INFLATIA SI CAUZELE EI

1
 CUPRINS
1. Introducere...................................................................................................................................3
2. Inflatia..........................................................................................................................................3
Definirea Inflatiei.........................................................................................................................3
Măsurarea inflației.......................................................................................................................4
Concepte......................................................................................................................................7
Formele inflației...........................................................................................................................7
Măsuri antiinflaționiste................................................................................................................8
Consecințele inflației.................................................................................................................10
3. Cauzele inflației.........................................................................................................................11
Somajul – regulatorul inflatiei salariale.....................................................................................14
4. Inflatia in Republica Moldova...................................................................................................16
Obiectivele politicii monetare....................................................................................................16
Strategia politicii monetare a Băncii Naţionale a Moldovei pe termen mediu..........................17
Regimul politicii monetare........................................................................................................17
Ţinta politicii monetare..............................................................................................................18
Instrumentele politicii monetare................................................................................................18
Procesul decizional al politicii monetare...................................................................................19
Mecanismul de transmisie a politicii monetare.........................................................................20
Stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară..........................................................................21
Colaborarea BNM cu Guvernul Republicii Moldova şi organele publice centrale...................22
Țintirea directă a inflației...........................................................................................................22
Scopul țintirii directe a inflaţiei.................................................................................................23
Realizarea ţintei inflaţioniste.....................................................................................................23
Inflatia actuala...........................................................................................................................23
Beneficiile stabilităţii preţurilor.................................................................................................24
Concluzii........................................................................................................................................24
Bibliografie....................................................................................................................................25

2
1. Introducere
Inflația este un dezechilibru major prezent în economia oricărei țări, reprezentat de o
creștere generalizată a prețurilor și de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei
naționale. Totodata acesta este un fenomen si un proces economico-social complex, care a
devenit general si persistent in epoca noastra. Inflatia se caracterizeaza prin cresterea puternica a
preturilor si deprecierea monetara si are drept cauza esentiala, devansarea puterii de cumparare a
consumatorilor, de catre volumul si pretul bunurilor si serviciilor pe care le pot obtine acesti
consumatori.
Tema data este destul de actuala si importanta, in orice economie, caci afecteaza mereu toti
cetatenii implicati. Cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor diminueaza
bunastarea persoanelor fizice si juridice. In contextual globalizarii si in special a integrarii tarii
noastre in comunitatea europeana, o atentie deosebita este acordata anume controluluiasupra
inflatiei.
Obiectivul principal al acestui studiu este de a identifica cauzele inflatiei si a prezenta o
parte din mecanismele de actiune ale acestora, precum si metode de control al inflatiei, in
special, cele utilizate in Republica Moldova. Pentru realizarea obiectivului dat, vom utiliza o
metodologia de cercetare teoretica, atit cantitiva cit si calitativa aplicată asupra unei baze
informationale care va cuprinde: cadrul legislativ şi normativ, lucrări ştiinţifice, baze de date
statistice, articole, studii, etc. Ultima parte a lucrarii va concluziona.

Cuvinte-cheie: inflatia; deflatia; dezinflatia; indicele preturilor de consum (IPC); indicele

preturilor de productie (IPP); indicele general al preturilor (IGP); rata inflatiei;

2. Inflatia
Definirea Inflatiei

Inflatia, alaturi de somaj, constituie in prezent un dezechilibru macroeconomic complex,

devenit persistent si omniprezent in aproape toate tarile lumii, in unele dintre ele fiind
considerata inamicul numarul unu al dezvoltarii si progresului economic. Chiar daca pare de
neconceput, inflatia este insuficient conturata conceptual, asupra ei fiind emise numeroase si
interesante puncte de vedere.
Etimologic, termenul provine din limba latina – inflatio (enflure) semnificand umflatura,
iar sub aspectul care ne intereseaza – maladie a unui sistem economic.
Initial, inflatia s-a manifestat sub forma devalorizarii (falsificarii) banilor confectionati
din metale pretioase, continutul nominal al monedelor devenind mai mare decat continutul lor
real. Urmatoarea forma istorica de inflatie este cea a banilor de hartie convertibili in aur. Cand
banii de hartie aflati in circulatie depasea raportul dintre masa aurului monetar si etalonul aur
avea loc cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor. Prabusirea etalonului aur
a creat conditiile trecerii la o noua forma de inflatie – inflatia banilor de hartie neconvertibili in
aur si/sau neconvertibili in general (pe plan extern).

3
 Din multitudinea opiniilor cu privire la inflatie vom prezenta doar cateva:
- inflatia reprezinta o forma speciala de crestere a preturilor nationale care o depaseste pe cea a
preturilor internationale (J.M. Albertini);
- inflatia este un proces general – atemporal si aspatial concretizat in cresterea continua si rapida
a nivelului general al preturilor, suplimentara fata de cea garantata de starea generala a
economiei (R. Barre, Silverman, Curzon);

- J.M. Keynes apreciaza natura inflatiei in legatura cu fluxurile macroeconomice reale, tendinta
de crestere nelimitata a preturilor curente fiind corelata cu folosirea deplina a miinii de lucru. El
considera ca se poate vorbi de inflatie autentica daca o noua crestere a volumului cererii efective
nu mai determina o noua crestere a productiei si se manifesta prin cresterea unitatii de cost strict
proportionala cu cresterea cererii efective.
- monetaristii explica inflatia pe baza confruntarii specifice dintre marimile nominale si cele
reale, dintre nivelurile curente si cele asteptate ale indicatorilor macroeconomici;
- aprecierea inflatiei ca un dezechilibru ce consta intr-un exces al fluxului cererii de bunuri in
raport cu posibilitatile ofertei;
- inflatia reprezinta o notiune legata de masa banilor aflata in circulatie. Potrivit legii circulatiei
banesti, atunci cand in circulatie se afla o masa de bani fara valoare proprie, excesiva comparativ
cu nevoile circulatiei, banii se depreciaza in raport cu aurul si cu celelalte marfuri. (C. Kiritescu
– „Moneda – mica enciclopedie”);
In general definitiile date inflatiei surprind laturi importante ale acestui fenomen, cum ar fi:
excedentul de cerere solvabila asupra ofertei, neconcordanta dintre fluxurile monetare si cele
reale, supraincarcarea circulatiei cu semne monetare fara valoare proprie, etc. Generalizind
definitii putem spune ca inflatia reprezinta o stare economico-financiara de supraincarcare a
canalelor circulatiei cu bani de hartie, in care este rupt echilibrul dintre cantitatea de bani
necesara circulatiei (cererea de bani) si cantitatea de bani aflata in circulatie (oferta de bani) si in
care are loc o crestere generala si de durata a preturilor marfurilor. Concomitent are loc
devalorizarea monetara, manifestata prin scaderea puterii de cumparare a semnelor banesti. Desi
cresterea preturilor constituie un simptom obligatoriu al inflatiei, cea care are drept cauza
ridicarea calitatii marfurilor, a utilitatii lor, eliminarea de subventii, etc. nu va produce inflatie.
Cresterea inflationista a preturilor este o crestere generala si inegala in economie, fiind
intotdeauna cumulativa: fiecare sporire a preturilor antreneaza noi cresteri de preturi la alte
bunuri si servicii, datorita interactiunilor dintre agentii economici.
Totodata, inflația este un indicator final, care arată la sfârsit de an fiscal dacă politicile
guvernamentale monetare, fiscale, legislative, etc., alături de politicile Băncii Centrale, se
coordonează și conduc la o stabilitate a prețurilor de consum.

Măsurarea inflației

Inflatia are o anumita extensie in timp si spatiu, evolueaza in ritmuri diferite si atinge
nivele diferite, de aceea masurarea ei a devenit o necesitate. Fenomen macroeconomic, inflatia
are o dimensiune absoluta si una relativa. In marime absoluta, inflatia ne arata diferenta (ecartul)
dintre cererea nominala solvabila si oferta reala de bunuri materiale si servicii, aceste marimi

4
fiind agregate la scara economiei nationale. Aceasta diferenta ne arata excedentul, surplusul de
masa monetara in raport cu oferta reala corespunzatoare. In marime relativa, se calculeaza un
raport procentual intre marimea absoluta aratata si masa ofertei reale de bunuri. Ea se exprima cu
ajutorul indicilor statistici cu baza fixa si cu baza in lant. Indicii ne arata sensul evolutiei
procesului inflationist (crescator, descrescator, constant).
Cei mai utilizati indici si coeficienti pentru masurarea inflatiei sunt: indicele general al
preturilor sau deflatorul PIB (PNB), indicele preturilor de consum, indicele preturilor de
productie, indicele costului vietii, modificarea puterii de cumparare a banilor, s.a.
- Indicele preturilor bunurilor de consum (IPC) masoara evolutia preturilor unui cos de
produse, considerat relevant din perspectiva cheltuielilor efectuate de o gospodarie tipica.
Componentele cosului precum ponderea lor in totalul cheltuielilor unei gospodarii sunt
determinate in Romania de Institutul National pentru Cercetari Statistice si Economice.
IPC este calculat dupa urmatoarea relația matematică:

unde:

 q1= bunurile necesare subzistenței populației;

 P0, P1 = nivelul prețurilor în perioada curentă și în cea de bază;

Acest indice se mai numește Indicele Agregat al Prețurilor de tip Paasche, și reprezintă o
modalitate de calcul mai eficientă a ratei inflației. Cu toate acestea, indicele de tip Paasche
presupune actualizarea cantităților din bunurile consumate, ceea ce îl face un indicator scump

Formula indicelui de tip Laspeyres:

unde:

 q0= bunurile necesare subzistenței populației;

 P1, P0 = nivelul prețurilor în perioada curentă și în cea de bază;

Bunurile luate in considerare în calculul indicelui prețurilor de consum:

 Un bun alimentar
 Un bun nealimentar
 Un serviciu

5
Sunt luate în considerare bunurile de necesitate, de largă utilizare.

- Indicele preturilor de productie (IPP) masoara evolutia preturilor in etapele care preced
consumul final, inclusiv a pretului materiilor prime, semifabricatelor si produselor care n-au fost
trimise spre desfacere.
- Indicele general al preturilor (IGP) masoara evolutia tuturor tipurilor de pret care
functioneaza intr-o economie: atat in cazul bunurilor regasite in consumul gospodariilor, cat si in
cel al bunurilor care intra in fluxurile de productie. Este cel mai relevant indicator al inflatiei.
IGP se determina prin cuprinderea in calcul, pe baza unei metodologii mai complexe a miscarii
tuturor preturilor, este un indice agregat.

IGP=
∑ P1 q1
∑ P0 q1
unde P1- reprezinta preturile unitare din perioada curenta P 0 – reprezinta preturile unitare din
perioada de baza; q1 – cantitatile de marfuri din perioada curenta
Alta formula reprezinta raportul între produsul intern brut exprimat în prețuri curente PIB 1 și
produsul intern brut exprimat în prețurile perioadei de bază PIB 0 (dint-un an ales ca bază de
comparație).

IGP= ❑
❑

Acest indice mai poartă și denumirea de deflator (D). Deflatorul PIB masoara evolutia nivelului
mediu al preturilor tuturor bunurilor si serviciilor incluse in PIB. Din punct de vedere statistic, el
se exprima prin intermediul indicelui general al preturilor.
Indicele puterii de cumparare este inversul indicelui general al preturilor.
Realismul indicilor de pret poate fi pus sub semnul intrebarii datorita unor elemente precum:
- ponderile cantitatilor consumate din bunurile incluse in cosul menajer se presupun
nemodificate, in scopul stabilitatii datelor (or se stie ca acestea sufera modificari din cauze
diverse, inclusiv al modificarii preturilor);
- reprezentativitatea cosului de consum la calculul IPC este discutabila;
- cresterea preturilor la unele produse se datoreaza unor aspecte calitativ-structurale, nefiind
inflationista;
- pentru produsele nou aparute pe piata, raportarile periodice nu au termen de comparatie in
perioadele anterioare.
Rata inflatiei ne arata modificarea relativa a nivelului preturilor in decursul unui interval de
timp, putand fi determinata cu ajutorul IPC si al IGP:

Ri = IPC (IGP) – 100%

6
 în mărime absolută - Excedentul de masă monetară peste oferta reală de mărfuri, care dă
naștere la un surplus de cerere absolută nominală ce se traduce prin majorări ale prețurilor
efective;
în expresie relativă - Este raportul între excedentul sau surplusul de monedă (respectiv, de
cerere)și oferta reală de bunuri și servicii, în economie, căruia îi corespunde o anumită majorare
a prețurilor.

Concepte

Inflația caracterizează situația în care pe termen lung, cererea de bunuri și servicii este mai
mare decăt oferta, ceea ce determină creșterea prețurilor. Opusul inflatiei este considerata
deflatia, caracterizata prin scaderea durabila pe termen lung a nivelului preturilor, rezultata ca
urmare a unor masuri ce vizeaza restrangerea cererii nominale in scopul scaderii tensiunii asupra
dinamicii crescatoare a preturilor. Alte masuri deflationiste: reducerea cheltuielilor publice,
limitarea veniturilor disponibile ale populatiei, majorarea ratei dobanzii, pentru restrangerea
creditului, etc. In cazul deflatiei avem o relatie directa (cu acelasi sens) intre evolutia preturilor si
cea a productiei, ambele fiind in scadere. Spre deosebire de deflatie, dezinflatia este procesul
monetaro-material caracterizat prin incetinirea durabila, controlata si autointretinuta a ratei de
crestere a nivelului general al preturilor. Ea este considerata o replica pozitiva data atat inflatiei
puternice, cat si deflatiei care are efecte negative in planul economiei reale (productia scade). In
ultimul timp s-a introdus in limbajul economic si termenul de dezinflatie competitiva, care
consta in incetinirea ritmului inflatiei, comparativ cu tarile partenere de tranzactii (prin sporirea
competitivitatii marfurilor si al ieftinirii produselor interne, fata de cele de import). Stagflația
este caracterizată de stagnarea producției, fără ca masa monetară să se micșoreze, accentuându–
se dezechilibrul dintre cerere și ofertă și fenomenul inflație. Slumpflația se caracterizează prin
declinul economiei, timp în care producția națională scade iar inflația se manifestă cu intensitate
ridicată.

Formele inflației

Daca luam in considerare intensitatea cu care se manifesta inflatia, putem vorbi de:
- inflatie moderata, exprimata printr-un ritm mediu anual de crestere a preturilor de consum intre
3-5% pe an, insotita, de regula, de o crestere economica intr-o masura mai mare;
- inflatie rapida, care poate atinge un ritm de crestere a preturilor de 10%, fiind insotita de
cresteri economice mai lente si de stagnari, uneori chiar de scaderi ale productiei nationale;
- inflatie galopanta (hiperinflatia),caracterizata printr-o crestere anuala a preturilor ce depaseste
10%, ajungand uneori la procentaje de peste 100%. Daca in anii '70 ai secolului trecut o inflatie
peste 10% era considerata periculoasa, in prezent, mai ales dupa escaladarea acesteia in tarile din
America Latina si in tarile foste socialiste, intensitatea ei trebuie judecata prin corelare cu
indicatorii de exprimare a dinamicii macroeconomice (ritmul mediu anual al PNB sau PIB, rata
medie a somajului).
Daca luam in considerare raporturile reciproce sau corelatiile dintre inflatie, pe de o parte,
si dinamica economica, pe de alta parte, termenii consacrati pentru caracterizare sunt:
- crestere economica neinflationista – care are loc in conditiile unei inflatii moderate (controlata
de guverne si alti factori de decizie macroeconomica), rata cresterii economice depasind-o pe cea

7
a inflatiei. In deceniile sase si sapte ale secolului trecut, in tarile dezvoltate s-a observat ca unei
rate medii anuale a inflatiei de aproximativ 3%, i-a corespuns o crestere a productiei nationale de
4-6% sau chiar mai mult.
- crestere economica inflationista – unde rata inflatiei este mai mare decat ritmul mediu anual de
crestere a productiei nationale. In anii 1985-1993, Anglia, China, Franta, Germania, Italia,
S.U.A. au cunoscut cresteri economice inflationiste.
- stagflatie – caracterizeaza economia unei tari cu inflatie rapida si lipsa de crestere notabila a
productiei nationale, adesea prin „crestere zero” si recesiune economica.
- slumpflatia – exprima un regres economic, o scadere a productiei nationale, in conditiile unei
inflatii rapide sau chiar galopante. In anii '90 ai secolului trecut, toate tarile europene foste
socialiste s-au aflat intr-o asemenea situatie economica. In anii '70 ai secolului trecut cresterea
preturilor la petrol va duce la o situatie de slumpflatie in tarile capitaliste dezvoltate.
- dezinflatia – ce caracterizeaza incetinirea durabila si autointretinuta a ritmului de crestere a
nivelului general al preturilor. Daca intr-un an rata cresterii preturilor se reduce de la 15% la 3%,
putem vorbi de dezinflatie.
O alta clasificare expune:
- inflația târâtoare (sau liniștită) -- se referă la creșterea treptată și continuă a prețurilor de până la
3%;
- inflația moderată -- reprezintă creșterea anuală a prețurilor cu 15-30%;
- criza inflaționistă -- reprezintă acea perioadă de timp, de cel puțin doi ani, pe parcursul căreia
rata anuală a inflației depășește 40;
- inflația rapidă, când ritmul anual de creștere a prețurilor se apropie de 10%;
- inflația galopantă, când creșterea prețurilor depășește 10% anual;
- hiperinflația -- reprezintă creșterea prețurilor de peste 50% pe lună. Hiperinflația începe în luna
în care creșterea prețurilor depășește 50% și se termină, dacă rata creșterii prețurilor scade sub
50% și timp de un an se menține sub acest nivel. După alți autori, hiperinflația presupune o rată
medie anuală de 1.000% și peste acest nivel.
Sub aspectul ordinului de marime, se apreciaza ca exista trei forme de inflatie:
-inflatia rampanta sau controlata a preturilor(3-4% anual);
-inflatia deschisa(5-10% anual);
-inflatia galopanta(peste 15% anual).
Inflatia se reflecta, deasemenea, in cresterea masei monetare aflata in circulatie, intrun ritm
rapid decat cresterea productiei si a productivitatii muncii.

Măsuri antiinflaționiste

Politicile de combatere a inflatiei sunt variate, in functie de criteriile ce se iau in

considerare in construirea lor: intensitatea si sensul procesului; metodele si instrumentele
folosite; anticiparea inflatiei; doctrina social-economica agreata. Aceste politici vizeaza revenirea
la o stare de stabilitate monetara, de mentinere a preturilor in limite rezonabile, urmarindu-se
adesea si restrangerea somajului. Indiferent de criteriul sau criteriile luate in considerare, politica

8
sau politicile actioneaza fie dinspre cererea agregata (urmarind restrangerea ei), fie dinspre oferta
agregata (urmarind cresterea ei).
Blocarea preturilor reprezinta poate cel mai tentant mijloc de stopare a inflatiei, deoarece
se rupe lantul inflatiei in una din verigile sale cruciale – indexarea veniturilor. Rezultatele
obtinute in urma aplicarii acestei masuri nu au fost dintre cele mai bune, astfel ca inghetarea
preturilor se recomanda doar pe termen scurt. Se stie ca cererea si oferta, tehnicile si tehnologiile
de productie evolueaza continuu, astfel ca deblocajul preturilor devine nu numai necesar ci si
inevitabil, amanarea lui putand anula efectele pozitive ale blocarii, provocand ajustari brutale,
care pot relansa inflatia.

Politicile antiinflationiste ce actioneaza asupra cererii agregate presupun folosirea unor

instrumente fiscale si monetare corespunzatoare: blocajul monetar, blocajul cheltuielilor publice,
blocajul veniturilor si al costurilor salariale.
- Blocajul monetar consta in restrictionarea cresterii masei monetare, prin incadrarea creditului in
anumite limite si/sau prin ridicarea ratei dobanzii. Aceasta metoda da rezultate bune daca se
poate aplica pe o perioada suficient de mare si daca se poate accepta un somaj ridicat. Refuzul
acordarii de credite va bloca insa activitatea de investitii putand degenera in recesiune si criza,
chiar inainte de reducerea inflatiei.
- Blocajul cheltuielilor publice este o masura la care s-a apelat frecvent de-a lungul timpului
deoarece rationalizarea cheltuielilor, reducerea lor putea fi in masura sa reduca proportiile
inflatiei. Dar si aceasta masura are riscurile ei: mai putine piete publice pentru sectorul privat
inseamna o activitate mai redusa a acestuia si un somaj mai ridicat, acesta din urma facand
presiuni pentru indexarea ajutoarelor de somaj, crescand contributiile firmelor la fondul de
somaj.
- Blocajul veniturilor si al costurilor salariale este de asemenea tentant, dar poate da rezultate
pozitive doar pe termen scurt, altfel existand riscul unui conflict social generalizat.
Măsuri de reducere a excesului de cerere agregată:
- politică monetară riguroasă, de natură să evite excedentul de monedă în economie;
- politica bugetară a statului, orientată spre reducerea deficitului bugetar, spre menținerea la un
nivel a cheltuielilor publice, în perioada respectivă, și spre ridicarea, în anumite limite, a
nivelului impozitelor și taxelor, care să frâneze creșterea cererii și a prețurilor;
- politica dobânzilor la creditele acordate, prin care să nu se ajungă la o micșorare artificială a
ratei dobânzii și la ieftinirea creditului;

Politicile antiinflationiste ce vizeaza oferta agregata au efecte mai durabile deoarece

masurile adoptate vizeaza cauzele profunde ale cresterii preturilor. Vom mentiona aici politica
sporirii productivitatii si intaririi concurentei, care urmareste prin cresterea productivitatii
scaderea pretului de vanzare pe piata. Acest proces poate fi sustinut prin stimulente fiscale,
incurajarea cercetarii-dezvoltarii, acordarea de subventii firmelor care investesc in tehnologie
performanta, etc.
Măsuri de stimulare a creșterii ofertei:

9
- o politică de salarizare corelată cu rezultatele economice obținute prin muncă, prin care să se
evite creșterea costurilor medii;
- creșterea capacității de adaptare a aparatului de producție la cerințele pieții;
- stimularea extinderii potențialului de producție, prin investiții de capital în mijloacele de
producție performante, prin forța de muncă într-o structură de calificare nouă, inovații, prin
creșterea productivității factorilor de producție.
Realitatea economica atesta faptul ca nu exista o solutie antiinflationista universal valabila,
ca fiecare tara, in functie de necesitatile ei aplica tactica pe care o considera cea mai potrivita,
tinand cont de caracterul inflatiei, viteza de propagare, consecintele ei, tipul economiei in care s-
a instalat, conjunctura socio-politica interna si externa, etc.

Consecințele inflației

Efectele inflatiei asupra vietii economice si sociale sunt numeroase, uneori contradictorii,
avantajand pe unii si dezavantajand pe altii. Natura consecintelor (efectelor) – pozitive sau
negative – depind, in primul rand, de proportiile, intensitatea si durata inflatiei. Desigur, este
importanta si capacitatea de anticipare a subiectilor economici si profesionalismul autoritatilor
monetare si economice de a tine sub control inflatia.
In cazul inflatiei galopante (hiperinflatiei) efectele asupra vietii economico-sociale pot fi
devastatoare, dintre acestea noi amintind cele mai importante:
- sunt afectate corectiile dintre preturile diferitelor bunuri, dintre variabilele activitatii
economice, se anuleaza posibilitatea efectuarii calculelor de eficienta si rentabilitate, fiind
denaturate rezultatele compararii acestora in timp si spatiu;
- sunt descurajate investitiile productive, resursele banesti fiind orientate spre actiuni speculative
si/sau spre risipa si consum nerational;
- sunt afectate cursurile valutare, moneda nationala pierzandu-si aproape intreaga valoare in
raport cu monedele straine;
- contribuie la decaderea societatii civile, in general, prin saracirea clasei de mijloc, subminarea
sistemului de impunere fiscala, generarea coruptiei si degradarii morale in sanul institutiilor
sociale;
- deficitul bugetului de stat atinge cifre foarte mari, finantarea acestuia devenind tot mai dificila.

Pentru inflatia moderata si controlata, ce caracterizeaza tarile avansate economic, teoria

economica consemneaza urmatoarele efecte (costuri):
- pierderi sociale legate deprecierea banilor aflati in circulatie. Alergarea dintr-un loc in altul
pentru a „prinde” un pret cat mai rezonabil, in conditiile in care preturile nu mai sunt stabile,
presupun consum de timp (si nu numai atat) care costa. Aceste costuri sociale au fost numite
sugestiv „cheltuieli cu ghetele tocite”;
- necesitatea deselor calculari si recalculari de preturi, de operatiunile de afisare a acestora.
Aceste costuri sunt numite costuri meniu;

10
- vicierea corelatiilor istorice dintre preturile relative ale diferitelor bunuri materiale si servicii,
devenind imposibila calcularea exacta a eficientei si rentabilitatii la nivel de firma si ramura,
precum si compararea in timp si spatiu a rezultatelor.
- potentarea incertitudinii si riscului in economie;
- inflatia antreneaza redistribuiri arbitrare ale avutiei si veniturilor intre gospodarii, firme si stat,
afectand in special persoanele care dispun de venituri fixe. Sunt avantajati debitorii, care-si
achita datoriile in bani depreciati;
- costuri psihologice si chiar politice, datorita perturbarii ordinii sociale existente.
Pe langa aceste costuri mai putem mentiona urmatoarele consecinte ale inflatiei:
- investitorii sunt descurajati, cei mai multi parasind zonele afectate de probleme socio-
economice;
- scad veniturile bugetare;
- apar si se autointretin distorsiuni in functionarea aparatului productiv;
- scade competitivitatea economiei nationale.
Resursele consumate suplimentar, datorita efectelor nedorite ale inflatiei, constituie asa-
zisele costuri vizibile, dar la acestea trebuie adaugate cele rezultate in urma eforturilor intreprinse
pentru atenuarea acestui fenomen si care formeaza marea masa a costurilor reale. Desigur, nu
trebuie omise costurile sociale determinate de scaderea puterii de cumparare a banilor si implicit
a nivelului de trai al populatiei.
Per general, consecințele inflației sunt: scăderea puterii de cumpărare a populației;
redistribuirea veniturilor și avuției; este stimulată înclinația spre consum și este descurajată
înclinația spre economisire; inflația avantajează debitorii (in moneda națională); rata dobânzii
este influențată de rata inflației. Consecințele inflației pe care le suportă populația, viața social-
economică în ansamblul ei sunt cunoscute sub denumirea de cost al inflației.

3. Cauzele inflației
Cauzele inflatiei pot fi impartite, in primul rand, in cauze monetare si cauze nemonetare.
Pe termen lung, inflatia este considerata de economisti a fi un fenomen monetar, in timp ce pe
termen scurt si mediu este influentata de elasticitate a relativa a salariilor, a preturilor si a ratelor
dobanzilor.
In functie de cauzele care o genereaza, inflatia poate fi definita astfel:
- Inflatia prin moneda apare atunci cand exista o emisiune excesiva de moneda, peste oferta
reala de bunuri si servicii. Inflatia prin moneda determina un surplus de cerere de marfuri, care
genereaza o crestere a preturilor. Marirea preturilor are loc prin cresterea cererii pe care aceasta o
face posibila, nu prin simpla sporire a cantitatii de bani. Inflatie prin cerere apare atunci cand
exista un excedent de cerere agregata, peste oferta agregata.

Inflația prin monedă înseamnă emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de bunuri și
servicii. Aceasta atrage un surplus de cerere de mărfuri care duce la creșterea prețurilor. Mărirea
prețurilor are loc nu prin simpla sporire a cantității de bani, ci prin creșterea cererii pe care
aceasta o face posibilă. Conform acestei teorii, orice crestere a cantitatii de bani superioara

11
cresterii productiei reale se traduce, in conditiile unei viteze de circulatie constante, printr-o
ajustare in sensul cresterii preturilor pentru ca valoarea globala a schimburilor sa fie egala cu cea
a noii cantitati de bani aflata in circulatie. Irving Fischer este cel care a formalizat aceasta relatie
cu ajutorul formulei:
MV=PT
unde: M= Masa monetară V= Viteza de circulație a monedei P= Nivelul general al prețurilor T=
Volumul tranzacțiilor.
Astfel se poate vedea că dacă M (masa monetară ) crește foarte mult se cauzează un dezechilibru
major în ecuație care nu poate fi adus la normal decât prin creșterea lui P (nivelul general al
prețurilor). Spunem aceasta deoarece: -T (volumul tranzacțiilor) nu poate crește mai mult de
nivelul maxim pe care i-l permite producția; - V (viteza de circulație a banilor) nu este ușor de
modificat deoarece sunt greu de modificat: gusturile; obiceiurile și preferințele consumatorilor.
Acesta este si tipul de inflatie dominant in etapa actuala, de tranzitie din economia
romaneasca si din celelalte state est-europene.
- Inflatia prin cerere („demand-pull inflation”) apare daca oferta agregata ramane in urma
cererii sau se micsoreaza. Cererea agregata mai poate sa creasca si atunci cand masa monetara nu
se modifica, daca sporesc veniturile banesti ale populatiei, ducand la marirea puterii de
cumparare a acesteia; are loc cresterea salariilor fara o sporire a productivitatii muncii; se extinde
creditul de consum; se diminueaza inclinatia spre economisire. Inflatia prin cerere se datoreaza
dazechilibrului dintre cerere si oferta, elasticitatii cererii si cresterii ei, in timp ce oferta este
rigida sau scade. Cu cat oferta va fi mai inelastica, cu atat preturile vor creste mai mult pentru
reinstaurarea echilibrului. Daca in economie nu exista capacitati de productie neutilizate sau
subutilizate, iar somajul este redus ca nivel, firmele vor raspunde la cresterea cererii indeosebi
prin ridicari de pret. Astfel, ajustarea cerere-oferta are loc mai ales prin preturi si mai putin prin
cantitati de marfuri. Excesul de cerere se poate manifesta prin excesul cererii de consum al
populatiei care poate proveni din economisire, cresterea salariilor fara o crestere corespunzatoare
a productivitatii muncii, precum si excesului de cheltuieli publice. Astfel, excesul de cheltuieli
acoperite de la bugetul statului este o cauza majora a inflatiei deoarece contribuie la cresterea
cererii in comparatie cu oferta de piata.
Aceasta apare datorită creșterii cererii agregate, în condițiile în care oferta agregată rămâne
în urma cererii sau se micșorează. Cererea agregată poate să crească și în condițiile în care masa
monetară nu se modifică, atunci când:
- sporesc veniturile bănești ale populației, ducând la mărirea puterii de cumpărare a acesteia;
- are loc creșterea salariilor neînsoțită de sporirea productivitații muncii;
- se extinde creditul de consum;
- se diminuează înclinația spre economisire.
Cresterile cererii agregate pot fi declansate spre exemplu de o crestere substantiala a cheltuielilor
guvernamentale in vederea reducerii somajului sau a cresterii nivelului de trai sau mentinerea
constanta de catre banca centrala a ratei dobanzii.
- Inflatia prin costuri („cost-push” sau „supply-side inflation”) apare atunci cand cresc costurile
de productie, independent de cererea agregata. Marirea costurilor nu stimuleaza productia, iar
oferta de bunuri si servicii scade si, implicit, preturile cresc. Costurile de producție cresc când

12
remunerarea factorilor de producție crește mai mult decât productivitatea lor. Un rol important îl
ocupă sporirea cheltuielilor pentru salarii neînsoțită de o creștere superioară a productivității
muncii. În același sens, al creșterii costurilor, acționează și mărirea prețurilor la materii prime,
materiale, combustibil, energie, etc. Inflatia prin costuri in viziunea unor teoreticieni, se
datoreaza cresterii neincetate a cerintelor fata de agentii econmici, in conditiilor concurentei tot
mai ascutite: amortismente accelerate, publicitate, salarii mari, sarcini fiscale exagerate, etc.
Caracteristic pentru inflatia prin costuri este cresterea mai rapida a salariilor medii in raport cu
cresterea productivitatii medii a muncii.
Cresterea costurilor este inflationista atunci cand este autointretinuta, datorita
interdependentei elementelor care compun pretul de productie, putandu-se forma adevarate
„circuite inflationiste”, bazate pe transferarea sporirii costurilor si care declanseaza o succesiune
de efecte retroactive asupra cresterilor initiale. Inflatia prin costuri antreneaza, de obicei
scaderea productiei si a ocuparii, iar inflatia prin cerere are efect invers. Cele doua forme de
inflatie se pot manifesta simultan. Daca sindicatele muncitoresti fac presiuni in vederea cresterii
salariilor, acest lucru va determina cresteri ale costurilor si scaderea ofertei agregate care se
deplaseaza spre stanga. Veniturile suplimentare ale muncitorilor pot determina o crestere a
cererii agregate de la C1 la C2. Astfel, decalajul inflationist este insotit de un decalaj
cerere/oferta in favoarea celei dintai, determinand o crestere si mai puternica a preturilor.
Fenomenul are tendinta sa se permanentizeze si sa se ajunga la o stare de stagflatie.
- Inflatia importata este generata prin mecanismul cursului de schimb si prin mecanismul
fluxurilor de capital. Aceasta poate sa apara cand deprecierea unei monede nationale face ca
bunurile de import sa fie mai greu de cumparat, insa este nevoie ca acest proces sa fie de durata
mai lunga, nu de tipul unui soc, al unei scumpiri punctuale. Creșterea prețurilor peste graniță
mărește valoarea importului, care în cazul mijloacelor de producție (materii prime, utilaje,
mașini, energie) duce la creșterea costurilor și a prețurilor bunurilor economice produse anterior.
In alte cuvinte inflatia importata - este acea inflatie rezultata in urma importarii de bunuri cu
preturi inflationiste, a variatiei cursurilor de schimb care duc la devalorizarea monedei nationale
in raport cu alte monede nationale de referinta, a circulatiei libere a capitalurilor intre tari.
Costurile ridicate ale materiilor prime importate vor duce la cresterea costurilor de productie si
deci a preturilor de vanzare. Deprecierea monetara reflectata in modificarea cursului valutar va
insemna scumpirea importurilor si ieftinirea pentru straini a marfurilor nationale exportate.
- Inflatia prin structuri este determinata de dezechilibre in structurile economice datorita
accelerarilor politicii economice in diferite sectoare si de preponderenta interventionismului
autoritatii publice pentru realizarea ajustarilor, armonizarilor si adaptarilor in vederea
echilibrului economic global. Ea se datoreaza in principal modificarilor structurale care au avut
loc in economiile tarilor. Se caracterizează prin practicarea unor prețuri ridicate fără o legătură
directă cu creșterea cererii sau scăderea ofertei; se datoreazǎ structurii oligopoliste sau
monopoliste a economiei, care împiedică manifestarea concurenței și ca atare practicarea unor
prețuri ridicate.
Stabilirea preturilor se face frecvent prin intermediul unor negocieri colective, cei care
decid in materie de preturi (intreprinderi, sindicate muncitoresti, statul) fiind eliberati de
constrangerile concurentei. Orientate aproape exclusiv in directia maximizarii profiturilor
agentilor economici, nivelele preturilor nu mai reflecta realitatea si expresia concurentei, ci
intentia de castig.

13
 Combaterea cu succes a inflatiei este strans legata de cunoasterea factorilor generatori ai
acesteia. Chiar daca principala cauza a procesului inflationist trebuie cautata in sfera circulatiei
monetare, nu trebuie uitat faptul ca o serie de factori nemonetari din sfera economica, dar si
sociala uneori, pot contribui la declansarea, mentinerea sau accelerarea inflatiei. Dintre opiniile
cu privire la cauzele inflatiei contemporane (fiecare dintre acestea poate genera o forma specifica
de inflatie) mentionam urmatoarele:
- emisiune excesiva de semne banesti (bani de hartie);
- excesul de cerere solvabila care genereaza dezechilibru pe piata, intretine urcarea preturilor
accentuand tensiunea inflationista in concordanta cu marirea diferentei dintre cerere si oferta;
- insuficienta productiei de marfuri (ofertei). Cresterea veniturilor, mai ales a salariilor, nu este
insotita de o crestere corespunzatoare a productiei si productivitatii, aparand o penurie de bunuri,
care genereaza dezechilibru pe piata, inegalitate intre cerere si oferta, cresterea preturilor.
Specialistii numesc un asemenea dezechilibru inflatie reala. Deoarece salariul este o componenta
a costului de productie, augmentarea lui va duce la cresterea pretului de vanzare, creandu-se
premisele unei spirale inflationiste a salariilor si a preturilor;
- cresterea excesiva a creditului, care „creeaza” bani suplimentari fata de nevoile circulatiei,
ducand la cresterea accelerata a cererii de marfuri in comparatie cu oferta;
- deteriorarea productiei de bunuri economice fara o reducere corespunzatoare a masei monetare
aflate in circulatie;
- cresterea preturilor internationale la materii prime, combustibil si energie, odata cu importarea
unor asemenea marfuri, importandu-se si inflatie.

Somajul – regulatorul inflatiei salariale

Legaturile, corelatiile posibile intre inflatie si somaj au inceput sa preocupe oamenii de

stiinta, mai ales dupa marea criza economica din 1929-1933. Dupa al doilea razboi mondial,
statele occidentale si-au propus realizarea expansiunii economice concomitent cu ocuparea
deplina fara inflatie. Cercetarile in aceasta directie s-au concretizat, pentru inceput, in studiul
intreprins de economistul englez A.W. Phillips pe economia Angliei in intervalul 1861-1957,
referitor la serii de date privind rata somajului (ca indicator structural) si dinamica salariului
nominal (ca indice cu baza in lant). El a pus in evidenta o relatie inversa intre ritmul salariului
nominal si rata somajului. Phillips demonstra ca exista o rata a somajului – de 5,5% - pentru
care inflatia salariala ar fi nula, sau pentru care salariile se stabilizeaza. Pornind de la aceasta
relatie, s-a ajuns, prin extrapolare, la ideea ca la un somaj descrescator rata inflatiei tinde sa
creasca si invers. Tot pe baza ei se puteau autoriza variante de politica economica dupa
conjunctura momentului: optiunea pentru un somaj putin mai mare cu o inflatie mica sau
alegerea unei inflatii mai mari pentru un somaj putin mai mic.

Curba Phillips sau curba punctelor somaj-salariu are urmatoarea infatisare grafica:

14
La sfarsitul deceniului sapte al secolului trecut, curba lui Phillips a inceput sa devina instabila.
Astfel, somajul nu mai exercita o influenta reglatoare asupra salariilor, tinzandu-se spre stabilirea
unei independente intre inflatie si somaj. Salariile nominale (ca si preturile) si-au pierdut
capacitatea de a raspunde la factorii de scadere, devenind rigide in ceea ce priveste abaterea in
jos. De aceea, curba Phillips se inscrie acum doar deasupra axei orizontale.
Curba Phillips pe care economistii o folosesc in zilele noastre se deosebeste de cea initiala prin
trei aspecte:
- in prezent ritmurile de modificare anuala a salariului mediu nominal au fost inlocuite cu ratele
inflatiei;
- include si ritmurile asteptate ale inflatiei (nu doar pe cele inregistrate efectiv). Economistul
american Milton Friedman a dezvoltat la sfarsitul anilor '60 ai secolului trecut, modelul
asteptarilor false ale salariatilor, punand in evidenta importanta asteptarilor inflationiste pentru
analiza ofertei globale.
- modelul teoretic de analiza contemporana include si indicatorul schimbarilor soc ale ofertei. In
urma socurilor petroliere din anii 1973 si 1978, prin care preturile mondiale la petrol au crescut
foarte mult, atentia specialistilor s-a indreptat si asupra urmarilor socurilor ofertei asupra
nivelului si dinamicii inflatiei si somajului.
Curba Phillips a ajuns un instrument de fundamentare a politicilor economiei ofertei, fiind o
alternativa de reprezentare a ofertei globale. Pe baza acesteia se poate adopta politica economica
de reglementare a cererii globale, ajungandu-se la fundamentarea alegerii intre inflatie si somaj,
ale carei conditii sunt date de curba ofertei globale.
Pentru a evalua amploarea dezechilibrelor existente in economie, economistul american
Arthur Okun de la Institutul Brookings a propus un indicator care ii poarta numele – indicele
Okun – ce insumeaza rata somajului si rata inflatiei, si a comparat suma obtinuta cu rata cresterii
economice. In urma studiului efectuat a concluzionat ca tarile care au realizat o crestere
economica mai importanta sunt acelea in care indicele Okun a inregistrat scaderea valorilor sale.
Totodata el a incercat sa degajeze o relatie invers proportionala intre rata cresterii economice si
rata somajului. Atunci cand rata cresterii economice depaseste valoarea de 2,5%, rata somajului
scade, respectiv pentru fiecare procent de crestere a PNB real realizat intr-un an, rata somajului
scade cu 0,4%.

15
4. Inflatia in Republica Moldova
In tara noastra entitatea insarcinata sa supravegheze si sa controleze inflatia, este Banca
Nationala a Moldovei. În conformitate cu prevederile Legii cu privire la Banca Naţională a
Moldovei nr.548–XIII din 21 iulie 1995, Banca Naţională a Moldovei (în continuare BNM) este
banca centrală a Republicii Moldova, este persoană juridică publică autonomă care stabileşte şi
promovează politica monetară şi valutară. Obiectivul fundamental este asigurarea şi menţinerea
stabilităţii preţurilor. Pe lângă asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor care este obiectivul
fundamental al politicii monetare, BNM are şi alte obiective macroeconomice secundare,
inclusiv asigurarea creşterii economice şi ocuparea forţei de muncă. Aceste obiective sunt
urmărite în măsura în care ele nu afectează atingerea obiectivului fundamental al BNM.
Asigurarea stabilităţii preţurilor şi menţinerea ratei inflaţiei la un nivel redus constituie cel mai
important obiectiv al Băncii Naţionale a Moldovei, deoarece aceasta contribuie la crearea unui
cadru economic relativ stabil care să permită dezvoltarea economică şi asigurarea unui nivel
susţinut al creşterii economice.

Obiectivele politicii monetare

În temeiul art.4 din Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei obiectivul

fundamental este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Stabilitatea preţurilor poate fi
definită ca o situaţie în care creşterea preţurilor este suficient de redusă şi stabilă, astfel încât să
nu influenţeze deciziile economice ale societăţii. În acest context, Banca Naţională a Moldovei
consideră că stabilitatea preţurilor poate fi cantitativ definită prin rata inflaţiei evaluată prin
indicele preţurilor de consum publicat lunar de Biroul Naţional de Statistică, dat fiind faptul că:

1. publicul larg este informat privind indicele respectiv şi mai puţin despre alţi indici de
măsurare a inflaţiei,
2. datele privind indicele preţurilor de consum sunt disponibile în timp util,
3. nu sunt supuse revizuirilor,
4. nu în ultimul rând, este respectat principiul de separare a intereselor dintre instituţia care
colectează şi calculează indicele respectiv şi instituţia care are ca obiectiv ţintirea ratei
inflaţiei.

Pe lângă asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor care este obiectivul fundamental al

politicii monetare, BNM are şi alte obiective macroeconomicesecundare, inclusiv promovarea şi
menţinerea a unui sistem financiar bazat pe principiile pieţei şi sprijinirea politicii economice
generale a statului. Aceste obiective sunt urmărite în măsura în care ele nu afectează atingerea
obiectivului fundamental al BNM. Pentru asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor pe
termen mediu, Banca Naţională a Moldovei consideră menţinerea inflaţiei (măsurate prin
indicele preţurilor de consum) în marime de 5.0 la sută anual cu o posibilă deviere de ± 1.5
puncte procentuale nivelul optim pentru creşterea şi dezvoltarea economică a Republicii
Moldova pe termen mediu.

16
 Strategia politicii monetare a Băncii Naţionale a Moldovei pe termen mediu

Aceasta a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a

Moldovei nr. 303 din 27 decembrie 2012, si reprezintă o continuare a Strategiei politicii
monetare a Băncii Naţionale a Moldovei pentru perioada 2010-2012 Pentru asigurarea şi
menţinerea stabilităţii preţurilor pe termen mediu, Banca Naţională a Moldovei va menţine
inflaţia (măsurată prin indicele preţurilor de consum) la nivelul de 5.0 la sută anual cu o posibilă
deviere de ± 1.5 puncte procentuale, fiind considerat nivelul optim pentru creşterea şi
dezvoltarea economică a Republicii Moldova pe termen mediu.
Stabilitatea preţurilor poate fi definită ca o situaţie în care creşterea preţurilor este suficient
de redusă şi stabilă, astfel încât aceasta să nu exercite o influenţă semnificativă asupra deciziilor
economice ale societăţii. În acest context, Banca Naţională a Moldovei consideră că stabilitatea
preţurilor poate fi cantitativ definită prin rata inflaţiei evaluată prin indicele preţurilor de consum
publicat lunar de Biroul Naţional de Statistică, dat fiind faptul că: (i) publicul larg este informat
privind indicele respectiv şi mai puţin despre alţi indici de măsurare a inflaţiei, (ii) datele privind
indicele preţurilor de consum sunt disponibile în timp util, (iii) nu sunt supuse revizuirilor şi (iv)
nu în ultimul rând, este respectat principiul de separare a intereselor dintre instituţia care
colectează şi calculează indicele respectiv şi instituţia care are ca obiectiv ţintirea ratei inflaţiei.
În acest context, Banca Naţională a Moldovei consideră că o ţintă joasă, relativ stabilă şi
credibilă a inflaţiei care:

 menţine ratele nominale ale dobânzii la un nivel redus, care vor stimula investiţiile pe
termen lung şi vor permite păstrarea competitivităţii agenţilor economici pe plan intern şi
extern;
 descurajeaza activităţile speculative şi va consolida stabilitatea financiară;
 sprijina creşterea economică de durată, crearea locurilor de muncă şi va duce la creşterea
productivităţii, ceea ce va îmbunătăţi calitatea vieţii populaţiei;
 protejeaza populaţia cu venituri fixe şi păturile social-vulnerabile, care sunt afectate în
special de rata înaltă a inflaţiei prin erodarea veniturilor din investiţii şi a plaţilor sociale
(pensii, indemnizaţii etc.).

Regimul politicii monetare

În temeiul atribuţiilor prevăzute de Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei

nr.548–XIII din 21 iulie 1995, BNM stabileşte şi implementează politica monetară şi valutară în
stat. Pentru asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor, BNM va implementa regimul ţintirii
directe a inflaţiei. Totodată, în concordanţă cu ţinta inflaţiei, ca ancoră nominală a politicii
monetare de 5.0 la sută, Banca Naţională a Moldovei va implementa regimul de flotare
gestionată a cursului de schimb fără a avea o ţintă prestabilită a cursului de schimb valutar al
leului moldovenesc.

17
 Ţinta politicii monetare

BNM stabileşte ţinta inflaţiei calculată în baza indicelui preţurilor de consum în valoare de
5.0 la sută anual cu o posibilă deviere de ±1.5 puncte procentuale. Ţinta inflaţiei de 5.0 la sută
reflectă convergenţa pe termen lung a economiei Republicii Moldova în relaţiile cu principalii
săi parteneri comerciali, creşterea continuă a productivităţii în toate sectoarele economiei şi
transformările structurale din economia naţională. Necesitatea de a specifica devierea ţintei
inflaţiei de ± 1.5 puncte procentuale este determinată de:

 efectele întârziate ale deciziilor de politică monetară asupra ratei inflaţiei, din cauza
inerţiei economiei naţionale;
 abaterile statistice în procesul de măsurare a inflaţiei care induc necesitatea unei marje
suficiente pentru mici modificări ale preţurilor relative care apar în mod constant în
fiecare economie;
 volatilitatea coşului indicelui preţurilor de consum;
 necesitatea menţinerii unei anumite flexibilităţi a politicii monetare în ceea ce priveşte
reacţia la şocurile asimetrice pe termen scurt;
 prognozele economice curente care conţin incertitudini de caracter general.

Pe termen lung se anticipează configurarea unor condiţii macroeconomice şi monetare propice

pentru diminuarea nivelului sustenabil al ritmului creşterii preţurilor, astfel încât BNM va
diminua treptat ţinta inflaţiei pentru o mai bună ancorare a aşteptărilor inflaţioniste.

Instrumentele politicii monetare

Atingerea ţintei de 5.0 la sută anual va fi realizată prin utilizarea instrumentului principal
de politică monetară - operaţiunile de piaţă deschisă. În acelaşi timp, BNM va utiliza şi
instrumentele auxiliare de politică monetară, precum facilităţile permanente, norma rezervelor
obligatorii şi intervenţiile pe piaţa valutară. Aceste instrumente au un impact direct asupra
nivelului ratelor dobânzilor nominale pe termen scurt pe piaţa monetară.
În scopul realizării ţintei inflaţiei, condiţiile pe piaţa monetară sunt dirijate de BNM prin
stabilirea de către Consiliul de administraţie a indicatorului principal pentru piaţa monetară
interbancară pe termen scurt – rata de bază.

Instrumentul principal al politicii monetare

BNM va utiliza drept instrument principal al politicii monetare operaţiunile de piaţă deschisă,
care vor avea drept scop echilibrarea cererii şi ofertei pe piaţa monetară şi va permite BNM să
influenţeze nivelul ratelor dobânzilor pe termen scurt pe piaţa monetară interbancară. BNM va
anunţa şi va publica în prealabil programul şi condiţiile operaţiunilor de piaţă deschisă pentru
următorul an de gestiune în luna noiembrie a fiecărui an.

Instrumente auxiliare ale politicii monetare

18
(i) Facilităţile permanente, acordate la iniţiativa băncilor autorizate, limitează fluctuaţiile
ratelor interbancare a dobânzii pe termen scurt (overnight), care pot fi uneori semnificative şi
formează coridorul pe termen scurt al ratelor dobânzii pe piaţa monetară. Ratele dobânzii
aferente celor două facilităţi permanente (depozite şi credite overnight) vor delimita coridorul
ratelor BNM, stabilit după formula: rata de bază ± 3.0 % Facilităţile permanente vor fi
disponibile fără limite pentru băncile autorizate la iniţiativa acestora. La necesitate, Consiliului
de administraţie al BNM poate revedea limita coridorului ratelor.
(ii) Rezervele obligatorii vor fi utilizate ca un instrument auxiliar al politicii monetare, având
drept scop limitarea excesului de lichiditate, atenuarea impactului acestuia asupra ratelor
interbancare ale dobânzilor. Rezervele obligatorii sunt păstrate în conturile băncilor autorizate la
BNM, cu o rată stabilită de către Consiliul de administraţie. Mărimea normei rezervelor
obligatorii la mijloacele atrase în monedă naţională şi în valută va fi determinată în funcţie de
tendinţa pe termen mediu şi lung a inflaţiei, de evoluţia indicatorilor macroeconomici şi de
prognozele indicatorilor macroeconomici şi monetari pe termen mediu şi lung, etc.

(iii) Intervenţiile pe piaţa valutară

Regimul actual al cursului de schimb al leului moldovenesc este cel de flotare gestionată, care
permite o adaptare flexibilă a economiei naţionale la şocurile externe şi interne. Intervenţiile pe
piaţa valutară internă reprezintă un set de instrumente auxiliare ale politicii monetare. BNM va
utiliza intervenţiile pe piaţa valutară internă doar în scopul susţinerii efectelor implementării
operaţiunilor de piaţă deschisă, în măsura în care vor fi necesare pentru a atinge ţinta inflaţiei şi
fără a influenţa tendinţele fundamentale ale cursului de schimb al leului moldovenesc. Cu toate
acestea, BNM îşi rezervă dreptul de a efectua intervenţii valutare în scopul atenuării fluctuaţiilor
excesive ale cursului de schimb oficial, stopării operaţiunilor speculative şi suplinirea rezervelor
valutare internaţionale, fără a prejudicia atingerea ţintei inflaţiei. În calitate de instrumente ale
politicii valutare vor fi utilizate intervenţiile directe pe piaţa valutară internă, operaţiunile
reversibile valutare de tip swap, precum şi tranzacţiile forward. BNM va stimula implementarea
de către sistemul bancar a instrumentelor de hedging care vor contribui la diminuarea riscului
valutar.

Procesul decizional al politicii monetare

Elaborarea şi aprobarea politicii monetare este responsabilitatea Consiliului de

administraţie al BNM, care adoptă decizii privind rata de bază, norma rezervelor obligatorii,
coridorul facilităţilor permanente şi intervenţiile valutare. Deciziile de politică monetară ale
Consiliului de administraţie sunt fundamentate de următoarele elemente cheie: proiecţia inflaţiei
şi economiei naţionale bazată pe modele cantitative, prognoza preţurilor administrate şi factorilor
determinanţi ai inflaţiei, conjunctura economică internaţională şi analiza condiţiilor monetare
reale, inclusiv a ratelor dobânzilor şi agregatelor monetare, analiza pieţelor monetară, valutară, a
creditelor şi depozitelor, precum şi de alte elemente care pot avea repercusiuni asupra procesului
inflaţionist. Şedinţele Consiliului de administraţie privind implementarea politicii monetare au

19
loc lunar, în ultima zi de joi a lunii. Deciziile de politică monetară intră în vigoare în prima zi
după adoptare, fiind comunicate publicului larg în aceeaşi zi.
În scopul evaluării eficienţei politicii monetare, BNM publica trimestrial Raportul asupra
inflaţiei, care va conţine o analiză a situaţiei macroeconomice, o previziune pe termen mediu (2
ani) a inflaţiei şi a indicatorilor macroeconomici principali şi analiza riscurilor în atingerea pe
viitor a ţintei cantitative. În cazul ieşirii ratei inflaţiei din intervalul de variaţie, BNM publica un
plan de măsuri corective pentru a readuce inflaţia în intervalul stabilit.

Raportul asupra inflaţiei conţine rezumatele proceselor-verbale ale şedinţelor Consiliului

de administraţie cu privire la promovarea politicii monetare şi va reflecta voturile membrilor
Consiliului de administraţie. În acest sens, rezumatele sunt publicate după şase luni de la data
adoptării deciziei.

Mecanismul de transmisie a politicii monetare

BNM analiza şi modeleaza continuu mecanismul de transmisie a politicii monetare,

conferindu-i ratei dobânzii rolul determinant în orientarea pieţelor monetară, de credit şi valutară.
Modificarea ratelor dobânzilor poate provoca fluctuaţia cursului de schimb al monedei naţionale.
Nivelul ratelor dobânzilor şi cursul de schimb al monedei naţionale determină condiţiile
monetare în care activează economia naţională. Mecanismul de transmisie monetară apare ca
modificare a condiţiilor monetare şi influenţează cererea de bunuri şi servicii. Transmisia
impulsurilor generate de instrumentele de politică monetară spre inflaţie este propagată prin
lanţuri complexe de cauză-efect care reprezintă deciziile agenţilor economici şi ale gospodăriilor
casnice la măsurile de politică monetară. Acest fapt conduce la extinderea în timp a efectelor
acţiunilor de politică monetară asupra economiei. Gradul de complexitate al acestui mecanism
diferă atât sub aspect geografic cât şi temporal. Fiecare economie are modul său de propagare a
impulsurilor monetare, iar acesta se modifică în timp. În economia naţională viteza modificărilor
în lanţul transmisiei monetare este mult mai mare decât în cazul economiilor dezvoltate. Acest
lucru se datorează în special schimbărilor structurale şi comportamentale din economie.
Dificultatea analizei mecanismului de transmisie este influenţată de persistenţa producerii în mod
simultan a unei multitudini de şocuri, care reprezintă evenimente imprevizibile sau neaşteptate şi
cauzează fluctuaţii economice. Totodată, scopul politicii monetare este de a stabiliza sistemul
prin absorbţia, într-o măsură mai mare sau mai mică, a efectelor perturbaţiilor exogene ale
acestuia.
În Republica Moldova există mai multe căi de propagare a acţiunilor de politică monetară
în cadrul mecanismului de transmisie, fiind denumite canale de transmisie. Acestea au efecte
diferite asupra economiei, atât ca intensitate cât şi ca sens. În multe cazuri acestea pot fi de sens
opus. Momentan, principalele canale de transmisie a acţiunilor de politică monetară sunt canalul
ratei dobânzii, canalul creditului, canalul cursului de schimb şi canalul aşteptărilor inflaţioniste.
În perioada ulterioară eforturile BNM sunt orientate spre perfecţionarea mecanismului de
transmisie a politicii monetare, care reprezintă atât o necesitate cât şi o provocare. Analiza este

20
complicată, în special în momentul modificării regimului de politică monetară, precum şi în
perioadele imediat următoare. Aceasta se datorează schimbării comportamentului agenţilor
economici şi al populaţiei. Prin urmare, lipsa sau insuficienţa datelor istorice necesare pentru
cercetările empirice în vederea cuantificării mecanismului de transmisie necesită şi adoptarea
unor decizii eficiente, reprezentând o provocare pentru estimarea intuitivă. În acest sens,
fundamentarea şi dezvoltarea capacităţii analitice a BNM este extrem de importantă. Cu
avansarea în timp, pe de o parte, va avea loc acumularea cunoştinţelor, iar, pe de altă parte,
ajustarea comportamentului agenţilor economici la realităţile noului regim de politică monetară.
Prin urmare, va creşte gradul de înţelegere a mecanismului de transmisie monetară, precum şi
eficienţa deciziilor de politică monetară.

Stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară

Asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor reprezintă obiectivul fundamental al Băncii

Naţionale a Moldovei. Stabilitatea preţurilor poate fi definită ca o situaţie în care creşterea
preţurilor este suficient de redusă şi stabilă, astfel încât aceasta să nu exercite o influenţă
semnificativă asupra deciziilor economice ale societăţii. Totodată, stabilitatea preţurilor nu
presupune că toate preţurile sunt stabile sau fixe, ci se pune accent pe menţinerea unei stabilităţi
la nivelul mediu al preţurilor, urmărindu-se, în final, stabilitatea relativă a acestora şi, nicidecum,
cea absolută. Astfel, atingerea stabilităţii preţurilor prin păstrarea valorii în timp sau a vitezei de
erodare a puterii de cumpărare a banilor oferă un cadru favorabil pentru creşterea economică
sustenabilă şi stabilitate macroeconomică. În acest sens, conceptul de stabilitate a preţurilor prin
intermediul unui mediu monetar stabil facilitează buna funcţionare a pieţelor financiare şi se
suprapune cu cel al stabilităţii financiare.
Stabilitatea financiară reprezintă acea caracteristică a sistemului financiar de a face faţă
şocurilor sistematice pe o bază durabilă şi fără perturbări majore, de a aloca eficient resursele
financiare în economie şi de a identifica şi gestiona eficient riscurile. În pofida faptului că
actualmente BNM nu are un rol bine determinat din punct de vedere legal în menţinerea
stabilităţii financiare, BNM are atribuţii implicite în acest domeniu prin reglementarea şi
supravegherea prudenţială a sectorului bancar, monitorizarea sistemelor de plăţi, asigurarea de
lichidităţi prin rolul său de creditor de ultimă instanţă pentru bănci, în cazuri excepţionale.
Astfel, având drept obiectiv fundamental stabilitatea preţurilor, BNM acorda o atenţie deosebită
stabilităţii financiare şi evoluţiei de ansamblu a indicatorilor macroeconomici. Totodată, Banca
Naţională a Moldovei consideră că pentru o stabilitate financiară nu este suficientă doar o
stabilitate a preţurilor, deoarece aceasta mai depinde şi de o multitudine de alţi factori. În
procesul de implementare a politicii monetare pe termen lung stabilitatea preţurilor şi stabilitatea
financiară se favorizează reciproc, iar pe termen scurt pot apărea conflicte între acestea. În acest
context, conflictele pe termen scurt pot deriva din vulnerabilităţile stabilităţii financiare induse
de ratele înalte ale dobânzilor, necesitatea de a acorda credite de ultimă instanţă unor bănci în
cazuri excepţionale pentru menţinerea stabilităţii sectorului bancar, modificarea normei
rezervelor obligatorii, care pot crea unele presiuni asupra lichidităţilor băncilor etc. Nivelul ţintei
de 5.0 la sută anual creează premise favorabile pentru stabilitatea financiară. În adoptarea

21
deciziilor de politică monetară, Banca Naţională a Moldovei se va ghida de obiectivul său
fundamental şi va plasa pe plan secundar stabilitatea financiară.
Totodată, pentru evitarea unor fricţiuni între obiectivul de stabilitate a preţurilor şi stabilitatea
financiară, BNM se axeaza pe:
 creşterea calităţii şi sferei de cuprindere a activităţilor de reglementare şi supraveghere;
 sporirea transparenţei instituţiilor financiare, punând accent pe dezvăluirea informaţiei în
domeniul acordării creditelor şi atragerii depozitelor, precum şi prestării altor servicii;
 schimbul de informaţii cu supraveghetorii naţionali ai grupurilor financiare internaţionale
şi elaborarea testelor de stres la diferite niveluri;
 implementarea cu pragmatism şi transparenţă a politicii monetare şi utilizarea pe larg a
comunicării.

Colaborarea BNM cu Guvernul Republicii Moldova şi organele publice centrale

BNM colaboreaza continuu cu Guvernul Republicii Moldova, organele administraţiei

publice centrale şi locale, inclusiv cu Biroul Naţional de Statistică, Comisia Naţională a Pieţei
Financiare, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, Agenţia Naţională pentru
Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei, Serviciul
Hidrometeorologic de Stat al Republicii Moldova, precum şi cu instituţiile financiare
internaţionale în vederea promovării politicii monetare. Această colaborare presupune schimbul
permanent de informaţii privind modificarea preţurilor reglementate, strategia politicii bugetar –
fiscale, precum şi alte măsuri care ar putea avea efect asupra economiei naţionale şi în special
asupra evoluţiei inflaţiei.

Țintirea directă a inflației

Ţintirea directă a inflaţiei reprezintă strategia de politică monetară prin care BNM stabileşte o
țintă pentru rata inflației pe o anumită perioadă, pe care trebuie să o atingă folosind instrumentele
şi măsurile de politică monetară.

Strategia de țintire directă a inflației include patru elemente principale:

 un mandat explicit al BNM de a urmări stabilitatea prețurilor ca obiectiv fundamental al

politicii monetare, pe de o parte, și un grad înalt de autonomie operațională, pe de altă
parte;
 țintă cantitativă explicită pentru inflație;
 responsabilitatea BNM pentru performanța în atingerea țintei inflației, în principal prin
cerințe de transparență sporită pentru strategia și implementarea politicii monetare;
 decizii de politică monetară bazate pe analiza de perspectivă (engl. forward-looking) a
presiunilor inflaționiste, luând în considerație un spectru larg de informație.

22
 Scopul țintirii directe a inflaţiei

Asigurarea stabilităţii preţurilor şi menţinerea ratei inflaţiei la un nivel redus constituie cel mai
important obiectiv al Băncii Naţionale a Moldovei, deoarece aceasta contribuie la crearea unui
cadru economic relativ stabil care să permită dezvoltarea economică şi asigurarea unui nivel
susţinut al creşterii economice.

În acest context, Banca Naţională a Moldovei consideră că o ţintă joasă, relativ stabilă şi
credibilă a inflaţiei:

 va menţine ratele nominale ale dobânzii la un nivel redus, care vor stimula investiţiile pe
termen lung şi vor permite păstrarea competitivităţii agenţilor economici pe plan intern şi
extern;
 va descuraja activităţile speculative şi va consolida stabilitatea financiară;
 va sprijini creşterea economică de durată, crearea locurilor de muncă şi va duce la
creşterea productivităţii, ceea ce va îmbunătăţi calitatea vieţii populaţiei;
 va proteja populaţia cu venituri fixe şi păturile social-vulnerabile, care sunt afectate în
special de rata înaltă a inflaţiei prin erodarea veniturilor din investiţii şi a plăţilor sociale
(pensii, indemnizaţii etc.).

Realizarea ţintei inflaţioniste

Pentru asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor pe termen mediu, Banca Naţională a

Moldovei depune efort pentru menţinerea inflaţiei (măsurate prin indicele preţurilor de consum)
la nivelul de 5.0 la sută anual cu o posibilă deviere de ± 1.5 puncte procentuale, fiind considerat
nivelul optim pentru creşterea şi dezvoltarea economică a Republicii Moldova pe termen mediu.
Ţinta inflaţiei ia în considerație convergenţa pe termen lung a economiei Republicii Moldova în
relaţie cu principalii săi parteneri comerciali, creşterea continuă a productivităţii în toate
sectoarele economiei şi transformările structurale din economia naţională.
Atingerea ţintei de 5.0 la sută anual este realizată prin utilizarea instrumentului principal de
politică monetară – operaţiunile de piaţă deschisă. În acelaşi timp, BNM utilizează şi
instrumentele auxiliare de politică monetară, precum facilităţile permanente, norma rezervelor
obligatorii şi intervenţiile pe piaţa valutară. Aceste instrumente au un impact direct asupra
nivelului ratelor dobânzilor nominale pe termen scurt pe piaţa monetară. În scopul realizării ţintei
inflaţiei, condiţiile pe piaţa monetară sunt dirijate de BNM prin stabilirea de către Consiliul de
administraţie a indicatorului principal pentru piaţa monetară interbancară pe termen scurt – rata
de bază.

Inflatia actuala

La moment, rata inflatiei in Republica Moldova este de 7,9 % (luna Mai), cu 2,9 % mai
mare decit tinta de 5 %, in scadere acum fata de 13,5 % in luna Ianuarie 2016. Este prognozata o
scaderea a ratei inflatiei in urmatoarele luni. Nivelul dat este datorat unui sir de factori, expusi
mai sus, care sunt atit generali, cit si specifici tarii noastre.

23
 Beneficiile stabilităţii preţurilor

Asigurarea stabilităţii preţurilor şi menţinerea ratei inflaţiei la un nivel redus constituie cel
mai important obiectiv al Băncii Naţionale a Moldovei, deoarece aceasta contribuie la crearea
unui cadru economic relativ stabil care permite dezvoltarea economică şi asigurarea unui nivel
susţinut al creşterii economice.
În acest context, Banca Naţională a Moldovei consideră că o ţintă joasă, relativ stabilă şi
credibilă a inflaţiei:

 va menţine ratele nominale ale dobânzii la un nivel redus, care vor stimula investiţiile pe
termen lung şi vor permite păstrarea competitivităţii agenţilor economici pe plan intern şi
extern;
 va descuraja activităţile speculative şi va consolida stabilitatea financiară;
 va sprijini creşterea economică de durată, crearea locurilor de muncă şi va duce la
creşterea productivităţii, ceea ce va îmbunătăţi calitatea vieţii populaţiei;
 va proteja populaţia cu venituri fixe şi păturile social-vulnerabile, care sunt afectate în
special de rata înaltă a inflaţiei prin erodarea veniturilor din investiţii şi a plăţilor sociale
(pensii, indemnizaţii etc.).

Pentru a răspunde la întrebarea dacă creșterea prețurilor (inflaţia) este suficient de redusă şi
stabilă de la o perioadă la alta este necesar a folosi un mecanism care ar cuantifica fluctuațiile
prețurilor fie ca acestea s-ar modifica în sensul creșterii sau al scăderii. În acest context, inflaţia
poate fi măsurată prin intermediul mai multor indicatori precum deflatorul PIB, indicele
prețurilor de producție (IPP) sau indicele prețurilor de consum (IPC) etc. Conceptul de stabilitate
a prețurilor presupune nu doar protejarea economiei contra inflației, dar și controlul fenomenelor
deflaționiste, care semnalează de cele mai multe ori declinul economic. Beneficiile rezultate din
stabilitatea prețurilor sunt multiple și au efect direct asupra bunăstării populației și permit
dezvoltarea durabilă a economiei naționale, deoarece stabilitatea prețurilor:

 conduce la consolidarea încrederii populației în politica statului și a băncii centrale, astfel

obiectivele autorităților devin mai viabile, iar deciziile de politică monetară mai eficiente;
 și totodată asigură evitarea situațiilor de incertitudine privind evoluția prețurilor în
viitorul apropiat, ceea ce permite cetățenilor un mod rațional de comportare bazat pe
economisire și realizare a proiectelor investiționale.

În final, realizarea obiectivului fundamental al BNM contribuie la dezvoltarea economiei în

condițiile ocupării cât mai active a forței de muncă.

Concluzii
In cadrul acestei lucram am studiat un fenomen complex, numit inflatie, care afecteaza
economia pe plan local si international. Dupa cum am vazut, exista diverse cauze care provoaca
inflatie, dar si forme ale acesteia, dupa cum a demonstrat istoria. Deoarece acest fenomen
afecteaza negativ economia, avind consecinte dependente de amploarea respectivului. In sensul

24
limitarii acestora, in orice economie exista o entitate care supravegheaza si controleaza inflatia,
acesta in majoritatea cazurilor este Banca Nationala, cum si in cazul tarii noastre. Acum in tara
noastra, rata inflatiei este medie spre mica si desi, multi savanti in domeniu considera ca o rata
mica a inflatiei este necesara in economie, totusi, rata de 5%, cu marje de variatie mari,
considerata de BNM, nu reusesc sa mentina o orecare stabilitate a preturilor de care am putea sa
beneficiem noi, cetatenii acestei tari. Chiar daca inflatia este un termen de mult present in
literatura de specialitate, totusi, se remarca necesitatea studierii in continuu a acesteia, in special,
a cauzelor care o determina.

Bibliografie
Ziarul Financiarul, articolul Care sunt cauzele inflatiei?, accesat 21.06.2016.
Creeaza.com, articolul Inflatia – Factorii si cauzele inflatiei. Spirala inflationista, accesat
21.06.2016.
LEGE cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.1995, accesat
21.06.2016.
Wikipedia, Enciclopedie libera, articolul Inflatia, accesat 21.06.2016.
Scritub.com, articolul Inflatia si cauzele ei, accesat 21.06.2016.
Pagina oficiala a Bancii Nationale a Moldovei, accesat 21.06.2016.

25