UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA JURNALISM ȘI ȘTIINȚE ALE COMUNICĂRII

DEPARTAMENTUL TEORIA ȘI PRACTICA JURNALISMULUI

FACTORII INTERNI ȘI EXTERNI AI ORGANIZAȚIEI

COMBINATUL DE VINURI MILEȘTII MICI

Psihologia Comunicării în Organizației

Realizat:
Mihaela Josanu

Verificat:
Ludmila Rusnac

Chișinău, 2018
COMBINATUL DE VINURI DE CALITATE "MILEŞTII MICI"
Analiza factorilor interni și factorilor externi Mileștii Mici
Istoricul companiei potrivit IDNO.md
Aprilie-2015 Fondatori: din in Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii
Moldova.
Noiembrie-2015 Fondatori: din Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii
Moldova in MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE AL REPUBLICII
MOLDOVA
August-2016 Conducator: din CASTRAVEŢ GHEORGHE in BEZEDE VIOREL
Septembrie-2018 Fondatori: din MINISTERUL AGRICULTURII ŞI INDUSTRIEI
ALIMENTARE AL REPUBLICII MOLDOVA in AGENŢIA PROPRIETĂŢII PUBLICE
Genurile de activitate nelicențiate:
 Servicii pentru agricultură
 Prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor
 Fabricarea vinului
 „Combinatul de vinuri de calitate Mileștii Mici ÎS” (abreviat CVC Mileștii Mici) este
un producător de vin din Republica Moldova. Vinăria este cunoscută mai ales pentru cele peste 50
km de galerii subterane, transformate în depozite vinicole în localitatea omonimă, situată la 30 km
sud de Chișinău.
În septembrie 2002 CVC Mileștii Mici a desfășurat prezentarea vinurilor sale de colecție la
Strasbourg în incintă Adunării Generale Parlamentare a Consiliului European. La prezentare
participând peste 500 de parlamentari europeni, care au dat o apreciere înaltă calității vinurilor de
Mileștii Mici.
În august 2005 „Colecția de Aur” Mileștii Mici a fost înregistrată în Cartea Recordurilor Guinness
că fiind cea mai mare colecție de vinuri din lume[3]. Aici se păstrează vinuri cu o vechime de zeci
de ani. Circa 2 mln de butelii de vin se păstrează în colecție, vinurile comercializându-se atât în
țara, cît și peste hotare.
Lungimea totala a galeriilor constituie 200 km, dintre care cca. 55 km (o suprafață de 182 mii m²)
sunt utilizate în scopuri tehnologice. Grosimea stratului până la suprafața variază de la 30 la 85 m.
Analiza structurii mediului extern al firmei
Se poate efectua luand in calcul mai multe criterii, dintre care cele mai importante sunt
natura elementelor componente si modul lor (direct sau indirect )de influenta asupra activitatii
firmei.
Micromediul firmei - cuprinde acei factori externi care influenteaza in mod direct, nemijlocit
firma:
Furnizorii unei firme sunt acei factori economici de mediu care ii confera acesteia
resursele necesare pentru desfasurarea propriei activitati. Cand spunem resurse ne referim la toata
tipologia lor: materiale, umane sau financiare. Firma-clienta va fi vulnerabila in fata furnizorului
sau daca: acesta este unicul detinator al patentului pentru produsele, materialele, serviciile pe care
i le livreaza; acel produs ce face obiectul relatiei intre cei doi nu poate fi substituit, fiind in acelasi
timp esential procesului de productie al firmei; schimbarea furnizorului implica costuri ridicate,
ceea ce este in general valabil avand in vedere ca o relatie avantajoasa cu un furnizor se
construieste in timp, pe masura ce ambii parteneri capata incredere si isi acorda facilitati reciproc;
Furnizorii pentru Mileștii Mici sunt producătorii de dopuri de plută, producătorii de sticlă și alte
produse pentru lucrători sau alte procese de producere a vinului sau pentru personalul
combinatului.
Consumatorii finali si intermediarii - Intermediarii sunt agenti economici implicati in
promovarea, distribuirea si vanzarea produselor unei firme catre utilizatorii finali, grupati in
urmatoarele categorii:
 - reselerii (revanzatori) sunt firmele care au rolul de a face produsele (mai) usor accesibile
consumatorului final, fie deoarece acesta se gaseste la distanta de producator, fie din alte
motive legate de politicile de distributie ale acestuia. Din aceasta categorie fac parte
angrosistii, detailistii, micii comercianti, agentii de vanzari sau orice alta forma de
intreprindere al carei scop este distribuirea produselor altei firme.
- distribuitorii fizici sunt operatorii depozitelor de marfuri si firmelor de transport si
shipping. De acestia depinde respectarea termenelor de livrare catre reselleri sau utilizatorii
finali, precum si pastrarea in conditii bune a marfurilor in timpul transportului.
Pentru Mileștii Mici cea mai mare este piaţa chineză, 25 până la 30 % sunt distribuite peste
hotare şi în jur de 70 la sută pe piaţa internă
Concurenții. Spre deosebire de categoriile de factori externi prezentate, respectiv furnizorii si
clientii firmei, concurentii nu se afla in contact nemijlocit cu aceasta, dar ii marcheaza relatiile cu
mediul exterior. In cercul concurentilor sunt cuprinsi agenti economici cu profil similar sau diferit
de cel al firmei, care sunt susceptibili de a satisface aceleasi nevoi ale clientilor, fiind percepute de
consumatori ca alternative pentru satisfacerea nevoilor lor. Din punct de vedere al firmei,
concurentii nu sunt toti la fel, ei diferentiindu-se in patru categorii:
a)concurentii traditionali precum Procter& Gamble si Henkel, Coca-Cola si Pepsi sau pentru
Mileștii mici sunt Cricova, Purcari, Pivnițele Brănești.
Datorita similaritatii caracteristicilor fizice sau a gamei de produse, ei sunt prinsi intr-o cursa
permanenta in incercarea de a se diferentia de rivali. Principala modalitate de diferentiere este
publicitatea, adesea agresiva dar nu mai putin costisitoare, folosita in incercarea de a sublinia
avantajele consumatorului in situatia alegerii propriului produs in locul celui concurent.
Concurenta directa este deci una devoratoare de bani si doar firmele cu adevarat potente financiar
ii supravietuiesc. De aceea, multe firme evita de a intra in concurenta directa preferand refugierea
pe segmente de piata marginale, mai putin disputate dar si mai putin profitabile.
b) concurentii indirecti sunt firmele care ofera produse similare consumatorilor, dar cu
caracteristici diferite, ce satisfac alte nevoi sau preferinte. Este cazul de exemplu, al restaurantelor
rapide (tip Mc Donald,"s) in raport cu restaurantele clasice; toate aceste firme activeaza in acelasi
domeniu dar se adreseaza unor grupuri socio-economice diferite. Pentru mileștii mici concurenți
indirecți sunt Kvint sau Călărași.
Este de remarcat de asemenea ca, indiferent daca sunt directi sau indirecti, concurentii care produc
acelasi produs sau unul similar apartin aceleiasi industrii. Pot exista insa si concurenti care provin
din afara domeniului familiar firmei, adica producatorii de bunuri si servicii substituibile si nou-
venitii in sector.
 c) substituentii - sunt acei concurenti care produc si/sau comercializeaza bunuri si servicii
diferite de ale firmei, dar care, satisfacand aceleasi nevoi de consum, pot inlocui produsele firmei
noastre. Produsele inlocuitoare si fabricantii lor sunt un real pericol pentru o firma ale carei
produse sunt substituibile, alegerea consumatorului atarnand uneori de o campanie publicitara mai
agresiva sau pur si simplu de faptul ca dezvoltarea tehnologica poate crea produse care
d) nou-venitii -sunt acei concurenti abia intrati pe o piata sau intr-un sector si care vor
ataca pozitiile firmelor deja implantate. In principal exista doua categorii de potentiali nou-intrati
pe piata:
- cei care vand deja pe piata respectiva dar decid sa-si extinda gama de produse si sa-si
atraga noi consumatori concurand produsele deja existente;
- un alt tip de nou-veniti sunt firmele din avalul sau din amontele unei activitati, care
incearca astfel sa-si asigure fie o sursa de aprovizionare fiabila, fie o retea proprie de distributie;
usurinta patrunderii pe piata a noilor veniti este direct proportionala cu capacitatea celorlalti
concurenti "vecini" de a impune si consolida asa numitele "bariere de intrare in sector", care
constau in special in gradul de diferentiere a produselor si in loialitatea indusa clientelei.
Sindicatele si actionariatul
Aceste grupuri sociale apartin categoriei detinatorilor de interese in ceea ce priveste o
firma. Sindicatele sunt interesate de profitabilitatea si cresterea firmei precum si de modul in care
se reflecta acestea in castigurile salariale ale personalului si de siguranta locurilor de munca.
Actionariatul este interesat pe de o parte de maximizarea valorii patrimoniului firmei in capitalul
careia detine actiuni, iar pe de alta parte de rentabilitatea capitalului investit, tradusa in dividendele
incasate sau incasabile.
Ambele forte ale micromediului se afla in legatura directa si pot, prin actiunile lor sa-i influenteze
evolutia. Mileștii Mici este o întreprindere de stat și în mare măsură depinde de stat.
Tot in categoria detinatorilor de interese, dintr-o perspectiva mai larga, fac parte: institutiile
financiare, media, organismele de protectie a consumatorilor si institutiile de control asupra
organizatiei .
Concluzionand, putem spune ca micromediul firmei este deosebit de important pentru aceasta, iar
cunoasterea si analiza fortelor care il compun se releveaza ca o prioritate si un element de baza al
diagnosticului firmei.
Macromediul firmei
Alaturi de influenta fortelor ce alcatuiesc micromediul sau extern, firma este marcata
totodata de incidenta climatului general, specific societatii in care isi desfasoara activitatea. Acest
climat este rezultatul interactiunii la scara nationala si uneori chiar internationala a mai multor
factori care reflecta toate fatetele societatii in structura careia activitatea economica reprezinta doar
una dintre componente.
Macromediul cuprinde un set de variabile care impreuna formeaza un cadru guvernat
de urmatorii factori: factorii economici, factorii tehnici si tehnologici, factorii socio-culturali,
factorii politico-legislativi si factorii naturali. Cu mediul extern, politic, economic, social, tehnic,
firma intretine o serie de relatii (bănci, organizații, societăți de asigurări, grupări politice) Unul din
ele poate fi Wine of Moldova care a contribuit foarte mult la promovarea consumului de vinuri
autohtone și la fel turismul autohton.
Mediul economic cuprinde un ansamblu de factori de natura economica: rata dobanzii,
rata inflatiei, cursul de schimb valutar, rata somajului, nivelul productivitatii muncii, politica
fiscala, fluctuatia preturilor.
Elementele care influenteaza mediul economic si pe care firmele trebuie sa le urmareasca
pentru a lua decizii corecte la timpul potrivit sunt urmatoarele:
- ratele dobanzilor la creditele bancare - pot avea un dublu impact: asupra disponibilitatii
consumatorilor de a face achizitii de produse non-primordiale si asupra posibilitatilor
firmei de a se finanta in vederea unor investitii. Din punctul de vedere al consumatorului,
o rata mare a dobanzii nu numai ca ii limiteaza cheltuielile curente, dar il impiedica sa faca
(alte) imprumuturi, ceea ce inseamna o reducere pe o spirala din ce in ce mai stransa a
cheltuielilor totale pentru bunuri non-vitale. In acelasi timp, in anumite sectoare de
activitate, cresterea dobanzilor pune firmelor serioase probleme, deoarece cererea pentru
produsele lor poate creste atunci cand rata dobanzilor este scazuta si apoi sa scada dramatic
cand dobanzile sunt mari (ex: domeniul constructiilor). O data cu cresterea dobanzilor
strategia firmei trebuie regandita in sensul concentrarii pe sublimarea concurentei, pentru
a-si apropia clientela redusa de pe piata.
- distributia veniturilor in societate. Cu cat este mai bine consolidata si bine reprezentata
in structura societatii o categorie de consumatori cu venituri medii-mari, cu atat nivelul
consumului este ridicat, rotatia bunurilor si serviciilor precum si a masei monetare este
accelerata; acestea constituie atributele unei piete bogate pentru toate tipurile de produse,
o piata care contine in dezvoltarea actuala sursele dezvoltarii viitoare.
- inflatia - un fenomen inradacinat in economie si in societatile noastre;
- nivelul fiscalitatii - este un alt important factor economic, care influenteaza viata firmei.
Guvernele care impun o fiscalitate ridicata iau efectiv din puterea de cumparare a
consumatorilor, transferand banii din sectorul privat in cel public si cheltuindu-i centralizat
in numele comunitatii ale carei interese le reprezinta. O fiscalitate excesiva impinge agentii
 economici in zona gri sau neagra a economiei unde acestia se refugiaza in incercarea de a
supravietui.
- cursul de schimb al monedei nationale - este o alta variabila economica ce afecteaza
Macromediul in care firma isi desfasoara activitatea. Daca moneda nationala se apreciaza
in raport cu celelalte monede, produsele nationale devin mai scumpe pe pietele respective,
deci exportul este afectat; in caz de relatie inversa, activitatea de export este stimulata.
Mediul tehnologic
Ph.Kotler spunea ca forta care produce cel mai mare impact este tehnologia. A fost nevoie ceva
timp pentru ca economistii sa ajunga la aceasta concluzie si sa statueze faptul ca statele puternice
se numara printre factorii determinanti in progresul tehnic si tehnologic. Factori tehnologici sunt:
- Cheltuieli guvernamentale pentru cercetare in domeniu
- Viteza de transfer a tehnologiilor
- Rata de innoire a produselor
- Rata de inlocuire a echipamentelor
- Rata de inlocuire a capacitatilor de productie
- Calitatea infrastructurii
- Calitatea sistemului de telecomunicatii
- Dotarea tehnica a productiei
- Dotarea cu echipamente de calcul
Mediul socio-cultural cuprinde modele de comportament individual si de grup, la care se adauga
si factorii demografici. Sistemul de valori al societatii si comportamentul care motiveaza acest
sistem sunt elemente de directionare in lumea afacerilor.
- Factorii socio-culturali de multe ori au influenta directa asupra firmei:
- Numar de familii si tendinta acestuia
- Speranta de viata
- Stilul de viata
- Atitudinea fata de investitorii straini
- Nivel educational
- Atitudinea fata de calitatea produselor
- Controlul poluarii si atitudinea populatiei
- Problemele sociale
- Atitudinea fata de religie
- Atitudinea fata de minoritati, rase, nationalitati si altele
- Atitudinea fata de conservarea naturii
Mediul politico-legislativ reprezinta cadrul legal si politic in care exista firma. Cadrul legal se
refera la ansamblul legilor si reglementarilor juridice, iar cadrul politic se refera la sistemul
relational creat intre puterea politica (guvern) si lumea afacerilor (de ex.:la modul general se
apreciaza ca guvernele ,,de dreapta" sunt mai favorabile lumii afacerilor decat cele,,de stanga").
- Legislatia comerciala
- Regimul taxelor si impozitelor
- Legislatia privind protectia mediului
- Reglementarile si dereglementarile guvernamentale
- Reglementarile de import-export
- Legislatia muncii
- Legislatia antimonopolista
- Politica monetara si valutara
- Politica bugetara
Etapele care urmeaza a fi parcurse pentru a realiza un diagnostic extern sunt:
*analiza mediului competitiv ;
*analiza asteptarilor grupurilor de interese ale firmei;
*analiza influentelor macromediului;
*elaborarea previziunilor privind evolutia mediului extern;
Analiza mediului competitiv este un proces foarte dificil presupunand: definirea, identificarea
principalelor caracteristici, analiza fortelor concurentiale si a intensitatii concurentei precum si a
pozitionarii acestora, urmarindu-se obtinerea unor avantaje competitive durabile pentru firma.
Mediul competitiv cuprinde firmele si fortele cu care se confrunta in desfasurarea
activitatii: industria de profil, furnizorii, clientii, potentialii nou veniti, produsele si/sau serviciile
de substitutie. Prin " industrie'' se intelege ansamblul firmelor producatoare de bunuri si/sau
servicii identice sau substituibile, firme care se afla intr-o competitie stransa deoarece satisfac
aceleasi nevoi pentru aceeasi categorie de consumatori.
De adaugat faptul ca trebuie identificate si zonele geografice de referinta, in functie de nivelul de
extindere a mediului, factorii de influenta fiind diferiti iar competitivitatea imbraca forme variate.
Mediul competitiv cuprinde o serie de elemente cu impact asupra comportamentului
concurential al firmei:
a)structura pietei, urmarindu-se tipul de piata in care opereaza firma si gradul de
concentrare a acesteia;
b) cererea: nivel potential, omogenitate, grad de concentrare, elasticitate, tipul de nevoi
satisfacute;
c) oferta: nivel de concentrare, dimensiuni, gradul de adecvare la cerere etc.;
 d) gradul de maturitate a industriei cu influenta diferita asupra competitiei;
e) tipul sistemului concurential in care este angajata firma, cu impact asupra strategiilor
viitoare, urmarindu-se compatibilitatea cu evolutia mediului extern.
In cadrul acestui mediu competitiv trebuie urmarite fortele concurentiale si intensitatea
concurentei, permitand firmei sa anticipeze actiunile strategice ale concurentei si sa-si puna mai
bine in valoare atuurile de care dispune.
M. Porter identifica urmatorii factori cu influenta directa in ceea ce priveste intensitatea
concurentei:
*patrunderea pe piata a noi concurenti ;
*puterea de negociere a consumatorilor;
*puterea de negociere a furnizorilor;
*rivalitatea pe piata ;
*conditiile industriale si statul ca factor concurential.
Patrunderea de noi concurenti de regula limiteaza potentialul de castig pentru cei deja
existenti pe o anumita piata. Procesul de patrundere este destul de dificil, fiind ingradit de asa-
numitele bariere de intrare si anume:dimensiunea minima a firmei, costurile generate de
modificarea productiei, loialitatea clientilor, accesul la canalele de distributie, capitalul initial
destul de ridicat, bariere administrative, etc.
Costurile asociate modificarii productiei sunt acele costuri ce revin cumparatorului cand
acesta trece de la un ofertant la altul (costuri cu instruirea, costuri asociate calitatii). Cu cat acestea
sunt mai mari, cu atat este mai greu de patruns pe piata respectiva. Puterea de negociere a
consumatorilor este data de pozitia acestora: privati, industriali, societati en-gross, en-detail etc.si
de:
*gradul de concentrare a consumatorilor;
*gradul de standardizare a produselor;
*gradul de informare al cumparatorilor;
*riscul integrarii in amonte.
Puterea de negociere a furnizorilor este cea care determina costul materiilor prime. Grupul
lor este puternic daca:
*este dominat de un numar redus de firme;
*produsul de aprovizionat este unic;
*posibilitatea integrarii in aval in domeniul productiei.
Pericolul produselor de substitutie determina masura in care alte produse satisfac aceleasi
nevoi. De regula, apartin altor piete dar indeplinesc aceleasi functii, sunt o forma de concurenta
indirecta si limiteaza potentialul de castig.
 Rivalitatea concurentiala este intensa cand:

*competitorii sunt numerosi si de putere apropiata;

*cresterea pietei este redusa;

*produsele si/sau serviciile sunt putin diferentiate;

*costurile fixe sunt mari, existand tendinta de scadere a preturilor;

*barierele de iesire de pe piata sunt ridicate.

Relatiile industriale si statul pot interveni prin bariere legislative, prin reglementari de
piata sub forma barierelor la import, interzicerea exporturilor, controlul preturilor influentand
astfel concurenta.

Se urmareste rivalitatea dintre firmele din sectorul respectiv, posibilitatea intrarii in

competitie de noi firme si riscul pe care-l presupune acest lucru si nu in ultimul rand amenintarea
produselor de substitutie , stiut fiind ca acestea de regula reduc profiturile. In final, se urmareste
pozitia strategica a fiecarei firme din cadrul "industriei'' deoarece nu toate sunt in competitie unele
cu altele, fiecare fiind interesata de ocuparea unui loc cat mai favorabil in acest mediu competitiv.

Analiza asteptarilor grupurilor de interese (actionari, banci, autoritate publica, organizatii

profesionale) impune o atentie deosebita, urmarindu-se impactul acestora asupra activitatii firmei:

*in cazul actionarilor, se urmareste cresterea gradului de independenta a echipei

manageriale si implicit mai multa putere decizionala;
*in ceea ce priveste sistemul bancar, se urmaresc relatii de cooperare si independenta ;

*in ceea ce priveste autoritatea publica, relatiile merg de la constrangere (prin diverse
mijloace), pana la sustinere directa/indirecta.

Analiza influentei macromediului, urmarindu-se principalele caracteristici si tendinte din

mediul global: economice (rata cresterii economice, inflatie, venituri), tehnice (nivelul tehnic si
tehnologic, nivelul creativitatii, noi produse si servicii), socio-cultural (evolutie demografica, grad
de cultura si civilizatie), politic, etc.

Elaborarea previziunilor privind evolutia mediului extern se concretizeaza in asa numitele

scenarii, care vor fi luate in considerare la formularea orientarilor strategice. Scenariul constituie
o reprezentare simplificata a unui viitor posibil, fiind alcatuit din mai multe evenimente legate
intre ele, favorizand anticiparea fenomenelor majore si stimuland creativitatea. Aceste scenarii, de
cele mai multe ori contrastante, permit reflectarea asupra variantelor strategice asupra
incertitudinilor si deci a riscurilor.

Asadar, mediul firmei nu este organizat pentru a raspunde viziunii si intereselor acesteia,
ci dimpotriva, multe componente ale mediului ii pot fi potrivnice si de aceea firma este cea care
trebuie sa se adapteze permanent la schimbarile de mediu, iar adaptarea presupune in primul rand
cunoastere si informatie.
Analiza mediului intern al firmei

Mediul intern al firmei este alcatuit din elemente asupra carora aceasta are o influenta
determinanta si teoretic, un control total. Studierea mediului intern al firmei urmareste
identificarea resurselor de care dispune si determinarea gradului de realizare al strategiei alese.
Resursele de care dispune firma, modul de conversie a acestora, eficienta cu care sunt
transformate in produs finit genereaza prosperitatea acesteia si implicit posibilitatea de adaptare
rapida la schimbare. Principalele tipuri de resurse existente la nivelul unei firme sunt: resurse
financiare; resurse fizice; resurse umane; resurse organizationale; resurse tehnologice.
Resursele financiare sunt cele mai importante deoarece genereaza si celelalte categorii
de resurse. Au in vedere veniturile proprii, posibilitatea acestora de generare, capacitatea de
imprumut, sursele suplimentare care pot fi atrase. De cele mai multe ori aplicarea acestei strategii
este conditionata de resursele financiare existente la nivel de firma.
Resursele fizice se refera la gradul de dotare a firmei cu echipamente, constructii,
instalatii, precum si la imput-uri.
Resursele umane au in vedere calitatea personalului de executie si de management,
motivarea, gradul de implicare in realizarea obiectivelor, creativitatea etc.
Resursele organizationale se refera in primul rand la structura organizatorica, gradul de
centralizare si formalizare a acesteia, sistemul informational, coordonarea si controlul la nivelul
firmei.
 Resursele tehnologice sunt cele care scot in evidenta eficienta utilizarii tipurilor de
resurse prezentate anterior; reprezinta de fapt combinatia acestora, asigurand interfata cu piata.
Includ drepturile de proprietate intelectuala, marcile, patentele, etc.
Evaluarea acestor resurse si a modului in care se combina si permit realizarea
produsului si /sau serviciului specific firmei, evidentiaza de fapt capacitatea firmei, posibilitatile
acesteia de a se adapta cu usurinta la schimbare, de a face fata concurentei, si nu in ultimul rand
de a stabili directia de actiune pentru realizarea obiectivelor strategice.
Pentru a intelege legatura dintre resursele firmei si pozitia sa in mediul competitional
trebuie cunoscut modul in care activitatea acesteia genereaza valoare adaugata, caz in care se
foloseste "lantul valorii".
Cel mai cunoscut model de ,, lant al valorii "este cel al lui M. Porter care pleaca de la
premisa ca intelegerea avantajelor competitionale incepe cu identificarea activitatilor creatoare de
valoare. Potrivit modelului, intr-o firma exista doua mari categorii de activitati:
a) activitati primare: logistica interna; productia; logistica externa; marketing si vanzari;
service;
b)activitati de sustinere: procurarea; dezvoltarea tehnologiei; managementul resurselor
umane; infrastructura.
In realizarea lantului valorii se disting urmatoarele etape:
1. dezagregarea procesului firmei in activitati generatoare de valoare, la care se adauga
aprovizionarea si distributia;
2. identificarea activitatilor aflate la baza pozitiei competitionale care pot asigura
succesul;
3. identificarea firmelor din amonte si aval (intermediare) si a modului in care contribuie
la realizarea valorii percepute de consumatorul final;
4. identificarea, in costul si in valoarea produsului, a acelor factori care confera avantaje
competitionale;
5. stabilirea legaturilor dintre activitatile primare si cele de sustinere generatoare de
avantaje competitionale;
6. optimizarea legaturilor intre activitatile primare si intre cele primare si cele de
sustinere;
7. optimizarea relatiilor cu verigile externe generatoare de valoare in acelasi sistem.
Utilizarea lantului valorii presupune evaluarea costurilor generate de activitatile primare si
cele de sustinere, oferind astfel masuri pentru reducerea costurilor si cresterea competitivitatii.
Astfel, lantul valorii cuprinde trei zone cu rol major in determinarea costurilor globale ale firmei:
intrari, productia propriu-zisa si iesiri.
In ceea ce priveste competentele functionale la nivelul firmei, sunt urmarite acele atribute
ale acesteia care pot genera avantaje competitionale pe termen lung din urmatoarele domenii:
productie, marketing, cercetare-dezvoltare, personal si financiar, la care se adauga unele aspecte
legate de stilul de conducere si de cultura organizationala.
In domeniul productiei, principalele atribute care pot genera avantaje competitive sunt:
*capacitatea de productie, respectiv structura optima pentru dotarea cu echipamente,
constructii;
*dotarea tehnica - respectiv masura in care firmele dispun de tehnologie de varf in
domeniu;
*productivitatea si eficienta utilizarii factorilor de productie;
*calitatea productiei, urmarindu-se asigurarea nivelului de calitate cerut de consumator;
*costurile de productie, urmarindu-se minimizarea acestora, cu mentinerea nivelului de
calitate si rentabilitate economica;
In domeniul comercial, principalele atribute sunt:
* evaluarea functiei comerciale globale;
* pozitionarea pe piata, respectiv cunoasterea produsului realizat sau crearea unui produs
imbunatatit sau nou care sa satisfaca cerintele acestora;
* mijloacele si eficacitatea logisticii;
* tehnici de distributie utilizate;
* coerenta mix-ului de marketing cu strategia firmei.
In domeniul cercetarii-dezvoltarii principalele competente sunt:
* selectia produsului si tehnologiei, cu referire directa la amplasare, tehnologia utilizata,
forta de munca;
* proiectarea, respectiv conceperea produsului, tehnologiei,etc.;
* inlocuirea tehnologiei existente cu una noua plecand de la asa-numitul fenomen de
discontinuitate tehnologica, cu implicatii strategice;
* aprecierea modului in care activitatea de cercetare-dezvoltare asigura realizarea de noi
produse si tehnologii sau perfectionarea celor existente.
In domeniul personal competentele principale se refera la:
* modalitatea de proiectare a posturilor, urmarindu-se asigurarea corelatiei intre
performantele economice ale firmei si satisfactia in munca a salariatului;
 * recrutarea si selectarea personalului, respectiv folosirea unor metode si tehnici
adecvate, in conditiile in care din punct de vedere strategic cea mai mare importanta o prezinta
recrutarea persoanelor de inalta calificare si a managerilor de varf;
* masura in care se asigura perfectionarea continua a resurselor umane, in conditiile
in care cerintele postului sunt dinamice, mai ales in privinta sarcinilor de realizat;
* evaluarea performantei si gradul de motivare a personalului stiut fiind faptul ca
dezvoltarea si motivarea resurselor umane asigura viitorul firmei;
* respectarea legislatiei in domeniul resurselor umane.
In domeniul financiar competentele principale se refera la:
*modul de colectare a resurselor financiare, din surse proprii, atrase sau imprumutate,
fiecare in parte cu o serie de consecinte asupra rezultatelor ulterioare;
*gradul de utilizare a resurselor financiare, adica modul in care sunt transformate in
alte categorii de resurse, stiindu-se ca pentru existenta in faza initiala a oricarei firme sunt necesare
resursele umane si financiare (care ulterior sunt investite in mijloace fixe si circulante necesare
procesului de productie);
*controlul resurselor financiare din punct de vedere strategic interesand existentul la
un moment dat (lunar, trimestrial, anual).
Stilul de conducere
Reprezentat de ansamblul atitudinilor si comportamentelor managerului in relatiile cu
personalul, stilul de conducere influenteaza decisiv performantele firmei. Folosirea unui stil de
conducere adecvat, existenta unui set de aptitudini specifice in relatiile cu oamenii, contribuie la
cresterea coeziunii de grup, la intarirea responsabilitatii in realizarea obiectivelor, la asigurarea
premiselor pentru realizarea satisfactiei in munca si implicit la generarea unor avantaje competitive
in raport cu concurenta. Se acorda atentie deosebita modului de adoptare a deciziilor, autoritatii
manageriale precum si procesului de control, respectiv caracteristicilor acestuia.
Cultura organizationala
Personalitatea distincta a oricarei firme este conferita de cultura organizationala.
Problematica legata de cultura organizationala este deosebit de importanta pentru existenta unei
firme (se apreciaza ca firmele de succes sunt cele care se caracterizeaza printr-o cultura
organizationala bogata). Cultura organizationala reprezinta un ansamblu structurat al rezultatelor
materiale si spirituale ale firmei, integrand un sistem de valori si convingeri care este cultivat si
transmis sistematic in randul membrilor sai si in afara unitatii respective.
Este elementul de mare stabilitate pentru firma si ca atare necesita atentie deosebita in
procesul de formulare si reglementare a unei strategii. Elementele majore prin care este identificata
cultura unei firme sunt: mituri, ritualuri, simboluri, la care se adauga norme de comportament fata
de salariati sau consumatori si alte aspecte relationale.
Cultura organizationala poate fi analizata prin prisma urmatoarelor caracteristici:
gradul de identificare a membrilor cu firma; accentul pus pe grupuri in cadrul firmei; focalizarea
atentiei asupra oamenilor; coeziunea firmei; modul de exercitare a controlului; toleranta riscului;
criteriile de recompensare; tolerarea conflictelor; finalitatea mijloacelor; focalizarea asupra
sistemelor deschise.
Specialistii in domeniu apreciaza ca intelegerea culturii organizationale va facilita
implementarea strategiei. Analiza culturii firmei trebuie sa tina cont in primul rand de normele de
comportament existente si de valorile impartasite la nivel de firma.
Oricum, un lucru este sigur, trebuie sa existe punere de acord intre cultura firmei si strategia
care urmeaza a fi aplicata.
În concluzie consider că Mileștii Mici se axează pe export și pe vânzarea vinurilor și
spumantelor de calitate înaltă, comparativ cu Cricova, care are prețuri cu mult mai accesibile.