Ministerul Educațieial,Culturii si Cercetarii al Republicii Moldova

Univeristatea de Stat din Moldova

Facultatea de Științe Economice
Catedra Business și Administrare

Tema: Inflaţia şi cauzele ei

Studenta anului I(BA),gr.171

Golban Anastasia
Specialitatea Business și Administrare
Profesor :Bradu Margareta
Obiect:Teoria Economica

Chișinău 2018

Cuprins
 INTRODUCERE…………………………………………………3-4

CAPITOLUL I CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND NOŢIUNEA DE

INFLATIE SI CAUZELE ACESTEIA

1.1.Noţiunea de inflatie........................................................................................5

1.2 Cauze si forme de manifestare a inflatiei...................................................5-7

1.3 Relaţia inflaţie – şomaj………………………………………………………7

CAPITOLUL II REPREZENTAREA,INFLUENTA SI ANALIZA

INFLATIEI IN RM
2.1 Evolutia inflatiei in Republica Moldova...................................................8

2.2 Influenţa asupra consumului, economisirii şi investiţiilor…….........................8-9

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI..........................................................................10

Bibliografie………………………………………………………………………………11

INTRODUCERE
2
 Inflația este un dezechilibru major prezent în economia oricărei țări, reprezentat de o
creștere generalizată a prețurilor și de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei
naționale,este un fenomen cumulativ în sensul că o creştere prezentă a preţurilor se adaugă unei
creşteri anterioare, constituindu-se într-un punct de plecare pentru o nouă creştere, după teoria
bulgărului de zăpadă. Inflaţia se poate măsura fie la modul absolut, fie la modul relativ.
Termenul de inflaţie a început să fie frecvent utilizat în rândul oamenilor de ştiinţă şi al
oamenilor de afaceri (bancheri), abia pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, deşi fenomenul
inflaţionist exista cu mult înainte de această perioadă. Acest fenomen a apărut cu mult înainte ca
ştiinţa economică să se fi constituit, iar teoria inflaţiei s-a conturat mult mai târziu decât ştiinţa
economică, astfel că inflaţia rămâne cea mai de temută şi controversată formă a dezechilibrului
macroeconomic, din punct de vedere al analizei naturii sale şi a cauzelor şi mecanismelor
declanşatoare. Prima formă a inflaţiei a fost cea monetaro-bănească, care s-a manifestat sub
forma devalorizării mascate a monedelor din metale preţioase, prin punerea în circulaţie a unor
monede false, cu o greutate mai mică sau un conţinut în aur mai redus decât cele oficiale.

Actualitatea temei investigate care este condiţionată de faptul că în specialitate autohtonă

nu exista un studiu pluriaspectual al problemei în cauză, deşi importanţa teoretică şi practică 
este evidentă, în timp ce întreaga activitate in economie a organizatiei gravitează  în asigurarea
mecanismelor eficiente.

Semnificaţia si valoarea aplicativă a lucrării rezidă în concluziile ce se desprind şi care

pot fi utilizate la elaborarea şi perfecţionarea inflatiei, de asemenea în procesul de instruire
profesionistă.

Macroeconomia se bazeaza pe postulatul că dacă  organizatia este naţionala şi domină

economia, atunci se ajunge la cea mai bună alocare posibilă a resurselor. În consecinţă, inflatia se
confruntă cu o adevărată avalanşă informaţională în legătură cu mărfurile prezente pe piaţă. În
plus, în eforturile de a face faţă concurenţei din ce în ce mai acerbe, subiecţii economici exercită
adevărate presiuni informaţionale în încercarea de a-i influenţa să le procure marfa oferită. De
multe ori aceste acţiuni deraiază  spre încălcarea normelor etice ale derulării afacerilor ce le
reglementează.

3
 Baza metodologică a cercetării ştiinţifice: conţine un complex de metode analitice, de
observaţie a evenimentelor şi transformărilor , metode de comparaţie, principalul avantaj al
acestei metode fiind îndreptarea spre căutarea comunului, ceia ce des se repetă în sfera
economica.

Necesitatea comparării între sine a selectării, metode de cercetare a documentelor şi actelor

legislative, metode de inducţie şi deducţie, metode de content-analiză şi invent-analiză, metode
de prognozare etc.

Studiul asupra dezvăluirii,inflatia si cauzele ei,a fost posibil de realizat doar cu ajutorul unor
tehnici speciale.

Cadrul metodologic al studiului cu privire la linflatia si cauzele ei a funcţionarului public îl

constituie teoria de cunoaştere şi cea dialectică.

Structura şi volumul lucrării: Structura lucrarii este efectuată în conformitate cu normele

impuse în întocmirea unei lucrări . Lucrarea respectiva ’’Inflatia si cauzele ei’, conţine o
introducere, la fel şi structurată, subiectul lucrării propriu zis, alcătuit din 2 capitole, concluziile -
atât la conţinutul subiectului şi la actualitatea temei propusă spre cercetare cât şi lista
bibliografică a surselor cercetate care au servit drept bază teoretică pentru întocmirea lucrării.

CAPITOLUL I

4
 CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND NOŢIUNEA DE INFLATIE SI
CAUZELE ACESTEIA

1.1 Notiunea de Inflatie

Inflatia, alaturi de somaj, constituie in prezent un dezechilibru macroeconomic complex,

devenit persistent si omniprezent in aproape toate tarile lumii, in unele dintre ele fiind
considerata inamicul numarul unu al dezvoltarii si progresului economic. Chiar daca pare de
neconceput, inflatia este insuficient conturata conceptual, asupra ei fiind emise numeroase si
interesante puncte de vedere.   Initial, inflatia s-a manifestat sub forma devalorizarii (falsificarii)
banilor confectionati din metale pretioase, continutul nominal al monedelor devenind mai mare
decat continutul lor real. Urmatoarea forma istorica de inflatie este cea a banilor de hartie
convertibili in aur. Cand banii de hartie aflati in circulatie depasea raportul dintre masa aurului
monetar si etalonul aur avea loc cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor.
Prabusirea etalonului aur a creat conditiile trecerii la o noua forma de inflatie – inflatia banilor de
hartie neconvertibili in aur si/sau neconvertibili in general (pe plan extern).Facand o sinteza a
definitiilor putem spune ca inflatia reprezinta o stare economico-financiara de supraincarcare a
canalelor circulatiei cu bani de hartie, in care este rupt echilibrul dintre cantitatea de bani
necesara circulatiei (cererea de bani) si cantitatea de bani aflata in circulatie (oferta de bani) si in
care are loc o crestere generala si de durata a preturilor marfurilor. Concomitent are loc
devalorizarea monetara, manifestata prin scaderea puterii de cumparare a semnelor banesti.
Inflația este un indicator final, care arată la sfârsit de an fiscal dacă politicile guvernamentale
monetare, fiscale, legislative, etc., alături de politicile Băncii Centrale, se coordonează și conduc
la o stabilitate a prețurilor de consum. Cei mai multi dintre economisti considera ca o crestere a
ratei inflatiei este o consecinta a cresterii masei monetare.

1.2 Cauze si forme de manifestare a inflatiei

Inflaţia este un fenomen cumulativ în sensul că o creştere prezentă a preţurilor se adaugă unei
creşteri anterioare, constituindu-se într-un punct de plecare pentru o nouă creştere, după teoria
bulgărului de zăpadă.
Locul şi modul de manifestare:
a) Există inflaţia abundenţei care este prezentă în toate ţările dezvoltate. Are la origine îndeosebi
cauze monetare. Cantitatea prea mare de bani apare aici în raport cu o cantitate mare de bunuri şi
servicii.

5
b) Inflaţia penuriei caracterizează ţările slab dezvoltate. Există o insuficienţă a ofertei şi
surplusului de bani ce apare relativ la o cantitate mică de bunuri şi servicii.. Inflaţia se poate
măsura fie la modul absolut, fie la modul relative. Cauzele inflatiei pot fi impartite, in primul
rand, in cauze monetare si cauze nemonetare. Pe termen lung, inflatia este considerata de
economisti a fi un fenomen monetar, in timp ce pe termen scurt si mediu este influentata de
elasticitate a relativa a salariilor, a preturilor si a ratelor dobanzilor. 

Cauzele care determină inflaţia:

a) Inflaţia prin cerere, apare ca urmare a creşterii cererii agregate, într-o anumită perioadă, într-
un ritm mai mare decât oferta agregată. Altfel spus, excesului de cerere solvabilă îi corespunde o
ofertă rigidă, care nu se poate adapta la exigenţele cererii.
b) Inflaţia prin costuri, apare în situaţia în care, pe ansamblul economiei, costurile de producţie
cresc într-un ritm accentuat, independent de cererea agregată. Dacă agenţii economici
producători sunt confruntaţi cu o sporire a costurilor, ei vor răspunde parţial prin creşterea
preţurilor de vânzare şi parţial prin reducerea volumului activităţii. Măsura în care agenţii
economici vor mări preţurile şi vor reduce producţia depinde de evoluţia cererii agregate. Cu cât
cererea agregată este mai inelastică, cu atât producţia se va reduce mai puţin, povara costurilor
mai mari fiind transferată asupra consumatorilor prin preţuri mai ridicate, marcând astfel
începutul unei inflaţii prin costuri.

c) Inflaţia combinată, unii economişti susţin că, în realitate, inflaţia nu poate fi atribuită exclusiv
cererii sau costurilor, ci ea constituie rezultatul acţiunii combinate a acestor doi factori, vorbindu-
se astfel de o inflaţie mixtă (combinată). Ambele tipuri de inflaţie se manifestă în final ca un
singur fenomen şi anume creşterea generalizată a preţurilor. De altfel, între nivelul costurilor de
producţie şi nivelul veniturilor există o relaţie ca de la parte la întreg, acestea (costul şi venitul)
fiind două categorii economice reflectate de aceeaşi realitate - preţul. Astfel, cele două genuri de
inflaţie ajung să se întrepătrundă, chiar dacă fenomenul a fost declanşat de un singur factor. 
d) Inflatia prin bani,cei dintai economisti ce s-au aplecat asupra cauzelor cresterii preturilor au fost
ispititi de explicatia monetarista (Jean Bodin, William Petty, John Locke, David Hume, David
Ricardo s.a.). Formalizarea cea mai cunoscuta a teoriei cantitative a banilor dateaza de la inceputul
anilor '20 si apartine lui Irving Fischer:

                                                M x V = P x T
   unde: M = cantitatea banilor in circulatie; V = viteza de rotatie a banilor; P = pretul diferitelor
produse; T = volumul tranzactiilor (cantitatea de produse existenta), corespunzand P.I.B. real.

6
 1.3 Relaţia inflaţie – şomaj
De mulţi ani economiştii afirmă existenţa unei corelaţii negative între rata inflaţiei pe de o parte
şi rata şomajului din economie, pe de altă parte. Cu alte cuvinte, nivele ridicate ale şomajului
sunt asociate cu nivele scăzute ale inflaţiei şi invers. Relaţia dintre inflaţie şi şomaj este
reprezentată grafic prin curba Philips, după numele primului economist care a observat această
legătură . Analizând serii de date ale inflaţiei şi şomajului, economiştii au remarcat faptul că
legătura inversă, stabilă, între cei doi indicatori nu este întotdeauna valabilă. O interpretare
alternativă a aceloraşi date ar fi aceea că, în timp ce legătura între inflaţie şi şomaj există la un
anumit moment, poziţia curbelor este determinată şi de un număr de alţi factori. Şomajul este o
consecinţă a creşterii inflaţiei. Foarte multe firme în momentul creşterii preţurilor, nemaiputând
să facă faţă costurilor cu materiile prime şi serviciile, încep să îşi reducă din personal pentru a-şi
putea continua activitatea, iar în unele cazuri ajungând chiar la închiderea activităţii.

Curba lui Philips

A.W. Phillips a fost printre primii economisti care a demonstrat relatia de inversa proportionali-
tate existenta intre somaj si inflatia salariala pe baza unui studiu realizat in Marea Britanie (1861-
1957). Cele doua variabile luate ca reper sunt: nivelul somajului si rata variatiilor somajului.
1. Nivelul somajului. Cand cererea de munca e mare si exista foarte putini oameni nean-gajati
(disponibili), angajatorii vor creste salariile rapid. Cand cererea e mica si somajul ridicat,
muncitorii nu sunt dispusi sa accepte salarii mai mici decat cele pe care le-au avut inainte. De
aceea, salariile vor scadea lent.
2. Rata variatiilor somajului. Cand afacerile sunt in plina expansiune cererea fortei de munca
creste rapid si rata somajului descreste rapid. Angajatorii sunt dispusi sa plateasca mai mult decat
ar face-o daca cererea fortei de munca fie nu ar creste (rata so-majului e neschimbata) sau ar
creste foarte incet.
Phillips a concluzionat ca aceasta relatie este una de forma neliniara, negativa si a ilustrat-o prin
doua diagrame. Curbele care exprima relatia dintre somaj si indicele de inflatie a preturilor (in
locul inflatiei salariale), sunt cunoscute drept ‘’Curbele Phillips’’. Conform acestora, costurile
generale si ale salariilor inseamna un cost major pentru afaceri. Cresterea salariilor va duce la
preturi mai mari pentru produsele si serviciile dintr-o economie, aceasta fiind definitia de baza a
inflatiei.
CAPITOLUL II

7
 REPREZENTAREA,INFLUENTA SI ANALIZA INFLATIEI IN RM
2.1 Evolutia inflatiei in Republica Moldova
Republica Moldova ajuns la o inflație record, de 13,6%
   În trimestrul IV al anului 2015, rata anuală a inflaţiei a constituit 13.4 la sută, fiind cu 2.3
puncte procentuale superioară celei din trimestrul precedent. În luna decembrie 2015, inflația a
accelerat până la valoarea de 13.6 la sută, plasându-se în continuare peste limita superioară a in-
tervalului de variație de ± 1.5 puncte procentuale de la ținta inflației de 5.0 la sută.
Evoluția ascendentă a inflației a fost generată de deprecierea monedei naționale de la sfârșitul
anului 2014 și pe parcursul anului 2015, care a avut un impact pronunțat asupra prețurilor la pro-
dusele alimentare și asupra inflației de bază, acestea majorându-se până la valorile de 14.3 și,
respectiv, 14.6 la sută în luna decembrie 2015, potrivit Raportului asupra inflației prezentat
astăzi. „Deprecierea monedei naționale a lăsat o amprentă semnificativă și asupra prețurilor
reglementate prin impactul pe care l-a avut asupra prețurilor la medicamente, dar mai ales, fiind
cauza principală invocată la aprobarea noilor tarife la energia electrică și gazul din rețea din vara
anului 2015”, spun reprezentanților Băncii Naționale a Moldovei (BNM). Ultimele luni ale
anului 2015 au fost marcate de aprofundarea declinului economiei mondiale, alimentat de
situaţia precară din economiile emergente. Consecinţele temperării economiei chineze sunt
resimţite în indicii de la bursa chineză cu efectele implicite asupra întregului sistem financiar
mondial. Criza economică din Federaţia Rusă ia amploare, iar perspectivele sunt sumbre în
condiţiile continuării diminuării preţurilor la petrol. Pentru prima dată în ultimii ani, economiile
avansate au încheiat anul pe o notă pozitivă. Totuși, BNM a revizuit în scădere prognoza inflației
pentru anii 2016 și 2017. Conform proiecţiei curente, ritmul inflației va înregistra nivelul de 10.1
la sută pentru anul 2016 și de 6.6 la sută în anul 2017. Evoluția ratei inflației în luna ianuarie
2018.În luna decembrie 2017, rata anuală a inflației a constituit 7.3%, fiind similară celei din
luna precedentă. Această dinamică a fost determinată de factori de natura ofertei, de efectul unei
perioade de bază scăzute din anul 2016 și de ajustarea unor tarife la serviciile comunale.
INFOTAG precizează: Banca Naţională aşteaptă revenirea la ţinta inflaţiei de 5% plus-minus
1,5% în a doua jumătate a anului 2018. Inflaţia anuală pentru anul curent este prognozată la
nivelul de 4%.
2.2 Influenţa asupra consumului, economisirii şi investiţiilor
Inflaţia , prin efectul deprecierii monetare, schimbă comportamentul individual, atât în actul de
consum, cât şi în cel al economisirii. Astfel, în calitate de consumatori şi pentru a atenua efectele
deprecierii monedei, agenţii economici sporesc ritmul cumpărărilor, plasându-şi disponibilităţile

8
băneşti, cu precădere în bunuri de folosinţă îndelungată sau în diferite bunuri de valoare precum
obiecte din aur, opere de artă etc. Drept urmare, procesul de economisire va avea de suferit atât
ca nivel, dar mai ales ca structură. În general, inflaţia descurajează economisirea, incitând
subiecţii economici să cheltuiască mai mult. Pe fondul unei inflaţii rapide, indivizii preferă
satisfacţiile prezente celor viitoare, neavând certitudinea că în viitor economisirea unei părţi din
venitul actual le va duce aceeaşi satisfacţie. Acest gen de comportament conduce la modificarea
structurii economisirii. Astfel, va creşte ponderea economisirii pe termen scurt şi cu caracter
speculativ, în detrimentul celei pe termen lung. De aici, rezultă efectul direct şi negativ asupra
investiţiilor. Sunt preferate şi chiar privilegiate investiţiile pe termen scurt, în defavoarea celor pe
termen lung, mai costisitoare, dar destinate formării brute de capital în economie, unde
perspectiva obţinerii de profit este mai îndepărtată. Consecinţa este apariţia unui sector terţiar
supradimensionat, în care întreprinzătorii investitori ajung la profit într-un timp relativ scurt.
Literatura de specialitate nu omite faptul că s-au înregistrat şi se înregistrează fenomene de
creştere economică inflaţionistă. Acest lucru este posibil şi explicabil prin preţurile relativ mari,
incitante pentru producători şi prin rata medie a dobânzii mică, permisivă amortizării
investiţiilor. Continuarea întreţinută a unui asemenea proces se loveşte, însă, de anumite restricţii
(limite). Economisirea forţată, prin renunţare la consum din cauza preţurilor mari, şi
transformarea ei în potenţiale investiţii nu se realizează în orice condiţii. În primul rând, acest
lucru se întâmplă doar în ţările dezvoltate, unde veniturile populaţiei sunt suficient de mari, încât
să poată fi diminuate nominal şi real, pentru a spori economiile prin renunţare la consum. În al
doilea rând, este posibil ca celelalte efecte negative ale inflaţiei să fie mult mai mari decât
efectele pozitive ale creşterii economice inflaţioniste. În concluzie, cel puţin teoretic, inflaţia nu
este acceptată ca factor al creşterii economice durabile. Astfel, atât prin politica restrângerii
cheltuielilor publice (guvernamentale), care presupune menţinerea unor deficite bugetare cât mai
mici, cât şi prin politica presiunii fiscale, care înseamnă o creştere a impozitelor directe şi
indirecte, se realizează aşa-numita "politică deflaţionistă". Dacă aceleaşi pârghii se folosesc în
sens invers, respectiv creşterea cheltuielilor guvernamentale şi reducerea impozitelor, atunci se
are în vedere reducerea şomajului, şi constituie părţi componente ale unei politici denumite
"reflaţioniste" Lichidarea sau cel putin diminuarea inflatiei prin utilizarea unei unice masuri nu
este posibila, fiind necesare aplicarea unor pachete de masuri coerente si interdependente. Pe de
alta parte, controlul si reducerea inflatiei necesita o anumita perioada de timp, pentru ca orice
masura are un ritm propriu de implementare si de aparitie a efectelor.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

9
 Reieşind din cele menţionate mai sus, vom formula următoarele concluzii:

Inflatia este o boala, periculoasa si uneori mortala. O boala care netratata la timp poate distruge
societatea. Nici un guvern nu vrea sa accepte raspunderea producerii inflatiei, nici macar a uneia
mai putin periculoase. Toate acestea pot duce la cresterea preturilor anumitor produse;ele,insa, nu
pot produce cresterea preturilor bunurilor, in general. Ele pot provoca scaderi sau cresteri de
moment ale ratei inflatiei. Dar ele nu pot provoca inflatie continua.  Inflatia apare atunci cand
masa monetara creste mult mai repede decat iesirile si cu cat este mai rapida cresterea masei
monetare pe unitatea de iesire, cu atat este mai mare rata inflatiei.
Chiar daca în prezent, salariile angajaţiilor au crescut aceştia cumpără mai puţine mărfuri.
Practic, vedem că salariul creşte pe hârtie însă, în realitate el scade şi astfel oamenii nu îşi mai
pot satisface integral nevoile, fiind nevoiţi să renunţe la acestea. Pentru Republica Moldova este
benefic un nivel al inflaţiei ce nu depăşeşte 6,5%. Anume până la acest nivel inflaţia nu
reprezintă o constrângere pentru creşterea economică, ci din contra chiar poate stimula
activitatea economică. Pentru niveluri ale inflaţiei cuprinse între 6,5- 11,5% nu s-a identificat o
legătură clară cu creşterea economică, impactul preţurilor ar putea fi atât pozitiv cît şi negativ.
Totuşi, înclinăm spre ideea că în acest interval, majorările de preţuri au un impact negativ redus.
O inflaţie mai mare de 11,5% reprezintă un obstacol în calea creşterii economice. Această
concluzie ne face să apreciem ca fiind corectă decizia BNM de a alege un nivelul de ţintire a
inflaţiei de - 5%, cu o deviere de ± 1%. Totusi, in mod colectiv, ei contribuie la aceasta, cerand
cresteri de salarii neacoperite de productivitate si indexari ale veniturilor de transfer peste
posibilitatile economiei. Cand vin cu revendicari excesive, sindicatele se fac vinovate   de
inflatie. Mecanismul de funcţionare a inflaţiei este nemijlocit legat de cauzele principale care o
provoacă. În acest sens, trebuie analizate corelaţiile care se stabilesc între cererea agregată, oferta
agregată şi nivelul preţurilor. În acest sens, se pot desprinde trei forme cauzale ale inflaţiei
contemporane:inflaţie prin cerere; inflaţie prin costuri; inflaţie combinată. Inflaţia prin
cerere.
În final, trebuie precizat că inflaţia rămâne un fenomen deosebit de complex şi, încă, insuficient
cunoscut, fapt reflectat atât de teoria, cât şi practica economică mondială. În acest context, nu
există o soluţie unică şi magică de combatere a acestui fenomen pretutindeni. Soluţiile pot fi
diferite, în funcţie de realităţile şi tradiţiile fiecărei ţări. Particularii si salariatii nu sunt vinovati
de inflatie. Aceasta daca-i judecam individual.

BIBLIOGRAFIE

10
https://referat-referate.blogspot.md/2016/09/cauzele-inflatiei-contemporane-si.html

https://www.bnm.md/ro/tipuri-de-publicatii/evolutia-ratei-inflatiei

http://independent.md/republica-moldova-ajuns-la-o-inflatie-record-de-136-2/#.WoiDUK5l_IU

Economia de Piata “ Coralia Angelescu” -Editura Economica 1995 Bucuresti.   

https://financiarul.ro/2008/09/13/care-sunt-cauzele-inflatiei/

Friedman Milton, Inflaţie şi sisteme monetare, Editura Ştiinţifică Bucureşti, 1968 , pag. 50

http://www.utgjiu.ro/ecostudent/ecostudent/pdf/2013-01/4_Costescu%20Emilia.pdf

11