2.

2 Caracteristica generala a intreprinderii

Întreprinderea Orhei Vit a fost fondată în anul 1945 având ca obiect de activitate
producerea şi comercializarea conservelor din fructe şi legume, precum si prestarea de servicii de
prelucrare a fructelor și legumelor. Este situată pe o suprafată de 15,1 ha, în centrul Moldovei,
într-o zonă pitorească a orasului Orhei, un centru administrativ, turistic si cultural important.
Filiala intreprinderii Orhei-Vit este localizata in Causeni.

Întreprinderea oferă o gamă largă de produse finite si semifabricate, care sunt naturale,
fără arome, coloranti si aditivi sintetici (sucuri din fructe si legume: mere, mere-coacăză, mere-
visine,piersici, mere-caise, mere-struguri, visine-cirese, mere-pere s.a., nectare, conserve din
legume, pireuri etc.).

În 1977 a fost dată în exploatare prima linie a fabricii noi de conserve. În 1980 a fost
dată în exploatare a doua linie şi secţia aseptică. Între anii 1989 – 1997 au fost achiziţionate şi
instalate o serie de utilaje de productivitate înaltă şi anume:- prese „Buher”, „Andritt” şi
„Flottweg” cu o productivitate totală de 40t/oră,- 2 staţii de concentrare a sucului de mere
„Unipectin” cu o productivitate de 40t/oră,- linie italiană de producere şi ambalare (de tip
„Twist-off”) cu o productivitate de 6000 mii borcane/oră,- 2 linii de ambalare a sucurilor în
pachete de tip „Tetra-Pack” cu o productivitate de 3600 pachete/oră.În anul 1994 întreprinderea
a fost privatizată, fiind reorganizată în societate pe acţiuni,majoritatea acţiunilor 46,2% sunt
răscumpărate de mebrii colectivului de muncă . Companias-a aflat printre liderii procesului de
restructurare în economia naţională, orientându-se activ spre noi pieţe de desfacere, creând noi
produse calitative.

În anul 2001, în secţia de bază au fost instalate: linia tehnologică de turnare a sucurilor în
pachete Tetra Pak TBA8 1000ml, linia tehnologică de turnare a sucurilor în sticle cu cantitatea
de 200, 300,1000ml a firmei italiene FBL, cu o capacitate de producere 6000, 5000, 3600
sticle/oră. În anul 2005 afost montată linia TP A3/Flex TBA 2000ml, VCK 1000ml, cu capac
torsionat, de o productivitate respectiv 5000 şi 7000 tetrapachete pe oră. Astfel întreprinderea
produce anual 30mln pachete precum şi15mln sticle de diverse sucuri şi nectare.Astăzi S.A.
„Orhei-Vit” este o întreprindere modernă, care ocupă un loc de frunte printre producătorii din
aceeaşi ramură din Republica Moldova, având o cifră de afaceri de circa 1 milion $SUA si o
capacitate anuală de producere de 68 mii tone de fructe si legume. Societatea produce 15-
20% din volumul global de producere.
  Întreprinderea dispune de certificate internationale a sistemului de management al calitătii
ISO-9001  HACCP si de numeroase diplome de aur si argint de la diferite expozitii nationale si
internationale („Trofeul de aur”, „Mărul de aur” s.a.).

Causeni

Anul fondării: 2005

In anul 2004 Societatea pe Acţiuni "Orhei-Vit" a procurat inbaza Contractului Nr. 1 din
02.02.2004 activele mobile si imobile ale S.A. "Fabrica de Conserve din Causeni" care la etapa
respectiva se afla in proces de lichidare.

In anul 2005 S.A. "Orhei-Vit" in baza acestor active a fondat Filiala Causeni a S.A. "Orhei-Vit",
Înregistrata la Camera înregistrării de Stat la 12.05.2005. Conducerea Societăţii a pus in fata
Filiatei Causeni a S.A. "Orhei-Vit" sarcina de reutilare a liniilor tehnologice bazata pe tehnologii
modeme de prelucrare a fructelor si legumelor, colectate in zona de sud-vest a republicii.

FILIALA CAUSENI

Localitatea: OR.CAUSENI

Forma de proprietate: Proprietatea privata

Forma juridica: Societati pe actiuni

Adresa postala: or.Căuşeni, str.Tighina 5,

Celular: 0691 03 293

Informatii auxiliare: GSM: 0691 03 293 ORHEI VIT S.A. FILIALA CAUSENI
or.Căuşeni, str.Tighina 5,

Intreprinderea Orhei Vit ,filiala Causeni ofera urmatoarea gama de produse finite si
semifabricate:

I. Produse finite
1. Mazare verde conservata, c/m 425 ml.,
2. Mazare pentru supa, c/m 425 ml.,.
3. Mazare verde conservata neconditionata
4. Castraveti conservati, TO-82-720,
5. Aperetiv din dovlecei, TO-82-430,
 6. Tomate in suc de rosii, TO-82-720,.
Produsele finite indicate corespund standardelor, sunt certificate si pot fi comercializate.

II. Semifabricate
1. Suc de mere concentrat nelimpezit Brix 65 %,
2. Pasta de prune Brix 56%,
3. Pasta corespunde cerintelor documentatiei normative nationale. Referitor la continutul de
OMF in 5 probe testate in laboratorul Centrului de Standartizare au fost determinate
marimile de la 291 mg/kg pina la 1244 mg/kg, iar in proba din 29.08.2010 OMF a
constituit – 1644 mg/kg.
4. Piureu de mere Brix 12 %.
5. Piureu de piersici Brix 13%

2.4 Analiza structurii procesului de productie dupa destinatia operatiilor

Operatiile care formeaya procesele de producere la intreprinderile industriei alimentare sint

numeroase si se clasifica in dependenta de mai multe criterii.
Un criteriu de clasificare este diviyarea operatiilor dupa destinatia acestora in procesul de
productie.In functie de acest criteriu se deosebesc 2 tipuri de operatii:
 Operatii dupa destinatia
productiei

De baza transport de auxiliare

control de servire

de transport
de servire
de control

Operatii de baza – operatii in urma carora se produc anumite schimbari in obiectul muncii , in
starea sa fiyica sau chimica (zdrobire,decojire

 Introducere

Evoluţia întreprinderilor moldoveneşti din ultimii ani indică tot mai evident faptul
că rezultatul procesului de productie trebuie să fie orientată către client şi către
schimbare .

Prin urmare, devine strict necesară căutarea celor mai adecvate metode care să
asigure desfăşurarea activităţii întreprinderilor în condiţii de competitivitate şi
profitabilitate.

Esenta proceselor de productie este reprezentata prin mecanismul de piata, in

cadrul caruia se confrunta, prin concurenta, cererea cu oferta de marfuri (bunuri,
servicii, capitaluri, forta de munca), avind loc, cu ajutorul asa-numitei „miini nevazute”,
un proces de autoreglare a productiei si preturilor, tinzind catre un echilibru relativ; se
obtine astfel o miscare cit mai coerenta si eficienta a productiei si preturilor in raport cu
cererea si oferta, ceea ce antreneaza si alte componente ale vietii social-economice.

Unitatile economice, in procesul de productie pe care il desfasoara, atrag si utilizeaza

factorii de productie – munca, natura si capitalul.Insa o problema actuala intilnita la
multe intreprinderi din Moldova este utilizarea ineficienta si corelarea neadecvata a
acestor factori de productie.

Pentru aceasta producatorul are ca obiectiv micsorarea costului de productie,si

asigurarea unei calitati superioare .Micsorarea costurilor necesita ridicarea nivelului de
calificare a lucratorilor, perfectionarea echipamentelor tehnice de productie, a
tehnologiilor de fabricatie, a activitatii de administrare, de gestiune si conducere,
stimulare materiala, cresterea productivitatii etc.

In conditiile globalizarii este absolut necesar de organizat procesul de productie astfel

incit durata ciclului de productie sa fie minima, sa tina cont si sa aplice in practica cai de
reducere a ciclului de productie,metode de majorare a nivelului de mecanizare a
procesului de productie .

Producatorii trebuie sa aiba in vedere si urmatoarele:

a)sa isi aleaga procesul de productie cel mai eficient, nu numai din punct
de vedere tehnic, ci si economic si ecologic; 
b) sa urmaresca sa cumpere factori de productie, pe cat posibil, la
preturile cele mai mici, fara a neglija calitatea si sa reduca costurile de
functionare a lor; 
c)sa micsoreze consumului de factori de productie pe unitatea de rezultat
prin marirea randamentului lor; 
d)sa asigurare reducerii costurilor in toate fazele muncii, nu numai in
producerea nemijlocita de bunuri economice, ci si in fazele de cercetare si
proiectare, in domeniul gestiunii si conducerii; 
e)sa realizeze obiectivele stabilite, tinand seama de resursele disponibile,
de conditiile de productie existente, in contextul restrictiilor de ordin
economic; 

 Sarcinile lucrarii de an sunt urmatoarele:

 Sa reflect continutul notiunilor si categoriilor de baza referitoare la tema

abordata;
 Sa analizez principalii indicatori ai activitatii intreprinderii Orhei-Vit;
 Sa indic problemele existente ale intreprinderii legate de procesul de productie;
 Sa elaborez un set de masuri concrete de intensificarea a producerii si
perfectionare a organizarii ei ,aratind efectul economic total care poate fi obtinut
in cazul implimentarii masurilor propuse etc.

Capitolul I „Conceptul de proces de productie in itreprinderile industriei alimentare” 

1.1 Definirea conceptului de proces de productie

Întreprinderile productive îsi realizeaza functiunea de productie prin desfasurarea în bune conditii a
procesului de productie.
Procesul de productie contribuie atât la obtinerea diferitelor produse, lucrari si servicii, cât si la
crearea unui ansamblu de relatii de productie între persoane ce concura la realizarea acestuia.
Conceptul de proces de productie poate fi definit :

a)prin totalitatea actiunilor constiente ale angajatilor unei întreprinderi, îndreptate cu ajutorul diferitelor
masini, utilaje sau instalatii asupra materiilor prime, materialelor sau a altor componente în scopul
transformarii lor în produse, lucrari sau servicii cu anumita valoare de piata.
 În cadrul unui proces de productie componenta principala o constituie procesele de munca iar în
anumite ramuri industriale la acestea se adauga si anumite procese industriale. Tinând seama de
aceste componente, conceptul de proces de productie mai poate fi definit:

b) prin totalitatea proceselor de munca si a proceselor naturale ce concura la obtinerea produselor

sau la executia diferitelor lucrari sau servicii.
Procesul de productie poate fi abordat si sub raport cibernetic:

c) ca un proces destinat sa transforme un set de elemente denumite iesiri. 

Abordat din acest punct de vedere, procesul de productie poate fi definit prin trei componente: 
- intrari
- iesiri
- realizarea procesului de productie.
Componenta principala a procesului de munca poate fi definit prin actiunea muncitorilor cu ajutorul
uneltelor de munca asupra diferitelor materii prime, materiale sau alte componente în vederea
transformarii lor în bunuri economice.

Procesul de productie
Actiuni constiente ale oamenilor
presupune :
asupra abiectelor municii

Procese naturale care transforma

procesele muncii

1.4.1. Mărimile de intrare ale subsistemului proces de producţie

Produsele şi serviciile necesare existenţei oamenilor sunt obţinute prin desfăşurarea procesului de producţie, al cărui
rol fundamental este de a combina resursele după o anumită reţetă tehnologică, cu respectarea anumitor standarde de
calitate, cu scopul realizării bunurilor necesare satisfacerii nevoilor clienţilor.
Resursele utilizate în cadrul sistemului întreprindere, precum şi în cadrul subsistemului proces de producţie pot fi
grupate astfel:
 resurse umane;

 resurse materiale;

 resurse financiare;

 resurse informaţionale.

Pornind de la sistemul întreprindere, constatăm că şi pentru subsistemul proces de producţie resursele sunt aceleaşi,
cu o mai mică pondere a resurselor financiare, care sunt gestionate prin desfăşurarea altor activităţi ale întreprinderii,
în cadrul altor subdiviziuni organizatorice. Astfel, o mare importanţă prezintă resursele umane, materiale şi
informaţionale. Aprecierea activităţii unei unităţi economice se poate face numai prin evaluarea modului de utilizare
a fiecărei intrări în sistemul numit „întreprindere", ca şi în subsistemul „proces de producţie", managementului
revenindu-i sarcina de a valorifica informaţiile obţinute din analiza indicatorilor şi de a adapta activitatea unităţii la
cerinţele mediului economic intern şi extern.
Resursele umane, întâlnite şi sub denumirea de forţă de muncă, sunt reprezentate de ansamblul personalului care
participă în mod direct la desfăşurarea procesului de producţie.
Modul în care resursele umane contribuie la desfăşurarea procesului de producţie se reflectă în rodnicia muncii,
respectiv în productivitatea muncii.
Pentru calcularea şi analizarea productivităţii forţei de muncă, potrivit metodologiei EUROSTAT-ului, principalii
indicatori ai forţei de muncă pe termen scurt sunt:
- timpul de lucru utilizat (număr ore/om lucrate);
- forţa de muncă utilizată (număr de persoane angajate);
- câştigurile salariale.
Resursele materiale sunt reprezentate de clădiri şi utilaje de producţie, întâlnite şi sub denumirea de resurse capitale,
de materii prime, materiale şi resurse energetice.
Clădirile reprezintă o componentă a capitalului fix, care participă la mai multe cicluri de producţie, se consumă şi îşi
transmite valoarea asupra produselor sau serviciilor în mod treptat.
Utilajele de producţie sunt tot o componentă a capitalului fix şi sunt reprezentate de ansamblul maşinilor,
instalaţiilor, mijloacelor de transport, aparatelor, uneltelor, echipamentelor şi accesoriilor destinate realizării
procesului de producţie.
Utilajul de producţie se prezintă sub următoarele forme:
 maşini simple de prelucrat;

 maşini-agregat;

 maşini semiautomate;

 maşini automate.

Materiile prime şi materialele sunt componente ale capitalului circulant asupra cărora se acţionează în timpul
procesului de producţie.
Materiile prime pot fi grupate astfel:
- materii prime de bază, care după derularea procesului de producţie se regăsesc în componenta
produsului finit;
- materii prime auxiliare, care, în timpul derulării procesului de producţie, îşi pierd substanţa din
cauza prelucrării şi nu se regăsesc în componenţa produsului finit.
Resursele financiare pot proveni din sursele proprii ale unităţii, precum raportul asociaţilor şi al acţionarilor, din
profitul întreprinderii sau din surse străine, precum împrumuturile bancare.
Resursele informaţionale încep să prezinte o importanţă din ce în ce mai mare în cadrul întreprinderii, în general, şi
al procesului de producţie, în special. Acest fenomen se datorează faptului că progresul tehnic este principalul factor
de producţie, în condiţiile în care resursele materiale devin mai rare şi mai scumpe, iar cerinţele consumatorilor se
diversifică şi se înmulţesc.
De asemenea, informaţia reprezintă un element care aduce un plus de cunoaştere, în condiţiile în care competiţia
dintre agenţii economici devine tot mai acerbă, obligându-i pe aceştia să deţină un sistem informaţional foarte bine
pus la punct.
Reţetele tehnologice sau tehnologiile de fabricaţie, programele software, inovaţiile, invenţiile, situaţia pieţei unui
anumit produs, un articol legislativ, o normă juridică cu aplicabilitate In firmă şi favorabilă acesteia, preţurile
materiilor prime pe diverse pieţe etc, toate acestea reprezintă informaţii posibile pentru agentul economic.
Din punct de vedere valoric, pot fi incluse în categoria intrărilor şi totalitatea cheltuielilor efectuate de unitatea
economică, pentru obţinere a produselor finite

2. Criterii de clasificare a elementelor componente ale procesului de productie

Componentele procesului de productie pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

- în raport cu modul în care participa la executarea diferitelor produse, lucrari sau servicii în procesul
de munca ce constituie principala componenta a unui proces de productie sunt:
Procese de productie

De baza Auxiliare De servire

pregatitoare prelucratoare de montaj/ finisare

a) procesele de munca de baza prin care se înteleg acele procese care au ca scop transformarea
diferitelor materii prime si materiale în produse, lucrari sau servicii care constituie obiectul activitatii
de baza a întreprinderii;
b) procesele auxiliare sunt acelea care prin realizarea lor asigura obtinerea unor produse sau lucrari
care nu constituie obiectul activitatii de baza a întreprinderii, dar care asigura si conditioneaza buna
desfasurare a proceselor de munca de baza;
c) procesele de munca de servire au ca scop executarea unor servicii productive care nu constituie
obiectul activitatii de baza sau activitatii auxiliare dar care prin realizarea lor conditioneaza buna
desfasurare atât a activitatii de baza, cât si a celor auxiliare.
- procesele de productie se mai pot clasifica si în raport cu modul este executie, dupa care sunt:
a) procese manuale
b) procese manual mecanice
c) procese de aparatura.

- în raport cu modul de obtinere a produselor finite din materii prime:

a) procese de munca directe - atunci când produsul finit se obtine ca urmare a efectuari unor
operatii succesive asupra aceleeasi materii prime;
b) procese sintetice - atunci când produsul finit se obtine din mai multe feluri de materii prime dupa
prelucrari succesive;
c) procese analitice când dintr-un singur fel de materii prime se obtine o gama larga de produse.

- în raport cu natura tehnologica a operatiilor efectuate:

a) procese chimice,
b) procese de schimbare a configuratiei sau formei,
c) procese de ansamblu,
d) procese de transport.

- în raport cu natura activitatii desfasurate:

a) procese de productie propriu-zise formate din diferite operatii tehnologice,
b) procese de depozitare sau magazinaj,
c) procese de transport.

Diferitele procese si operatii elementare se reunesc într-un anumit mod formând un flux de productie
specific fabricarii diferitelor produse sau executarii diferitelor lucrari sau servicii.

1.3. Tendintele actuale si de perspectiva în organizarea productiei 

În cadrul sistemelor avansate de productie, sistemul de fabricatie îsi schimba modul de a raspunde
unor sarcini diverse de fabricatie în conditiile de eficienta si competitivitate.
Sistemul flexibil de fabricatie reprezinta un raspuns dat unor cerinte specifice dar nu constituie o
solutie universala aplicabila în orice conditii.
Sistemele de fabricatie actuale reprezinta rezultatul unei evolutii de peste 100 ani si constituie un
mod de raspuns la modificarile aparute în mediul economic în care activeaza.
Un sistem flexibil de fabricatie este un sistem de productie capabil sa se adapteze la sarcini de
productie diferite atât sub raportul formei si dimensiunilor cât si al procesului tehnologic care trebuie
realizat.
Se considera ca un sistem flexibil de fabricatie trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:
1- integrabilitate,
2- adecvare,
3- adaptabilitate,
4- dinamism structural.
În practica nu poate fi vorba de caracteristici absolute si doar de anumite grade de integrabilitate sau
dinamism structural, deoarece nu pot fi atinse simulat toate aceste caracteristici.
Practica a evidentiat trei stadii ale sistemelor flexibile de fabricatie care difera prin complexitate si arie
de cuprindere astfel:
1. Unitatea flexibila de prelucrare
Aceasta reprezinta de regula o masina complexa, echipata cu o magazie multifunctionala, un
amnipulator automat care poate functiona în regim automat.
2. Celula flexibila de fabricatie
Aceasta este constituita din doua sau mai multe unitati flexibile de prelucrare dotate cu masini
controlate direct prin calculator.
3. Sistemul flexibil de fabricatie
Cuprinde mai multe celule de fabricatie conectate prin sisteme automate de transport, iar întreg
sistemul se afla sub controlul direct al unui calculator care dirijeaza si sistemului de depozitare,
echipamentele de masurare automata si testare si o coordonare totala a subsistemelor economice
prin intermediul calculatorului electronic.
Fata de sistemele rigide de fabricatie, cele flexibile prezinta urmatoarele avantaje:
- capacitate mare de adaptare la modificarile survenite prin schimbarea pieselor de prelucrat având
loc modificarea programelor de calculator si nu schimbarea utilajelor;
 - posibilitatea de a prelucra semifabricate în ordine aleatoare;
- autonomie functionala pentru trei schimburi fara interventia directa a operatorului uman;
- utilizarea intensiva a masinilor cu comanda numerica, a robotilor si a sistemelor automate de
transport si control;
- posibilitatea de evolutie si perfectabilitate treptata în functie de necesitatile de productie.
Dezvoltarea sistemelor flexibile de fabricatie precum si introducerea robotizarii constituie directii noi
de organizare, inducând efecte importante asupra tuturor subsistemelor de productie.
În introducerea noilor tehnologii robotizate cea mai mare importanta o au activitatile de pregatire
organizatorica.
S-a constatat ca în multe cazuri fondul de timp al tehnologiilor robotizate este folosit în proportie de
numai 50-55%.
Aceasta situatie nu se datoreaza unor erori tehnologice privind constructia sau modul de operare al
calculatorului, ci unei incorecte organizari si conduceri ale unitatilor de productie.
Aceasta înseamna ca pericolul modificarilor tehnologice nu consta în efectul acestora asupra omului,
ci mai curând în imposibilitatea acestora de a la recunoaste si deci de a-i sesiza si influenta efectele.
Introducerea robotizarii modifica situatia financiara a unitatii industriale 
marindu-i volumul de mijloace fixe, îmbunatatind conditiile de productie, ceea ce va duce la
producerea anumitor perturbatii si la cresterea fiabilitatii sistemelor operative, de executie si de
conducere.

2. Ciclul de productie - notiune si structura

2.1 Notiunea ciclului de productie
Ciclul de productie caracterizeaza nivelul de organizare a productiei si a muncii în
cadrul întreprinderii industriale. În procesul de productie materiile prime si materialele
parcurg o serie de operatii la diferite locuri de munca si în diferite sectii într-o anumita
ordine prevazuta de procesul tehnologic.
Ciclul de productie reprezinta o succesiune de activitati prin care materiile prime si
materialele trec în mod organizat pe fluxul tehnologic pentru a fi transformate în
semifabricate sau produse finite, iar durata ciclului de productie reprezinta intervalul de
timp dintre momentul lansarii în fabricatie a diferitelor materii prime si materiale si
momentul transformarii lor prin prelucrari succesive în produse finite.Durata ciclului de
productie reprezinta un element de baza folosit în programarea productiei în scopul
stabilirii termenelor de începere a procesului de productie a unui produs sau lot, a
elaborarii programelor operative de productie, a calculului stocului de productie
neterminata,necesarului de mijloace circulante si vitezei de rotatie a acestora. 
Prin durata sa, ciclul de productie influenteaza toate laturile activitatii acesteia.Cu
cât este mai mica durata ciclului de productie, cu atât vor fi folosite mai rational
resursele materiale si umane în întreprindere.
Durata ciclului de productie depinde de o serie de factori careinfluenteaza atât
marimea elementelor structurale ale ciclului deproductie, cât si perioada de deplasare a
obiectelor muncii de la o operatie la alta.
Prin structura ciclului de productie se întelege totalitatea
elementelor componente precum si ponderea duratei acestora fata de durata totala a
ciclului de productie.Cunoasterea structurii ciclului de productie este necesara pentru
stabilirea duratei lui, precum si pentru identificarea masurilor tehnice si organizatorice
ce trebuie luate în scopul reducerii acesteia.
Durata totala a ciclului de productie se împarte în doua parti:- perioada de lucru,-
perioada de întreruperi.
Perioada de lucru cuprinde durata ciclului operativ, durata proceselor naturale si durata
activitatii de servire.Ciclul operativ are ponderea cea mai mare în structura ciclului de
productie, durata acestuia cuprinzând duratele tehnologice si durata operatiunilor de
pregatire-încheiere.
Durata proceselor naturale reprezinta perioada de timp de-a lungul careia, sub
influenta conditiilor naturale, procesul de munca înceteaza,procesul de productie
continua.
Activitatea de servire asigura conditiile normale de lucru pentru desfasurarea
operatiilor de transformare nemijlocita a obiectelor muncii în produse finite. În cadrul
acestora intra transportul obiectelor muncii de la un loc demunca la altul si controlul
tehnic de calitate.
Perioada de întrerupere cuprinde întreruperile care au loc în procesulde
productie. În cadrul duratei ciclului de productie nu se include toate întreruperile,ci
numai acelea care sunt considerate normale pentru conditiile respective ale locului de
munca. În functie de cauza care le-a guvernat, întreruperile pot fi grupate în:- întreruperi
în cadrul schimbului sau interoperatii,- în afara schimbului sau de regim.

Factorii de influenta ai duratei ciclului de productie sunt:

-         numarul de operatii care cumpun procesul tehnologic;

-         consumul de manopera necesara efectuarii operatiilor tehnologice;

-         numarul de obiecte ale muncii care se lannseaza simultan în executie;

-         metode de îmbinare în timp si în spatiu a operatiilor tehnologice;

-         numarul si duarata intreruperilor în procesul de productie.

2.2Cai de reducere a duratei ciclului de productie

            Având în vedere influenta majora pe care o are ciclul de productie asupra
principalelor laturi ale activitatii industriale (productivitatea muncii, gestiunea
resuerselor, utilizarea capacitatiilor de productie, etc), este extrem de importanta
identificarea unor cai prin care durata acestiua sa fie optimizata. Aceste cai sunt
orientate atât spre reducerea perioadei propru-zise de productie, cât si spre eliminarea
totala sau minimizarea intreruperilor de orice fel. Având în vedere structura ciclului de
productie, caile de reducere a duratei acesteai pot fi sintetizate în:

-         reducerea duratei operatiilor tehnologice prin introducerea procesului tehnic,

modernizarea tehnologiei de fabricatie, mecanizarea, automatizarea si robotizarea
proceselor de productie, implementarea sistemelor flexibile de fabricatie si a fabricatiei
celulare, optimizarea organizarii spatiale si temporale a productiei etc.;

-         reducerea sau chiar eliminarea tipurilor de pregatire-incheiere prin efectuarea

operatiilor respective în perioade nelucratoare (zile sau schimburi) si prin introducerea
tehnologiei de grup, care permite reglari universale;

-         efectuarea controlului tehnic de calitate prin utilizarea unor mijloace

mecanizate si prin aplicarea unor metode statistice de control, bazate pe calcul
probabilistic; este importanta de asemenea, implementarea sistemelor de autocontrol;

-         reducerea duratei operatiilor de transport intern prin optimizarea fluxurilor de

transport în cadrul verigilor de productie si a intreprinderii în ansamblu, prin folosirea
unor mijloace de transport de mare viteza si de mare capacitate, prin mecanizarea
operatiilor de manipulare a încarcaturilor;

-         reducerea duratei proceselor naturale prin înlocuirea lor cu procese

tehnologice avansate;

-         reducerea duratei intreruperilor interoperatii prin adoptarea unor masuri de

îmbunatatire a organizarii productiei si a muncii, în special prin organizarea unui flux al
productiei.

2.3Ciclul de fabricatie (organizarea  succesiva, paralela, mixta)

Organizarea succesiva. Presupune lansarea, prelucrarea si transmiterea pieselor de

la operatia i la op. i+1 pe loturi intregi,  deci dupa ce piesele lansate au fost prelucrate
toate la prima operatie se transmit in aceasi timp la operatia 2 unde se prelucreaza
toate piesele lansate s.a.m.d

Organziarea paralela. In cadrul organizarii paralele lansarea, prelucrarea si

transmiterea pieselor de la operatia i la i+1 se realiz. individual si fara asteptari. In
aceste conditii gradul de paralelism al procesului de fabricatie creste pt. ca exista
posibilitatea ca piesele din acelasi lot lansat sa se gaseasca total sau partial in aceasi
perioada de timp in diferite stadii de prelucrare

Organizarea paralela se aplica in cadrul productiei de serie mare si masa.

Organizarea mixta se utiliz. in conditiile productiei de serie mijlocie, cand dotarile de

utilaje sunt reduse la unicate deci nu se respecta principiul prop. iar programatorul
doreste sa realizeze un grad de prelucrare in paralel pt. a reduce durata componenentei
tehnologice. Este o combinare intre organizarea succesiva si org. paralela. In
organizarea mixta lansarea, prelucrarea si transmiterea pieselor de la operati i la i+1 se
realiz. pe loturi de transport. Loturile de transport (nt) sunt o diviziune a loturilor de
produse (n) care tr. sa fie realizate. In organizarea mixta tr. sa asiguram conditii de lucru
care sa conduca la continuitatea prelucrarii loturilor de transport la aceasi operatie fara
micropauze, adica in org. mixta ca si in org. succesiva loturile de piese lansate se
prelucreaza continu fara micropauzeOrganizarea mixta se aplica in serie mijlocie si
uneori in serie mica, ea este destul de dificil programat si lotul de transport tr. astfel
format incat sa reprezinte o diviziune a lotului lansat si sa creeze conditii de prelucrare
si manipulare.

Capitolul 2 Caracteristica tehnico –economica a intreprinderii si analiza

procesului de productie

Întreprinderea a fost fondată în anul 1945 având ca obiect de activitate producerea şi

comercializarea conservelor din fructe şi legume, precum si prestarea de servicii de prelucrare a
fructelor și legumelor. Este situată pe o suprafată de 15,1 ha, în centrul Moldovei, într-o zonă
pitorească a orasului Orhei, un centru administrativ, turistic si cultural important. Filiala
intreprinderii Orhei-Vit este localizata in Causeni.

Întreprinderea oferă o gamă largă de produse finite si semifabricate, care sunt naturale,
fără arome, coloranti si aditivi sintetici (sucuri din fructe si legume: mere, mere-coacăză, mere-
visine,piersici, mere-caise, mere-struguri, visine-cirese, mere-pere s.a., nectare, conserve din
legume, pireuri etc.).

În 1977 a fost dată în exploatare prima linie a fabricii noi de conserve. În 1980 a fost
dată în exploatare a doua linie şi secţia aseptică. Între anii 1989 – 1997 au fost achiziţionate şi
instalate o serie de utilaje de productivitate înaltă şi anume:- prese „Buher”, „Andritt” şi
„Flottweg” cu o productivitate totală de 40t/oră,- 2 staţii de concentrare a sucului de mere
„Unipectin” cu o productivitate de 40t/oră,- linie italiană de producere şi ambalare (de tip
„Twist-off”) cu o productivitate de 6000 mii borcane/oră,- 2 linii de ambalare a sucurilor în
pachete de tip „Tetra-Pack” cu o productivitate de 3600 pachete/oră.În anul 1994 întreprinderea
a fost privatizată, fiind reorganizată în societate pe acţiuni,majoritatea acţiunilor 46,2% sunt
răscumpărate de mebrii colectivului de muncă . Companias-a aflat printre liderii procesului de
restructurare în economia naţională, orientându-se activ spre noi pieţe de desfacere, creând noi
produse calitative.

În anul 2001, în secţia de bază au fost instalate: linia tehnologică de turnare a sucurilor în
pachete Tetra Pak TBA8 1000ml, linia tehnologică de turnare a sucurilor în sticle cu cantitatea
de 200, 300,1000ml a firmei italiene FBL, cu o capacitate de producere 6000, 5000, 3600
sticle/oră. În anul 2005 afost montată linia TP A3/Flex TBA 2000ml, VCK 1000ml, cu capac
torsionat, de o productivitate respectiv 5000 şi 7000 tetrapachete pe oră. Astfel întreprinderea
produce anual 30mln pachete precum şi15mln sticle de diverse sucuri şi nectare.Astăzi S.A.
„Orhei-Vit” este o întreprindere modernă, care ocupă un loc de frunte printre producătorii din
aceeaşi ramură din Republica Moldova, având o cifră de afaceri de circa 1 milion $SUA si o
capacitate anuală de producere de 68 mii tone de fructe si legume. Societatea produce 15-
20% din volumul global de producere.

 Întreprinderea dispune de certificate internationale a sistemului de management al calitătii

ISO-9001  HACCP si de numeroase diplome de aur si argint de la diferite expozitii nationale si
internationale („Trofeul de aur”, „Mărul de aur” s.a.).

Causeni

Anul fondării: 2005

In anul 2004 Societatea pe Acţiuni "Orhei-Vit" a procurat inbaza Contractului Nr. 1 din
02.02.2004 activele mobile si imobile ale S.A. "Fabrica de Conserve din Causeni" care la etapa
respectiva se afla in proces de lichidare.

In anul 2005 S.A. "Orhei-Vit" in baza acestor active a fondat Filiala Causeni a S.A. "Orhei-Vit",
Înregistrata la Camera înregistrării de Stat la 12.05.2005. Conducerea Societăţii a pus in fata
Filiatei Causeni a S.A. "Orhei-Vit" sarcina de reutilare a liniilor tehnologice bazata pe tehnologii
modeme de prelucrare a fructelor si legumelor, colectate in zona de sud-vest a republicii.

1.2 Date referitoare la intreprindere :

Denumirea întreprinderii: SA „Orhei-Vit”

Data înregistrării la Camera Înregistrării de Stat:01. 07. 1994

Cod fiscal de înregistrare: 1003606004176

Forma juridică: Societate pe Acţiuni

Date de contact: Republica Moldova, or. Orhei, Stejarilor, 20

Tel/fax: +373 235 30003, +373 235 38306 www.orhei

Genul de activitate practicat:

Fabricarea sucurilor, dulceţei, legumelor conservate şi produselor pentru copii

Categorii: Apă, Sucuri, Conservate şi Congelate, Comerţ en-gros

Mărci :VITA BABY, GUSTOS, VITA, NATURALIS, VITA PREMIUM

FILIALA CAUSENI

Localitatea: OR.CAUSENI

Forma de proprietate: Proprietatea privata

Forma juridica: Societati pe actiuni

Adresa postala: or.Căuşeni, str.Tighina 5,

Celular: 0691 03 293

Informatii auxiliare: GSM: 0691 03 293 ORHEI VIT S.A. FILIALA CAUSENI
or.Căuşeni, str.Tighina 5,

1.3 Lista furnizorilor din agricultură

Nr. Denumirea Numele, Prenumele
1 Agarista-agricola SRL Pantelei Ion
2 Agrocapaclia – Egro Cap Gheorghe Nicolai
3 Agro – Cervit SRL D-na Valentina
4 Agroholtineni SRL Iurii Ion
5 Agro-Vita Comerţ SRL Barabarosie
6 P/ f Babenco Vladimir Babenco Vladimir
7 P/f Bacal Victor Bacal Victor
8 Basarabia SRL
9 Bavasco- C SRL Bacal Vasile
10 Bebei – Prim SRL Vasile Gheorghe
 11 Bioprotect SRL Osipov Veaceslav
12 Bogatmos SRL Bocancia Dumitru
Mih.
13 BTG – Agro SRL Sergiu Tataroi
14 Caiirim Cap SRL
15 r. Cahul Petru
16 Carahasani Agro SRL Cociu Vsile Chir.
17 Cerealia Prim SRL Pascan Stepan
18 Colegiul Tehnic Agricol din Svetlii Nicolai Gheorghe
19 G.Ţ. Danoi Alexandru Danoi Alexandru
20 Diamagvar SRL Baltag Nicolai
21 Doroţcaia Agro Cap Crocmazan Mihail
22 Focar Agro SRL Belotcaci Valerii
23 Ilinstal SRL
24 Macovei Mihai Valerii
25 Maidan Grup SRL Feodor Petru
26 Mariana Girbu SRL
27 Puti Lenina Rudenco Ana
28 Parvier SRL Para Filimon
29 Perecos Prim SRL Mihai Mihai
30 Post Prodagro SRL Postica V.
31 Sadac Agro SRL Nicolai Gheorghe
32 Sandu Nelu SRL Cojocari Ion
33 Sermal Com SC Purcărianu Srgiu
34 P/f Sirghii Vladimir Sirghii Vladimir
35 Vatra Răzeşească SRL Cotorobai Nicolai A
36 Zăvoiul Mare SRL Valentin Afanasii
37 Germes Agro Service SRL Nadejda Dumitru

SA „Orhei-Vit” este o întreprindere cu capital

privat, in cadrul căreia activează circa 300

angajaţi de bază, dintre care 24 cu studii

superioare, 26 cu studii medii speciale şi 224 de

alte categorii. Pe parcursul ultimilor 3 ani, cifra

de afaceri a înregistrat o etapă de stagnare.

Activitatea se poziţionează la domeniul

industrie. Procesul de producţie are loc în

serie, iar bunurile fabricate se includ în categoria

celor de larg consum. Gama sortimentală

este reprezentată de produse cum ar fi:

· Sucuri Tetra-Pak;

· Sucuri concentrate;

· Produse pentru copii;

· Legume conservate;

· Dulceaţă.

Baza tehnică a întreprinderii este una

combinată. Capacităţile de producţie a

întreprinderii sunt folosite la nivel mediu, existând

posibilităţi de extindere şi sporire a volumului

bunurilor fabricate. Factorul de bază care

împiedică utilizarea capacităţilor la maxim

este lipsa pieţei de desfacere. Metodele de

depăşire a acestui impediment ar fi acapararea

noilor pieţe şi majorarea volumului livrărilor.

Depozitul produsului finit asigură păstrarea

adecvată a acestuia. Procesul de producţie

este controlat conform cerinţelor tehnologice şi

documentaţiei de funcţionare sanitar-igienice.

Activitatea implică controlul calităţii bunurilor

fabricate în laborator.

Productivitatea şi serviciile de calitate se

datorează mediului şi condiţiilor bune de muncă,

calităţii materiei prime şi abilităţilor personalului. La sporirea productivităţii şi

îmbunătăţirea produsului ar

ajuta modernizarea bazei tehnice şi utilizarea unor noi politici de marketing.

Dificultăţile majore cu care se confruntă afacerea sunt impozitele exagerate,

concurenţa neloială şi rata
dobânzii sporită pentru creditele bancare. În cadrul întreprinderii au fost
implementate standardele de

calitate ISO 9001 şi HACCP. Agentul economic dispune de următoarele mărci

înregistrate: „Baby”,

„Vita”, „Naturalis”.

Produsele fabricate sunt destinate comercializării pe piaţa naţională şi

internaţională. Se exportă în

Rusia, România, Ucraina, Kazahstan, Germania, Ţările Baltice. in prezent compania

exporta lunar productie in suma de 600-700 mii USD sau, circa 70% din totalul volumului
de productie. Printre principalii importatori se numara statele CSI, Tarile Baltice, Rominia,
Germania, Finlanda si Cipru. Pe piata interna livrarile lunare sunt evaluate la 300 mii USD. 

În anul 2008, în producerea conservelor au fost antrenate 25 întreprinderi, inclusiv 8 de mare capacitate: societăţile
pe acţiuni “Natur-Bravo”, “Fabrica de conserve Orhei-Vit”, “Alfa-Nistru” şi “Fabrica  de conserve din Coşniţa” etc.,
capacitatea de producţie a cărora constituie circa 185 mii tone conserve.
 

Din punctul de vedere al realizării tehnologice şi al muncii, procesele de producţie

parţiale se împart în operaţii.
Operaţia reprezintă partea procesului de producţie de cărei efectuare răspunde un
executant, pe un anumit loc de muncă, prevăzut cu anumite utilaje şi unele de muncă, acţionând
asupra unor anumite obiecte sau grupe de obiecte ale muncii în cadrul aceleiaşi tehnologii.
Lucrările care se efectuează în cadrul unei operaţii depind de stadiul în care se găseşte
transformarea obiectului muncii, precum şi de sistemul de producţie (individual, de serie, de
masă). Astfel, în cazul stadiului de prelucrări primare (turnare, forjare), lucrările specifice din
care sunt constituite operaţiile sunt: preparare a amestecurilor de formare, miezuire, turnare,
dezbatere, sablare (la turnare) sau debitare, îndreptare, încălzirea materialului, forjare liberă,
matriţare, debavurare (la forjare). În stadiul de prelucrări mecanice sau de asamblare, lucrările
din care sunt constituite operaţiile sunt: centrare, retezare, strunjire de degroşare, strunjire de
finisare (la prelucrări mecanice) sau asamblare parţială, asamblare finală, probe tehnologice,
rodaj, finisare, ambalare (la montaj).
Diferenţierea procesului de producţie pe stadii, procese parţiale şi operaţii nu satisface în
întregime cerinţele organizării moderne a producţiei, deoarece tendinţa actuală de creştere
continuă a seriei de fabricaţie, fundamentată în principal pe criteriile eficienţei economice a
producţiei, implică cunoaşterea şi studierea amănunţită a microdinamicii muncii, în vederea
sincronizării diferitelor operaţii, în conformitate cu tactul general al fabricaţiei şi organizarea
funcţional-ergonomică a muncii. Din aceste motive, operaţia ca element structural de bază al
procesului de producţie este descompusă la rândul ei într-o serie de diviziuni care
grupeazălucrările simple efectuate de maşinile-unelte (latura tehnol

lucrările simple efectuate de maşinile-unelte (latura tehnologică) şi acţiunile executantului în

procesul de producţie (latura procesului de muncă) (fig. 1.1).
Fiecare din diviziunile operaţiei poate fi caracterizată, în funcţie de anumite elemente
specifice, după cum urmează:
- faza este partea operaţiei caracterizată prin invariabilitatea suprafeţei de prelucrat, a
sculei şi a regimului de aşhiere;
- trecerea este partea fazei care are drept rezultat îndepărtarea unui singur strat de
metal.
Aceste diviziuni sunt necesare şi suficiente pentru elaborarea tehnologiei de fabricaţie,
dar pentru studiul muncii este necesară împărţirea fiecărei diviziuni în: complexe de mânuiri,
mânuiri, acţiuni şi mişcări elementare.
- complexul de mânuiri cuprinde o serie de mânuiri înlănţuite tehnologic în scopul
realizării unei lucrări;
- mânuirea este formată dintr-un ciclu închis de acţiuni de lucru caracterizate prin scop
şi invariabilitatea factorilor materiali ce o compun;
- acţiunile sunt părţile componente ale mânuirilor care indică un anumit efect;
- mişcările elementare sunt cele mai discrete manifestări fiziologice sesizabile ale
procesului de muncă, care compun acţiunile.
Pe măsura trecerii de la producţia de serie mică spre serie mare şi masă creşte importanţa
diferenţierii procesului de producţie în elementele sale componente, în vederea studierii
amănunţite a acestora şi organizării raţionale a procesului de muncă.

Analiza structurii duratei ciclului de producţie

Punctul de plecare a dictat de premisa că ciclul de producţie este un indicator de bază în
activitatea unei unităţi economice. Importanţa este determinată de influenţa pe care o exercită
ciclul de
producţie asupra: volumului de producţie, mărimii capacităţii de producţie, necesarul de
aprovizionare
cu materii prime, materiale şi asupra termenelor de livrare a produselor către diferiţi clienţi.
Durata ciclului de producţie reprezintă intervalul de timp necesar obţinerii unui produs finit, din
momentul intrării în fabricaţie a materiei prime şi până la efectuarea controlului final de calitate
şi
depozitarea produsului.
Structura duratei ciclului de producţie este prezentată în figura 2.
Fig. 2: Schema duratei ciclului de producţie.
Printre factorii care influenţează durata ciclului de producţie se numără:
- caracterul producţiei,
- natura procesului tehnologic,
- nivelul de înzestrare tehnică a procesului de producţie şi a muncii. Ţinând cont de influenţa
factorilor, se pot înregistra diferenţe ale structurii duratei ciclului de
producţie la întreprinderi care aparţin aceleiaşi ramuri industriale sau chiar în cazul unor ramuri
industriale diferite.
Având în vedere elementele care intră în structura duratei ciclului de producţie, se poate folosi
relaţia:
cp pi ct pn tr CTC i D = t + D + t + t + t + t
unde:
Dcp
- este durata ciclului de producţie,
pi
t - este timpul de pregătire – încheiere pe produs,
Dct
- este durata ciclului tehnologic,
pn
t - este durata proceselor naturale,
tr
t - este durata operaţiilor de transport intern,
CTC
t - este durata operaţiilor de CTC,
i
t - este timpul de întreruperi.
Pentru determinarea duratei ciclului d

.2.6. Ciclul de productie

      Managementul productiei are ca arie de actiune toate procesele derulate în cadrul unei întreprinderi , cuprinse între
faza de primire a comenzilor de la clienti si livrarea produselor finite sau a serviciilor catre acestia. Acest interval se poate
determina prin calcule de fundamentare a ciclului de productie.

      Ciclul de productie a unui produs sau a unui lot de produse reprezinta perioada de timp din momentul lansarii în
fabricatie sub foma de materii prime pana în momentul finalizarii, prelucrarii obiectelor muncii, materializat în obtinerea
prioduselor finite. Ciclul de productie reprezinta deci, succesiunea operatiilor tehnologice si a activitatilor prin care obiectele
muncii trec în mod organizat pentru a fi preluate si transfiormate în produse finite. Caracteristica fundamentala a ciclului de
productie o reprezinta durata sa, adica intervalul de timp dintre momentul începerii primei operatii si momentul obtiinerii
produsului finit. Durata ciclului de fabricatie este unul dintre cei mai importanti parametrii ai managementului activitatilor
productive, servind la elaborarea programelor de productie ale verigilor de productie, la stabilirea termenelor de lansare în
executie, la determinarea nivelului si gradului de finisare a executiei, la control si evidenta productiei neterminate, la
identificcarea decalajelor dintre diverse stadii de fabricatie, la determinarea necesarului de mijloace circulante si a gestiunii
acesteia si la caracterizarea gradului de organizare în timp a productiei.

Structura ciclului de productie este dat de componenta acestuia si de ponderea fiecarui componente în durata totala a
sa. Cunoasterea cât mai detaliata a structurii ciclului de productie este necesara în vederea calculului duratei sale si a
elaborarii masurilor tahnico-organizatorice care sa duca la reducerea sa.

Ciclul de productie este format din doua elemente principale: perioada de fabricatie si timpul de intrerupere. La randul
lor acestea sunt descompuse în mai multe elemente (fig.1.), astfel perioada de fabricatie este compusa din ciclul operativ,
componenta cu ponderea cea mai mare în cadrul perioadei de fabricatie si în general, în cadrul intregului ciclu de productie
fiind alcatuit din operatiile tehnologice si lucrarile de pregatire-incheiere. Operatiile auxiliare, cum ar fi controlul tehnic de
calitate si transporturi intern. Procese naturale, componente care apar doar în anumite ramuri industriale în care este
necesar doar o perioada de timp pentru actiunea unor factori naturali. A doua componenta majora a ciclului de productie
este foramata din intreruperile determinate de cauze obiective care tin de foma de organizare a productiei, având doua
componente: întreruperile interoperatii, provocate de asteptarea eliberarii locurilor de munca ocupate cu alte lucrari si de
asteptarile manifestate la nivalul sectiilor de productie pentru completarea loturilor de produse la sectia anterioara.
Intreruperi interschimb si de zile calendaristice, genrate de existenta zilelor si schimburilor nelucratoare.

1.2.4.  Organizarea functionalǎ a procesului de productie

            Atunci cǎnd volumul productiei este mai mic ca si în cazu productiei de serie micǎ si mijlocie si chiar individualǎ, nu
se justificǎ organizarea liniilor de productie în flux, solutia care se adoptǎ fiind cea a organizarii functionale care se bazeaza
pe gruparea utilajelor pe principiul specializǎrii tehnologice: se grupeazǎ spatial verigile de productie constituite din utilaje
din acelasi tip, pe care se vor executa toate operatiile sau un grup important de operatii pentru toate reperele sau produsele
programate. Principalele caracteristici ale acestei metode de organizare a productiei sunt:

-         sectiile de bazǎ se constituie pentru efectuarea anumitor faze sau stadii ale procesuli tehnologic; dotarea locurilor
de muncǎ se face cu utilaje si masini universale capabile sǎ se adaptaze în timp scurt la schimbarea nomenclatorului de
fabricatie ceea ce permite efectuarea operatiilot tehnologice la o mare varietate de produse;

-         forta de muncǎ necesita o calificare ridicatǎ, efectuind diverse operatii la divrese sortimente de produse;

-         în cazul fabricarii unor produse complexe si de mare gabarit, în serii mici sau unicate, organizarea procesului de
productie se poate face dupa principiul pozitiei fixe, potrivit careia amplasarea produlului care se fabricǎ este fixǎ, iar
prelucrarea si asamblarea lui se face prin deplasarea muncitorilor de la un loc de muncǎ la altul, cu succesiunea operatiilor
impuse de structura procesului tehnologic.

-         transferul produselor de la o grupǎ de utilaje la alta se face pe loturi, cu ajutorul unor mijloace de transport cu
deplasare discontinuǎ, ceea ce determina crearea de stocuri de productie în curs;

-         fabricarea produselor pe baza acestor metode presupune initial, eleborarea unor tehnologii sunmare în care se
precizeazǎ fazele de excutie, felul si succesiunea operatiior, grupele de utilaje necesare; tehnologia detaliata urmaezǎ a fi
definitivata pentru fiecare produs la fiecare loc de muncǎ de catre inginerii tehnologi, maistri sau muncitori; în acest fel se
evitǎ în faza de proiectare elaborarea unor tehnologii foarte complicate care ar necesita un timp indelungat si costuri foarte
ridicate.
 Cele mai importante avantaje ale acestei metode de organizare a productiei se referǎ la:

-         procesul de productie are o flexibilitate mare putând sa se adaptaze rapid la schimbarea nomenclatoruli de
fabricatie;

-         divizarea fazei de proiectare intr-o proiectare genericǎ si una detaliatǎ permite o mai bunǎ adaptare a structuri
procesului la caracteristicile fiecǎrui produs;

-         utilajele, personalul si resursele materiale se pot substitui fǎrǎ a genera pierderi sau a perturba desfasura
procesului de productie;

-         capabilitatea de a produce o gamǎ largǎ de sortimente la un pret relativ redus.

Dezavantajele majore vizeazǎ:

-         costuri de personal ridicate, având în vedere necesitatea calificarii ridicate a fortei de muncǎ;

-         managementul acestei forme de organizare este mai dificil de realizat intrucat fiecare proces de productie tebuie
tratat diferit

-         costuri ridicate cu manipularea si cu transportul intern;

-         controlul calitǎtii procesului si al produselor este mai complex datoritǎ caracteristicilor si performantelor diferite ale
produselor finite, precum si a faptului cǎ planificarea si programarea productiei diferǎ de la un ciclu de productie la altul.

Existǎ numeroase criterii de clasificare a variantelor de clasificare a productiei prin aeasta metodǎ, dar cel mai
important din punctul de vedere al analizei proceselor de productie vizeazǎ simultan structura gamei sortimentale si tipologia
grupelor de masini  putand fi identificate patru situatii:

-         gamǎ monosortimentalǎ realizatǎ pe o singurǎ grupǎ de utilaje;

-         gamǎ multisortimentalǎ realizatǎ pe o singurǎ grupǎ de utilaje;

-         gamǎ monosortimentalǎ realizatǎ pe mai multe grupe de utilaje;

-         gamǎ multisortimentalǎ realizatǎ pe mai multe grupe de utilaje.

Interschimb
 

Determinarea duratei ciclului de productie[10]

       Calculul duratei ciclului de productie se bazeaza în primul rând pe determinarea duratei componentei. La stabilirea
valorii trebuie luat în considerare gradul de simultaneitate, respectiv de suprapunere în timp a prelucrarii pieselor sau
produselor la diferite operatii din componenta procesului tehnologic. Acest grad de simultaneitate depinde de forma de
organizare a productiei: în flux, pe loturi, pe comenzi, care impune un anumit grad de îmbinare temporala si spatiala a
operatiilor tehnologice. Rezulta trei modalitati de imbinare pentru care exista metodologii distincte de calcul a duratei ciclului
operativ:

a)      Imbinarea succesiva: în conditiile productiei pe comenzi (specifica productiei de serie mica sau individuala) este,
în general, caracteristica îmbinarea succesiva a operatiilor tehnologice: fiecare operatie începe doar dupa ce întregul lot de
produse a fost prelucrat la o operatie anterioara, produsele ce compun un lot fiind lansate simultan în fabricatie. Avantajul
principal al imbinarii succesive consta în faptul ca asigura functionarea fara intrerupere a masinilor si a locurilor de munca
pe întreaga perioada de timp în care se o prelucreaza lotul de produse la operatia respectiva. Dezavantajul major este însa
al duratei semnificative al ciclului operativ, cu efecte negative asupra necesarului de mijloace circulante.

b)      Imbinare paralela: în conditiile productiei organizate în flux, este specifica îmbinarea  paralela a operatiilor
tehnologice, constând în transmiterea bucata cu bucata a obiectelor muncii de la o operatie la alta, odata ce prelucrarea la
operatia precedenta a fost incheiata. Atunci când duratele operatiunilor tehnologice sunt egale, procesul tehnologic se
desfasoara fara întreruperi atât la nivelul utilajelor cât si la nivelul obiectelor muncii (asa cum este redat în fig.1 un lot de 3
piese, prelucrate la 4 operatii).

hnologic.Cu unele excepţii (în special în industria alimentară, în industria farmaceutică-

unde ponderea proceselor naturale, la unele produse, este importantă), ciclul tehnologic deține
cea mai mare pondere, care determină hotărâtor întreaga durată a ciclului de fabricaţie.
Operaţiile auxiliare sunt operaţii netehnologice prin care nu se intervine direct în
transformarea obiectelor muncii în produse, dar prin care se creează condiţii pentru aceasta (
de reparare a utilajului de producţie, de transport intern etc).
Întreruperile normale sunt întreruperi necesare sau unele întreruperi inevitabile ale
ciclului tehnologic.
Întreruperile interoperaţii sunt aşteptări ale semifabricatelor înaintea operaţiilor care
urmează, atunci când maşinile respective nu sunt disponibile (sunt încărcate cu alte lucrări).
Sunt inerente la producţia în serii mici şi mijlocii şi în producţia de unicate, unde , în cursul
săptămânii, decadei sau cel al lunii, pe aceleaşi maşini se execută diferite repere. Sunt excluse
la producţia de serie mare şi masă, organizată pe linii tehnologice cu flux continuu, având în
vedere specializarea pe obiecte a liniilor tehnologice şi transferul ritmic al obiectelor de la o
operaţie la alta.
În condiţiile organizării producţiei în flux continuu, pe linii tehnologice, în cadrul
schimburilor de lucru apar însă, ca o componentă distinctă a ciclului de fabricaţie,
întreruperile pentru odihna muncitorilor (în celelalte forme de organizare a producţiei,
timpul pentru odihnă se află cuprins, sub formă de cote-părţi în duratele operaţiilor).
Schimburile neprogramate sau schimburi nelucrătoare sunt acelea care apar datorită
nefolosirii complete a celor trei schimburi de lucru pe zi din diverse motive. Pot apărea în
cazul neconcordanţelor dintre capacităţile de producţie ale secţiilor. Pentru un program de
producţie dat al întreprinderii, unele secţii trebuie să lucreze în trei schimburi, iar altele să fie
suficient să funcţioneze (să spunem) în două schimburi. La acestea din urmă secţii, schimbul
al 3-lea este un schimb neprogramat (nelucrător) care constituie o întrerupere a ciclului
tehnologic, ceea ce determină o prelungire a duratei ciclului de fabricaţie.
Stabilirea duratelor componentelor structurale ale ciclului de fabricaţie se face-în
funcţie de natura acestora- prin calcul analitic sau prin determinări experimentale la faţa
locului, în secţii şi ateliere.
 

 
Aceasta presupune derularea
unor acţiuni organizatorice capabile să permită utilizarea cât mai eficientă a metodelor şi
tehnicilor
moderne de management. O atare abordare a gestiunii întreprinderii poate fi realizată însă, doar
în baza
unui suport informaţional adecvat (în primul rând, în baza a informaţiei despre costuri) întrucât,
procesul
decizional presupune numeroase informaţii care trebuie elaborate, furnizate, interpretate şi
riguros
controlate.
Incontestabil, informaţia despre costuri este foarte importantă. Sub dublul efect al creşterii
presiunii
concurenţei şi al sporirii numărului de produse şi procese de producţie, întreprinderile sunt
forţate să-şi
analizeze mai bine costurile, pentru a determina cu cea mai mare precizie preţurile de vânzare şi
marjele
realizabile pentru fiecare produs. Cunoaşterea datelor este necesară şi pentru luarea deciziilor
adecvate şi
urmărirea executării acestora. Cele mai multe dintre ele vizează: influenţele mediului de afaceri
asupra
activităţii de business, măsura în care costurile întreprinderii sunt competitive, marja de profit a
întreprinderii potrivit structurii sale de producţie, evoluţiile costurilor - corelate cu evoluţia
producţiei şi
cu alţi factori de influenţă, componentele costurilor asupra cărora se poate acţiona, raţionalitatea
evoluţiei costurilor şi măsurile ce se pot lua; mărimea abaterilor de la indicatorii bugetaţi şi
influenţa
acestora asupra afacerii în general şi a marjelor de producţie în particular.