Ameliorarea animalelor

A elaborat:
Reșitca Valentina – 4, 11
Bruma Ina-2,3
Sochirca Estera-10
Țurcan Tudor- 6
Bantâș Pavel -5,7
Corcaci Liubomir-8,9
Profesor: Guțu Angela
Ameliorarea sau selecția (din lat. selectio – alegere) este procesul de obținere a noilor soiuri de plante, a noilor rase de
animale și a noilor sușe de microorganisme sau de perfecționare a celor existente. În procesul de ameliorare, soiul,
rasa sau sușa reprezintă o populație de organisme care se obține artificial de către om și se caracterizează prin anumite
particularități ereditare (rezistență la boli, calitatea produsului, productivitatea sporită etc.).
genetica reprezintă baza științifică a ameliorării.
Factorii de care depinde
eficacitatea ameliorării:

• valorificarea materialului inițial

eterogen;
• cunoașterea legităților ereditare
de moștenire a caracterelor
valorificate;
• crearea unui spectru larg de
variații ereditare ce pot fi
implicate în programele de
ameliorare;
• cunoașterea și valorificarea
rolului mediului în fixarea
caracterelor ereditare selectate;
• elaborarea unor noi metode
(netradiționale) de ameliorare
etc.
În procesul ameliorării se utilizează două metode de bază:
Încrucișarea:
– dirijează variabilitatea combinativă;
– este de mai multe tipuri:
Încrucișarea apropiată (imbriding-ul):
– se manifestă atenuarea unor caractere ca
urmare a homozigotizării;
– se asigură formarea unor linii pure;
– nu se exclude complet heterogenitatea;
– sporește capacitatea fixării caracterelor
selectate;
Încrucișarea îndepărtată (autbriding-ul)
– se asigură combinarea de noi gene în
cadrul unui hibrid;
– se extinde spectrul de variabilitate;
– formele parentale provin din populații
diferite;
– necesită metode ulterioare de selecție.
Selecția
– asigură rezistența formelor productive;
– este de mai multe tipuri:
Selecția în masă:
– se realizează prin analiza caracterelor externe
sau fenotip (culoare, greutate, formă etc.);
– este eficientă pentru populațiile heterogene;
– decurge, de regulă, destul de lent;
Selecția individuală :
– se realizează prin analiza productivității sau a
genotipului;
– se utilizează încrucișarea apropiată;
– asigură valorificarea anumitor caractere ale
indivizilor.
 Particularitățile ameliorării animalelor:
Alegerea formelor parentale
În procesul alegerii formelor
parentale pentru ameliorarea
animalelor se ține cont de:
– numărul indivizilor implicați în
procesul de ameliorare, care este
relativ mic;
– reproducerea indivizilor valoroși,
care este asigurată pe cale sexuată;
– genealogia bine determinată și
complexă a producătorului;
– particularitățile aspectului
animalelor (totalitatea caracterelor
fenotipice).
Utilizarea metodelor de încrucișare

1. Încrucișarea înrudită – se utilizează pentru

obținerea liniilor pure (homozigote) și evidențierea
caracterelor determinate de genele recesive. În
cazul încrucișării înrudite se poate manifesta
atenuarea unor caractere și de aceea se utilizează cu
precauție

2. Încrucișarea neînrudită – se utilizează pentru

transmiterea unor caractere de la animalele ce
participă la formarea hibridului.
Încrucișarea neînrudită se utilizează pentru a
îmbina într-un organism animal (bovine, porcine,
ovine etc.) trăsăturile valoroase ale unor rase, specii
sau genuri diverse.
Aprecierea producătorului
după descendență.

Această apreciere presupune

existența unui program special
de încrucișare îi selecție.
Reproducătorii analizează
caracterele selective (cantitatea
de ouă la găini, masa
porcinelor, cantitatea de
grăsime în lapte etc.).
 Utilizarea dirijată a
factorilor selectivi

Calitățile avantajoase ale

raselor de animale pot fi
conservate doar dacă sunt
menținute condițiile optime
de întreținere a animalelor
(cantitatea și calitatea
nutrețurilor, condițiile de
îngrijire etc.).
Utilizarea metodelor avansate de
ameliorare

Pe lângă metodele clasice de

ameliorare se pot utiliza și alte
metode, printre care:
– crioconservarea (congelarea)
gameților sau a embrionilor
producătorilor, pentru protecția
genofondului animalelor domestice;
– fecundația artificială, pentru
obținerea în serie a animalelor de
elită etc.
Embrionii bovinelor de elită (cu o productivitate înaltă) pot fi conservați în azot lichid la o
temperatură de –196 °C. În prezența substanțelor speciale (crioprotectori), temperatura se scade
treptat, cu 0,3–2 °C pe minut. În aceste condiții, apa nu se cristalizează, dar se elimină treptat din
embrion. Metodele avansate de ameliorare permit crioconservarea embrionilor bovinelor de elită
și transplantarea lor ulterioară în uterul vacilor obițnuite. Această transplantare permite obținerea
unei descendențe mult mai numeroase. Femelelor de bovine li se pot administra preparate
hormonale care stimulează maturarea și separarea mai multor ovule care pot deveni, în
perspectivă, embrioni de valoare. Metodele bazate pe crioconservare, fecundație artificială și
transplantare a embrionilor pot spori de circa 40 de ori randamentul ameliorării animalelor.
 În concluzie putem spune că
ameliorarea ne permite prin
itermediul metodelor de selecție și
încrucișare obținerea unor noi
specii de animale mai productive
și mai valoroase.