Ministerul Educaţiei din Republica Moldova

 Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea „Stiinte Economice”

  Specialitatea “Finante si Banci”

Lucrare individuală la disciplina :

“Teoria Economică”

Tema: “Inflatia si cauzele ei “

Efectuat: Nastas Rosina

Anul I , Gr. FB181
Verificat: Margareta Bradu

Chișinău 2019

Cuprins
Introducere……….……………………………………………………1

Capitolul I: Abordări teoretice despre

inflație…………………………………………….…….……………..2

Capitolul II: Analiza inflației în Republica

Moldova…………………………………………..……..…...…..…...8

Capitolul III: Probleme și soluții ……………………………....…10

Concluzii……………..………………………..……………………..11

Bibliografie……………..…………………………………………….12

INTRODUCERE
 Actualitatea temei cercetate.
Voi studia tema dată, deoarece inflația reprezintă un fenomen deosebit de important
pentru viaţa economică, dar şi pentru viaţa socială.În economia actuală, inflaţia constituie o
realitate universală deoarece, sub diverse forme şi în măsură diferită ea afectează toate ţările.

Scopul cercetării.

 Inflaţia este considerată un fenomen permanent, pentru că, a parcurs mai multe etape şi

nu a cedat decât rareori. Problematica inflaţiei constituie o preocupare majoră a teoriei şi

practicii economice din întreaga lume.Cu toate acestea am ales anume inflația , deoarece ea
cu toate sensurile şi intensităţile ei, este o problemă macroeconomică.

Vom încerca să înțelegem ce ar trebui de făcut pentru a elimina imperfecţiunile realităţii şi a

ajunge la situaţia ideală sau, teoretică și vom trage concluzii referitoare la comportamentul
producătorilor pe baza acestei probleme, după care, în capitolele următoare vom analiza
acest comportament în țara noastră.Vom încerca atunci să înţelegem prin ce se deosebețte
aceasta de cazul ideal, de ce şi ce ar trebui făcut pentru a o apropia de situaţia ideală.

Importanta practica.
Importanta practica a acestei teme se manifesta prin succesul minimării inflației, mai
ales in Republica Moldova, care este o tara in tranzitie si este importanta, chiar primordial
cresterea economica si respectiv cresterea nivelului de trai.

Metodele de cercetare.

La elaborarea acesteia am folosit metoda analizei, analizînd caracteristicile inflației si

efectele ei asupra pieţii, deasemenea am sintetizat toate informaţiile dobîndite pentru ca
mai apoi să descriu metode de reducere a inflației și să concluzionez care sunt avantajele şi
dezavantajele ei.

-1-

Capitolul I
Abordări teoretice despre inflație.
Inflaţia -caracterizare
 Fenomenul denumit inflaţie constituie o problemă complexă de analiză macroeconomică şi una
dintre cele mai importante forme ale dezechilibrului economico-social. Termenul de inflaţie a început să fie
frecvent utilizat în rândul oamenilor de ştiinţă şi al oamenilor de afaceri (bancheri), abia pe la sfârşitul
secolului al XIX-lea, deşi fenomenul inflaţionist exista cu mult înainte de această perioadă.

Acest fenomen a apărut cu mult înainte ca ştiinţa economică să se fi constituit, iar teoria inflaţiei s-a
conturat mult mai târziu decât ştiinţa economică, astfel că inflaţia rămâne cea mai de temută şi
controversată formă a dezechilibrului macroeconomic, din punct de vedere al analizei naturii sale şi a
cauzelor şi mecanismelor declanşatoare.

Pornind de la premisa că inflaţia este în primul rând un fenomen monetar (inflaţia există doar în
prezenţa banilor), explicarea genezei şi naturii acesteia trebuie să înceapă de la formele istorice pe care le-
au îmbrăcat banii de-a lungul secolelor. În acest context, se pot sintetiza trei forme istorice ale
fenomenului inflaţionist.

Prima formă a inflaţiei a fost cea monetaro-bănească, care s-a manifestat sub forma devalorizării mascate a
monedelor din metale preţioase, prin punerea în circulaţie a unor monede false, cu o greutate mai mică sau
un conţinut în aur mai redus decât cele oficiale. Elementele definitorii ale acestei forme de inflaţie au fost:

 conţinutul real în aur al monedelor metalice era mai mic decât conţinutul nominal, deci s-a separat
conţinutul nominal de cel real al monedelor;
 transformarea existenţei-aur în aparenţă-aur a monedei;
 aglomerarea circulaţiei cu monede ieftine fără valoare deplină, toate acestea conducând la scăderea
puterii de cumpărare a acestora.

Cea de-a doua formă a inflaţiei a fost inflaţia banilor de hârtie convertibili în aur, care s-a manifestat în
perioada trecerii de la feudalism la capitalism, când statele europene au început să înlăture haosul monetar
medieval, creând sisteme naţionale prin emiterea biletelor de bancă cu acoperire deplină în aur. S-a urmărit
crearea unor sisteme băneşti stabile, care să asigure o circulaţie monetară normală (sănătoasă).

Cantitatea banilor de hârtie se limita la aurul pe care aceşti bani îl reprezentau în circulaţie. Această
corespondenţă dintre cantitatea de aur existentă în depozitele băncilor de emisiune şi volumul bancnotelor
din circulaţie asigura optimizarea sau echilibrul circulaţiei băneşti într-o economie. În această situaţie, cel
puţin temporar, inflaţia nu putea să apară, ea neavând bază de desfăşurare.

După o anumită perioadă însă, s-a creat un dezechilibru între mărimea depozitelor de aur-monedă, care era
în funcţie de producţia de metal preţios sau de posibilităţile fiecărei ţări de a procura aurul monetar, şi
cantitatea de semne a tranzacţiilor .  Inflaţia de acest gen apărea atunci când cantitatea banilor de hârtie
aflată în circulaţie devenea excedentară faţă de cea care rezulta din raportul dintre masa de aur monetar şi
etalonul aur (cantitatea de aur aferentă unei unităţi monetare).

A treia formă a inflaţiei este cea contemporană şi anume inflaţia banilor de hârtie neconvertibili în
aur. Inflaţia contemporană constă în deprecierea banilor de hârtie şi a banilor de credit, care se exprimă
prin creşterea generalizată a preţurilor şi prin lipsa de încredere a agenţilor economici în moneda existentă;
ea este expresia unui dezechilibru dintre banii depreciaţi şi nevoile circulaţiei bunurilor economice.

-2-

Realităţile inflaţioniste diferenţiate pe ţări şi etape au făcut posibilă apariţia unor numeroase şi
controversate puncte de vedere cu privire la natura însăşi a formei contemporane de inflaţie.

Caracteristicile esenţiale ale inflaţiei sunt:

 este un proces de depreciere a banilor atât pe plan naţional, cât şi în raport cu alte monede;
  este un proces de creştere durabilă şi generalizată a preţurilor şi tarifelor;
 este expresia unui dezechilibru monetar şi material, manifestat atât pe piaţa monetară cât şi pe piaţa
bunurilor economice;
 este influenţată de numeroase aspecte psihologice (de ex. de teama instabilităţii economice şi
folosind mecanismul creditului, populaţia aduce în "prezent" o cerere viitoare de consum).

Factorii și cauzele inflației

Inflatia nu face parte dintre fenomenele ce pot fi explicate printr-o analiza obisnuita de genul cauza-
efect. Faptul ca se afla la confluenta unor procese de natura diversa si contradictorie ingreueaza
rationamentul. Totusi, in manuale si tratate, diferitele cauze ale inflatiei sunt analizate pe rand, fiecare dintre
acestea generand o forma specifica de inflatie.

Au fost identificate de catre analistii in domeniu cauze profunde care tin de esenta fenomenului, cauze
detonator care explica amorsarea inflatiei, cauze nemijlocite sau de autointretinere, cauze sociale si politice.

1. In grupa cauzelor profunde intra dereglarea raportului cerere-oferta, dereglarile sectoriale, disproportiile
in alocarea factorilor de productie si, in general, tot ce tine de aspectul patologic al economiei, inflatia
nefiind decat un reflex al acesteia.

In esenta, toate acestea au drept consecinta, ca expresie sintetica dereglarea raportului cerere-oferta, privit
fie ca mecanism in ansamblu, fie pe fiecare componenta in parte.

          Originile inflatiei prin cerere si oferta se gasesc in continutul „legii lui Say” si al legii cererii si
ofertei. Potrivit „legii lui Say” orice oferta isi creeaza propria cerere sau, altfel spus, in absenta tezaurizarii
veniturile formate cu ocazia productiei si care alcatuiesc cererea globala sunt egale cu oferta globala. Un
surplus de venituri, deci o cerere in exces, poate fi considerat inflationist numai in masura in care aparatul de
productie nu raspunde corespunzator; in conditiile unei oferte rigide, deficitare, ajustarea ofertei la cerere nu
se mai face prin cantitati, ci prin preturi. Cand aceasta situatie se produce, si nimic nu permite o crestere a
ofertei globale, in proportii suficiente, plusul inflationist produs de un soc al cererii se transforma intr-o
veritabila inflatie.

          Din aceasta perspectiva toate motivele care conduc fie la o cerere globala excedentara fie la o oferta
deficitara se constituie in tot atatea cauze ale inflatiei.

          Printre cauzele care pot conduce la un exces de cerere, retinem:

          ● scaderea inclinatiei spre consum;

● detezaurizarea, determinata si intretinuta de o instabilitate economica si politica;

          ● intrarea in devize straine suplimentare (excedentul balantei comerciale, intrarea de capitaluri etc.);

          ● cheltuieli cu efecte productive intarziate;

          ● sporirea cheltuielilor neproductive si, in principal, a celor militare;

          -3-

  ● posibilitatea de a trai din dezeconomii, prin dezvoltarea excesiva a creditului de consum;

          ● o crestere excesiva a salariilor fara acoperire in bunuri si servicii;

          ● o crestere demografica sustinuta.

          Cat priveste oferta deficitara, printre multiplele cauze care o pot explica, mentionam:

          ● situatia de deplina ocupare a fortei de munca, de unde dificultatea pentru anumite sectoare de a
procura mana de lucru necesara largirii productiei;

          ● modificari prea rapide ale cererii, in colaborare cu o prelungire nepermisa a retetelor de distributie
care-i indeparteaza pe producatorii de perceptia efectiva si directa a cererii;

          ● nivelul redus de atractie al oportunitatilor de investitii in conditiile unui mediu concurential dur si al
unei densitati mari a capitalului;

          ● deficiente organizatorice;

          ● slaba mobilitate a factorilor de productie;

          ● conditii climatice, politice, conjuncturale nefavorabile;

          ● nerespectarea termenilor de punere in functionare a investitiilor etc.

  Cauzele nemijlocite conduc la asa numita inflatie prin costuri si inflatia monetara.

Inflatia prin costuri se explica prin mecanismul de circuit al producerii bunurilor; prin faptul ca „marfurile
se produc prin marfuri si, deci, preturile inputurilor se regasesc in cele ale outputurilor s.a.m.d. Presiunea
produsa de un cost de productie marit se traduce intr-un pret inflationist numai daca remunerarea factorilor
de productie creste in cadenta superioara sporirii productivitatii lor.

Costurile marite provin, in primul rand, de la o politica salariala nefondata pe criterii economice; salarii
mari, fara acoperire in planul productiei, creeaza cel mai adesea tensiuni inflationiste. Cresterea preturilor la
materii prime si materiale are acelasi efect. Atunci cand materiile prime se importa la preturi ridicate care se
repercuteaza asupra preturilor produselor finite indigene, este vorba de o inflatie importata. Fenomenul se
amplifica pe fondul devalorizarii monedei nationale.

Cu efecte similare se soldeaza o politica de amortismente accelerate determinate de teama unei uzuri
morale premature. De retinut sunt si efectele pe care le produc in aceasta directie presiunea fiscala si costul
datoriei publice.

Daca impozitele directe subtiaza veniturile si reduc, in consecinta, presiunea cererii inflationiste, nu
acelasi lucru se poate spune despre impozitele indirecte; ele sunt parti componente ale preturilor si deci
orice crestere a lor afecteaza in mod direct proportional nivelul acestora.[3]

Inflatia monetara isi gaseste explicatia clasica in ecuatia teoriei cantitativiste a lui I. Fischer: MV=PT, in
care:

M-masa monetara in circulatie V-viteza de circulatie a banilor

P-nivelul general al preturilor T-volumul tranzactiilor reale din economie.

-4-

In baza acestei formule s-a sustinut ca pentru o viteza de circulatie a banilor data in conditiile in care orice
surplus de bani se transforma automat in cerere de bunuri si servicii orice excedent al masei monetare peste
valoarea productiei conduce la inflatie. Este explicatia cea mai simplista a relatiei bani-inflatie, dar ea a fost
si a ramas inca punct de plecare pentru toti cei care considera inflatia un fenomen prin excelenta monetar.
Depasind dihotomia economia reala-economia nominala (universul banilor), monetaristii de astazi, raman la
convingerea ca „inflatia este intotdeauna si pretutindeni un fenomen monetar”, de care raspunzatoare este
politica statului. Dupa opinia lor, pentru a infrana inflatia, statul trebuie sa procedeze la o emisiune monetara
moderata in aceeasi cadenta cu ritmul cresterii PIB, singura de natura sa stabilizeze anticiparile inflationiste
si sa conduca la echilibru stabil pe toate pietele.

Analiza evolutiei prezente a faptelor economice demonstreaza ca emisiunea monetara suplimentara nu se

face in mod direct si automat raspunzatoare de cresterea preturilor. Suplimentul de bani nu se suprapune cu
un supliment corespunzator si instantaneu de cerere. O inclinatie accentuata a populatiei spre economisire
poate „amana” cererea. Apoi, transformarea cererii potentiale in cerere efectiva se face in timp, printr-o
succesiune de cheltuieli. De retinut este si faptul ca, o parte din suplimentul de bani se poate folosi pentru
importul unor bunuri, ceea ce va conduce la reducerea tensiunii cererii asupra preturilor interne. Cu alte
cuvinte suplimentul in bani din circulatie nu este in totalitate raspunzator in cresterea preturilor, si, in masura
in care este, doar in anumite conditii.

In masura in care excedentul de moneda ramane totusi prin natura sa inflationist, de o maniera directa sau
indirecta, este importanta cunoasterea cauzelor acestuia, in afara emisiunii propriu-zise de moneda.

Printre cauzele care conduc la cresterea excesiva a masei banesti in circulatie retinem:

● finantarea necontrolata, prin deficit bugetar, a unor cheltuieli publice. In situatia in care veniturile statului
sunt mai mici decat cheltuielile, diferenta se acopera prin imprumutul de la banca de emisiune. Plusul
inflationist provine din imprejurarea ca statul nu se imprumuta spre a produce bunuri si servicii
suplimentare, ci spre a consuma, activand o cerere fara corespondent in planul ofertei;

● dezvoltarea exagerata a creditului bancar poate conduce la o supradimensionare a volumului banilor de

cont cu efecte inflationiste similare celor produse de banii numerar.

Inflatia prin credit se produce si atunci cand un credit facil si ieftin, permisibil printr-o rata scazuta a
dobanzii, se concretizeaza intr-o investitie noua, dar nepusa la timp in functiune; masa monetara
suplimentara conduce la sporirea imediata a cererii de consum, in timp ce noua investitie intarzie cu oferta
„promisa”;

● intrarea in circulatie activa a unor sume de bani care anterior au fost tinute in rezerva de posesorii lor;

● intrarea masiva de devize ca urmare a unui excedent al balantei platilor curente;

● cresterea vitezei de rotatie a banilor;

● o politica salariala nefondata pe criterii economice, care umple canalele circulatiei cu bani fara acoperire.

3.Inflatia poate fi si rezultanta unor cauze de natura politica sau sociala.

Un razboi sau o revolutie, de exemplu, se poate solda cu un puseu speculativ al preturilor la anumite
materii prime sau cu cheltuieli publice deosebit de mari.Tot aici se incadreaza si migratia in masa a unor
populatii cu efecte dezechilibrante asupra cererii efective.Absenta unui consens social in ceea ce priveste
repartitia venitului national sau a unui simt civic dezvoltat in momente de depresiune economica, de tranzitie
sau de reforma pot conduce, de asemenea, la inflatie.

-5-

Procesul inflationist contemporan, ale carui premise se prind intr-un trecut mai mult sau mai putin
indepartat, nu poate fi explicat doar prin valorificarea unei astfel de metodologii.

Chiar daca este vorba de o singura tara si de o anumita perioada istorica, declansarea si intretinerea
inflatiei contemporane sunt explicate printr-o multitudine de factori: economici si social politici; interni
(nationali) si externi; directi si indirecti; pe termen scurt si pe termen mediu etc. numarul factorilor,
ierarhizarea lor, ca si rolul jucat de fiecare dintre acestia in declansarea, mentinerea si intensificarea
procesului inflationist difera de la o tara la alta.

Un model de analiza si explicare multifactoriala a inflatiei este cel care a fost elaborat pe exemplul tarilor
avansate economic in anii '70, cand inflatia a prezentat pentru ele „inamicul public numarul unu”.

In acei ani, exigentele revolutiei tehnico-stiintifice si concurenta intensa pe plan mondial au dus la sporirea
cheltuielilor publice, deci la cresterea presiunii fiscale. Ca urmare, apar tendinte puternice de crestere a
preturilor de consum. O asemenea tendinta atrage, prin mecanismul revendicarilor salariatilor, ridicarea
veniturilor din munca. La randul ei, sporirea respectiva antreneaza cresterea costurilor. Toata aceasta
inlantuire de cresteri-impozite, costuri, venituri-dezechilibreaza raportul dintre oferta reala si cererea
nominala a populatiei.

Solutionarea acestui dezechilibru se poate face in mai multe feluri. Dar, intre reducerea cererii pana la
nivelul ofertei reale si mentinerea cererii nominale la niveluri inalte cu tente crescatoare se prefera cea de a
doua solutie, aceasta antreneaza si sustine inflatia.

 Interactiunea dintre inflatia prin cerere si inflatia prin oferta; spirala inflationista

Inflatia prin cerere este acea inflatie care rezulta din cresterea cererii agregate. Cresterea cererii agregate
este explicata de unii specialisti prin cresterea veniturilor banesti ale populatiei.

Alti specialisti apreciaza ca cererea agregata poate sa sporeasca, chiar daca oferta de moneda ramane
aceeasi. Unei cresteri a cererii agregate, firmele vor raspunde partial prin cresterea preturilor si partial prin
cresterea productiei.

Necorelarea cerere-oferta si aparitia, in consecinta, a inflatiei poate fi sugerata prin figura 1.

Cresterea cererii agregate este ilustrata prin deplasarea ei spre dreapta, de la C a1 la Ca in acest caz,
preturile vor creste de la P1la P2, iar oferta agregata va spori de la Q1 la Q cu cat curba ofertei este mai inelastica
cu atat preturile vor creste mai mult, iar productia oferita va spori mai putin. Daca, in economie, nu exista
capacitati de productie subutilizate si somajul  este redus ca nivel, atunci firmele vor raspunde la cresterea cererii
ndeosebi prin ridicari de pret.

-6-

O asemenea situatie se intalneste indeosebi in faza superioara a unui boom prelungit, cand posibilitatile
de a largi dimensiunile productiei s-au consumat. Atunci, unei cresteri a cererii ii corespunde o crestere,
aproape proportionala, a preturilor.
 Graficul sugereaza o singura crestere a cererii agregate (un soc al cererii). Pentru a putea vorbi de
inflatie este necesara o crestere continua a cererii agregate si, in mod corespunzator, a preturilor.
Inflatia prin costuri apare in situatia cand costurile de productie cresc independent de cererea agregata.
Daca firmele sunt confruntate cu o sporire a costului, ele vor raspunde partial prin cresterea pretului de
vanzare si partial prin reducerea volumului activitatii.

Inflatia prin costuri poate fi surprinsa prin urmatoarea figura:

Se observa ca unei cresteri a costurilor firmele raspund, partial, prin reducerea productiei de la Q 2 la Q1 si
partial prin cresterea preturilor de la P1 la P „masura in care firmele vor mari preturile si vor reduce productia
depinde de inclinatia pantei cererii agregate”. Cu cat cererea agregata este mai inelastica, cu atat productia se
va reduce mai putin, iar costurile mai mari se vor regasi in preturi mai mici.
Mecanismul inflatiei prin costuri si ceea ce economistii numesc spirala inflationista. Fenomenul se
produce atunci cand inflatia prin costuri se manifesta concomitent cu inflatia prin cerere. Pentru a evita
cresterea somajului indus de o reducere a productiei (determinata de cresterea costurilor), pe calea
politicii guvernamentale se lanseaza un program de crestere a cererii globale. In aceasta situatie,
oferta globala se va deplasa spre stanga, in timp ce cererea globala se va deplasa constant spre dreapta,
asa cum rezulta din figura de mai jos:

-7-

Capitolul II
 Inflația în Republica Moldova
Este bine cunoscut faptul că pe parcursul întregii perioade de tranziţie economia Republicii Moldova s-a
confruntat cu dezechilibre inflaţioniste,care s-au manifestat începînd cu anii 1990-1991 şi pînă în prezent
cu intensităţi diferite şi forme variate. În acest context, analiza evoluţiei inflaţiei precum şi a factorilor
determinanţiai acesteia în Republica Moldova este foarte importantă, dar şi complicate datorită unor
particularităţi specificeevoluţiei economiei naţionale în această perioadă.
Din acest motiv, este necesar să menţionăm că toate analizele referitoare la evoluţia inflaţiei
şi procesului inflaţionist în Republica Moldova pentru perioada anterioară emiterii monedei naţionale nu
Sunt tocmai relevante,din motivul existenţei în acei ani a unui haos monetar, circulaţiei mai multor
monede şi unor tendinţe crescătoare de pătrundere a dolarului SUA pe piaţa autohtonă. În aceste condiţii
Banca Naţională a Moldovei nu dispunea de posibilitatea de a gestiona procesul circulaţiei monetare.
 În pofida introducerii în 1993 a monedei naţionale, aceasta nu este utilizată pe deplin în volumul
total altranzacţiilor din economie (o parte din volumul total al tranzacţiilor este deservită de dolar, iar din
2002 şi deeuro) şi astfel, nu deserveşte circuitul total al PIB. De asemenea, doar o parte din volumul PIB -
ului Transnistriei este deservită de leul moldovenesc, ceea ce împiedică obţinerea pentru întreaga perioadă
de după1994 a unor date statistice certe cu privire la volumul PIB şi agregatele monetare. Acest fapt nu
permite efectuarea de analize cantitative şi calitative privind corelaţia dintre volumul monedei naţionale şi
PIB.
Un alt aspect al acestei corelaţii constă în faptul că în calculul produsului intern brut al RepubliciiMoldova
nu este inclus volumul tranzacţiilor efectuate de către economia subterană. Astfel, leul moldovenesc nu-şi
poate îndeplini în totalitate funcţiile de mijloc de circulaţie, mijloc de plată şi tezaurizare şi astfelefectuarea
unor cercetări cu privire la estimarea cantitativă a factorilor de influenţă asupra inflaţiei în
RepublicaMoldova este dificilă şi concluziile obţinute în rezultatul cercetărilor pot fi eronate.
În Republica Moldova indicatorul utilizat în politica monetară pentru măsurarea inflaţiei este Indicele
Preţurilor de Consum (IPC), care se calculează în baza unor ponderi a mărfurilor şi serviciilor, ce intră în
coşul de consum, ca modificare medie ponderată a nivelului preţurilor. IPC nu poate servi ca reper în
fundamentareadeciziilor de politică monetară, dat fiind faptul că modificarea IPC indică însuşi modificarea
costului vieţii sau a cheltuielilor finale ale consumatorilor efectuate pentru procu rarea bunurilor şi
serviciilor în perioadele respective şi nu poate fi corelat cu oferta de bani deoarece masa monetară
participă la realizarea tranzacţiilor cucantitatea totală de bunuri şi servicii din economie, dar nu doar cu
cele care intră în coşul de consum al populaţiei
În septembrie 2018, rata anuală a inflației (în ultimele 12 luni) în Moldova era de 2,4%, în scădere cu 0,8
puncte procentuale, față de luna precedentă, ajungînd astfel la cea mai mică valoare din acest an. Potrivit
informaţiilor BNM, conform prognozei publicate anterior, aceasta se află sub limita inferioară a intervalului
de variație de ±1.5 puncte procentuale de la ținta de 5,0%.
Datele cu privire la evoluția ratei anuale a inflației pentru trimestrul III, 2018 indică o inflație ușor
superioară celei anticipate și publicate în Raportul asupra inflației nr.3, 2018, din cauza dinamicii prețurilor
la produsele alimentare. Top-ul scumpirilor în Moldova în luna septembrie Responsabili de la BNM au
subliniat, că cea mai mare contribuție la rata anuală a inflației (de 2,1 puncte procentuale) au înregistrat
prețurile la produsele alimentare. Inflația de bază și prețurile la combustibili au avut un impact de 1, 0 și,
respectiv, 0,5 puncte procentuale.
De asemenea, ei au menţionat că rata inflației lunare în septembrie a constituit 0,1%, ca urmare a
majorării prețurilor la mărfurile nealimentare cu 0,4%. Prețurile la produsele alimentare au rămas practic la
nivelul lunii precedente (0,01%), iar la serviciile oferite populaţiei s-au diminuat cu 0,1%. Rata lunară a
-8-
inflației de bază în luna septembrie a înregistrat o creștere lunară de 0,4%.
 Dinamica inflației de bază a fost influențată preponderent de majorarea prețurilor la „țigări” cu 2,2% și la
„mijloace de transport, piese auto” cu 1,8%, evoluție atenuată de diminuarea prețurilor la „turismul peste
hotarele țării” cu 12,7%. În luna septembrie a.c., prețurile la produsele alimentare au rămas practic la
nivelul lunii precedente, ca urmare a scăderii prețurilor la „cartofi” (-6.6%), la „fructe proaspete” (-5.7%) și
la „zahăr” (-1.9%). Concomitent, prețurile la produsele alimentare s-au majorat ca urmare a sporirii
prețurilor la „ouă” (+5%) și la „legume proaspete” (+3,1%).Cu excluderea factorului sezonier, prețurile la
produsele alimentare s-au diminuat cu 0,4% față de nivelul lunii precedente.
Potrivit datelor BNM, în septembrie 2018, prețurile la serviciile și produsele reglementate au scăzut cu
0,2% față de nivelul lunii precedente. Dinamica respectivă a fost determinată, în principal, de reducerea
prețurilor la medicamente cu 1%. Totodată, tarifele pentru serviciile de transport feroviar și aerian au
scăzut cu 6,9% și 0.8%, respectiv. Ritmul anual al creșterii prețurilor la produsele și serviciile reglementate
a constituit minus 4,9%, fiind cu 0,4 puncte procentuale mai jos față de nivelul lunii precedente
Ritmul anual al inflaţiei în luna decembrie 2018 a constituit 0,9 la sută.

Rata inflației în Republșica Moldova pe parcursul anilor 1998-2018

-9-
 Capitolul III
Probleme şi soluţii.
Propuneri și solutii pentru menținerea inflației

1. Scăderea dinamicii preţurilor administrate. În mod firesc, aceasta e o problemă structurală a economiei,
şi nu una monetară. Astfel, Banca Naţională a Moldovei nu poate controla şi dirija acest fenomen, contrar
afirmaţiilor Ministerului Economiei şi Comerţului în ceea ce priveşte răspunderea totală a autorităţii
monetare în faţa inflaţiei. Recalcularea şi reajustarea preţurilor administrate în sensul micşorării lor necesită
un proces de restructurare a sistemelor de apă şi canalizare, a sectorului energetic, medicinei şi altele.
Monopolurile Apă Canal, Termocom, Moldova-Gaz, CET-urile, serviciile asociate cu transportul de
pasageri şi cele de comunicaţii necesită atât restructurare, cât şi investiţii enorme. În cazul unei concurenţe
libere, toate aceste servicii ar fi urmat deja o cale de schimbări de structură şi, probabil, acest lucru ar fi fost
deja reflectat într-o structură mai eficientă a costurilor. De asemenea, ameliorarea cadrului juridic de
reglementare a relaţiilor dintre consumatorii şi prestatorii de astfel de servicii ar avea impactul scontat
asupra preţurilor administrate. Ca soluţie adiacentă, Guvernul ar putea mări numărul de bunuri reglementate,
stabilind marjele de profit şi rentabilitate pentru producători, cât şi marje de profit la bunurile
comercializate. În cazul Moldovei, se poate de ales marjele de profit la comercializarea bunurilor importate.

2. Pe timp scurt, aprecierea leului faţă de principalele valute de referinţă ar putea atenua inflaţia importată.
Respectiv, aprecierea leului ar fi o măsură în combaterea inflaţiei. În acest caz, este suficient de a nu
interveni pe piaţa valutară, acceptând o politică flotantă a monedei naţionale. Dar, este necesară o analiză
mai profundă a ratei reale efective de schimb, pentru a nu periclita exporturile.

3. Un nou concept ce ţine de aspectele inflaţiei este agroflaţia, sau inflaţia datorată creşterii preţurilor la
produsele agricole. În Republica Moldova, produsele agricole au o pondere ridicată în totalul bunurilor
consumate, deci preţurile internaţionale ar putea influenţa negativ piaţa domestică. În aceste condiţii, este
recomandabil de impus careva cote sau restricţii la export sau/şi restructurarea lanţurilor de distribuţie a
produselor agro-alimentare. Înlăturarea unor intermediari şi eficientizarea acestor lanţuri ar permite un
control asupra preţurilor la produsele agro-alimentare. Altă dimensiune a aceleaşi probleme ar fi lipsa unei
concurenţe loiale în sectorul agro-alimentar, sector care are o pondere mare în coşul bunurilor IPC. Lipsa
investiţiilor în acest sector şi creşterea globală la aceste produse fac ca bunurile autohtone să fie mai scumpe.
Aici se poate de menţionat şi problema consolidării pământurilor, ca fiind una din cauze a lipsei unei
produceri competitive. Recomand susţinerea sectorului agrar şi stabilirea unor rezerve de stat la produsele ce
au un impact mai mare asupra preţurilor (carne, lapte, grâu, făină, zahăr şi altele).

4. O altă acţiune ar putea fi limitarea cheltuielilor bugetare şi orientarea acestora spre investiţii publice
care să stimuleze potenţialul productiv. Desigur că domeniile de investiţii ar trebui alese pe baza unor studii
de fezabilitate, indicatori de performanţă şi monitorizarea post-implementare a proiectului investiţional.
(Unele ţări au creat departamente speciale în cadrul guvernului pentru a efectua astfel de evaluări).

5. Elaborarea mecanismelor de transmisie prin rata dobânzii ar putea aduce o stabilitate şi o influenţă mai
mare Băncii Naţionale a Moldovei. Este necesar de elaborat mecanisme financiare ce ar mişca rata de bază
pe un termen mai lung, astfel de stopat tranzacţiile pur comerciale cu CBN-uri (în acest caz, persistă
problema sterilizării lichidităţilor). O soluţie la aprecierea monedei naţionale ar fi mărirea rezervelor
obligatorii în valută, deşi ar putea să crească aprecierea şi mai mult, ca în cazul României.

6. Şi, la final, cea mai eficientă luptă împotriva inflaţiei este creşterea economică. Dacă creşterea PIB-ului
în Moldova va fi cu 1 – 2% mai mare ca inflaţia, atunci problema stabilităţii preţurilor ar putea fi rezolvată.

-10-
 Concluzii.
În primul rând, se impune recunoaşterea faptului că la ora actuală nu există mecanisme directe de
transmisie a politicii monetare care ar influenţa nivelul preţurilor. Nerespectarea condiţiile necesare atingerii
obiectivului de ţintire a inflaţiei rămâne a fi un impediment şi un risc major pentru stabilitatea şi
credibilitatea politicii monetare. BNM urmează să analizeze atât determinanţii, cât şi modul de influenţă a
lor asupra fenomenului de inflaţie. Ulterior, se va apela la o strategie de ţintire a inflaţiei coordonată cu
ceilalţi decidenţi de politică economică, şi anume dimensiunea fiscală (Ministerul Finanţelor) şi cea care ţine
de structura economiei (Ministerul Economiei şi Comerţului).

Multe ţări care manifestă aceleaşi riscuri ca şi Moldova au mers pe calea ţintirii inflaţiei de bază,
exprimate prin IPC. Aceasta presupune că se calculează inflaţia de bază, apoi se scad preţurile administrate
şi preţurile cu volatilitate ridicată. În acest caz, autoritatea monetară deţine toate pârghiile necesare pentru
atingerea obiectivului de stabilitate a preţurilor. Pentru a satisface cea de a doua condiţie, aparent, nu sunt
soluţii, dar în cazul unor restructurări structurale, cea mai potrivită ar fi ancorarea politicilor monetare de
rata de bază a BNM. Cu timpul, odată cu ajungerea la maturitate a sistemului bancar şi a relaţiilor din cadrul
acestuia, doar acest instrument pare a fi cel mai plauzibil de folosit.

În anul curent BNM, prin intermediul FMI, va beneficia de asistenţă tehnică9 în vederea ridicării
capacităţii de analiză şi prognoză a politicilor monetare. Cu ajutorul experţilor străini, conform, se va
produce o bază de prognozare şi estimare a politicilor economice. Mecanismul de transmisie, prin
intermediul ratei dobânzii, este practic inexistent din cauza dezvoltării insuficiente a sectorului bancar şi a
pieţelor financiare. Operaţiunile de open market ale Băncii Centrale (cele mai mari) sunt îndreptate pe
termen scurt şi nu pot influenţa rata dobânzii într-un orizont mai mare de timp. Relaţiile băncilor comerciale
cu titlurile financiare de stat şi cele emise de autoritatea monetară amintesc mai mult de investiţii pe termen
scurt decât de mecanisme de control. Astfel, există o ruptură de sistem între politica monetară şi piaţa
interbancară.

Având în vedere faptul că în economia noastră rata inflaţiei este accentuată şi variabilă, respectiv şi
rata reală a dobânzii este variabilă. Drept urmare, nu se poate vorbi despre acţiunea modificărilor masei
monetare asupra modificărilor ratei dobânzii de piaţă, nici despre efectele acestora din urmă: 1) efectul –
avere, adică modificarea valorii averii agenţilor economici şi populaţiei; 2) efectul – venit, prin care
modificarea ratei dobânzii duce la creşterea sau scăderea venitului deţinătorilor instrumentelor financiare; 3)
efectul – substituţie, prin care modificarea ratei dobânzii duce la modificarea valorii unor tipuri de
instrumente financiare, ceea ce face ca subiecţii economici să vândă unele forme de avere şi să cumpere
altele.

Aceasta totuşi nu înseamnă că rata dobânzii nu are nici o acţiune de acest tip, însă acţiunile respective
nu pot fi puse în legătură cu evoluţia masei monetare şi nu pot fi considerate ca fiind elemente ale
mecanismului de transmisie a efectelor politicii monetare asupra economiei reale în Republica Moldova.

În aceste condiţii, canalul de transmisie prin intermediul cursului valutar este cel mai recomandabil.
Dar, pentru a fi siguri, ar fi necesar de evaluat reacţiile de răspuns a cursului de schimb asupra preţurilor de
import, care mai apoi se vor propaga spre indicele producătorilor şi în final, asupra inflaţiei.

-11-
 Bibliografie:

1. Datele Băncii Naţionale a Moldovei, www.bmn.md

2. Datele Biroului Naţional de Statistică, www.statistica.md

3. IMF database, www.imf.org

4. https://noi.md/md/economie/in-moldova-a-fost-inregistrata-o-rata-anuala-scazuta-a-
inflatiei

5.https://conspecte.com/Macroeconomie/inflatia.html
6. https://conspecte.com/Macroeconomie/inflatia.html
7. https://institutulidea.wordpress.com/2010/01/22/aproape-totul-despre-inflatia-in-
republica-moldova/

-12-