conjucturii economice și care sunt principalele instrumente prin care se exercită această
politică.
Metode de cercetare utilizate. Metodele și instrumentarul de investigație științifică în
cadrul cercetării sunt: abstractizarea științifică, istorico-logică, analiza și sinteza, inducția și
deducția, economico-matematică.
Rolul și importanța practică. Într-o economie de piaţă contribuţia politicii monetare are
un rol semnificativ deoarece fiind o componentă a politicii financiare a statului, are ca obiectiv
menținerea masei monetare la nivelul necesităților economiei naționale, reducerea șomajului și a
inflației, asigurarea stabilității prețurilor și a monedei naționale în raport cu valutele forte de pe
piața valutară națională și internațională, precum și a stabilității pieței financiare – toate urmărind
scopul general de creștere economică .
Structura lucrării este determinată de scopul și aspectele problematice sugerate spre
cercetare și cuprinde: introducere, trei capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografie.
În introducere este expusă actualitatea și importanța temei de studiu, sunt definite scopul,
rolul și importanța practică, metodele de cercetare utilizate și enumerate cuvintele cheie.
Capitolul I. „Abordări teoretice privind politica monetar-creditară”. În cadrul acestui
capitol sunt expuse bazele teoretice privind politica monetar-creditară.
Capitolul II. „Analiza politicii monetar-creditare promovată de Banca Națională a
Moldovei” include o analiză detaliată a politicii monetar-creditare specifice Republicii Moldova.
Capitolul III. „Probleme și soluții”. În acest capitol sunt analizate efectele produse de
politica monetar-creditară și sunt propuse soluții de înlăturare a problemelor constatate.
În concluzii generale și recomandări sunt totalizate informațiile prezentate în capitolele
anterioare ale cercetării.
Bibliografia redă sursele informaționale utilizate în cadrul lucrării, incluzând monografii,
acte normative, reviste și surse web.
Cuvinte-cheie: politica monetar-creditară, Banca Națională a Moldovei, masă monetară,
șomaj, inflație, stabilitatea prețurilor, instrumentele politicii monetare, politica economică,
rezervă obligatorie, politica financiară.
3
 Capitolul I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND POLITICA
MONETAR-CREDITARĂ
Politica economică a oricărui stat modern cuprinde mai multe politici, fiecare având un
rol bine determinat în contribuirea la creşterea economică şi asigurarea bunăstării populaţiei.
Alături de aceste politici, cum ar fi politica bugetară, comercială, a preţurilor, financiară şi
valutară, o importanţă deosebită îi revine politicii monetare şi de credit, care prin intermediul
instrumentelor şi pîrghiilor sale exercită o influenţă deosebită asupra cursului vieţii economice.
Între politica monetară şi de credit există o strînsă interdependenţă, una presupunînd-o şi
completînd-o pe cealaltă. Din acest motiv, adesea în literatura de specialitate se utilizează
doar termenul politică monetară, prin care se subânţelege şi politica de credit.
Politica monetară poate fi definită ca “ansamblu al măsurilor monetare luate de stat şi
de Banca Centrală pentru realizarea echilibrului dintre masa banilor în circulaţie şi nevoile de
bani ale economiei, sau pentru influenţarea într-un anumit sens a conjuncturii economice, cum ar
fi realizarea principalelor obiective (creşterea economică, ocuparea forţei de muncă, stabilitatea
preţurilor, echilibrul extern).
Politica de credit poate fi definită ca politica Băncii Centrale (în unele state şi a
Guvernului) care, cu ajutorul unor instrumente specifice, urmăreşte să asigure prin intermediul
creditului echilibrul general economic. Întrucît acest echilibru este fundamentat pe echivalenţa
cererii şi ofertei de bunuri şi servicii, politica de credit este menită să influenţeze indirect fluxul
cheltuielilor printr-o acţiune în trei trepte:
1. asupra mijloacelor lichide ale băncilor;
2. prin intermediul mijloacelor lichide bancare asupra capacităţii de credit a băncilor, deci
asupra volumului creanţelor bancare;
3. prin intermediul acordării de credite, deci prin influenţarea volumului creanţelor bancare
asupra volumului plăţilor, implicit al cheltuielilor.
Banca centrală – promotorul principal al politicii monetar-creditare în cadrul
reglementării economiei, ce constituie o parte componentă a politicii economice a guvernului.
Scopurile politicii economice a guvernului pot fi multiple şi interconectate. Situaţia în domeniul
economiei în mare măsură este dependentă de activitatea domeniului monetar-creditar.
Ţinînd cont de faptul că politica monetară a oricărei Bănci Centrale nu poate avea în
acelaşi timp mai multe obiective finale, cum ar fi stabilitatea preţurilor, stabilitatea externă a
monedei naţionale, creşterea economică, reducerea şomajului etc., trebuie de menţionat faptul că

4
obiectivul politicii monetare a oricărei Bănci Centrale este strict determinat de două aspecte
generale:

 cadrul legislativ al Băncii Centrale, care este determinat de orientările şi priorităţile

social-economice ale fiecărui stat şi,

 nivelul de dezvoltare al economiei (piaţa financiar-bancară, dezvoltarea infrastructurii

economiei, nivelul de dezvoltare a unor ramuri ale economiei etc.).
Drept exemplu al obiectivului final al politicii monetare realizate de unele Bănci
Centrale poate servi informaţia prezentată în tabelul de mai jos:
ŢARA OBIECTIV FINAL
SUA Rata şomajului şi creşterea economică
Uniunea Europeană Stabilitatea preţurilor
Ţările scandinave (Suedia, Norvegia, Stabilitatea preţurilor şi rata şomajului
Finlanda)
România Rata inflaţiei
Bulgaria Stabilitatea externă
Republica Moldova Stabilitatea monedei naţionale

BNM stabileşte ţinta inflaţiei calculată în baza indicelui preţurilor de consum în

valoare de 5.0 la sută anual cu o posibilă deviere de ±1.5 puncte procentuale. Atingerea
ţintei de 5.0 la sută anual va fi realizată prin utilizarea instrumentului principal de politică
monetară - operaţiunile de piaţă deschisă. În acelaşi timp, BNM va utiliza şi instrumentele
auxiliare de politică monetară, precum facilităţile permanente, norma rezervelor obligatorii şi
intervenţiile pe piaţa valutară. Aceste instrumente au un impact direct asupra nivelului ratelor
dobânzilor nominale pe termen scurt pe piaţa monetară. În scopul realizării ţintei inflaţiei,
condiţiile pe piaţa monetară sunt dirijate de BNM prin stabilirea de către Consiliul de
administraţie a indicatorului principal pentru piaţa monetară interbancară pe termen scurt – rata
de bază.
 Instrumentul principal al politicii monetare
BNM utilizează drept instrument principal al politicii monetare operaţiunile de piaţă
deschisă, care au drept scop echilibrarea cererii şi ofertei pe piaţa monetară şi permite BNM să
influenţeze nivelul ratelor dobânzilor pe termen scurt pe piaţa monetară interbancară. BNM
anunţă şi publică în prealabil programul şi condiţiile operaţiunilor de piaţă deschisă pentru
următorul an de gestiune în luna noiembrie a fiecărui an.

5
  Instrumente auxiliare ale politicii monetare
 Facilităţile permanente, acordate la iniţiativa băncilor autorizate, limitează fluctuaţiile
ratelor interbancare a dobânzii pe termen scurt (overnight), care pot fi uneori
semnificative şi formează coridorul pe termen scurt al ratelor dobânzii pe piaţa monetară.
Ratele dobânzii aferente celor două facilităţi permanente (depozite şi credite overnight)
vor delimita coridorul ratelor BNM. Facilităţile permanente vor fi disponibile fără limite
pentru băncile autorizate la iniţiativa acestora. La necesitate, Consiliului de administraţie
poate revedea limita coridorului ratelor.
 Rezervele obligatorii sunt utilizate ca un instrument auxiliar al politicii monetare, având
drept scop limitarea excesului de lichiditate, atenuarea impactului acestuia asupra ratelor
interbancare ale dobânzilor. Rezervele obligatorii sunt păstrate în conturile băncilor
autorizate la BNM, cu o rată stabilită de către Consiliul de administraţie. Mărimea normei
rezervelor obligatorii la mijloacele atrase în monedă naţională şi în valută va fi
determinată în funcţie de tendinţa pe termen mediu şi lung a inflaţiei, de evoluţia
indicatorilor macroeconomici şi de prognozele indicatorilor macroeconomici şi monetari
pe termen mediu şi lung, etc.
 Intervenţiile pe piaţa valutară
Regimul actual al cursului de schimb al leului moldovenesc este cel de flotare gestionată,
care permite o adaptare flexibilă a economiei naţionale la şocurile externe şi interne.
Intervenţiile pe piaţa valutară internă reprezintă un set de instrumente auxiliare ale
politicii monetare. BNM utilizează intervenţiile pe piaţa valutară internă doar în scopul
susţinerii efectelor implementării operaţiunilor de piaţă deschisă, în măsura în care vor fi
necesare pentru a atinge ţinta inflaţiei şi fără a influenţa tendinţele fundamentale ale
cursului de schimb al leului moldovenesc.
În calitate de instrumente ale politicii valutare vor fi utilizate intervenţiile directe pe piaţa
valutară internă, operaţiunile reversibile valutare de tip swap, precum şi tranzacţiile forward.

Capitolul II. ANALIZA POLITICII MONETAR-CREDITARE

PROMOVATĂ DE BANCA NAȚIONALĂ A MOLDOVEI
Unul din scopurile primordiale a decidenţilor de politici economice este asigurarea
stabilităţii macroeconomice a ţării, fapt ce poate fi efectuat prin intermediul aplicării anumitor
6
instrumente de ţintire a inflaţiei. Pentru eficientizarea economiei Republicii Moldova la etapa
actuală este necesară promovarea unei politici monetare bazate pe corelarea și ajustarea
indicatorilor macroeconomici, monetari și de credit; pentru atingerea obiectivelor politicii
monetare, sunt necesare noi abordări și practici internaționale, inclusiv cele recomandate de
organizațiile financiare internaționale privind îmbunătățirea supravegherii prudențiale; Banca
Națională a Moldovei urmează să efectueze o conlucrare mai eficientă cu Guvernul Republicii
Moldova pentru asigurarea suficientă cu resurse investiționale a necesităților sectorului real al
economiei.
Multiplicarea monedei reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte pentru a
înțelege bazele și esența funcționării sistemului bancar, esenţa elaborării și implementării
politicii monetare. Pentru analiza stării și eficienței politicii monetare se utilizează un șir de
indicatori, printre care agregatele monetare, multiplicatorul monetar și multiplicatorul de credit.
Crearea cadrului politicii monetare necesar implementării regimului de ţintire directă a
inflaţiei pe parcursul perioadei 2012-2019 s-a materializat prin:
 ancorarea anticipaţiilor inflaţioniste şi consolidarea procesului dezinflaţionist prin
coborârea inflaţiei anuale sub nivelul de 10.0 la sută;
 asigurarea stabilităţii preţurilor şi menţinerea inflaţiei pe tot parcursul perioadei în limita
de 5.0 la sută cu o deviere de ± 1.5 puncte procentuale;
 acumularea şi consolidarea unei credibilităţi din partea publicului, ca rezultat al sporirii
transparenţei şi responsabilităţii BNM;
 fundamentarea şi consolidarea independenţei BNM;
 flexibilizarea cursului de schimb al monedei naţionale şi diminuarea gradului de
vulnerabilitate a economiei naţionale la fluctuaţiile acestei variabile;
 consolidarea sectorului bancar şi sporirea intermedierii bancare;
 conturarea mai clară a comportamentelor macroeconomice şi a mecanismelor de
funcţionare a economiei naţionale necesară identificării şi creşterii eficienţei canalelor de
transmisie monetară.
În luna aprilie 2019 inflaţia anuală (pentru ultimele 12 luni, din mai 2018 pînă în aprilie
2019) a constituit 3,2%, inclusiv la: produse alimentare – 4,5%, mărfuri nealimentare – 3,7%,
servicii prestate populaţiei – 0,5%.
Totodată, indicele preţurilor de consum (IPC) în aprilie 2019 faţă de martie 2019 a
constituit 100,8% (informativ: în aprilie 2018 faţă de martie 2018 IPC a marcat 100,5%)2.

7
 Creşterea preţurilor medii de consum cu 0,8 la sută a fost determinată de creşterea
preţurilor la produsele alimentare cu 1,7 la sută, de creşterea preţurilor la mărfurile nealimentare
şi de majorarea tarifelor pentru prestarea serviciilor populaţiei cu cîte 0,3 la sută.
Preţurile de consum în luna aprilie 2019 comparativ cu luna aprilie 2018 au înregistrat o
tendinţă de creştere cu 3,2 la sută, iar în aprilie 2018 faţă de aprilie 2017 – cu 3,7 la sută.

Figura 2.1. Rata inflației în perioada anilor 2012-2019

Sursa: https://www.bnm.md/ro/content/rata-inflatiei-0
În trimestrul I, 2019 BNM a păstrat constanți parametrii principalelor instrumente ale
politicii monetare: rata dobânzii de politică monetară a fost menținută la nivelul de 6,5 la sută,
iar amplitudinea coridorului simetric format în jurul său de ratele dobânzilor la facilitățile
permanente a rămas nemodificată (±3 puncte procentuale), creditele overnight înregistrând valori
de 9,5 procente, iar depozitele overnight – 3,5 procente.

Figura 2.2. Evoluția ratei dobânzii obligatorii pe parcursul anilor 2012-2019

Sursa: Banca Națională a Moldovei

8
 În trimestrul I, 2019 BNM a menținut neschimbată rata rezervelor obligatorii din
mijloace atrase în lei moldovenești și în valută neconvertibilă, la nivelul de 40 la sută iar rata
rezervelor obligatorii de la mijloacele atrase în valute convertibile, la nivelul de 14 la sută.

Figura 2.3. Situația privind rezervele obligatorii în primele luni ale anului 2019
Sursa: Banca Națională a Moldovei

Figura 2.4. Situația privind rezervele obligatorii ale băncilor în valută liberă convertibillă
în primele luni ale anului 2019
Sursa: Banca Națională a Moldovei
La 26 aprilie 2019, activele oficiale de rezervă au constituit 2 904,97 mil. dolari SUA, în
creștere cu 80,68 mil. dolari SUA în comparație cu 29 martie 2019, când acestea au însumat 2
824,29 mil. dolari SUA.
În anul 2018 masa monetară a înregistrat o majorarea față de anul precedent cu 3546.65
mil. Lei. O contribuţie mai semnificativă la creşterea masei monetare, similar situației

9
înregistrate în anul precedent, au avut-o componentele agregatului monetar M1, în special
depozitele la vedere în monedă naţională, care s-au majorat cu 4518.09 mil lei.
Conform situației economice actuale a Republicii Moldova, în cadrul ședinței din 7 mai
2019, Comitetul executiv al Băncii Naționale a Moldovei a adoptat următoarele hotărâri ce
vizează politica monetar-creditară:
1. Se menține rata de bază aplicată la principalele operațiuni de politică monetară pe termen
scurt la nivelul actual de 6,5% anual.
2. Se mențin ratele de dobândă:
 la creditele overnight la nivelul actual de 9,5% anual;
 la depozitele overnight la nivelul actual de 3,5% anual.
3. Se menține norma rezervelor obligatorii din mijloace atrase în lei moldovenești și în
valută neconvertibilă la nivelul actual de 42,5% din baza de calcul.
4. Se menține norma rezervelor obligatorii din mijloace atrase în valută liber convertibilă la
nivelul actual de 14,0% din baza de calcul.
Decizia respectivă a fost fundamentată în baza analizei recente a situației
macroeconomice și asumărilor aferente noii runde de prognoză a inflației pe termen mediu, fiind
luate în calcul și anticipările cu privire la evoluția mediului extern și ajustările politicii fiscale.
De menționat că cererea agregată va genera presiuni inflaționiste pentru primele trei
trimestre din anul 2019, atunci când deviația PIB va înregistra valori pozitive și, respectiv,
dezinflaționistă pentru restul orizontului de prognoză.
Noua rundă de prognoză plasează inflația medie anuală pentru anul curent și anul viitor la
nivelul de 4,9% și, respectiv, 5,0%, fiind diminuată cu 0,5% pentru anul 2019 și majorată cu
0,1% pentru anul 2020 comparativ cu runda precedentă de prognoză.
Riscurile și incertitudinile asociate perspectivei inflației au ca surse evoluția prețurilor
internaționale la petrol și temperarea activității economiei mondiale. Cele de natură internă se
referă la recolta din anul 2019, momentul și magnitudinea ajustării tarifelor la serviciile
reglementate, precum și eventuala diminuare a prețurilor la medicamente.
Unul din instrumentele de bază de reglare a politicii monetar-creditare a Republicii
Moldova este rata dobânzii. Analiza evoluției acesteia prezintă o importanță sporită, deoarece se
poate urmări politicile adoptate de BNM în dependență de conjuncture economică a țării.

10
 Capitolul III. PROBLEME ȘI SOLUȚII
Politica monetar-creditară reprezintă unul din mecanismele principale de reglare a
situației economice a unei țări. În dependență de obiectivul final al BNM, asupra masei monetare
pot fi aplicate un set de instrumente, astfel, pornind de la conjunctura economică a țării, BNM
stabilește politica monetar-creditară promovată, fie cea expansionistă, fie cea antiinflaționistă.
Instrumentul principal utilizat în scopul realizării politcii monetar-creditare îl constituie
operațiunile pe piața deschisă, ce reflectă modul de determinare a ratei de bază a dobânzii. Acest
instrument poate stimulua, dar și reduce investițiile. Astfel, sarcina de bază a BNM este de a
stabili mărimea optimală a ratei de bază în scopul asigurării unui cadru favorabil dezvoltării
economice.
Părerile experților privind politica monetar-creditară a BNM sunt împărțite, în timp ce
Comitetul executiv al BNM consideră că rata de bază trebuie menținută la nivelul de 9.5, unii
experți consideră că rata de bază ar trebui micșorată cu 4.0 puncte procentuale, în scopul
stimulării investițiilor în economie. Doar prin micșorarea ratei de bază s-ar fi redus costurile de
deservire a datoriei de stat, dobânzile la creditare și, respectiv, s-ar fi micșorat volumul creditelor
neperformante.
Cert este faptul că tendința de micșorare a ratei dobânzii trebuie să fie continuată de către
BNM, însă trebuie realizată într-un tempou mai lent în scopul asigurării posibilității băncilor
comerciale de a se adapta la schimbările stabilite, dar și ecoonomiei în ansamblu.
O altă problemă majoră o constituie realizarea unui echilibru în ceea ce priveşte stabilirea
politicii de rată a dobânzii, astfel încât ţintele de inflaţie să fie atinse fără a stimula suplimentar
intrările de capital care ar putea eroda competitivitatea externă a economiei şi perspectivele
creşterii pe termen lung. Atingerea unui astfel de echilibru impune ca banca centrală să se
ghideze după ideea fundamentală conform căreia nu există posibilitatea realizării unui
compromis pe termen lung între inflaţie şi creşterea economică, iar angajamentul pe termen lung
faţă de obiectivul stabilităţii preţurilor este singura cale de a pune bazele unei creşteri economice
de durată prin realizarea unei eficienţe crescute asociate nivelurilor reduse ale inflaţiei.
Salvgardarea stabilităţii financiare, şi nu o dezinflaţie rapidă, ar 48 trebui să aibă întâietate în
cazul unui conflict între aceste obiective, pentru a se putea asigura îndeplinirea obiectivului de
stabilitate a preţurilor pe termen lung. De menţionat că ţările care s-au angajat în procesul
dezinflaţionist ar trebui să aleagă un ritm adecvat al dezinflaţiei pentru a evita conflictul cu
obiectivul stabilităţii financiare. Pe termen lung, incapacitatea menţinerii stabilităţii financiare nu
poate decât să conducă la reinflamarea procesului inflaţionist.
Pe termen mediu şi lung, singura soluţie viabilă este reprezentată de elaborarea şi
implementarea unui mix coerent de politici macroeconomice, care să susţină creşterea
11
economică, limitând concomitent vulnerabilităţile economiei. Realizarea unui astfel de mix de
politici este mult mai importantă decât fiecare politică în parte. În ceea ce priveşte politica
monetară, restrictivitatea sporită a acesteia nu poate compensa decât parţial şi pe termen scurt
lipsa susţinerii din partea politicii fiscal-bugetare şi a politicii veniturilor, iar situaţia rezultantă ar
fi suboptimă sub aspectul convergenţei reale pe termen mediu şi lung. În acest context, se
impune ca politica fiscală să joace un rol cheie în asigurarea echilibrului extern. Astfel, deoarece
deteriorarea contului curent reflectă convergenţa reală, politica fiscală ar trebui să ofere un spaţiu
de manevră mai mare dezechilibrelor dintre economisire şi investire în sectorul privat şi ar trebui
să evite adoptarea unei conduite prociclice. În acelaşi timp, politica veniturilor nu trebuie să
exercite presiuni excesive asupra cererii şi să evite materializarea riscului ca ritmul de majorare a
salariilor să depăşească dinamica productivităţii muncii.

12
 CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
Pe parcursul efectuării acestei cercetări, am folosit mai multe metode de analiză și am
cercetat cu atenție politica monetar-creditară promovată de Banca Națională a Moldovei și
influența acesteia asupra economiei țării. Astfel, am ajuns la concluzia că politica respectivă
constituie un instrument important, întrucât prin intermediul ei, statul se orientează spre
combaterea inflație și somajului, care sunt 2 probleme majore pentru economia țării. Elaborarea
cât mai eficientă a politicii monetar-creditare are un impact pozitiv asupra conjucturii economice
pe termen scurt și mediu, deoarece se realizează un echilibru dintre masa monetară în circulație
și nevoile de bani ale economiei. Reglementarea monetar-creditară a economiei Republicii
Moldova se efectuează de BNM aplicând mai multe metode, cum ar fi: modificarea normei
rezervelor minimale obligatorii, ratelor dobânzii la credite şi depozite, comercializarea cu hârtiile
de valoare, stabilirea normativelor economice pentru băncile comerciale. Pentru influenţarea
lichidităţilor sistemului bancar, BNM refinanţează băncile comerciale, oferindu-le credite pe
termen scurt şi depozitând mijloacele libere a băncilor cu plata unei dobânzi fixate.
În baza celor expuse, venim cu următoarele recomandări:
1. Elaborarea şi implementarea unui mix coerent de politici macroeconomice, care să
susţină creşterea economică, limitând concomitent vulnerabilităţile economiei.
2. Tendința de micșorare a ratei dobânzii trebuie să fie continuată de către BNM, însă
trebuie realizată într-un tempou mai lent în scopul asigurării posibilității băncilor
comerciale de a se adapta la schimbările stabilite, dar și ecoonomiei în ansamblu.
3. Menținerea ratei inflației la un nivel optimal de 5%.

13
 BIBLIOGRAFIE

1. Lucian Croitoru, Politica monetară: Ipostaze neconvenționale, București, 2012;

2. Maria Ciubotaru, Dezvoltarea economică. Politici. Strategii. Modele. Efecte, Chișinău, 1999;

3. Mariana Iovitu, Microeconomie și Macroeconomie, Bucuresti 2011;

4. https://www.bnm.md/ro/content/strategia-politicii-monetare-bancii-nationale-moldovei-pe-
termen-mediu?fbclid=IwAR3DDI4yKOxyg-
b58JdSLCJa4CcGSuRXqTI1gB0phOjvtjdqgUnLw58cqdE;

5. https://conspecte.com/Moneda-si-Credit/piata-monetara-si-politica-monetar-creditatra.html?
fbclid=IwAR0vxSfHt69fMh1LYjwKng6D7wFe3eclGkmmlHSsC2YglyHwcLTsuDu0zn0;

6. https://monitorul.fisc.md/editorial/politica-monetara-bnm-mentine-rata-de-baza.html?
fbclid=IwAR2lndesGc8YwXPS2wZ5NReqATAOnMCabmL1hbB4bY8GFW1TT8pIC7Xe
Wlc#cut

14